Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1901 (Anul 5, nr. 122-243)
1901-09-15 / nr. 170
Anul Vm Arad, Sâmbătă 1£ 28 Septemvrie 1901 lf 170 REDACŢIA Arad, Deák Ferencz-u. nr 20 ADMINISTRAŢIA: Arad, Deák Ferenc*-u. nr 20 ABONAMENTUL Pentru Austro-l Ungaria: pe un an 20 cor. pe Vs an 10 cor.; pe V* de an 5 cor.; pe 1 lună 2 cor. N-nul de Duminecă pe an — A coroane. — Pentru România și străinâtate pe an: AU franci. Manuscripte nu sonapoiază INSERŢIUNILE: de un şir garmond: prima dată IA bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 b., de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât şi aserţiunile sunt a se plăti înainte în Arad. Scrisori nefrancate nu se primesc. Anul V. Număr de Duminecă Nr. 38 Cum se pregătesc! Ajunserăm şi în pragul alegerilor pentru Dietă. Noi, Românii, credincioşi programului nostru naţional şi hotârîrilor fruntaşilor noştri, în faţa destrămatelor tămbălae electorale şi râzând, că sfinţia pentru noi nici sub actualul guvern nu s’a schimbat înspre bine, înspre dreptate şi legalitate, ne-ara hotărît sa rămânem tot în atitudinea de resistenţă pasivă, apropiându-ne şi închiegându-ne şirurile întru solidaritate. Atitudinea noastră de aşteptare ameninţătoare, nu le placa stăpânilor zilei, ci din contră. Maghiarii laudă pe acei rătăciţi fii al neamului nostru, cari au trecut cu bagigiul în tabăra guvernamentală, lucru prin care s’au desfăcut de neamul lor, căci au călcat în picioare hotăririle lui, programul lui politic, punându-sa în serviciul ideilor străine şi dujmane neamului românesc. Şi pe când pe acest fel de oameni şoviniştii 11 numesc „patrioţi pe atunci cu turbare se năpustesc asupra Saşilor şi mai ales asupra Slovacilor, cari — zice „Budapesti Hírlap“ — »urmăresc aspiraţii naţionale deosebite“ decât ale Maghiarilor. Şi supărarea ziarului maghiar fruntaş e cu atâta mai mare, cu câte de prevâzut, că vor pătrunde în parlament patru sau cinci deputaţi naţionalişti slovaci. In acelaşi timp, ziarul guvernamental vede în atitudinea Saşilor şi a Germanilor bănăţeni, cari susţin candidatura naţionalistului Schreyer, o manifestare a pangermanismului. Dar pe când pe şovinişti li sperie numitul ziar cu „pangariaanismul“, în acelaşi timp se face a sfătui pe Saşi, să se ferească de ... Români, căci Românii ÎI vor înghiţi, dacă nu-i vor apera Ungurii. Şi iată în ce chip vor Maghiarii să apere pe Saşi de „primejdia valahă“. „Că Ungăria maghiarisează, se desvoltă şi sporeşte, pe basă naţională sănătoasă, este o silinţă firească. Maghiarisează, înaintează şi se desvoltă în direcţie naţională maghiară, pentru că de n’ar face-o asta, dacă nu ar maghiarisa şi dacă nu ar avea toate silinţele sale o direcţie naţională ,şi-ar desminţi trecutul de o mie de ani şi ar abzice de viitorul său. Maghiarisează naţiunea maghiară domnitoare şi statul maghiar, fără îndoială maghiarisează. Dar cu ce mijloace ? Aşa de liberale, cu atâta răbdare, cu alegerea atât de precaută a metodelor şi mijloacelor, cu atâta tact şi blândeţe, încât pereche nu ni se găseşte în vieaţa popoarelor şi naţiunilor, nicăiri în lume“ . .. Poftiţi adevăr şi vorbe cinstite ! Nu e o cinică sfidare aceasta a stărilor de lucruri, când zici, că scapi pe Iaşi de „primejdia“ valahă — maghiarisându - ? A întrecut ridicolul !... Ar fi din cale-afară obositor, şi nu articol, ci cărţi întregi ar trebui să scriem, ca să adunăm samovolniciile şoviniste. Nu ne vom întinde însă la acestea, destul de cunoscute şi gustate, căci însuşi „Budapesti Hírlap“ îşi decapitează teoria „blândeţei fără pereche“, când avisează pe viitorii deputaţi naţionalişti, că : „Să nu se amăgească în credinţa, „că în parlamentul „maghiar“ se poate „face şi altceva decât politică naţională maghiară ! Având a face cu un guvern, poreclitea în batjocură — de guvern al „legii, dreptului şi dreptăţii“, întrebăm : care lege spune, că „în parlamentul ungar nu se poate face alt-ceva, decât politică naţională maghiară“ ? Unde este aci, — nu blândeţea, ei dreptatea ? Şi ce însemnează această obrasnică pretenţie, când există o lege a egalei îndreptăţiri a naţionalităţilor ? !ată cum se pregătesc şoviniştii pentru a primi din alegeri „libere“ manifestarea vocea cetăţenilor acestei ţări. Candidaţii de deputaţi ai partidelor maghiare aleargă ca scoşi din minţi prin cercurile româneşti, reamâne vom vedèa până şi jidovi în opinci, candidaţi în cercuri româneşti, — şi de sus vine lozinca: „In parlamentul maghiar nu se poate face altceva, decât politică naţională maghiară“. Scârbă ne cuprinde de uneltele unui astfel de sistem parlamentar, şi ne revoltăm de atâta fărădelege, sancţionată de o opiniune publică viciată. Aşa e politica „patriotică“, aşa îşi pregătesc şoviniştii viitorul, împingând pe o pantă nenorocită patria noastră comună, Ungaria. Cine o va salva? Desigur nu semiţii îmbrăcaţi în haine de kurucz, poporul, întrucât adecă şi unii Ugronişti cer revisiunea legilor politice bisericeşti. Sfatul va fi bun numai, dacă va fi şi urmat. Noi lasă nici Intr’un cas, nici Intr’altul n’avem să ne facem nici o ilusie. Când e vorba de nedreptăţirea nemaghiarilor, — Maghiarii toţi sunt o apă. Ungurii poporali s’au pus pe lacru. Nouile alegeri de deputaţi în Ungaria sunt la uşă, şi cu cât mai mult ne apropiem de ele, cu atât mai mare e şi ferberea intre patrioţii unguri, de toata colorile. Dintre toţi insă mai cu „sistem” se par a pur la lupta oamenii partidului catolic poporal. Ziarul lor din Budapesta, „Alkotmányu, sub titlul ,directivă* și la loc prim, publică de vre-o câteva zile într’una un fel de provocare cătră membrii partidului și ’l conjură, sa nu voteze nici unul, nici cu »liberalii* ci lui Szell, nici cu Kossuthiștii lui Frânezi, căci ăștia sunt deopotrivă reuii cei mai mare pentru el şi pentru ţeară. Cu candidaţii ugrenişti însă, unde poporalii îş’au şanse de isbândă, şi unde Kossuthiştii ’i-ar învinge, — le dă sfatul să voteze, căci — zice numita foaie, — partidul lui Ugren e mai mic .Da, decât liberalii şi Kossuthiştii, şi stă mai aproape de programat garniaalul Luptele electorale. In toate părţile lupta electorală s’a pornit cu mare vrăjmăşie. Din unele cercuri vin ştiri că s’au petrecut chiar bătăi mari. In comitatul Aradului şi în Cenad lupta s’a încins între oamenii stăpânirii şi între kossuthişti. Astfel la Petica candidatul Vásárhelyi are în faţă pe kossuthistul Dr. Szalay. Despre acesta singuri guvernamentalii spun că între Unguri are voturi multe şi Vásárhelyi îi poate învinge numai dacă Românii vor merge cu dânsul, ceea ce nu credem, pentru că bunii naţionalişti vor sta acasă. Guvernamentalii respândiseră vestea că dr. Szalay este evreu botezat, ceea ce candidatul kossuthist desminte arătând tuturora cartea de naştere. Vásárhelyi crede că-i va duce pe Români la vot cu ajutorul biroelor şi a notarilor. Românii nu sunt însă proşti ci vor şti toţi, că legea cea noua despre judecătoria Curiei pedepseşte pe cel din antistie dacă se amestecă în alegeri şi situesc pe alegâtori. La Nadlac kossuthiştii au candidat pe un strein din Czegléd, Molnár Berti. E sigur însă că Kristóffy învinge, deoarece Slovacii şi Românii îl sprijinesc. La Chişineu eareşi luptă între un kossutist şi guvernamentalul baron Băuhidi. Români sunt şi acolo mai mulţi decât Unguri, aşa că învinge cel care-i va duce pe Români, dacă ţâranii nu vor observa pasivitatea. Mai interesante vor fi însă alegerile de la Iosăşel, Boroş-Ineu şi Radna- Aiela sunt anume candidaţi Români, la Iosăşel Dr. G. Sombati, la B.Ineu proprietarul Petcovici şi la Radna Sever Bocu. Toţi cu program liberal, având însă contracandidaţi Unguri şi Jidani. Astfel dl Dr. Sombati are contracandidat pe bogătanul Tagânyi, Petcovici pe ovreiul botezat Solymosi car Bocu pe Jidanul Vancsa (mai nainte Weisenstock!). După ştirile ce le avem de la fruntaşi din aceste cercuri, nimeni nu-i poate reţine, ci toţi alegatorii români întră în luptă, adunându-se în jurul candidaţilor români, aşa că Ungurii nu vor putea reuşi decât prin cea mai mare corupţie. Până acum alegâtorii (Români toţi!) se ţin strîns în jurul candidaţilor români şi nu vor să audă de streini. D-nii Dr. Sombati şi Bocu au adresat de altfel şi apeluri către alegâtori, Îndemnându-i să nu meargă cu streinul, ci să ţină cu Românii ! In Arad primarul Salacz va avea şi el de furcă cu kossuthistul Müller. De altminteri acolo, unde luptă Ungurii el între eî, Români foarte puţini se vor duce la vot. Aceasta pentru că, cel puţin până acum, presiunea administraţiuneî nu este aşa mare, ca în trecut şi nu prea se simte tocmai tare, că diferiţii candidaţi să fi lucrat cu bani. Deocamdată se urmează cu capacitările: chiar şi magnaţi ca Vásárhelyi, împreuna cu două fii ai sei, se duc, prin Pecica, pe la casele tuturor Românilor... Nu prea credem însă, că nu se vor scutura şi pungile când va fi la strîmtoare. * Ziarele maghiare se arată foarte îngrijite din pricină că dintre naţionalităţi au hotărît să lupte nu numai Slovacii, cari sunt înţeleşi cu partidul poporal, dar şi o parte dintre Serbi au intrat în luptă. Astfel partidul liberal sârb, oamenii din giurul ziarului „Branik", au întrat în activitate şi au candidat pe primul redactor al numitei foi. Cei din giurul ziarului „Zastava“, radicalii, s’au hotărît să stea d’o parte. * Privitor la un kossuthîstc fanatic, cunoscutul Barabás Béla, care ca advocat ademenise multă vreme şi pe Românii de prin aceste părţi, primim următoarele: Voieşti să vă dau o icoană despre primirea, vorbirea şi ban hatul dat în onoarea fostului deputat dictat al cercului Gyoma, Barabás Béla. A sosit îa orele 2’20, i’a aşteptat o mână de oameni, e drept că cu musica l’a primit un 18 an fruntaş, la care ’i-a răspuns Barabás, că au deschis porţile, dar să-şi deschidă şi inimile, pentru ca să primească unele pe fiul lor eşit din aceeaşi inimă, din acelaşi sânge. După aceea au plecat (pe jos toţi) după musică până la casa comunală unda la 4 ora a început a refera, şi totodată ’şi-a ţinut vorbirea program care a durat la da oră, în tot decursul vorbirii insă nici o însufleţire, ba din contră, l’au înfruntat unii şi alţii. Seara apoi a fost banchet, la care au luat parte vre-o 59—69 persoana cu Barabás Béla cu tot. Dintre inteligenţă n’a fost nimic, afară de şeful dela gară şi unii din re preoţi r ev. şi trei scristoriadela casa comunală, încolo apoi ţărănime cărpinească. — Au fost vre-o 5 toasturi, dintre cari unui al lui Barabás (al 3-lea). El a zis, că vede dară că da el s’au săturat şi voesc să aleagă an deputat, că el n’a făcut nimic de 10 ani de câni e ablegatul cercului acestuia, dar’ bine—zice—venit-aţi d-voastre să ’mi spuneţi ce v8 doare ? aşa-i dară că nu? ei, apoi de unde să ştie medicul că ce-i doare pe bolnav, dacă acela nu-’i spune? Apoi mai departe zise: Dsaltcum eu nu m8 supăr, şi na-’mî va pare r6u, dacă nu m8 alegeţi (în acri strugurii), cu atât mai puţin cu cât eu îmi pot câştiga atât din cât să trăiesc omineşte şi fără să fiu deputat. Apoi a mai spus el unele şi altele, destul Că banchetul s’a început la 8 ore şi deja la 9 ore Barabás n’a mai fost de faţă.