Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1902 (Anul 6, nr. 120-242)
1902-12-04 / nr. 225
Anul VI. Arad, Mercuri, 4/17 Decemvrie 1909 No. 225 REDACȚII Arad, Deák Ferencz-utcza nr. 20. ABONAMENTUL Pentru Austro-Ungaria: pe un an . . . 20 cor. pe 1/2 an ... 10 , pe 1/4 an . . . 5 , pe 1 lună ... 2 . N-ri de Duminecă pe an 4 coroane. Pentru România și străinătate pe an 40 franci. tranuscripte nu ne înapoiază.TRIBUNA POPORULUI ADMINISTRAŢIA Arad, Deák Ferencantosa nr. Sf. INSERŢIUNILE: de un şir garmond: prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 b. de fiecare publicaţiune. Cât abonamentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte în Arad. Telefon pentru ora, şi comitat 60. Scrisori nefrançate nu se primes Credulitatea în politică. Respect şi veneraţie tuturor înaintaşilor noştri şi sa le fia lin somnul de veci marilor luptători naţionali, dar’ adeverul e, ca mulţi creduli au fost intre dinşii. Sa nu mergem mai departe, decât până la 1848. Abia scăpaţi de robie şi, în însufleţirea lor pentru neam şi libertate, formulează program cu ducat românesc, ba credeau că a sosit vremea sa ceara... prinţ românesc. Aceasta pe când Viena o rupsese cu Ungurii cari cereau constituţia ce li s’a dat numai cu două zeci de ani mai târziu. Şi atunci însâ numai de silă. Câci eine s’ar încumeta sa tragă la îndoială, ca fără desastrul Austriei la Königrätz Ungurii nu căpătau constituţia de azil Şi bine să notăm: Casa Domnitoare are cu Ungurii încheiat pact fundamental... Dar’ noi, Românii, pe cine putem apuca în virtutea unor drepturi istorice? Şi cari sunt jertfele de sânge doveditoare că ce nu am putut lua cu dreptul, am luat ori am încercat să luăm cu puterea? Şi să vedem ce au fâcut înaintaşii noştri de la 1848 încoaci!.. Unul dintre ei, fruntaş între fruntaşi, Andrei de Mocsonyi, a demisionat chiar şi din Reichsrath, ba a scris în „Gazeta“ strajabe, Ruperat ca 1» 1860 M. Sa n e făcut din Banat, un Căpitanat românesc, ceea ce printr’un memorand ceruseră de altfel toţi Românii din Banat, întruniţi în conferenţă la Timişoara, sub prezidiul episcopului Dobra. O, vremuri de duioasă naivitate politică şi de înaltă însufleţire! Azi nu prea se găsesc prelaţi nici măcar atât de euragioşi, încât să protesteze când se calcă legea în detrimentul bisericii. .. Dar’ să cercetăm numai în trecut Şi între anii 1860—1870, afară de Şaguna, cap politic clar, inimă mare, generoasă, încolo cei mai mulţi se perd în lupte şi combinaţiuni politice la plăsmuirea cărora dacă a contribuit o lăudabilă dragoste de neam, nu e mai puţin adevărat, că întâlnim aşa credulitate politică, încât ne vine aproape să ne mirăm. La 1869, de pildă, când se proclamă pasivitatea, majoritatea conferenţii de la Mercurea crede că mult un an doi „de a mai fi aşa“, ci situaţia trebue să se schimbe. M. Sa va pune capăt domniei celor „încrezuţi“. .. Şi nu trecuse decât un an, de când Ungurii luaseră în mână întreaga putere a statului. La 1892, când s’a presentat Me •„«•an^nl rlin ftfit ROO fîft hrftVl lllîj UI l/i WUUIAZJ *»'' 1 tătari porniţi la Vina şi pornise floarea neamului românesc — nici trei la sută nu s’ar fi găsit cari să nu jure că îndată ce sosesc, li se vor deschide porţile Burgului. Un an de zile a ţinut apoi instrucţia în afacerea procesului Memorandului şi totuşi cei mai sus puşi nu credeau s’ajungă pe banca acusaţilor... Nu s’a aşteptat apoi nimeni la aşa osânde grele. Cu atât mai puţin ca un Dr.Saţiu, un Dr. Lucaciu să fie dus între baionetele gendarmilor la temniţă, ca nişte simpli făcâtori de rele. Iar’ după ce flamura neamului românesc ajunsese în temniţă, la Vaţ şi Seghedin, fără ca un singur Român să se fi revoltat, earăşi cine să creadă că vor sta 14 luni de zile până să fie graţiaţi... Dumnezeu să-’l odihnească în pace pe Dr. Raţiu, dar’ câţi nu o ştim, că In ziua când a fost dus între baionete la Cluj şi de acolo la Seghedin, ne vorbea cu atâta siguranţă de clemenţa regală... N’o să Indrâsnească Ungurii să întemniţeze pe şefii unui popor ... Ce vuiet s’ar face ! Ar suna Europa întreagă şi Românii toţi ar sări in picioare... Asta a fost credinţa generală. Şi nu mai departe decât ieri, iubitul nostru amic M. Veliciu ne spunea cu câtă Încredere nu aşteptau lună după lună să fie graţiaţi... Au fecut însă luni multe, s’a Împlinit şi anul, ba şi alte doue luni, până ce membrii comitetului naţional român, osândiţi la Cluj, au fost graţiaţi. Azi chiar, nota dominantă în spiritul dintre Români este credulitatea. Şi după atâtea experienţe, sunt cam raţionează astea. Elh, trebue să se schimbe toate acestea... Vine vreo conflfigraţiune externă. Intervin fraţii din România ori revin la sentimente mai bune Ungurii. Sa aşteptăm ! Ce să ne frâmântăm pentru a întră în Dietă? Şi de altfel ce ispravă am face acolo? Iată, pe Slovaci şi Saşi i-au luat în coarne. Aşa raţiona chiar zilele acestea organul bănăţean pornit cu scop să mai facă oarecare lumină în opinia publică românească, întunecată în urma discuţiunilor puţin obiective ce s’ar fi urmat nainte de apariţia organului dela Lugoj. Nu prea se gândesc mulţi, că pentru a ajunge la ceva, zeu, trebue să te iai în coarne! Şi mai ales la un lucru: că luând în coarne şoviniştii pe deputaţii ce am trimite în Dietă, ar provoca în jurul chestie naţionale o discuţie din care numai cu câştig ne-am alege. Ş’a doua, poate lucrul principal, s’ar produce atunci o solidaritate naţională înălţătoare. Să ne aducem numai aminte: când am fost mai solidari ? Nu oare pe vremea când representanţii autorizaţi al neamului au fost luaţi In coarne de procuror! şi dus! la temniţă de geandarmi ?! Dar aşa, In pasivitate, ce facem ? Ne luăm în coarne — unii pe alţii! Ce! mai râu însă: Să fim prigoniţi de stăpânire, ori să ne resboim între noi? Socot că resboiul dintre fraţi este incomparabil mal desastros. Trecutul cel mai apropiat e dovadă : procesele multe şi intemniţârile nu m-au frânt. Cearta internă însă a paralisat orice manifestare şi acţiune a partidului naţional român. Este însă o mare deosebire între credulitatea generaţiei de acum şi a antecesorilor noştri. El, In elanul de însufleţire ce-l cuprinsese In epoca de redeşteptare naţională, credeau fiind că erau optimişti. Ce li se părea drept şi natural, li se părea şi realisabil. Azi Insă un pesimism pare că a cuprins pe mulţi şi sentimentul ce ni se altoieşte din contactul cu pooarele orientale: fatalismul! Credulitatea pe predecesorii noştri i-a cumpenit să lupte adesea pentru idealuri prea îndepărtate şi să facă planuri imposibil de realizat. Credulitatea de-acum însă ne poate fi fatală, căci ea produce lângezeală, dar noi, popor tiner şi oprimat, numai prin lupte fără preget putem să ne înălţăm. Russu Şirianu. Presa maghiară, fără osebire de partid politic, este alarmată de votul Reichstagului german şi nu esită a mărturisi că legea tarifului vamal votată în Germania este o lovitură enormă dată intereselor economice ale ţării Exportul de vite, grâne, lemne şi ouă în Germania după punerea în aplicare a nouei legi va trebui să înceteze. Ungaria va perde astfel zeci de milioane în fiecare an. Biruinţa lui Bülow. S’ar putea zice poate şi mai pe dreptate că biruinţa lui Kirdorff deoarece el a propus în Reichstagul Germaniei că proiectul tarifului vamal să fie primit în bloc. Vorba e însă, că votul de Duminecă dimineaţa, când prin 202 voturi contra 100 s’a primit proiectul şi în a treia citire, însemnează întărirea lui Bülow. Laudele şi distincţiile li-a şi primit deja. Duminecă a fost invitat, cu soţia, la masă la împăratul, care a predat colierul în diamante a ordinului Hohenzzollern. Deasemenia distins regele Saxoniei, care i-a adresat o caldă telegramă, felicitându -l că a reuşit cu votarea proiectului de tarifă vamală. Şedinţa în care s-a votat proiectul a ţinut 18 ore în continuu, de Sâmbă nainte de ameazi până Duminecă la 5 ore dimineaţa. Oposiţia, îndeosebi socia-* liştii, au luptat groaznic, să împedice votarea. Sieger mai de multe ori a fost îndrumat la ordine, pentru că a ofensat pe president şi majoritate. Când s a proclamat votul, majoritatea a aplaudat iar din partea opoziţiei se striga: „Fluiu! Presidentul Billestrom dorind apoi deputaţilor sărbători fericite, a anunţat că proxima şedinţă se va ţine la 13 ianuarie 1903. Presa germană comentează în chip foarte viu acest eveniment care va avea în fluinţă asupra chiar a mersului politicei internaţional. Din Dietă. — Şedinţa din 15 Decemvrie. — Şedinţa întreagă a fost exhaumată de caşuri de imunitate. Judecătoria a cerut suspendarea imunităţii lui Krasznay Ferencz şi comisiunea a propus estradarea. Komjáthy Béla a făcut contrapropunere care punându-se la vot, a fost primită față de propunerea comisiunii. A urmat apoi caşul de imunitate a lui Eremits Pál, care a şi fost suspendat. Aci Benedek János vine cu propunerea ca pe viitor să nu se publice și delictul de care e acusat deputatul ci să se citeze numai §§ i legel referitori la aceste delicte. Kossuth Ferencz primeşte propunerea. Aceasta totuşi nu merge, să vedem deputaţi acusaţi în rapoartele comisiunii de înşelăciuni, de fraudări falsificări de documente. Cel puţin comisiunea de imunitate să-şi aleagă terminul. In chipul acesta deputaţii 6 — 8 luni merg şi trec cu acusele acestea în spate, iar acusele acestea tipărite se dau din mână în mână. Ministrul de justiţie Plósz a dat dreptate lui Benedek, că nu e corect a pune alăturea de numele deputatului crima de care este acusat. Dar a schimba aceasta este dreptul exclusiv al presidentului şi de altfel crede că în chestiunea aceasta este lipsă de multă precauţiune. Dieta a respins propunerea lui Benedek. După aceea a urmat cu grămada pertractarea cererilor pentru suspendarea imunităţii. Dieta a extrădat pe următorii: Tisza István; Rakovszky István şi Vojnich István pentru duel; Vészi József pentru calomnie; Eötvös Bálint pentru falsificare de document şi defraudare; Drakulics şi Györfi Gyula pentru vătămare de onoare; Papp Zoltán pentru defraudare şi Weszelowszky Ferencz pentru agitaţie naţionalistă. Şedinţa s’a terminat la 2 ore. Mâne la ordinea zilei este proectul de lege despre emigrări. MICHAIL ANDREICA. Michail Andreica, tribunul dela 1848, după o telegramă ce primim din Câmpeni, a încetat aseară la şase ore din vieaţă. Printr’însul dispare din vieaţa noastră publică o figură respectată eareoţii îndeosebi pero pe unul dintre cei mai iluştri representanţi ai lor. Familiei trimitem sincere condolenţe ear marelui neposat flei ţerina uşoară şi memoria binecuvântată. DIN BUCOVINA. Sfinţirea monumentului în amintirea celor căzuţi în luptă. Marţi în 2 Decemvrie st. n. s’a săvirşit, sfinţirea monumentului ridicat în amintirea celor căzuţi în luptă dela regimentul de infanterie 41 pentru stat şi împărat. Sfinţirea a fost savîrşită în mod foarte solemn de I. P. S. 8. archieniscopul şi mitropolitul Dr. V. V. — I *. 1 * de Repta. La acest act solemn şi patriotic au participat preşedintele ţării bar. Burgignio , brigadierii de Rehberger şi Vanca. Colonelul Dverac cu corpul oficerilor, representanţi oraşelor şi a comunelor, representanţii feliuriţilor şcoli, representanţii comitetului ţării şi a mai multor instituţiuni. Tot aşa a participat şi un număr foarte mare de veterani decoraţi cu medalile de răsboi şi vitejie, dintre cari foarte mulţi au luptat dimpreună cu cei căzuţi, la a căror amintire s’a ridicat acest monument de recunoştință. Columna