Tribuna Româna, 1866-1867 (Anul 8, nr. 255-285)

1866-08-11 / nr. 255

Tribuna stemănă­ zivele grave ce au impinsu pe poporulu bucurestianu la demunstrarile din ciua de 18 luni? A! Candu imperatulu ar cu­­­­noasce adeverata stare a lucrurilori­, ii­­r, questiunea aceasta, candu agerulu seu mi­nistru ar străbate in fundulu agitărilor jidovesci de aici, atunci nici­ unulu nici­­altulu n’ar privi manifestările creștinilor nostri ca nisce acte de violentia, ca nisce­­ fapte de netolerantia contrarie civilisati­­unei secuiului. Nu! Aici nu se atinge in nimica spiritulu liberalii alu timpului no­stru. Poporulu romanii s’au desceptatu numai, si au deschisu ochii asupra peli­culelor cu care’lu amenintiaza invasiunea ’ jidovismului prin care s’au perdutu no­­vi bilea Polonie. Fie rudanii astazi patro­nati din Paris sau din Petersburgu, fie indemnati despre meaza-noapte sau despre appusu, pentru noi Romanii e totu una, peliculele sunt totu atatu de pernicioase esistintiei noastre sociale, totu atatu de daunoase situatiunei noastre nationale in Europa. Persecutorii nu suntemu noi ; nu e poporulu romanu acella care se merite imputările de netolerantia, dupa ce ve­­demu numai in curgere de un patrariu de seculi stabilite colonie jidovesci mai prin toate orasiele si tergurile tierei, si chiar in o insemnata parte a com­munelor rurale. Dar in dica de 18 luni, ”di de doua ori nefasta in anualele israelite, pentru luarea Ierusalimului si derimarea templu­lui;“ in aceasta di o Adunare Romana constituanta, cea anteie cu acestu cara­­cteru in istoria acestui poporu certa­tu de invasiuni străine de totu feliulu, se trata­­ a se inscrie, printre Drepturile cetatia­­­­nului, si dreptul oaspeților noștri ji­dani la impamentenire ! Acestu singurii cuventu , in pamenteni­­rea Jidanilor" au casiunatu toata intern­"­cti tarea poporului. Poporu­Tu romanii, dreptu cuventuT" intiellege vorba impa­­mentenire in sensulu ei celei mai intinsu. In mintea sa, dreptulu de pamenteanu este unitu cu dreptulu politicii al stapa­­nirei ter­ane si al participarei la guver­­nulu­tierei. Si Jndanii, tara se ceara egalitatea civile, fara se arate curata vointta lor de a se lepeda de juditiile străine, era se dobendeasca de­odata si cu­ gramada toate drepturile politice! l'na ca aceasta nu se putea, cu toata buna­­vointta principilor partidului conservator si a căpeteniilor partidului liberal din Adunare. D-Crencieu­x trebuia se intierleaga a­­ceasta mai bine decatu ori­cine , pentru ca opiniunea generale era in divergintia cu sententiele conducatoriloru politici. I). Crémieux au detnuttatu Parisului si lamei întregi, urbis et orbia, pe pro­­fessoratulu moldoveanu ca promotorulu agitatiunei in contra jidovilor si a jido­­vismului din Romania. Dar n au cugetatu de fel in onorabilele pressedinte al Alli­­antiei israelite universale ca, lucrandu astufeliu in contra noastra, onestă pen si fapta derimatorilor gratielor sinagogei nesfirsite si nesfintite de lenga ulitia Pa­lestinei din Bucuresti ! In adeverii, candu jndanii si cu patronii lor voiau cu o tra­­setura de condeiu se dezime din temelie1 edificiulu societatiei noastre nationale, scuduindu su in fundamentele sale creștine, este oare de mirare ca poporulu intern­­tatu se se fi dusu in gloata, din dealulu Mitropoliei, spre a dem­ina si el ceva colo in valea grilei la splendida zidire jido­veasca? E! Dumnezeule! Dar nu vedeti oare ce făcu pe acolo, pin lumea d-voastra landata ca cea mai civilisata, nu vedeți ce făcu popoarele interi­ate? Prim­­ti nu mai departe decatu la stricăciunile ce popolatiunea din Londra au facutu par­cului regescu cu ocasiunea manifestatiu­­nilor pentru reforma electorala. Dar in ’aris la 1848, scie bine 1). Crémieux ce s'au commisu deasemene la strigarea tur­bata a reformei. E bine­ in Bucuresti poporulu interitatu, societatea creștina indignata, au gressitu mai pucinu decatu or si unde in lumea civilisata, au gresitu mai pucinu decatu in Paris si in Londra umanitatiei si tolerantiei religioase. 1). Crémieux marturisesce insusi, in scri­soarea sa catre D. Havin, directorulu Secuiu­lui, ca mania popularie s’au alinatu indata ce garda nationala au venitii a imprastica multimea tumultuoasa. Si autoriulu arti­­culului din Archivele israelite, deși nu putu nici ellu desnatura faptulu ca garda nationale au imprastieatu pe locu tumul­tul­u, totusi adauge a spune lucruri ne­­audite si de care nimene in Bucuresti, nici chiar rudanii, nu potu face doveada, adeca ca poporimea bucuresteana au mal­tratatii (bine ca nu dice accisu) femei, copii, batrani! Pentru publicistulu­i vnse de la Ar­chivele israelite, incidentulu triștii si re­gretabilii din 18 iunie in Bucuresti, care nu se poate imputa unei cugetate reutati a poporului romanii, nu e numai o nefasta anniversarie a dillei din 17 Tammuz candu s’au luatu Ierusalimulu ! Superstiti­­osulu publicistu adauge a dice : ”ca nu e vorba numai de România ci de jido­­vismu ca religiune.u .■==-) Eaca asta! nu e vorba aici de drep­­­turi politice in Romania, nici chiar de impamentenirea pucinilor individui ce ar putea pretinde a'si regulariza situatiunea lor anormala ca residenti intre noi de mai multe generatiu­ni fara se fi fostu suditii vreunei puteri streine. Aici e vorba l­e implantarea unei comunităti sudanesci in sinului societatici romane, communitati care nu aspira a trai din vneatia liber­tatilor civile moderne, ci a-si pastra topulu seu teocraticii, caracteristicii, dobendindu pe de-asupra beneficiulu de a aparțiene politicamente de statuTu romann, dar sub raportulu teocraticii de a forma aici unu 'ordine politicii distincta,"o _classe_ privi­legiata unica in feliulu seu, adeca pri­vilegiata in numele vechiului Testamentu cu despretiulu tuturoru prerogativeloru unei societăți petrunsa de spiritulu Tes­tamentului nou! Aceasta ar fi pentru noi Romanii cea mai mare neconsecintta po­litica, aceasta nu va fi nici odata, macar de sar pune toate imperatiele appusului in capulu nostru. Mai voioși amu inceta de a fi ca națiune de capulu nostru, de­catu se ne inchinamu jidovismului uni­versalii, si se descrestinamu societatea romana. Politicii noștri vom­ cugeta ce vor voi, diplomația noastra va promitte ce-i va place, poporulu romanu, iise, des­­ceptatu si dumeritu asupra planuriloru jidovești se va ticne tare de Constituti­­unea decretata la iunie trecutu. Dara­ se scuti­andanii, oaspeții noștri, ca pentru a deveni cetatieni Romani, le treime de fie­care unu stagiu patrioti cu speciala ca se se deprindă a trai mai a ut­ei­u cu noi din aceeași ineatia civile si apoi a merita se se imparta o iasca de aceleși drepturi politice. Aici e questiunea in catu se atinge de unele individui ecceptionale care astadi­i ar pute incape la stagiulu romanestii , ear in catu privesce gloata jidoveasca, in care sunt numai suditi străini, si care in mare parte se compune din pauperis­­mulu biiosu arruncatu din Polonia ai­ia, remane se vedenia ce avemu de facutu de acinainte cu densulu. • Romanii n’au persecutații nici odata,*1 nu persecuta nici acumnu, nici vor per­secuții vre-odata pe nimene pentru cre­­dinttele sale religioase, dar astazi in numele iudaismului universal nu are ni­mene dreptul a se ceara de la noi ca se priimimu la­mea sa noastra nisce oaspeti ce niei mananca nici bea din ceea ce mancamu si ce bea in noi. Daca voiti se remaneti aici de-aparurea cu noi si se ve bucurați deopotrivă de drepturile po­litice, incepeti odata, judanilor, a trai cu noi dempreuna din vieatia noastra civile. ♦ Almintrele, nu veti pute ave nici­odata ni-V mica de comunii cu noi nici in vieatia privata nici in vieatia publica. Lipsa din amilii acesta. O cestiune asupra careia tota lumea romana e de acordu, spre a’i recunosce consecintile durerose care amenintia patria nostra, e lipsa producteloru alim­entarie, seau mai bine di­n fometea care de vre o cati­ va ani incoce bantue tiara, si care ne amenintia si pentru amilii acesta. In presentia acestei am­eninttari atata de desatrose, fie cine se intreaba, ce e de facutu? si toti sunt unanimi in a re­cunosce ca e de neaparatu a se lua nisce mesuri urgenti si precatu se pote mai de timpuriu, care, deca nu’i vom­ pute im­­pedeca cu totulu efectele deplorabile, celu putinu se le mai usiureche si se le faca mai putinu simtite. Cestiunea: care sunt remediere ce se potu aduce in contra acestui zeu? au fostu agitata in tote timpurile si in tote locurile. Astazi o sciintia intreaga, edificata din ruinele si ororile acestui flagelu teribile, ne spune ca ele sunt doua: acelea care constau in puterea individului umanii, adica acele care depindu de la activitatea sa; si acele care se compuna din tote mesurile ce pote lua unu gubernii in a­­seminea impregiurari. Sistemulu care din nenorocire domi­­nea din mare parte din societățile mo­derne, si care sustine cuinii ca guberniulu este totulu si ca individulu nu insemna nemica, a avutu de resultatu ca singurele inmedia posibile sunt numai acele in ur­marea carora noua argumente si noua atributiuni trebueau se mai consacre drep­turile de tutela ale gubernialoru asupra poporeloru. De aci o opiniune dominatore mai la tote poporele, (se inttelege considerata din puntulu de vedere a­lu numerului ce­­ 4^ profesează) care recunosce guberniului o mulțime de drepturi si detorii in ase­­minea impregiurari, atatu candu reulu este imediatii catu si pentru prevenirea lui. Asfeliu s’au disti­ca de cate ori unu asemine zeu amenintta o societate, gu­­berniulu are dreptulu si detoria, de a escrcita insusi caritatea ; ca municipiele se distribue pane pe la cei nevoesi ; ca se se infiintieze fabrice prin care se se crcedia lucrulu in societate, ca comer­­tiulu cerealeloru se fia supusu la o le-

Next