Tribuna, august 1884 (Anul 1, nr. 88-111)

1884-08-05 / nr. 92

Pag. 366 „Ideile noastre fiind pentru propagarea unei Confederațiuni a popoarelor balcanice, am crezut că va place cetitorilor noștrii, pe cari lu­crul îi interesează, de a le da un diar în special consacrat la această mare operă pentru care vom lupta în­tot­deauna cu zel și devotament. Aceasta este justificarea titlului foiei noastre: „La Confédération Orientale“. în primul articol al numărului prim în pro­gramul foii, care a apărut la 2 August, citim următoarele: „Suntem fericiţi de a face cunoscut cititorilor noştrii că comitetul Confederaţiunei orientale este definitiv constituit. Acest comitet este compus de oameni dis­tinşi aparţinând celor dintâi trepte ale societăţii. Foşti miniştrii, diplomaţi, generali, deputaţi şi oameni de litere, dacă cari sunt colaboratorii acestei mari idei de progres şi de civilisaţiune, în favoarea căreia toţi oamenii de inimă, amici ai păcei şi ai libertăţii, trebuiesc se concure pentru binele omenirei.“ Programul noului altar se expune mai departe într’un „Buletin.“ In acest buletin politic mai citim următoarele: „A apăra interesele popoarelor balcanice fară deosebire de rasă şi de naţionalitate, a le întruni într’un singur mănunchiu şi a le susţine în drep­tele lor aspiraţiuni, eacă scopul ce ne propunem şi pentru care vom întrebuinţa toate sforţările noastre. Istoria ne arată până adi, că interesele popoarelor din Oriinte au fost prea adese des­părţite şi sacrificate vederilor ambiţioase cutărei sau cutărei puteri mari. Astăzi voim se facem din toate aceste popoare curăgioase şi inteliginte un popor tare, demn de respectul tuturor şi ca­pabil de a judeca toate intrigele, cari ar veni din afară. Numai prin unirea într’un interes comun, Statele balcanice vor păstra independinţa terito­­rului lor, şi va dispăre ori­ce poftă a politicei puterilor, cari sunt interesate şi în­totdeauna foarte dispuse de a susţine neînţelegerile lor pentru a le împărţi mai cu lesnire. Statele balcanice trebuesc în mod absolut a se apropia între ele şi a întinde o mână cor­dială tuturor fraţilor lor orientali. Numai prin uitarea micilor lor certe politice şi impunerea de o parte şi de alta a câtorva sacrificii, confedera­­ţiunea popoarelor orientale se va pute împlini supt chiar egida marilor puteri, cari au cel mai mare interes a vedè că pacea domnesce în Orient. Această confederaţiune, pe care popoarele priintale trebue a o încuragja din toate puterile lor, va permite Statelor balcanice deja constituite de a se desvolta în independenţa lor; şi în cas de pericol, puterile sale militare întrunite vor putea să oprească în cale toate dorinţele resboinice ale ori­cărei puteri. Orientul trebue să fie al Orientului, dacă devisa noastră. Orientalii trebue să fie stăpâni la ei. Aşa dar, numai printr’o confederaţiune poporul oriental va deveni tare şi respectat şi va pute se fee un loc în concertul marilor puteri. Prin situaţiunea sa geografică între Adria­­tica şi Marea Neagră, Dunăre şi Archipelag, confederaţiunea popoarelor orientale va deveni, în adevăr o putere, în care va trebui de acum nainte să conteze. Vocea ei puternică se va audi nu numai în concertele europene ci şi în Asia, Africa, pretutindeni unde influenţa ei se va simţi. Când toate popoarele orientale îşi vor strânge mâna frăţesce peste Balcani, ne vom crede feri­ciţi de a fi contribuit cu modestele noastre puteri, a afirma pacea atât de mult dorită în Orient de atâte secole.“ Contra Plagiatorilor, ziarul „Naţiunea“ publică următoarea cir­culară, pe care consiliul federal elveţian a adre­­sat-o representanţilor diferitelor guverne: Berna, 28 Iunie 1883. Escelenţi. Cu data de 30 Decemvrie 1883, consiliul federal elveţian a avut onoare de a comunica Excelenţei Voastre proiectul convenţiunii, elaborat de cătră asociaţiunea literară internaţională, în vederea constituirii unei uniuni generale pentru protecţiunea drepturilor autorilor asupra operilor lor literare şi artistice. Cu această ocasiune, s’a emis idea că ar fi un câştig real, de a stabili între guvernele tuturor statelor civilisate o înţelegere generală asupra marelui principiu, care este basa civilisaţiunii şi care consistă în a asigura o protecţiune, pe cât e posibil de eficace, dincolo de fruntariile politice, produselor spiritului omenesc în domeniul su­perior al literaturei şi al artei, mai mult, a cre­­dut că trebue se indice, că o conferenţă diplo­matică­­i-ar păre cel mai bun mijloc pentru a căuta, dacă, şi în ce mod, s’ar pute ajunge la un comun acord asupra protecţuiiţiei internaţio­nale, ce trebue acordată autorilor de opere lite­rare şi artistice, şi a adăogat, că, dacă proposi­­ţiunea sa ar ave resunet pe lângă marele gu­verne, ’şi-ar face onoare de a-i invita de a face să fie representaţi la o conferenţă, ce s’ar putea reuni în cursul anului 1884. Consiliul federal elveţian poate acum con­stata că iniţiativa sa a fost coronată de succes, îşi face o datorie de a exprima înaltelor guverne toată recunoscinţa sa pentru primirea favorabilă ce au binevoit a face propunerii sale, şi nu disperă de a ajunge cu preţiosul lor concurs ma­rele scop ce­­şi-a propus. Reese din notele primite că în principiu se admite în genere idea fundamentală a proiectului asociaţiunei literare internaţionale după cum toate statele civilisate vor trebui se dee creaţiunilor literare şi artistice, care se nasc într’un alt stat, protecţiunea pe care o acoardă ele însăşi produ­selor lucrărilor indigene; această învoială gene­rală crează astfel o basă largă, pe care trebue să căutăm să zidim nouă instituţiuni. Eu n’am dis, că nu voiesc, — răspunse Simina, — ci numai că ar fi bine să mai aşteptăm. Ei, bine! vrei acum o întrebă popa. Acum nu! — zise ea, — mai puţin decât ori şi când. De ce nu? Nu pot! Preuteasa ştia de ce n’a voit şi nu voiesce, de ce nu poate; o văduse stând faţă în faţă cu Şofron. Ce mai la deal la vale, — zise ea. — Să nu mai umblăm cu minciuna. Simina se mărită după Şofron. Popa se uită mirat la amândouă, iar Si­mina tresări. Ferească Dumnezeu! strigă ea. — Taica, fie­ iertatul, n’ar ave odihnă în mormânt, dac’aş face una ca asta. Ear eu îţi spun, că ai se te măriţi după Şofron ! — grăi preuteasa hotărît. Feresce-’l Doamne! — disc ear Simina, — și nu ne pedepsi. Aici trebue să fie ceva la mijloc, — își dise popa. — O să vedem! Ear preuteasa scia hotărît, că așa are să fie, precum dice ea. De asta se temea și Simina. Căci de ce n’a venit el la Socodor? îi era frică și nu mai voia să se întâlnească cu dînsa, se feria cum se feresce omul de toată Va fi cestiunea mai întâiu de a se studia în ce mod se va prue face aceasta fără a aduce o atingere prea simţită legislaţiunii interioare a statelor particulare, nici convenţiunilor interna­ţionale existente. Consiliul federal crede că con­­ferenţa în perspectivă nu va mai trebui să fie resoluţiuni de natură a lega diferitele state, dar ea trebue a ave un caracter preliminar, şi să nu-­şi dee altă însărcinare, decât de a determina principiile generale, care au mai mulţi sorţi de a se realiza în împregiurările actuale. Resultatele provisorii astfel obţinute vor fi în urmă supuse la examenul înaltelor guverne, şi se va vede atunci dacă este mijloc de a se constitui uniunea generală proiectată. Incuragiat prin grabnica primire ce a avut din partea înaltelor guverne, consiliul federal elveţian s’a decis se convoace o conferenţă diplo­matică pentru 8 Septemvrie la Berna, unde se va întruni la 10 oare de dimineaţă, în sala Con­siliului Statelor, şi are onoarea de a invita pe Excelenţa Voastră se bine­voiească de a face să fie representată. Consiliului federal îi place a spera că lucrarea comună a delegaţilor eminenţi, care se vor întruni la Berna vor reuşi a face să pro­greseze marea operă începută. Consiliul federal îşi reservă a face se se trimită mai târziu guvernului un proiect şi do­cumente, cari ar putea servi de bază deliberărilor conferenţei. Consiliul federal elveţian roagă pe Exce­lenţa Voastră de a binevoi să-şi facă cunoscut, dacă poate spera în participarea guvernului ,­­ la conferenţă internaţională, a cărei dată este fixată mai sus, şi profită de această ocasiune pentru a reînnoi Excelenţei Voastre asigurările înaltei sale consideraţi­i, în numele consiliului federal elveţian: Preşedintele Confederaţiunei. Welti­­ chorul de pe turn; la 6 oare dim. conduct festiv al trăgătorilor la ţintă din promenadă la locul de tragere; la 8 oare dimineaţa deschiderea ex­­posiţiei de vite a „reuniunei săsesci ardelene de agricultură“ în sala festivă; la 8x/3 oare dim. adunarea deputaţilor şi a participanţilor „reu­niunei Gustav­ Adolf“ în palatul Bruckenthal; la 9 oare dim. conduct festiv al celor adunaţi la biserica ev. parochială, servit divin, predică ţinută de Ioan Teutsch paroch în Sigişoara; după pausă de o oară desbaterile adunărei generale ale „Reuniunei Gustav-Adolf“ în biserica ev. parochială; la 2 oare p. m. prând comun în hala festivă; la 5 oare p. m. închiderea expo­­ziţiei de vite a „Reuniunei agricole“ şi împărţirea premielor; la 6 oare seara şedinţă preliminară a „Reuniunei pentru cunoscinţa ţerei“ („Verein für siebenbürgische Landeskunde“) în locuinţa pre­sidiului reuniunei; la 8 oare seara concertul reu­niunei de musică în hala festivă. Mercuri 20 Aug. n.: La 9 Va oare a. m. prima şedinţă a adunărei generale a „Reuniunei pentru cunoaşcerea ţerei“ (Verein für sieben­bürgische Landeskunde) în biserica ev. parochială; la 2 oare p. m. prând comun în hala festivă; la 5 oare p. m. exerciţiul pompierilor din Sibiiu în piaţa „Herman“; la 8 oare seara bal în hala festivă. Joi 21 Aug. n., între 8—9 la oare a. m. şedinţa secţiunei pentru şciinţele naturale a „Reu­niunei pentru cunoascerea ţerei“ (Verein für siebenbürgische Landeskunde) în museul Bruken­­thal; de la 9Va—l­­a şedinţa secţiunei istorice tot acolo; la 12 oare şedinţa de încheiere a adu­nărei generale; la 2 oare p. m. prând comun în hala festivă; la 4 oare p. m. secţiunea pomo­­logică a „Reuniunei ardelene săsesci de agri­cultură“ în sala sfatului orăşenesc; la 8 oare seara concertul reuniunei chorale de bărbaţi şi „Hermania“ cu concursul cântăreţilor tuturor reuniunilor germane chorale de bărbaţi şi a ca­pelei musicale din Sibiiu în hala festivă. Viner­i în 22 August n.­ 1/210 oare a. m. adunarea generală a „Reuniunei agricole săsesci ardelene“ în sala comunală de şedinţe, la 2 oare p. m. pvând­ comun in sala festivă, la 4 oare p. m. secţiunea silvanală a „Reuniunei agricole săsesci ardelene“ în sala statului; la 8 oare seara serată socială împreunată cu joc arangiată de reuniunea de dat la ţel (Schützenverein) în hala festivă. Sâmbătă 23 August 1/a9 pare a. m. adu­narea generală a „Reuniunei Carpatine“ (Kar­pathenverein) în sala comunităţii; la 11 oare a. m. excursiune la Cisnădioară preste Cisnădia, plecare în comun de pe promenada din piaţa „Hermann“; la 2 oare p. m. prind in Cisnă­dioară, după aceea excursiune etc.; seara ilu­minare. Duminecă 24 August n.: Conduct is­toric; plecare la 7 oare dim. din piaţa „Lemnelor“ prin uliţa „Turnului“, „Faurului“, „Elisabeta“, uliţa „Sării“, uliţa „Haller“, „Pământul mic“, uliţa „Pintenului“, piaţa mare, uliţa „Cisnădiei“ disc. — Uite! credeam, că o să-’mi pară rău şi-’mi pare bine. Eu nu stiu, — răspunse ea. — Ce mai face Leica Vica, Busuioc, ce mai face Iorgovan. Sunt bine, — zise el, — toţi sunt bine. Să-’i ţie Dumnezeu năravul, e foarte cu minte. Eu mă temeam, c’o s’o apuce rău. Sei tu atunci noaptea. Şi eu Şofroane! Doi dintre copii, o fetiţă de vre-o trei şi un băiat de cinci ani, steteau lângă Simina şi se uitau cu ochi mari la el. Ăștia sunt copiii ?! — grăi el. — Uită! — am uitat să le aduc câte ceva. O să le aduci altă­ dată! — zise ea ., în­cepu se-mi spună cum sunt copiii, ce fac, ce­­jic, în ce fel își petrec, ce mai e pe la casă, care este firea lui Martin, care îi sunt apucăturile, în sfîrșit, multe și mărunte, cum e obiceiul femeilor. Apoi ea urmă aş face treburile, ca şi­ când ar fi tot singură ca mai nainte, eară el se aşed­â pe un butoieş din tindă şi rămase umblând cu ochii după ea şi vorbind mereu aşa singur. Nu te teme tu ... O să vedi tu . . Eu sunt om cu mintea întreagă. Stiu eu ce se po­­trivesce și ce nu se potrivesce. Eu n’am să te supăr. Simino! — strigă el într’un târdiu. — Ai slăbit tu ori numai îmi pare mie? Am slăbit, Șofroane! — răspunse ea. Aşa-’i! — ai slăbit! — tare ai slăbit!­ ­ Foiţa „Tribunei“. Pădureanca. Novelă de loan Slavici. (Continuare.) XX. Popa Furtună era om iute ca piperul, dar nu se pricepea nici­odată. Vedând-o pe Simina atât de perită, el îşi facea mustrări, căci, dac’ar fi fost el atunci, când era vorba, Simina acum n’ar fi fost singură şi părăsită de toţi. El cu toate acestea simţia şi acum, că e mai bine aşa. O soia pe noră-sa Vica, îl soia pe cumnatu-seu Busuioc, îl soia pe nepotu-seu Iorgovan şi nu-’şi putea închipui un traiu bun întră dînşii fiind şi Pădureanca la mijloc. De ce, n’a putut nici el s’o spună, simţia numai, că nu poate să se împace cu gândul unei înso­ţiri ca aceasta. Acum însă Simina îl luase pe dinainte, îl scosese oare­cum din sărite şi el ar fi fost gata să se ducă la Busuioc şi să-’l silească a veni încă odată să o peţească pe Simina. De ce n’ai voit tu să te măriţi după Ior­govan? — o întrebă el după ce sosiră acasă şi mai stătură câtva timp cu preuteasa. Bine a făcut! — grăi preuteasa. Luni 18 Aug. n.: La 6 oare p. m. şedinţa presidiului reuniunei ev. a „fundaţiunei Gustav Adolf“ pentru Transilvania în locuinţa presiden­­tului; la 7 oare seara adunarea neoficială a pre­sidiului şi a deputaţilor reuniunilor de despărţă­mânt ; la 8 oare seara, Convenire, şi bineven­­tare în hala festivă. Marţi 19 Aug. n.: La 6 oare dimineaţa primejdia. A s zis el, că-m i pare bine, dacă ea se mărită după Iorgovan, dar ea a vădut şi lacrimile lui, a audit şi glasul lui, ea a înţeles, de ce vor­­besce aşa şi a simţit ce gândesce el. Nu putea el se uite lovitura, pe care ’i-a dat-o, întocmai precum Iorgovan nu poate să uite vorbele, pe care i le-a dus la despărţirea lor, nici s’ar astâm­păra toată viaţa lui, dacă ar sci-o măritată după Şofron. Soartea ei era făcută: nu-’i rămânea decât să umble singură pe cărările vieţii. Sosind câteva zile în urmă la Socodor, Şo­fron o găsi la casa lui Martin. Câtva timp steteră amândoi încremeniţi, cum stai în faţa potopului ce vine asupra ta. Tot drumul, cât a venit dela Curtici pănă la Socodor, el s’a gândit, cum să-’i spuie de ce n’a venit mai nainte şi cum să-’i ceară iertare. Acum, dacă ’i-ar fi pus cineva cuţitul la gât, el tot n’ar fi făcut nici una, nici alta. Nu putea, nu trebuia, n’avea de ce să le facă. De sine se înţelegea, că n’a venit, pentru­ că nu s’a putut se vie! Altul era simţământul, care îi stăpânea acum pe amândoi: vrei nu vrei, n’ai în­cotro! Erau stăpâniţi unul de altul: ea simţia, că trebue să facă ceea ce dlice el, şi el, că trebue se facă ceea ce dice dînsa. El îi întinse mâna lui cea aspră. Şi mie­­ mi pare bine, că te găsesc, — îi TRIBUNA Festivităţile Saşilor în Sitiin. Cu diua de mâne compatrioţii noştri Saşi încep un şir de festivităţi întrunin­­du-se reuniunile lor, ca şi în toţi anii în vre­un oraş săsesc, de astă dată în Sibiiu. Cu prilegiul acesta ei au arangiat în me­moria imigrării lor în Ardeal un conduct festiv ilustrând această venire a lor. Lume multă din toate părţile locuite de Saşi,­ dar şi din afară, cu deosebire din Austria şi chiar din Germania, va veni la Sibiiu. Vom reveni. Dacă de­ocamdată Programul adunărilor reuniunilor săsesci în Sibiiu. Nr. 92

Next