Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1899 (Anul 3, nr. 126-249)

1899-08-05 / nr. 150

REiJ.'.L . I A AradjStr.­Ăiiluii» (­Adura) ARO mentul Pentru Austro-Ungaria de un an fl. 10;pe *­ an fl. 0; pe l/4 de an fl. 2.50 pe 1 lună fl­o-rii de Duminecă pe an Psntnt România fi itrăm&at;: pe an 40 franci. Manuscripte nu se înapoiază. krm, Jot 5 (17 August) 1899 ADMINISTRAȚIA Arad, Str. AnUah (Adui) INSERŢIUNH.K. at­i fir garmtmd: prinsa­ dati 7 a; a doaua oară 6 cr.; a treis-oară 4 cr. şi timbru de 30 cr. de fiecare publi­­caţiune. At&t abonamentele c&t şi inserţiunile sânt s si plăti înainte In Arad. Scrisori nefrancate nu primesc. SPECULA ou pe hârtie“ „grâul (Ag.) Una dintre cele mai mari şi păcătoase înşelătorii, prin care ovreimea fără scrupule păgubeşte, pe cale aşa zicând „legală“, cu aju­torul B­ursei de grâne, binele obştesc şi mai ales pe agricultori, proprietari şi muncitori deopotrivă, este specula cu grâul pe hârtie. Iată în ce constă acest fel de negoţ. In fiecare an, încă cu vreo două luni înainte de secerişul grâului, spe­culanţii cei mari jidovi, anume negu­ţătorii cu grâne şi morile din Buda­pesta, strecoară, prin presa anume plătită, ştiri despre roadă mult mai favorabile decât reiese din rapoartele oficiale, pe care le primeşte ministe­rial de agricultură de la oamenii săi de încredere din toată ţeara şi le dă publicităţii spre informaţiune şi orien­tare. Manopera aceasta a speculanţilor are ca scop a face pe agricultori să creadă, că recolta va fi mai bună decât se arată în adevăr, că oferta de grâne, şi mai ales cea de grâu, va fi mai îmbelşugată şi că prin urmare agri­cultorii să nu tragă nădejde la pre­ţuri fie şi numai măricele, ci să văndă grâul cel din anul trecut pe preţ eftin şi să nu pună speranţe mari nici pe preţurile grâului cel nou, pe care îl vor secera peste o lună două. Speculanţii mai întrebuinţează însă şi un alt matrapazlâc pentru a scfida preţul grâului. Casa mare cu grâne Kohn Árpád, spre pildă, vinde azi unei mori din Budapesta o mare cantitate de grâu, cu 10 cruceri mai eftin decât s’ar pu­­te aştepta după conjunctura generală, după raportul real între ofertă şi căutare. A doua sau a treia zi vinde aceeaşi moară aceleiaşi case Kohn Árpád o cantitate de grâu tot cu 10 cruceri mai ieftin decât ar justifica lu­crul stările reale. Ei bine, ştiţi ce fel de comerciu real s’a petrecut între aceşti neguţători cinstiţi ? In fapt n’a vân­­dut şi n’a cumpărat nici unul din­­tr’înşii nimica, ci tot târgul acesta bilateral s’a întâmplat numai pe hârtie, de pe o zi pe alta, fără­ ca unul să fi plătit celuialalt măcar un crucer şi vice-versa. Şi cu ce scop s’a făcut transac­­ţiunea aceasta comercială? aceasta specula cu grâul pe hârtie ? Tot din înşelătorie, Intâiu a influenţa de-a dreptul îndată la faţa locului, pre­ţurile grâului, apoi indirect, pentru a pute telegrafa Burselor de grâne din străinătate, mai ales în Viena, Berlin şi Breslau, că preţul grâului a scă­zut cu 20 cm. Speculanţii din aceste oraşe ştiu dinainte ce va să zică această scădere de preţ; el arată agricultorilor din acele oraşe, cari vin la Bursă, telegrama din Buda­pesta şi fac, pe casa ei, gheşefte cu­venite atât din cele reale, în care pârlesc pe vânzători reali de grâne, cât şi din cele cu specula „grâului pe hârtie“. In urma acestora scad apoi preţurile şi mai jos, pe cari casele cinstite, legate ca prin­­tr’un cartel, ‘şi­ ie telegrafiază toate reciproc. Şi matrapazlîcul acesta se continuă bine înţeles în fiecare zi; pre­­urile scad mereu cu câte 10—20 cr. pe zi; economii, mai ales cei­ ce au lipsă de bani, îşi vând grâul pe un preţ mic, scăzut de tot în aşa mod măe­­strit, până­ ce cea mai mare parte a recoltei a trecut în mânile specu­lanţilor. Atunci deodată şi rapid încep se ri­dica preţurile; ziarele încep a pu­blica, ca la comandă, fel de fel de ştiri şi articole pentru a „explica“ şi „justifică“­arcarea preţurilor de grâne. Iată cum se lămureşte faptul, că, deşi recolta de ăstan este numai mij­locie, numai cu ceva­ mai bunicică de­cât anul trecut, deşi din Ame­rica, Rusia şi România nu este de aşteptat aproape nici un import de grâne, deşi n’au fost încă publi­cate rapoartele ministeriului despre resultatele recoltei; deşi îmblătitul nu este încă pretutindeni nici ispră­vit şi economii, fie cei mari ori mici, nu prea au adus încă grâul pe pieţe, to­tuşi preţul mijlociu al acestuia nu este mai mare în Budapesta de­cât 8 fl. 50, şi al celui mai bun, de pe ţărmurile Tisei (tiszavidéki) nu trece peste 9 fl. Pe când la începutul lunei Iulie era de 9 fl. 80 cr. 10 fl. 10 er. Scuze­­mentul e deci 1 fl. şi mai mult şi merge încă tot în jos mulţămită spe­culei cu grâul pe hârtie, pe care o va continua cinstita neguţătorime evre­iască, „pe cale legală“, până în luna Septemvrie ori Octomvrie, când eco­nomul, dându-şi pe deplin seamă de ce i-a dat D-zeu, îşi face socoteala şi începe cu plăţile lui benevole. Până atunci însă, precum a obiceiu în ţeară, cam de pe la mijlocul lunei August începând, umblă pe la economi executorul, pentru a stoarce plăţile siluite. Precum am mai făcut în notiţe scurte, sfătuim cu stăruinţă din nou şi la locul acesta pe economii ro­mâni, să nu-şi vândă grâul acum, când preţul lui e aşa de scăzut prin manoperile ovreimii de la Bursă, să -şi­­ păstrează pe cât se poate mai lung, până în toamnă, căci preţul lui de sigur se va urca în mod simţitor, cu 2—3 fiorini. Mai bine vor face economii noştri cei­ ce duc lipsă de bani, a se împrumuta până atunci pe la institutele noastre de credit româneşti, căci în modul acesta şi el se vor feri de pagube mari şi apoi vor ajuta întru propăşirea Băncilor noastre, întru sporirea ba­nului românesc. DIN AUSTRIA. In ultimul articol al cu­noscutei reviste „Die Zeit“ din Viena, deputatul Dr. Piersche discută cu mult sânge rece even­tualitatea, că alegerea delegaţiunei austriace va fi zădărnicită, accentuând, că „dispariţiunea instituţiunei delegaţiunilor n’ar provoca nici o tulburare momentană a afacerilor comune“. Ba la un loc spune chiar, că, popoarele din Austria ar constata cu deplină satisfacţie faptul, care ar desfiinţa relaţiunile nesuferite de drept public între Austria şi Ungaria şi ar restabili uniunea personală între ele“. ... Până una-alta însă luptele între Slavi şi Germani decurg cât se poate de crâncen, mai în toate din cele 17 provincii, fără însă a tulbura cât de puţin odihna de vară a deţinătorilor puterii. Tot ei se gândesc, că destulă­­vreme e „la toamnă“, până atu­ci: „kommt Zeit, kommt Rath“. Abusurile din Mănăstirea Hodoş-Bodrog. De la despărţirea ierarchică a Româ­nilor ortodşi din Ungaria şi Transilvania de cătră coreligionarii lor sârbi, chestiun­ea mănăstirilor, care formează proprietatea co­mună a ambelor biserici, neputându-se re­­solvi pe cale amicală, a rămas ca Românii pe calea procesului să-şi revendice dreptul lor de proprietate. Procesul nu s-a început nici până azi, de­şi au trecut deja 28 de ani din termenul de reclam de 30 de ani. Mă­năstirea Hodoş-Bodrog Insă, fiind in circum­­scripţiunea diecesei Aradului, şi sub juris­­dicţiunea canonică a episcopului din Arad, ea a remas şi după despărţirea ierarchică de fado şi de jure sub autoritatea lui, ca parte integrantă a organismului bisericesc In eparchia Aradului. Dar fostul episcop, I. P. S. Sa Ioan Meţianu, nu s’a mulţumit cu drepturile ce i dădeau canoanele şi statutul organic asupra mănăstirei. La anul 1887, reuşind a ndupleca pe egu­menul mănăstirei, archimandritul Corneliu Zsivcovici să treacă la o mănăstire sârbească, P. S. S. I. Meţianu se făcu el Însuşi „pre­posit“ în mănăstirea Hodoş-Bodrog, cu căl­carea canoanelor şi a statutului organic, căci iată ce zice statutul organic: „Preşedintele sinodului mănăstiresc este prepositul. La întâmplarea morţii pre­­positului sinodul îşi alege dintre ieromonachi preşedinte interimar. Alegerea prepositului se face după prescrierea canoanelor sub conducerea episcopului diecesan*­­§§ 74 şi 79 p. 12). Canoanele şi legea organică a biseri­­cei aşadar exclud eventualitatea unei egu­menii chiar şi interimare a episcopului. Cu toate acestea sinodul eparchial a tolerat ingerinţa nelegală a episcopului loan Me­ţianu ca preposit al mănăstirei, In buna credinţă, că va Introduce o mai bună rân­­duială şi chiverniseală in mănăstire. Ce a făcut însă Preasfinţia Sa ? Ca să poată chivernisi după plac mănăstirea a chi­­rotonit întru ieromonachi călugări fără nici o cualificaţiune teologică, cari, ochi având să nu vază, nici să priceapă cum P. S. Sa „prepositul“ a făcut din mănăstire o oaie bună de tuns şi de muls, care a prevazut curtea episcopească cu toate cele trebuin­cioase pentru întreţinere, de la om până la dobitoc. In timpul „egumeniei“ P. S. Sale s-au realizat cele mai rentabile întreprinderi economice, precum: devastarea pruniştei şi exploatarea pădurei mănăstireşti. Dar pentru asigurarea continuităţii acestui sistem de administraţie şi chiverniseală mănăstirea­scă, când a sosit plinirea vremii, a pus P. 3. Sa Ioan Meţianu ca egumen al mănă­stirei pe fiul seu cel iubit, Intru carele bine a voit, şi aceasta earăşi cu călcarea ca­­noanelor şi a statutului organic. Noul egumen (?) Aug. Hamsea s’a do­vedit a fi vrednic şi credincios urmaş al antecesorului seu, după­ cum am arătat In Nr. 134 al „Tribunei Poporului“ prin ur­mătorul comunicat: „In „Telegraful Român“ cetim urmă­toarea noutate: „Directorul seminarului nostru „An­­dreian“ protopresbiterul onorariu Dr. Ere­­mie Remus Roşea, terminând afacerile sale oficiale şi încheind anul şcolar 1898/99, a plecat de-a dreptul la mănăstirea noastră din Hodoş-Bodrog, lângă Arad, unde Joi­au 8/20 Iuliu, a fost tuns Intru monach din partea Precuvioşiei Sale Domnului Augu­stin Hamsea, archimantrit şi egumen al acelei mănăstiri­. „Atragem atenţiunea Preasfinţiei Sale Iosif Goldiş, episcopul Aradului asupra a­­ce­tui comunicat apărut în organul oficial al archidiecesei, pentru­ că prin el se con­stată, că Metropolitul, trecend peste hotarele eparchiei Sale, cu ocolirea legiuitului epi­scop eparchial, sub a cărui jurisdicţiune ca­nonică se găseşte mănăstirea Hodoş-Bo­drog, a ordinat cu dela sine putere tunderea unui cleric din eparchia sa in această mă­năstire, pe care o numeşte cu nedrept „mănăstirea noastră“, adecă a archidiecesei căci ea cade in circumscripţiunea eparchiei Aradului, şi stă sub jurisdicţiunea exclusivă a episcopului din Arad. „Mănăstirea e su­pusă numai autorităţilor eparchiale*, zice statutul organic*. „Dar’ mal ,revoltătoare e volnicia şi abusul necunoscutului archimandrit şi egu­men, care cu violentarea statutului organic şi a canoanelor a tuns în monachism un cleric fără autorizaţia episcopului seu, pen­tru­ că, după sfintele canoane, archimandri­tul ori egumenul mănăstirii, „nu poate tunde de monach pe nime fără binecuretarea epi­scopului seu eparchial“. (Şaguna, Dreptul canonic, § 168). Ear’ statutul organic pre­scrie următoarele: „Cel ce va să se facă monach, trebue să se supună cercetării canonice, apoi aflân­­du-se demn prin sinodul mănăstiresc de a se primi In tagma monachului, prin prepo­situl mănăstirei se arată episcopului, re­spective archiepiscopului*) şi i­ se dă bine­cuvântarea archierească*. .Când şi cu cine s’a ţinut sinodul mă­năstiresc pentru a hotărî tunderea în mona­chism a părintelui Dr. Remus Roşea? Şi de când, şi pe ce basă directorul semina­­riului din Arad exercitează in mănăstirea Hodoş-Bodrog drepturile de egumen sau preposit al mănăstirei? „Cerem cercetare în cauză şi aşteptăm de la Preasflinţia Sa noul episcop al Ara­dului, ca să pună capăt volniciilor şi călcă­rilor de lege, practicate sub sistemul „neamu­rilor“ în biserică Faptul denunţat aci constitue un de­lict extrem de grav din punct de vedere al ordinei şi disciplinei mănăstireşti, şi vi­novaţii nici n’au încercat măcar a se justi­fica, de cât după­ ce mai Intâiu presa ma­ghiară li-a luat apărarea. Atunci a venit nepotul să publice in numele „egumenului Aug. Hamsea. In „Biserica şi Şcola“, o) un premiu de o sută de galbini, pe seama aceluia, care le va dovedi că apăra­rea făcută tn foile maghiare părintelui A. Hamsea, s’ar fi întâmplat la insistenţa sau •) Se înţelege, dacă mănăstirea se află In * circumscripţiunea archiepiscopului)

Next