Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1897 (Anul 1, nr. 1-122)

1897-06-10 / nr. 109

Anul 1 Arad, Marţi 10/22 Iunie 1807 REDACŢIA ARAD, STR. AULICH (ADAMi ABONAMENTUL Pentru Austro-Ungaria: pe 1 an fl. 10; pe/, an fl. 5; pe l/4 de an fl. 2‘50 ; pe 1 lună fl 1. N-rit de Duminecă pe un //. I.itO. Rmtru România și strămătate: pe an 40 franci. Manuscripte mi se înapoiază. W "'Vitoria //!» 'Sw* )&'» ijMi I I Mp. 109 ADMINISTRAȚIA ARAD, STR. AULICH (ADAM) i iNSER 'TUNC ,S ■ ue / şir garmond: priia dată 7 cr.; a doaua oară 6 cr.; a treia oară 4 cr. şi timbru de 30 cr. de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sitnt a se plăti înainte. Scrisori nefrancate nu se primesc. ÎMPERATUL FRANCISC IOSIF I. ŞI REGELE CAROL I. V vi. La 15 Martie 1880 Ioan Brătianu este de nou primit în audiența de Imperatul. „Fremdenblatt“ din Viena scrie în ziua următoare: ..Preşedintele consiliului de miniştri al României, dl Brătianu, care a fost primit în audienţă de împeratul, spre a transmite M. Sale felicitările Principelui Carol al României pentru logodirea archiducelui Rudolf, s'a bucurat pretutindeni în cercurile înalte de primirea cea mai simpatică. Eminentia bărbat de stat, care în cele mai grele împregiurări a ştiut să împace interesele României cu pretenţiunile puterilor europene, a avut aici ocasiunea de a se convinge, că Austro-Ungaria, care întotdeauna s’a arătat gata a strijini legitimele interese române, pune şi pentru viitor un mare preţ pe menţinerea bunelor relaţiuni cu principatul vecin. Căci de ambele părţi ale Leithei se ştie aprecia foarte bine înalta însemnătate a misiunii pannice ce România este chemată a împlini, chiar prin posiţiunea sa la gurile Dunării şi la linia de despărţire între Orient şi Occident. Dl Brătianu, care a avut aici ocasiunea de a conferi şi cu dl barca Korb despre diferite chestiuni comerciale, va părăsi oraşul nostru cu convingerea, că, dacă România va urma calea politică, care a urmat-o în anii din urmă, poate fi în tot momentul sigură de amiciţia şi de sprijinul monarchiei noastre.“ Ioan Brătianu pleacă din Viena la Berlin, unde e primit în audienţă de Principele Moştenitor şi de împăratul Germaniei, şi de aci la Neu-Wied şi la Sigmaringen. In întoarcere se opreşte iarăşi la Viena, unde e găzduit în Castelul imperial (Burg) şi primit de nou în audienţă de împăratul (17 Martie 1880). „Die Presse“ anunţând această audienţă adauge, că primul-ministru al Românieişi-a exprimat satisfacerea sa asupra succesului misiunii sale. La 11 August în acelaşi an Părechia princiară română soseşte la 22 ore d. a. la Viena şi descinde la hotel Munsch, unde se presenta îndată archiducele Rainer cu archiducesa Maria. In ziua următoare Principele Carol, dupa ce primeşte pe dl de Kallay, locţiitorul ministrului afacerilor streine, pleacă împreună cu Principesa la Baden, unde erau invitaţi de archiducele Rainer la masă. La 13 August dimineaţa Principele şi Principesa României pleacă cu un tren special, oferit de Impăratul, la Ischl, unde se afla Curtea imperială. La Ischl, unde, din causa ploilor torenţiale, a sosit numai seara, sunt aşteptaţi la gară de împăratul, care purta marele cordon al ordinului „Steaua României", şi conduşi tot de împărat la apartamentele lor în hotelul Bauer. Aci auguştii oaspeţi sunt întimpinaţi de Principele Hohenlohe, întâiul maremaiestru de ceremonie, de baronul Francisc Nopola, Mare-măestru al Curţii Împărătesei şi de generalul Moudel, adjutantul general al împăratului. In ziua următoare dimineaţa la 10 ore împăratul, în mică ţinuta, vine la hotel pentru a face visita Principelui Carol şi rămâne peste o oră. Cu această ocazie împăratul presintă Domnului României regimentul 6 de infanterie, care se află în garnisoana la Pesta. La 12 ore părechia princiară româna a mers în trăsurile Curţii la vila imperiala pentru a face visita împăratului şi împărătesei, care li-au eşit înainte spre a-i introduce în apartamentele imperiale. Visita a ţinut aproape 30 de oră. Puţin după întoarcerea Alteţelor Lor regale la hotel, împărăteasa s’a grăbit a le întoarce visita. La 6 ore seara s’a dat un prânz în vila imperială în onoarea Alteţelor Lor regale şi după masa împăratul le-a poftit la teatru. In 15 August, împeratul, îmbrăcat în uniformă de general cu marele cordon al ordinului „Steaua României“, vine la 10 ore la hotel, însoţit de Principele Hohenlohe, de baronul Nopola şi de generalul Mondel, spre a ura buna călătorie Alteţelor Lor regale şi de a le însoţi până la gară. Intorcăndu-se din Germania, părechia princiară română se opreşte de nou la Viena, unde soseşte incognito la 11 octomvrie dimineaţa şi coboară la hotel Munsch. îndată după sosire se presentă la hotel archiducele Albrecht, care le pofteşte la un prânz familiar pentru 5 ore. Apoi soseşte împăratul, purtând uniformă de dragon şi însemnele ordinului „Steaua României“, şi face Alteţelor Lor regale o visita de 30 de oră. După aceasta Principele primeşte în audienţă pe Baron Heymerle, ministrul afacerilor străine şi pe baronul Schönfeld, şeful statului-major. In ziua următoare Domnul României In uniforma regimentului său austriac, cu cordonul ordinului „Sft. Ştefan" a mers la Burg şişi-a luat ziua bună dela împărat. In seara acelei zile soseşte la Pesta, unde e primit de ministrul comunicaţiunei Ordódy. In 13 Octomvrie primeşte pe feldzaigmaistrul baronul Gyulai, comandantul de corp, care se presentase pentru a lua ordinele cu privire la revista ce avea să facă principele regimentului 6 de infanterie, al cărui Cap era. In discursul seu cătră oficerii întruniţi ai acestui regiment, Principele îşi esprimă satisfacţia, ce avea de a pută numi de astăzi înainte regimentul 6 al său, şi că este impresionat de onoarea ce împăratull-a făcut comptându-l astfel în răndurile bravei armate imperiale, ca şef al unui regiment, care a adăugat mai multe victorii la drapelul seu, şi care a rămas credincios vechilor sale tradiţiuni. Principele adaugă că epoca, în care a avut norocirea de a fi cu acest regiment în foc, a rămas neştearsă din inima sa, fiindcât i-a putut admira bravura încercată pe câmpul din Schleswig, şi urările sale vor însoţi acest regiment totdeauna şi pretutindeni. După revistă Principele primeşte în audienţă pe ministrul-preşedinte Tisza, pe ministrul de finanţe contele Szapáry, pe ministrul de comunicaţiune Ordódy şi pe generalul Tibi. La 6 ore dă un prânz în onoarea regimentului şi la 9 va pleacă spre Bucureşti. Episcopatul român unit şi autonomia bisericei romano-catolice. După o ştire sosită din Blaj, I. P. S. S. Mitropolitul Victor Mihályi a invitat pe Episcopii sufragani de Oradea-mare, Gherla şi Lugoj la o Conferenţă, în care să se consulteze asupra poziţiei şi a procedurei comune în faţa congresului autonomiei romano-catolicilor din Ungaria. Conferenţa aceasta e vorba să se ţină în Oradea-mare. Cercurile normative eclesiastice din Blaj, pe cât află „Gazeta Transilvaniei declină de la sine participarea la congresul autonomiei catolice. ♦ Papa şi guvernul Franciei. Poubelle, actualul trimis al guvernului francez pe lângă scaunul papal, a sosit zilele acestea la Paris în chip neaşteptat. Se zice, că, după ce numitului trimis al Franciei în mai multe rînduri şi fără nici un resultat, ’i s’a tras atenţiunea din partea scaunului papal asupra grelei situaţii, ce ’i s’a creat bisericei catolice din Francia prin procedura guvernului, — papa a citat la sine zilele trecute pe dl Poubelle şi mi-a spus, că tendenţele antireligioniare ale guvernului francez, precum : persecutarea catolicilor, detragerea venitelor de la episcopi şi preoţi, împovărarea comunelor bisericeşti cu dări ilegale, — nu numai că nu vor promova pacea, dar’ ele vor pricinui noue şi tot mai acute contraste între biserică şi stat. Intre astfel de împregiurări, a zis papa, zadarnică e orice străduinţă, ce Sfinţia Sa ’şi-o dă pentru menţinerea bunelor relaţiuni în interesul catolicilor din Francia. — Imediat după această audienţă, trimisul francez Poubelle a plecat la Paris, pentru ca în persoană să raporteze guvernuului seu despre enunciaţiunile papei. Demetrin Popovici io Silo. I. 17 Iunie n. 1897. Sibilul întreg stă sub puternica impresie a celor două concerte româneşti date în zilele Rusaliilor. Au avut în zilele aceste frumoase şi mari sărbători Orăştia şi Aradul, cari au putut înregistra mari triumfuri pe calea progresului, a avut însă fără margini de înălţătoare sărbători şi Sibiiul, acest oraş, care formează cea mai bătătorită arie a frământărilor noastre sociale şi naţionale. Cel ce a înălţat nimbul sărbătorilor de aci a fost dl Demetriu Popovici, oaspete rar al Sibiiului, alesul baritonist al operei regale din Stuttgart, care, ascultând de glasul chemător al distinsului seu amic şi al iubitului nostru măiestru G. Dima, a alergat din ţări îndepărtate, ca să respire pentru vre-o câteva zile aer românesc, ca să ne deschidă nouă raiul darurilor sale nobile şi fermecătoare. Şi cred că cu dor a venit, precum şi noi cu nestăvilit dor ’l-am aşteptat. Cu sosirea lui s’a pornit în Sibiiu o neobicinuită mişcare In cercurile sociale de aci, o mişcare aproape nervoasă. Un umblet în sus şi în jos, o continuă interesare, o veeinică căutare şi întrebare după persoana lui. Ah, şi ce persoană...! A venit mai tntâiu la proba de cântări a reuniunei noastre de musică. Membrii ’i se închinară cu sfială, ca toţi oamenii, când stau în faţa unei mărimi, la care numai cu gândul şi cu inima se pot avânta; d-soarele priviau uimite, căci steteau în faţa unui vrăjitor luceafăr. Şi luceafărul s’a coborît din palatul de margean al muselor, s’a coborît din lumea străină, în care se simţia „nemuritor şi rece“, — şi iute şi de grabă s’a simţit bine, bine şi cald, în mijlocul conaţionalilor săi. In curând se credea acasă artistul, toate convenienţele erau uitate, el asculta dus graiul dulce al limbei materne, car’ membrii reuniunei priviau cu mândrie naţională la cel din mijlocul lor. Ah, numai ei ştiu ce fericire este a sta alăturea cu un luceafăr, care revarsă noian de splendoare în giuru-i... Sosi mult aşteptata seară din 11 Iunie, in care s’a dat primul concert in sala cea mai corăspunzătoare din Sibiiu. Tot ce are Sibiiul mai nobil a alergat să-l asculte. Prelaţii bisericei, statul major militar, dignitarii oraşului şi aşa rînd pe rînd toate straturile sociale, care în fundul salei ca decoare naturală „tinerimea studioasă“ , internatul şi seminarul. Pe scenă se iveşte cel cu jind adastat. Publicul îşi desfătează privirile într’o figură, înzestrată de natură cu belşug de frumseţă, graţie şi majestate. Bogatul program se începe cu un prolog din „Bajazzo“ de Leoncavallo. Puternic Ii sună vocea ca sunetul de metal al fanfarei vestitoare de triumf; publicul, acest colos cu multe capete, tresare... şi deja după puţine accente este robit de puterea vocii lui. Inima îţi este cuprinsă de frică şi cutremur, când auzi cântând pe eroul Popovici, glas înfiorător de tunet trece prin sală, care din ochii lui cei misterioşi se împrăştie fulgere. Aceasta a fost impresia ce a făcut prima cântare, cu care s’a introdus. Furtuna însă se aşează, deodată cu furtuna aplauselor, fruntea cântăreţului se înseninează, cutele frunţei dispar, precum dispar nourii de pe cer făcând loc azurului drag. Vocea se mlădiază şi devine tot mai lină şi şoptitoare ca vocea şopotului de isvor cristalin, tot mai dulce şi mai ademenitoare ; astfel în „Der arme Peter“ de Schumann, în minunata baladă a lui Heine, astfel în admirabilele cântece mai noue ale dlui Dima: „Doiniţă“, „Peste vîrfuri“ şi „De ce nu-mi vii“, — o creaţiune măiastră a iubitului nostru Dima. Indula-