Tribuna Româna, 1866-1867 (Anul 8, nr. 255-285)
1866-08-11 / nr. 255
Tribuna stemănă zivele grave ce au impinsu pe poporulu bucurestianu la demunstrarile din ciua de 18 luni? A! Candu imperatulu ar cunoasce adeverata stare a lucrurilori, iir, questiunea aceasta, candu agerulu seu ministru ar străbate in fundulu agitărilor jidovesci de aici, atunci nici unulu nicialtulu n’ar privi manifestările creștinilor nostri ca nisce acte de violentia, ca nisce fapte de netolerantia contrarie civilisatiunei secuiului. Nu! Aici nu se atinge in nimica spiritulu liberalii alu timpului nostru. Poporulu romanii s’au desceptatu numai, si au deschisu ochii asupra peliculelor cu care’lu amenintiaza invasiunea ’ jidovismului prin care s’au perdutu novi bilea Polonie. Fie rudanii astazi patronati din Paris sau din Petersburgu, fie indemnati despre meaza-noapte sau despre appusu, pentru noi Romanii e totu una, peliculele sunt totu atatu de pernicioase esistintiei noastre sociale, totu atatu de daunoase situatiunei noastre nationale in Europa. Persecutorii nu suntemu noi ; nu e poporulu romanu acella care se merite imputările de netolerantia, dupa ce vedemu numai in curgere de un patrariu de seculi stabilite colonie jidovesci mai prin toate orasiele si tergurile tierei, si chiar in o insemnata parte a communelor rurale. Dar in dica de 18 luni, ”di de doua ori nefasta in anualele israelite, pentru luarea Ierusalimului si derimarea templului;“ in aceasta di o Adunare Romana constituanta, cea anteie cu acestu caracteru in istoria acestui poporu certatu de invasiuni străine de totu feliulu, se trata a se inscrie, printre Drepturile cetatianului, si dreptul oaspeților noștri jidani la impamentenire ! Acestu singurii cuventu , in pamentenirea Jidanilor" au casiunatu toata intern"cti tarea poporului. PoporuTu romanii, dreptu cuventuT" intiellege vorba impamentenire in sensulu ei celei mai intinsu. In mintea sa, dreptulu de pamenteanu este unitu cu dreptulu politicii al stapanirei terane si al participarei la guvernulutierei. Si Jndanii, tara se ceara egalitatea civile, fara se arate curata vointta lor de a se lepeda de juditiile străine, era se dobendeasca deodata si cu gramada toate drepturile politice! l'na ca aceasta nu se putea, cu toata bunavointta principilor partidului conservator si a căpeteniilor partidului liberal din Adunare. D-Crencieux trebuia se intierleaga aceasta mai bine decatu oricine , pentru ca opiniunea generale era in divergintia cu sententiele conducatoriloru politici. I). Crémieux au detnuttatu Parisului si lamei întregi, urbis et orbia, pe professoratulu moldoveanu ca promotorulu agitatiunei in contra jidovilor si a jidovismului din Romania. Dar n au cugetatu de fel in onorabilele pressedinte al Alliantiei israelite universale ca, lucrandu astufeliu in contra noastra, onestă pen si fapta derimatorilor gratielor sinagogei nesfirsite si nesfintite de lenga ulitia Palestinei din Bucuresti ! In adeverii, candu jndanii si cu patronii lor voiau cu o trasetura de condeiu se dezime din temelie1 edificiulu societatiei noastre nationale, scuduindu su in fundamentele sale creștine, este oare de mirare ca poporulu interntatu se se fi dusu in gloata, din dealulu Mitropoliei, spre a demina si el ceva colo in valea grilei la splendida zidire jidoveasca? E! Dumnezeule! Dar nu vedeti oare ce făcu pe acolo, pin lumea d-voastra landata ca cea mai civilisata, nu vedeți ce făcu popoarele interiate? Primti nu mai departe decatu la stricăciunile ce popolatiunea din Londra au facutu parcului regescu cu ocasiunea manifestatiunilor pentru reforma electorala. Dar in ’aris la 1848, scie bine 1). Crémieux ce s'au commisu deasemene la strigarea turbata a reformei. E bine in Bucuresti poporulu interitatu, societatea creștina indignata, au gressitu mai pucinu decatu or si unde in lumea civilisata, au gresitu mai pucinu decatu in Paris si in Londra umanitatiei si tolerantiei religioase. 1). Crémieux marturisesce insusi, in scrisoarea sa catre D. Havin, directorulu Secuiului, ca mania popularie s’au alinatu indata ce garda nationala au venitii a imprastica multimea tumultuoasa. Si autoriulu articulului din Archivele israelite, deși nu putu nici ellu desnatura faptulu ca garda nationale au imprastieatu pe locu tumultulu, totusi adauge a spune lucruri neaudite si de care nimene in Bucuresti, nici chiar rudanii, nu potu face doveada, adeca ca poporimea bucuresteana au maltratatii (bine ca nu dice accisu) femei, copii, batrani! Pentru publicistului vnse de la Archivele israelite, incidentulu triștii si regretabilii din 18 iunie in Bucuresti, care nu se poate imputa unei cugetate reutati a poporului romanii, nu e numai o nefasta anniversarie a dillei din 17 Tammuz candu s’au luatu Ierusalimulu ! Superstitiosulu publicistu adauge a dice : ”ca nu e vorba numai de România ci de jidovismu ca religiune.u .■==-) Eaca asta! nu e vorba aici de drepturi politice in Romania, nici chiar de impamentenirea pucinilor individui ce ar putea pretinde a'si regulariza situatiunea lor anormala ca residenti intre noi de mai multe generatiuni fara se fi fostu suditii vreunei puteri streine. Aici e vorba le implantarea unei comunităti sudanesci in sinului societatici romane, communitati care nu aspira a trai din vneatia libertatilor civile moderne, ci a-si pastra topulu seu teocraticii, caracteristicii, dobendindu pe de-asupra beneficiulu de a aparțiene politicamente de statuTu romann, dar sub raportulu teocraticii de a forma aici unu 'ordine politicii distincta,"o _classe_ privilegiata unica in feliulu seu, adeca privilegiata in numele vechiului Testamentu cu despretiulu tuturoru prerogativeloru unei societăți petrunsa de spiritulu Testamentului nou! Aceasta ar fi pentru noi Romanii cea mai mare neconsecintta politica, aceasta nu va fi nici odata, macar de sar pune toate imperatiele appusului in capulu nostru. Mai voioși amu inceta de a fi ca națiune de capulu nostru, decatu se ne inchinamu jidovismului universalii, si se descrestinamu societatea romana. Politicii noștri vom cugeta ce vor voi, diplomația noastra va promitte ce-i va place, poporulu romanu, iise, desceptatu si dumeritu asupra planuriloru jidovești se va ticne tare de Constitutiunea decretata la iunie trecutu. Dara se scutiandanii, oaspeții noștri, ca pentru a deveni cetatieni Romani, le treime de fiecare unu stagiu patrioti cu speciala ca se se deprindă a trai mai a uteiu cu noi din aceeași ineatia civile si apoi a merita se se imparta o iasca de aceleși drepturi politice. Aici e questiunea in catu se atinge de unele individui ecceptionale care astadii ar pute incape la stagiulu romanestii , ear in catu privesce gloata jidoveasca, in care sunt numai suditi străini, si care in mare parte se compune din pauperismulu biiosu arruncatu din Polonia aiia, remane se vedenia ce avemu de facutu de acinainte cu densulu. • Romanii n’au persecutații nici odata,*1 nu persecuta nici acumnu, nici vor persecuții vre-odata pe nimene pentru credinttele sale religioase, dar astazi in numele iudaismului universal nu are nimene dreptul a se ceara de la noi ca se priimimu lamea sa noastra nisce oaspeti ce niei mananca nici bea din ceea ce mancamu si ce bea in noi. Daca voiti se remaneti aici de-aparurea cu noi si se ve bucurați deopotrivă de drepturile politice, incepeti odata, judanilor, a trai cu noi dempreuna din vieatia noastra civile. ♦ Almintrele, nu veti pute ave niciodata ni-V mica de comunii cu noi nici in vieatia privata nici in vieatia publica. Lipsa din amilii acesta. O cestiune asupra careia tota lumea romana e de acordu, spre a’i recunosce consecintile durerose care amenintia patria nostra, e lipsa producteloru alimentarie, seau mai bine din fometea care de vre o cati va ani incoce bantue tiara, si care ne amenintia si pentru amilii acesta. In presentia acestei ameninttari atata de desatrose, fie cine se intreaba, ce e de facutu? si toti sunt unanimi in a recunosce ca e de neaparatu a se lua nisce mesuri urgenti si precatu se pote mai de timpuriu, care, deca nu’i vom pute impedeca cu totulu efectele deplorabile, celu putinu se le mai usiureche si se le faca mai putinu simtite. Cestiunea: care sunt remediere ce se potu aduce in contra acestui zeu? au fostu agitata in tote timpurile si in tote locurile. Astazi o sciintia intreaga, edificata din ruinele si ororile acestui flagelu teribile, ne spune ca ele sunt doua: acelea care constau in puterea individului umanii, adica acele care depindu de la activitatea sa; si acele care se compuna din tote mesurile ce pote lua unu gubernii in aseminea impregiurari. Sistemulu care din nenorocire dominea din mare parte din societățile moderne, si care sustine cuinii ca guberniulu este totulu si ca individulu nu insemna nemica, a avutu de resultatu ca singurele inmedia posibile sunt numai acele in urmarea carora noua argumente si noua atributiuni trebueau se mai consacre drepturile de tutela ale gubernialoru asupra poporeloru. De aci o opiniune dominatore mai la tote poporele, (se inttelege considerata din puntulu de vedere alu numerului ce 4^ profesează) care recunosce guberniului o mulțime de drepturi si detorii in aseminea impregiurari, atatu candu reulu este imediatii catu si pentru prevenirea lui. Asfeliu s’au distica de cate ori unu asemine zeu amenintta o societate, guberniulu are dreptulu si detoria, de a escrcita insusi caritatea ; ca municipiele se distribue pane pe la cei nevoesi ; ca se se infiintieze fabrice prin care se se crcedia lucrulu in societate, ca comertiulu cerealeloru se fia supusu la o le-