Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1902 (Anul 6, nr. 120-242)

1902-12-04 / nr. 225

Anul VI. Arad, Mercuri, 4/17 Decemvrie 1909 No. 225 REDACȚII Arad, Deák Ferencz-utcza nr. 20. ABONAMENTUL Pentru Austro-Ungaria: pe un an . . . 20 cor. pe 1/2 an ... 10 , pe 1/4 an . . . 5 , pe 1 lună ... 2 . N-ri­ de Duminecă pe an 4 coroane. Pentru România și străină­tate pe an 40 franci. tranuscripte nu ne înapoiază.TRIBUNA POPORULUI ADMINISTRAŢIA Arad, Deák Ferenca­ntosa nr. Sf. INSERŢIUNILE: de un şir garmond: prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 b. de fiecare publicaţiune. Cât abonamentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte în Arad. Telefon pentru ora, şi comitat 60. Scrisori nefrançate nu se primes Credulitatea în politică. Respect şi veneraţie tuturor îna­intaşilor noştri şi sa le fia lin somnul de veci marilor luptători naţionali, dar’ adeverul e, ca mulţi creduli au fost intre dinşii. Sa nu mergem mai departe, decât până la 1848. Abia scăpaţi de robie şi, în însufleţirea lor pentru neam şi libertate, formulează program cu ducat românesc, ba credeau că a sosit vremea sa ceara... prinţ românesc. Aceasta pe când Viena o rupsese cu Ungurii cari cereau con­stituţia ce li­ s’a dat numai cu două zeci de ani mai târziu. Şi atunci însâ numai de silă. Câci eine s’ar încu­meta sa tragă la îndoială, ca fără de­­sastrul Austriei la Königrätz Ungurii nu căpătau constituţia de azil Şi bine să notăm: Casa Domni­toare are cu Ungurii încheiat pact fundamental... Dar’ noi, Românii, pe cine putem­ apuca în virtutea unor drepturi isto­rice? Şi cari sunt jertfele de sânge doveditoare că ce nu am putut lua cu dreptul, am luat ori am încercat să luăm cu puterea? Şi să vedem ce au fâcut înain­taşii noştri de la 1848 încoaci!.. Unul dintre ei, fruntaş între fruntaşi, An­drei de Mocsonyi, a demisionat chiar şi din Reichsrath, ba a scris în „Ga­zeta“ strajabe, Ruperat ca 1» 1860 M. Sa n e făcut din Banat, un Căpitanat românesc, ceea­ ce printr’un memorand ceruseră de altfel toţi Românii din Banat, întruniţi în conferenţă la Ti­mişoara, sub prezidiul episcopului Dobra. O, vremuri de duioasă naivitate politică şi de înaltă însufleţire! Azi nu prea se găsesc prelaţi nici măcar atât de euragioşi, încât să protesteze când se calcă legea în detrimentul bisericii. .. Dar’ să cercetăm numai în trecut Şi între anii 1860—1870, afară de Şaguna, cap politic clar, inimă mare, generoasă, încolo cei mai mulţi se perd în lupte şi combinaţiuni po­litice la plăsmuirea cărora dacă a con­tribuit o lăudabilă dragoste de neam, nu e mai puţin adevărat, că întâlnim aşa credulitate politică, încât ne vine aproape să ne mirăm. La 1869, de pildă, când se pro­clamă pasivitatea, majoritatea confe­­renţii de la Mercurea crede că mult un an doi „de a mai fi aşa“, ci si­tuaţia trebue să se schimbe. M. Sa va pune capăt domniei celor „încre­zuţi“. .. Şi nu trecuse decât un an, de când Ungurii luaseră în mână în­treaga putere a statului. La 1892, când s’a presentat Me •„«•an^nl rlin ftfit ROO fîft hrftVl lllîj UI l/i WUUIAZJ *»'' 1 tătari porniţi la Vi­na­­ şi pornise floarea neamului românesc — nici trei la sută nu s’ar fi găsit cari să nu jure că îndată ce sosesc, li­ se vor des­chide porţile Burgului. Un an de zile a ţinut apoi in­strucţia în afacerea procesului Memo­randului şi totuşi cei mai sus puşi nu credeau s’ajungă pe banca­­ acusa­­ţilor... Nu s’a aşteptat apoi nimeni la aşa osânde grele. Cu atât mai puţin ca un Dr.­­Saţiu, un Dr. Lucaciu să fie dus­ între baionetele gendarmilor la tem­niţă, ca nişte simpli făcâtori de rele. Iar’ după ce flamura neamului româ­nesc ajunsese în temniţă, la Vaţ şi Seghedin, fără ca un singur Român să se fi revoltat, earăşi cine să creadă că vor sta 14 luni de zile până să fie graţiaţi... Dumnezeu să-’l odih­nească în pace pe Dr. Raţiu, dar’ câţi nu o ştim, că In ziua când a fost dus între baionete la Cluj şi de acolo la Seghedin, ne vorbea cu atâta siguranţă de clemenţa regală... N’o să Indrâsnească Ungurii să întemni­ţeze pe şefii unui popor ... Ce vuiet s’ar face ! Ar suna Europa întreagă şi Românii toţi ar sări in picioare... Asta a fost credinţa generală. Şi nu mai departe decât ieri, iu­bitul nostru amic M. Veliciu ne spu­nea cu câtă Încredere nu aşteptau lună după lună să fie graţiaţi... Au fecut însă luni multe, s’a Împlinit şi anul, ba şi alte doue luni, până­ ce membrii comitetului naţional român, osândiţi la Cluj, au fost graţiaţi. Azi chiar, nota dominantă în spi­ritul dintre Români este credulitatea. Şi după atâtea experienţe, sunt cam­ raţionează astea. Elh, trebue să se schimbe toate acestea... Vine vre­o conflfigraţiune externă. Intervin fraţii din România ori revin la sentimente mai bune Ungurii. Sa aşteptăm ! Ce să ne frâmântăm pentru a întră în Dietă? Şi de altfel ce ispravă am face acolo? Iată, pe Slovaci şi Saşi i-au luat în coarne­. Aşa raţiona chiar zilele acestea organul bănăţean pornit cu scop să mai facă oare­care lumină în opinia publică românească, întunecată în urma discuţiunilor puţin obiective ce s’ar fi urmat nainte de apariţia organului dela Lugoj. Nu prea se gândesc mulţi, că pentru a ajunge la ceva, zeu, trebue să te iai în coarne! Şi mai ales la un lucru: că luând în coarne şovi­niştii pe deputaţii ce am trimite în Dietă, ar provoca în jurul chestie naţionale o discuţie din care numai cu câştig ne-am alege. Ş’a doua, poate lucrul principal, s’ar produce atunci o solidaritate naţională înălţătoare. Să ne aducem numai aminte: când am fost mai solidari ? Nu oare pe vremea când representanţii autorizaţi al nea­mului au fost luaţi In coarne de procuror! şi dus! la temniţă de gean­darmi ?! Dar aşa, In pasivitate, ce facem ? Ne luăm în coarne — unii pe alţii! Ce! mai râu însă: Să fim pri­goniţi de stăpânire, ori să ne resboim între noi? Socot că resboiul dintre fraţi este incomparabil mal desastros. Trecutul cel mai apropiat e do­vadă : procesele multe şi intemniţârile nu m­-au frânt. Cearta internă însă a paralisat ori­ce manifestare şi acţiune a partidului naţional român. Este însă o mare deosebire între credulitatea generaţiei de acum şi a antecesorilor noştri. El, In elanul de însufleţire ce-l cuprinsese In epoca de redeşteptare naţională, credeau fiind că erau optimişti. Ce li­ se părea drept şi natural, li­ se părea şi reali­sabil. Azi Insă un pesimism pare că a cuprins pe mulţi şi sentimentul ce ni se altoieşte din contactul cu po­­­oarele orientale: fatalismul! Credulitatea pe predecesorii no­ştri i-a cumpenit să lupte adesea pen­­tru idealuri prea îndepărtate şi să facă planuri imposibil de realizat. Cre­dulitatea de-acum însă ne poate fi fatală, căci ea produce lângezeală, dar noi, popor tiner şi oprimat, nu­mai prin lupte fără preget putem să ne înălţăm. Russu Şirianu. Presa maghiară, fără osebire de par­tid politic, este alarmată de votul Reichsta­gului german şi nu esită a mărturisi că legea tarifului vamal votată în Germania este o lovitură enormă dată intereselor eco­nomice ale ţării Exportul de vite, grâne, lemne şi ouă în Germania după punerea în aplicare a nouei legi va trebui să înceteze. Ungaria va perde astfel zeci de milioane în fie­care an. Biruinţa lui Bü­low. S’ar putea zice poate şi mai pe drep­tate că biruinţa lui Kirdorff deoare­ce el a propus în Reichstagul Germaniei că pro­iectul tarifului vamal să fie primit în bloc. Vorba e însă, că votul de Duminecă di­mineaţa, când prin 202 voturi contra 100 s’a primit proiectul şi în a treia citire, însem­nează întărirea lui Bülow. Laudele şi distincţiile li-a şi primit deja. Duminecă a fost invitat, cu soţia, la masă la îm­păratul, care­­ a predat colierul în dia­mante a ordinului Hohenzzollern. Dease­­meni­­a distins regele Saxoniei, care i-a adresat o caldă telegramă, felicitându -l că a reuşit cu votarea proiectului de tarifă vamală. Şedinţa în care s-a votat proiectul a ţinut 18 ore în continuu, de Sâmb­­ă nainte de ameazi până Duminecă la 5 ore dimineaţa. Oposiţia, îndeosebi socia-* liştii, au luptat groaznic, să împedice vo­tarea. Sieger mai de multe ori a fost în­drumat la ordine, pentru­ că a ofensat pe president şi majoritate. Când s a proclamat votul, majoritatea a aplaudat iar din partea opoziţiei se striga: „Fluiu! Presidentul Billestrom dorind apoi deputaţilor sărbători fericite, a anunţat că proxima şedinţă se va ţine la 13 ianuarie 1903. Presa germană comentează în chip foarte viu acest eveniment care va avea în fluinţă asupra chiar a mersului politicei internaţional. Din Dietă. — Şedinţa din 15 Decemvrie. — Şedinţa întreagă a fost exhaum­ată de caşuri de imunitate. Judecătoria a cerut suspendarea imunităţii lui Krasznay Ferencz şi comisiunea a propus estradarea. Komjáthy Béla a făcut contrapropunere care punându-se la vot, a fost primită față de propu­nerea comisiunii. A urmat apoi caşul de imunitate a lui Eremits Pál, care a şi fost sus­pendat. Aci Benedek János vine cu propunerea ca pe viitor să nu se pu­blice și delictul de care e acusat de­putatul ci să se citeze numai §§ i legel referitori la aceste delicte. Kossuth Ferencz primeşte pro­punerea. Aceasta totuşi nu merge, să vedem deputaţi acusaţi în rapoartele comisiunii de înşelăciuni, de fraudări falsificări de documente. Cel puţin co­­misiunea de imunitate să-­şi aleagă terminul. In chipul acesta deputaţii 6 — 8 luni merg şi trec cu acusele acestea în spate, iar acusele acestea tipărite se dau din mână în mână. Ministrul de justiţie Plósz a dat dreptate lui Benedek, că nu e corect a pune alăturea de numele deputatu­lui crima de care este acusat. Dar a schimba aceasta este dreptul exclusiv al presidentului şi de altfel crede că în chestiunea aceasta este lipsă de multă precauţiune. Dieta a respins propunerea lui Benedek. După aceea a urmat cu grămada pertractarea cererilor pentru suspen­darea imunităţii. Dieta a extrădat pe următorii: Tisza István; Rakovszky István şi Vojnich István pentru duel; Vészi József pentru calomnie; Eötvös Bálint pentru falsificare de document şi defraudare; Drakulics şi Györfi Gyula pentru vătămare de onoare; Papp Zoltán pentru defraudare şi Weszelowszky Ferencz pentru agi­taţie naţionalistă. Şedinţa s’a terminat la 2 ore. Mâne la ordinea zilei este proectul de lege despre emigrări.­ ­ MICHAIL ANDREICA. Michail Andreica, tribunul dela 1848, după o telegramă ce primim din Câmpeni, a încetat aseară la şase ore din vie­aţă. Printr’însul dispare din vieaţa noastră publică o figură respectată ear­eoţii în­deosebi pero pe unul dintre cei mai iluştri representanţi ai lor. Familiei trimitem sincere con­­dolenţe ear marelui neposat fle­i ţerina uşoară şi memoria bine­cuvântată. DIN BUCOVINA. Sfinţirea monumentului în amin­tirea celor căzuţi în luptă. Marţi în 2 Decemvrie st. n. s’a săvirşit, sfinţirea mo­numentului ridicat în amintirea celor căzuţi în luptă dela regimentul de infanterie 41 pentru stat şi împărat. Sfinţirea a fost sa­­vîrşită î­n mod foarte solemn de I. P. S. 8. archieniscopul şi mitropolitul Dr. V. V. — I *. 1 * de Repta. La acest act solemn şi patriotic au participat preşedintele ţării bar. Burgignio , brigadierii de Rehberger şi Vanca. Colonelul Dverac cu corpul oficerilor, representanţi oraşelor şi a comunelor, representanţii fe­­liuriţilor şcoli, representanţii comitetului ţării şi a mai multor instituţiuni. Tot aşa a par­ticipat şi un număr foarte mare de veterani decoraţi cu medalile de răsboi şi vitejie, dintre cari foarte mulţi au luptat dimpreună cu cei căzuţi, la a căror amintire s’a ridicat acest monument de recunoştință. Columna

Next