Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1901 (Anul 5, nr. 122-243)

1901-09-15 / nr. 170

Anul Vm Arad, Sâmbătă 1£­ 28 Septemvrie 1901 lf 170 REDACŢIA Arad, Deák Ferencz-u. nr 20 ADMINISTRAŢIA: Arad, Deák Ferenc*-u. nr 20 ABONAMENTUL Pentru Austro-l Ungaria: pe un an 20 cor. pe Vs an 10 cor.; pe V* de an 5 cor.; pe 1 lună 2 cor. N-nul de Duminecă pe an — A coroane. — Pentru România și străinâtate pe an: AU franci. Manuscripte nu sonapoiază INSERŢIUNILE: de un şir garmond: prima dată IA bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 b., de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât ş­i aserţiunile sunt a se plăti înainte în Arad. Scrisori nefrancate nu se primesc. Anul V. Număr de Duminecă Nr. 38 Cum se pregătesc! Ajunserăm şi în pragul alegerilor pentru Dietă. Noi, Românii, credin­cioşi programului nostru naţional şi hotârîrilor fruntaşilor noştri, în faţa destrămatelor tămbălae electorale şi râzând, că sfinţia pentru noi nici sub actualul guvern nu s’a schimbat înspre bine, înspre dreptate şi legali­tate, ne-ara hotărît sa rămânem tot în atitudinea de resistenţă pasivă, apro­­piându-ne şi închiegându-ne şirurile întru solidaritate. Atitudinea noastră de aşteptare ameninţătoare, nu le placa stăpânilor zilei, ci din contră. Maghiarii laudă pe acei rătăciţi fii al neamului nostru, cari au trecut cu bagigiul în tabăra guvernamentală, lucru prin care s’au desfăcut de neamul lor, căci au căl­cat în picioare hotăririle lui, progra­mul lui politic, punându-sa în servi­ciul ideilor străine şi dujmane nea­mului românesc. Şi pe când pe acest fel de oameni şoviniştii 11 numesc „patrioţi pe atunci cu turbare se năpustesc asu­pra Saşilor şi mai ales asupra Slo­vacilor, cari — zice „Budapesti Hírlap“ — »urmăresc aspiraţii naţionale deose­bite“ decât ale Maghiarilor. Şi supă­rarea ziarului maghiar fruntaş e cu atâta mai mare, cu cât­­e de prevâ­­zut, că vor pătrunde în parlament patru sau cinci deputaţi naţionalişti slovaci. In acelaşi timp, ziarul guverna­mental vede în atitudinea Saşilor şi a Germanilor bănăţeni, cari susţin candidatura naţionalistului Schreyer, o manifestare a pangermanismului. Dar pe când pe şovinişti li spe­rie numitul ziar cu „pangariaanismul“, în acelaşi timp se face a sfătui pe Saşi, să se ferească de ... Români, căci Românii ÎI vor înghiţi, dacă nu-i vor aper­a Ungurii. Şi iată în ce chip vor Maghiarii să apere pe Saşi de „primejdia valahă“. „Că Ungăria maghiarisează, se desvoltă şi sporeşte, pe basă na­ţională sănătoasă, este o silinţă fi­rească. Maghiarisează, înaintează şi se desvoltă în direcţie naţională maghiară, pentru că de n’ar face-o asta, dacă nu ar maghiarisa şi dacă nu ar avea toate silinţele sale o di­recţie naţională ,­­şi-ar desminţi tre­cutul de o mie de ani şi ar abzice de viitorul său. Maghiarisează na­ţiunea maghiară domnitoare şi sta­tul maghiar, fără îndoială maghia­­risează. Dar cu ce mijloace ? Aşa de liberale, cu atâta răbdare, cu alegerea atât de precaută a meto­delor şi mijloacelor, cu atâta tact şi blândeţe, încât pereche nu ni­ se găseşte în vieaţa popoarelor şi na­ţiunilor, nicăiri în lume“ . .. Poftiţi adevăr şi vorbe cinstite ! Nu e o cinică sfidare aceasta a stărilor de lucruri, când zici, că scapi pe Iaşi de „primejdia“ valahă — ma­­ghiarisându - ? A întrecut ridicolul !... Ar fi din cale-afară obositor, şi nu articol, ci cărţi întregi ar trebui să scriem, ca să adunăm samovolniciile şoviniste. Nu ne vom întinde însă la acestea, destul de cunoscute şi gu­state, căci însuşi „Budapesti Hírlap“ îşi decapitează teoria „blândeţei fără pereche“, când avisează pe viitorii deputaţi naţionalişti, că : „Să nu se amăgească în credinţa, „că în parlamentul „maghiar“ se poate „face şi alt­ceva decât politică naţio­nală maghiară ! Având a face cu un guvern, po­reclit­­­ea în batjocură — de gu­vern al „legii, dreptului şi dreptăţii“, întrebăm : care lege spune, că „în parlamentul ungar nu se poate face alt-ceva, decât politică naţională ma­ghiară“ ? Unde este aci, — nu blân­deţea, ei dreptatea ? Şi ce însemnează această obrasnică pretenţie, când există o lege a egalei îndreptăţiri a naţionalităţilor ? !­­ată cum se pregătesc şoviniştii pentru a primi din alegeri „libere“ manifestarea vocea cetăţenilor acestei ţări. Candidaţii de deputaţi ai parti­delor maghiare aleargă ca scoşi din minţi prin cercurile româneşti, r­ea­mâne vom vedèa până şi jidovi în opinci, candidaţi în cercuri româneşti, — şi de sus vine lozinca: „In parlamentul maghiar nu se poate face altceva, decât politică na­ţională maghiară“. Scârbă ne cuprinde de uneltele unui astfel de sistem parlamentar, şi ne revoltăm de atâta fărădelege, sanc­ţionată de o opiniune publică vi­ciată. Aşa e politica „patriotică“, aşa îşi pregătesc şoviniştii viitorul, împin­gând pe o pantă nenorocită patria noastră comună, Ungaria. Cine o va salva? De­sigur nu semiţii îmbrăcaţi în haine de kurucz, poporul, întru­cât adecă şi unii Ugronişti cer revisiunea legilor politice bisericeşti. Sfatul va fi bun numai, dacă va fi şi urmat. Noi lasă nici Intr’un cas, nici In­­tr’altul n’avem să ne facem nici o ilusie. Când e vorba de nedreptăţirea nemaghiari­lor, — Maghiarii toţi sunt o apă. Ungurii poporali s’au pus pe lacru. Nouile alegeri de deputaţi în Ungaria sunt la uşă, şi cu cât mai mult ne apropiem de ele, cu atât mai mare e şi ferberea intre patrioţii unguri, de toata colorile. Dintre toţi insă mai cu „sistem” se par a pur la lupta oamenii partidului catolic poporal. Ziarul lor din Budapesta, „Alkotmányu, sub titlul ,directivă* și la loc prim, publică de vre-o câteva zile într’una un fel de pro­vocare cătră membrii partidului și ’l con­jură, sa nu voteze nici unul, nici cu »libe­ralii* ci lui Szell, nici cu Kossuthiștii lui Frânezi, căci ăștia sunt deopotrivă reuii cei mai mare pentru el şi pentru ţeară. Cu candidaţii ugrenişti însă, unde poporalii îş’au şanse de isbândă, şi unde Kossuthiştii ’i-ar învinge, — le dă sfatul să voteze, căci — zice numita foaie, — partidul lui Ugren e mai mic .Da, decât liberalii şi Kossuthiştii, şi stă mai aproape de programat garniaalul Luptele electorale. In toate părţile lupta electorală s’a pornit cu mare vrăjmăşie. Din unele cercuri vin ştiri că s’au petre­cut chiar bătăi mari. In comitatul Aradului şi în Cenad lupta s’a încins între oamenii stăpâ­nirii şi între kossuthişti. Astfel la Petica candidatul Vá­sárhelyi are în faţă pe kossuthistul Dr. Szalay. Despre acesta singuri gu­vernamentalii spun că între Unguri are voturi multe şi Vásárhelyi îi poate învinge numai dacă Românii vor merge cu dânsul, ceea­ ce nu cre­dem, pentru­ că bunii naţionalişti vor sta acasă. Guvernamentalii respândi­­seră vestea că dr. Szalay este evreu botezat, ceea­ ce candidatul kossuthist desminte arătând tuturora cartea de naştere. Vásárhelyi crede că-i va duce pe Români la vot cu ajutorul biroelor şi a notarilor. Românii nu sunt însă proşti ci vor şti toţi, că legea cea noua despre judecătoria Curiei pedep­seşte pe cel din antistie dacă se a­­m­estecă în alegeri şi situesc pe ale­­gâtori. La Nadlac kossuthiştii au candi­dat pe un strein din Czegléd, Molnár Berti. E sigur însă că Kristóffy în­vinge, deoare­ce Slovacii şi Românii îl sprijinesc. La Chişineu eareşi luptă între un kossutist şi guvernamentalul baron Băuhidi. Români sunt şi acolo mai mulţi de­cât Unguri, aşa că învinge cel care-i va duce pe Români, dacă ţâranii nu vor observa pasivitatea. Mai interesante vor fi însă ale­­gerile de la Iosăşel, Boroş-Ineu şi Radna- Aiela sunt anume candidaţi Români, la Iosăşel Dr. G. Sombati, la B.­Ineu proprietarul Petcovici şi la Radna Sever Bocu. Toţi cu program liberal, având însă contracandidaţi Unguri şi Jidani. Astfel dl Dr. Sombati are contra­can­didat pe bogătanul Tagânyi, Petco­vici pe ovreiul botezat Solymosi car Bocu pe Jidanul Vancsa (mai nainte Weisenstock!). După ştirile ce le avem de la fruntaşi din aceste cercuri, nimeni nu-i poate reţine, ci toţi alegatorii români întră în luptă, adunându-se în jurul candidaţilor români, aşa că Un­gurii nu vor putea reuşi de­cât prin cea mai mare corupţie. Până acum alegâtorii (Români toţi!) se ţin strîns în jurul candidaţilor români şi nu vor să audă de streini. D-nii Dr. Sombati şi Bocu au adresat de altfel şi ape­luri către alegâtori, Îndemnându-i să nu meargă cu streinul, ci să ţină cu Românii ! In Arad primarul Salacz va avea şi el de furcă cu kossuthistul Müller. De altminteri acolo, unde luptă Ungurii el între eî, Români foarte pu­ţini se vor duce la vot. Aceasta pen­­tru­ că, cel puţin până acum, presiu­nea administraţiuneî nu este aşa mare, ca în trecut şi nu prea se simte tocmai tare, că diferiţii candidaţi să fi lucrat cu bani. Deocamdată se urmează cu capacitările: chiar şi magnaţi ca Vá­sárhelyi, împreuna cu două fii ai sei, se duc, prin Pecica, pe la casele tu­turor Românilor... Nu prea credem însă, că nu se vor scutura şi pungile când va fi la strîmtoare. * Ziarele maghiare se arată foarte îngrij­ite din pricină că dintre naţio­nalităţi au hotărît să lupte nu numai Slovacii, cari sunt înţeleşi cu parti­dul poporal, dar şi o parte dintre Serbi au intrat în luptă. Astfel partidul libe­ral sârb, oamenii din giurul ziarului „Branik", au întrat în activitate şi au candidat pe primul redactor al numi­tei foi. Cei din giurul ziarului „Zastava“, radicalii, s’au hotărît să stea d’o parte. * Privitor la un kossuthîstc fanatic, cunoscutul Barabás Béla, care ca ad­vocat ademenise multă vreme şi pe Românii de prin aceste părţi, primim următoarele: Voieşti să vă dau o icoană despre primirea, vorbirea şi ban hatul dat în o­­noarea fostului deputat dictat al cercului Gyoma, Barabás Béla. A sosit îa orele 2’20, i’a aşteptat o mână de oameni, e drept că cu musica l’a primit un 18 an fruntaş, la care ’i-a răspuns Barabás, că au deschis porţile, dar să-şi deschidă şi inimile, pentru ca să primească un­ele pe fiul lor eşit din aceeaşi inimă, din acelaşi sânge. După aceea au plecat (pe jos toţi) după musică până la casa comunală unda la 4 ora a început a refera, şi tot­o­dată ’şi-a ţinut vorbirea program care a durat la da oră, în tot decursul vorbirii insă nici o însufle­ţire, ba din contră, l’au înfruntat unii şi alţii. Seara apoi a fost banchet, la care au luat parte vre-o 59—69 persoana cu Barabás Béla cu tot. Dintre inteligenţă n’a fost nim­ic­, afară de şeful dela gară şi unii din re preoţi r ev. şi trei scristoriadela casa comunală, încolo apoi ţărănime cărpinească. — Au fost vre-o 5 toasturi, dintre cari unui al lui Barabás (al 3-lea). El a zis, că vede dară că da el s’au săturat şi voesc să aleagă an­ deputat, că el n’a făcut nimic de 10 ani de câni e ablega­­tul cercului acestuia, dar’ bine—zice—ve­­nit-aţi d-voastre să ’mi spuneţi ce v8 doare ? aşa-i dară că nu? ei, apoi de unde să ştie medicul că ce-i doare pe bolnav, dacă acela nu-’i spune? Apoi mai departe zise: Ds­­altcum eu nu m8 supăr, şi na-’mî va pare r6u, dacă nu m8 alegeţi (în acri strugurii), cu atât mai puţin cu cât eu îmi pot câştiga atât din cât să trăiesc omineşte şi fără să fiu deputat. Apoi a mai spus el unele şi altele, destul Că banchetul s’a început la 8 ore şi deja la 9 ore­ Barabás n’a mai fost de faţă.

Next