Tribuna Româna, 1864-1865 (Anul 6, nr. 198-254)
1864-09-21 / nr. 233
Sghirnonp Moșini iiii Asensta foăie eveuve unge otire sertemîna. Aronamintele se fassi în Iassi la dighestionea foiei, polita Tabalagilogii; iag în Vaspgesti si rghin distghiste la esreclitoghiile rostelog. Rretiți regimșjatate annu 72lei. Rretiți re ighei Inami 217 lei. No. 233. lluuli DOMI 71 SERGEMVNIE SUBL.ANUĂLIG. ă73275 erfembegee. Evenimentul săptămănei trecute este priimirea solemnă a tuturor funccionarilor bisericeștti și laici la Palatu, vineri 18 ane M. 8. Domnul luase pe semne toate informările alunei la amiază-zi, mai nainte supra stărei spiritelor, cumu și asupra cestiunilor agitate aici în sferele oficiale și în lumea privată, căci în cuvintele ce M. 8. au adresatu diverselor diregătorii și persoanelor particulare s'au arătatu ageru și pătrunzătoriu prin constatările ce au făcutu, împăcătoriu și binevoinciosu prin consiliere ce au datu. Suntemu cu o vie părere de rău căci nu putemu reproduce aici, în toată întinderea și întregimea lor, acele frumoase cuvinte domnești de care istoria timpului acestuia va căuta cu să fi putut cineza stenografia întocmai cele ce au studiu a împle o pagine strălucitoare. zisu aici A. S., astăzi seara întreagă ar pute citi, în cregureul dompescu cătră autoritățile ieșene, de la 18 septemvre, o profesiune de credință liverală și totodată o copresiune sinceră a unui Domnu popolariu. M. 5. Romnul au justificătu tat deodată și au esxplicatu toate actele estraordinare ce au săvărșitu de la 2 maiu și pănă la 14 augustu. Apelul la țeară și decretul împroprietărirei s'au comentatu de M. 8. într'unu modu convingătoriu. Dară apoi căndu M. 5. au încoronatu cuvintele sale cerăndu concursul tuturor, concursul și asistența clerului și a profesoratului mai cu sașă, pentru realisarea decretelor popularie, atunci impresiunea produsă au fostu profundă, și credemu că va rămăne durabilă. Amu fi doritu ca Foaia publicărilor oficiale de aici să fi culesu cu religiositate păn'și celu mai micu din cuvintele doimnești, și să le fi răspănditu cu profusiune în toate ungiurile țerei. Ieșenii atunci n'ar fi avut singuri privilegiul nestimatu de a se fi bucuratu de înțelesul lor celu mare și însemnatu. înse, în lipsa unei relăciuni autentice și exache, să ne fie iertatu a eschița aici din parte-ne o simplă analisă prescurtată a discursului domnescu, analisă neapăratu lipsită de acea însuflețire vie și colorată ce avea și rostul și vorbele M. S. Domnului Romănilor. Cumu au întratu în sala cea mare a Palatului, în sala de unionistă memorie, M. 8. s'au înaintatu direptu la grupul în fruntea căruia era primarele orașului, și au stătutu a vorbi despre legea comunală. Au zisu că ea conține duoă principie însemnate: descentralizarea administrativă și inițiativa comunelor, representative activităței private. Pănă acumu, zise espresu M. 8., totul se aștepta de la Guvernu, de acu 'nainte trebuie să'și caute și Au atim cu vorba și despre înființarea consilieloru guvernații de interesele lor locale, județene și de curănda convocare a representărei naționale, compusă, zise M. S., de o Adunare și unu Senatu, accentuăndu acestu din urmă cuvîntu. De la primarele orașului M. 8. s'au întors cu privirea la prefectul districtului, carele sta la celalaltu capătu, și au zisu că trebue, că trebuia, să se esplice nouele reforme și mai cu samă decretul împroprietărirei. Dacă ci 'u făcut, vaiu să o faci eu aici, zise espresivu M. 8., esplicarea acestei legiuiri, voiu să o esplicu ca unu dascalu la Academie. Și s'au pusu, în adevăru, M. 8. ca de a esplica ez mieresuu reforma rurală din punctul de vedere istoricu, economicu, politicu, ear mai cu samă juridicu. Secțiunea au fost perfectă și profesorulu admirabilu. Știeamu, din primele ședințe ale Adunărei Elective de la 1858, că deputatul proprietarilor mici de la Huși este foarte elocventu la trebuință, și eccelă puindune pe terenul conciliațiunilor și al transacciunilor, ci dncă nu'i cunoșteamu cu toții rarul talentu al unui catedrantu. După ce au trasu, în căteva cuvinte, istoricul cestiunei rurale, și au arătat că însuși 3 răposatul Domnu Gr. Ghica al Moldovei au focut unu pasu înainte, apoi M. S. au zisu, A convinciune, că va veni timpul căndu înșiși proprietarii, cari astăzi nu'și înțelegu interesele lor, voru bine-cuvînta reforma rurală, și atunci istoria justă va spune că Cuza au liberatu proprietatea'. Fără proprietate și fără poporu, adause M. 8., nu poate fi o națiune. Numai de astăzi înainte în Romănia proprietariul poate să puie piciorul pe pămăntul acesta este al meu. Numai spu și să zicuă, de astăzi înainte romănul nu va mai fi ca o vită. Alesul din 5 și 22 ianuarie au întratu aici în considerări cu totul subiective, și au spusu, cu cea mai perfectă francheță, și pentru ce au făcutu pănă acumu economii din lista civilă, și pentru ce au luat leafă de duci Domni. Amu voit, zise M. S. să aibu și eu proprietăți mari, pentru ca, făcăndu reforma această însemnată a liberărei proprietăței, să nu poată rămăne în spiritul nimănui nici macar prepusul că amu voit să o facu în dauna proprietarilor. Acumu, dupre disposițiunile esprese ale legiuirei, stă în voia proprietarilor să se împace de-a dreptul cu sătenii, zise curatul. 8. caute să nu dee locu de nemulțemire în aplicarea măsurei, că altmintrele voiu fi neboitu să trimitu inginerii Statului ca să facă constatarea și măsurătoarea locurilor. Trebuie, despre partea noastră, să renunțămu a reproduce, într'o prescurtată analiză, toate considerările mature ce M. 8. au lesperderea depositelor de la Epitropia orfanicească, M. 5. au zisi că statul va căuta să nu fie păgubiți orfanii; în cestiunea esactitudinei curței de apelu civile, M. S. au zisu că'i pare reu să aibă a face aceleași recomandări de căte ori vine la Iași; în cătu se atinge de jurisprudența curței criminale M. S. au zisu că sunt cazuri, bunăoară ca bataia unui procurori, unde curtea trebuie să iie în considerare și caracterul politicu al delictului; însfărșitu, în cestiunea conflictului dintre proestoșii călugări și mireni de pe la bisericile mănăstirești, M. 8. au zisu în fața preuților de miru că ei trebuie să'și aducă aminte de regulile ierarhiei, ca cumu numai din partea lor s'ar fi iscatu discordia, în adevăru regretabilă, între preoțimea monahală și cea laică pentru posturile retribuite de curatori pe la bisericile înzăstrate. În punctul acesta singuru ni s'a părut că cuvintele M. S. au măsliit pe acei ce aveau nevoie de măngăere. M. 3. au închieetu cuvîntarea sa cea frumoasă prin o dulce reamintire de sacrificiile ce au făcut Iașii pentru unirea națională, pentru regenerarța patriei. Iașulu, zise M. 8. au fostu leagănul unirei și a multor alte propășiri. Iașii are dreptu la recunoștința Romăniloru. În adevăru, Iașii nu trebuie să fie dați uitărei nici odată, municipiu pentru că acestu bătrănu romanui are încă o mare misiune să'și rempopoveiți să recunoască că autoriui decretului din 14 augustu au făcut, în adevăru, unu mare bine proprietăței teriene în Romănia, și că are conștiința liniștită de totu ce au făcutu. Despre altele, M. S. au atinsu numai ca în treacătu cestiunile locale, înse și în aceste au fostu precisu, și, cu o singură eccepciune, la părerea noastră, conciliantu cu desăvărșire, nești ale primarelui, M. S. au zisu că poli- Așa, în cestiunea atribuțiunilor polițiezeze orașul lor cu Romăni, să se înnoească în vieața lor romănească, să devie o comună romănă modern, să dee tuturor Romănilor exemplul unui regime municipalu în toată puterea cuvîntului. Spre acestu scopu n'ar trebui dată uitărei mai cu samă dorința rostită mai am, prin inițiativa P. 8. Locotenentului de Mitropolitu, pentru întemeiarea suburbielor Iașului cu poporăciune rurală jună, probă, plină de vitalitate, ocaziunea priimirei de la 18 septemvrie. Dară caută să constatăm aici opiniunea generală despre impresiunea ce au produsu cuvintele de N. ruginiți conservatori ai trecutului au fostu nerostite S. Domnul. Păn' și cei maifășuratu în sufetul vastu ce l'au trătatu, la onoarea vă anunța că răposatulu, ca demnu fiiualu Muzelor, nu au lasat în neglijență literatura romănă. Prin testamentulu seu olografu, deschisu după moartea sa, conformu voinței sale, au lăsat moșia Vladniculu fondu în prețu de mijloc 15.000 galbeni cu obligațiune ca din venitulu acestui fondu să se imprime mai întăiu manuscriptele sale, p. e. Glosarul, descoperirile arheologice etc. și pe viitoriu, să serve pururea de ajutor pentru împrimarea de cărți folositoare științei, supuse mai întăiu esaminărei unui juriu competinte. Fondul „Fondulu G. Spulescă,” sub privigherea unei curatele, care, pentru acuma, este încredințată demnelor persoane Dr. A. Fătulu, și frații G. și C. Platopu. Este mare speranță că acești demni barbați, rude și elevi ai repotatul să fie organul esecutivu; în cestiunea în Romănia. Ieșenii trebuie --.----------..--AȘteGAU LA DEDASTOR. Huși, 20 septemvrie. Domnule redactor, Prin necrologia înșelată în Tribună, amu văzutu că anunțați moartea venerabilului profesoru și inspector G. Săulescu, amu văzutu că regretați, cu dreptu cuvănt, moartea acestui demnu barbat, regretați încă mai mult scriptele sale remase neîmprimate. La aceasta amu are a purta numele de: