Tribuna, iulie 1890 (Anul 7, nr. 148-173)

1890-07-22 / nr. 166

Pag. 662 dela Ischl). Publicul a aplaudat cu frenesie pasagele patriotice, în care se făcea alusiune la evenimentul Zii®'. In Ziua cununiei în toate părţile monar­­chiei s’au ţinut serviciuri divine şi în multe locuri s’au întemeiat fundaţiuni comemorative şi s’au făcut numeroase acte de binefacere. Se vorbesee, că la dejem­eurul dela nunta Archiducesei s’ar fi proclamat logodna Archi­­ducelui Francisc Ferdinand d'Este cu princesa Elisabeta Maria Au­gusta de Bavaria, fiica Archiducesei Gi­sela. Se scie, că Archiducele acesta este fiiul mai vîrstnic al Archiducelui Carol Ludovic şi presumptivul principe de Coroană, în memoria acestei Zile de bucurie Ma­iestatea Sa a ordonat să se bată medalii co­memorative, care s’au distribuit dignitarilor şi funcţionarilor Curţii. REVISTĂ POLITICĂ. Sibiiu, 21 Iulie at. v. Cununia Archiduces şi Volsk­a, întreaga presă austro-ungară îşi îndreaptă atenţiunea asupra ceremo­niilor de cununie ale Archidu­­cesei Maria Valeria­­n Ischl. Din toate întimpinările străbate acel sentiment dinastic, care cu asemenea prilegiuri formează de obiceiu o punte între deosebitele partide şi naţionalităţi din împărăţia noastră. „Norddeutsche Allgemeine Zeitung“ scrie despre cununia Ar­chiducesei V a t e r i a. Noi Germanii din imperiu încă urmărim cu o parti­cipare simpatică tot ceea­ ce produce bucurie în inima împăratului - Rege Francisc Iosif, a Augustului aliat al împăratului nostru, şi astfel simţim şi noi cu bucurie ceea­ ce ar Ş­i face, ca la Dunăre şi în Alpii Austriei să bată ini­mile mai tare ca altădată. Situaţia in Bosznia. Cehii vechi devin tot mai pro­nunţaţi în contra transacţiunii. Ziarul „Politik“ declară acum, că el totdeauna a combătut cu tenacitate şi energie elementele cehilor ti­neri, când tendenţa lor demonstrativă s’a îndreptat în contra intereselor şi bi­nelui poporului cehie. El o va face aceasta şi de aci înainte, dar’ în con­tra transacţiei, aşa după­ cum e presentată ea astăzi) se în­dreaptă nu numai Cehii tineri, ci întreg poporul cehie, şi în contra noastră, zice „Politik“, guvernul şi Germanii nu ne vor scuti, chiar dacă am face abstracţiune de la ceea­ ce gu­vernul înţelege sub scutul seu. Sânt în rătăcire aceia, care cred, că actuala miş­care în poporul cehie se mărginesce numai la agitaţiunea şi uneltirile Cehilor ti­neri. Evenimentele ce s’au petrecut în ultima jumătate de an, felul cum gu­vernul şi Germanii înţeleg fiinţa şi executarea stipulaţiunilor din Viena a şters dintre Cehii vechi şi cei tineri ori­ce deosebire cu pri­vire la transacţie. Vina acestui proces regretabil zace pe umerii guvernului şi ai Germanilor. Atât guvernul, cât şi Germanii o sciui hârtii posteritatea le păstrează cu diligenţă, şi veţi ave pe Cicero înainte, după­ cum apare el din scrisorile lui, plin de contra­ficeri, ne­­consecvenţe, frică, ură, fineţă şi asprime, după­­cum erau impresiunile momentului. Se înţelege, că în sfîrşit şi considerările aceste merg numai pănă la un grad oare­care, şi drept resultat tot rămâne o impresiune ne­plăcută, nemulţumitoare despre caracterul „omului“ Cicero, pe care n’ar trebui să­’l confundăm nici-când cu „oratorul“ şi „sti­li­stul“. Calea de aur este şi aci ca şi în toate, calea de mijloc! Şi tocmai aci zace greutatea de a o afla. Dar’ Mommsen se pare a nici nu fi căutat după o cale de mijloc, el­­l-a ju­decat pe Cicero cu asprime şi necruţare, după­­cum­­i­ s’a presentat din faptele şi propriile sale scrisori. A-­i face însă lui Mommsen pentru asta imputarea, că este preocupat în contra lui Cicero, şi a aduce această preocupaţie în le­­legătură cu preocupaţia lui închipuită pentru Caesar, este un lucru prost şi fără de gust. Eu unul am o idee cu mult mai înaltă despre el, decât să-­i fac astfel de imputări incompatibile cu mărimea lui. Cetiţi-­l, vă rog, şi vă veţi convinge, că un Mommsen nu-i capabil de un lucru ca şi acesta, în 18 iulie 1890, prea bine, că împlinirea pretenţiunii ne­discutabile a introducerii limbii oficioase celtice în districtele boeme ar face numai­decât capăt întregei mişcări. Zace în puterea guvernului, de a împlini această pretenţiune, precând Germanii nu ar avă decât să primească în tăcere o mă­sură, care nu atinge nici drepturile lor, nici stipulaţiunile vieneze, şi cu toate aceste nu se mişcă nici o mână, ceea­ ce ne îndreptăţesce a presupune, că frumoasele şi mângăitoarele vorbe nu au fost rostite în toată seriositatea şi că Germanii se bucură în internul lor, că se va începe din nou vechiul joc al apăsării. Ei însă nu vor afla poporul cehie fără arme, ca mai nainte. „Narodni Listy“ ia cu bucurie la cunoscinţă mărturisirea Ziarului „Po­litik“, că s’a şters deosebirea dintre Cehii vechi şi Cehii ti­neri. Dacă, orice organul Cehilor ti­neri, „Politik“ voesce în adevăr să scape pe bietul nostru popor din­treagea punc­­tuaţiunilor vieneze, să-’i pună Drului Rieger şi soţilor sei pe suflet, dacă se cuvine, ca să se opună voinţei între­gului popor cehie. Astăzi Dr. Rieger trebue să vadă, că nu se află în con­trazicere numai cu majoritatea alegăto­rilor sei, ci cu întreg poporul cehie; nu demult ’i­ s’a dat să Înţeleagă In pro­priul lui cerc electoral, ca să-’şi depună mandatul. Poate „Politik“ să-’şi închidă ochii faţă cu această pretenţiune justă? Desfiinţarea societăţii „Pro patria“ şi întreita alianţă. Desfiinţarea societăţii „Pro pa­tria“ preocupă încă şi acum presa italiană. „Popolo Romano“ scrie, că agitaţiunea, pe care desfiinţarea acestei societăţi a produs în poporul italian, e acum exploatată de către radicali, care vor foarte bucuros să pună în scenă o mişcare în contra întreitei alianţe. Opintirile lor însă se vor zădărnici, de­­oare­ce majoritatea ţerii nu e deloc convinsă, că o schimbare a politicei ex­terne ar fi priincioasă. Stările din Au­stria nu trebue privite din punct de vedere curat naţional. Fiecare o scie, cât de greu se poate potoli în Austria patima naţională, dacă s’a aprins odată, chiar nici lupta dintre Cehi şi Germani nu s’a putut potoli. Guvernul austriac se află în faţa unei misiuni foarte grele şi trebue să fie condus de principii cu totul deosebite de acele, care sânt normative în statele curat naţionale. Ce priveste însă desfiinţarea societăţii „Pro patria“ ar fi greu a dovedi, că motivele înşi­rate în decretul de disolvare sânt ade­vărate. La toată întâmplarea guvernul austriac putea să nu judece reuniunea „Dante Alighierii“ într’o formă, care a trebuit să pună pe guvernul italian în posiţia, de a rectifica în Viena această judecată. Dar’ toate aceste nu au a face nimic cu întreita alianţă. Spre a disolva întreita alianţă ar trebui să se scie mai înainte, care ar fi celelalte puteri, care împreună cu Italia s’ar îngriji de men­ţinerea păcii europene. Cestiunea lucrătorîlor în senatul belgian. Luni ducele de’Ursei a interpelat în senat pe guvern în privinţa confe­­renţei din Berlin pentru scuti­rea lucrătorilor. Cu acest prilegiu el a dat expresiune temerii, că refor­mele sociale de lipsă se vor trăgăna prea tare. După părerea lui, nu numai guver­nul are să resolveze această cestiune im­portantă, că şi opinia publică, care încă ar trebui să se ocupe cu ea. Ar fi de dorit, ca ideile exprimate în Berlin să nu fie abandonate. Ministrul Reemaert a răspuns interpelantului cu îndrumare la punctele principale, pertractate în con­­ferenţă, şi a pus în perspectivă, că în sesiunea viitoare parlamentul belgian se va ocupa cu mai multe dintre cestiu­­nile, care au fost sulevate la conferenţa din Berlin. Conspiraţiunile prinţului de Battenberg în Bulgaria. Corespondentul din Viena al S­ia­­rului „La Paix“ depeşează acestui Ziar următoarele amănunte despre cele­ ce se vorbesc în privinţa unui complot urzit de fostul prinţ al Bulgariei spre a se reîntoarce iarăşi pe tronul acestei ţeri: „S’a răspândit pe aci zgomotul în cercurile diplomatice, că principele Ale­xandru de Battenberg ar pregăti o ade­vărată expediţie în Bulgaria. El ar voi să răstoarne pe prinţul Ferdinand de Coburg şi să redevie suveranul princi­patului. Se crice­ că această întreprin­dere îi va fi foarte uşor de executat. TRIBUNA „Alexandru de Battenberg se zice, că ar fi având în armata bulgară un număr însemnat de oameni devotaţi. Mai toţi ofiţerii se zice­ câşti­gaţi causei lui. Sosirea lui în Bulgaria va coincidă cu răscoala generală a tru­pelor staţionate în diferitele centre ale principatului. In acelaşi timp cu răs­coala militară va avă loc şi răscoala civilă. Vor pune mâna pe Coburg şi pe primul ministru Stambuloff, pe care îl vor închide în loc sigur. în urmă se va proclama din nou principele Ale­xandru de Battenberg. Se afirmă chiar, că Țarul Rusiei, care e informat de toate lucrurile aceste, ar fi promis, că va lăsa să se îndeplinească evenimen­tele aceste fără să facă cea mai mică opunere“. Intimpinare. (In causa gimnasiului din Beiuş.) (Urmare şi fine.) „Precum aflăm din actele gimnasiale, directorul de atunci *) în reprezentaţiunea sa cătră patronat a răsfrânt argumentaţiunile di­recţiunii superioare şi basându-se pe princi­piile de didactică, de dreptate şi de echitate, a opinat, ca să nu se introducă limba ma­ghiară pentru studiile respective. **) Patro­natul, din raţiuni, care ni­ au rămas necunos­cute, pare­ că n’a luat în consideraţiune opini­­unea directorului, ci a adoptat partea cea mai mare din proiectul direcţiunii superioare, precum se vede de acolo, că încă în decursul acelui an era ordonat, ca geografia şi istoria să se propună în limba maghiară“. „Corpul profesoral a fost obligat să se acomodeze ordinaţiunii respective după Z'sa : sixe­rț)­ßia, dar’ astăzi, după experienţe de aproape trei ani, nu poate să nu-’şi exprime intima sa convicţiune, că prin acea măsură, contrară caracterului românesc al gimnasiului, contrară didacticei şi dreptăţii, nu numai că s’a facilitat învăţarea limbii maghiare, ci mai vîrtos s’a îngreunat şi prelângă aceasta s’a împedecat foarte sensibil progresul dorit în studiile respective“.­­ Urmează apoi argu­­mentaţiunea minuţioasă, concludend în contra introducerii filosofiei în limba maghiară. Dintre argumente citez numai urmă­toarele : „Metodul de a propune elevilor într’o limbă, pe care ei nu o înţeleg, este condamnat de pedagogi şi de toţi oamenii progresului“. dacă memorabila sentenţă a unui archiereu românesc despre şcoalele grecesci de odini­oară, în care zace: „se învaţă cu întunecare de la cele nesciute la cele nesciute, cu numiri şi cu canoane şi cu mulţime de cuvinte în­sărcinând mintea învăţăceilor şi poruncind să le înveţe de rost ca papagalii, nimica cu totul sciind sau înţelegând din cele ce­ învaţă“, — „chiar aşa stăm noi cu istoria şi geografia“. „Afară de această anomalie. .. s’a mai introdus la noi şi acel metod iraţional, că studiul limbii maghiare, din a treia clasă în­cepând, se propune în limba maghiară din manuale maghiare, şi direcţiunea superioară, care sprijinesce acest metod nenatural, nu pregetă a ne împuta, că nu se face progresul aşteptat în limba maghiară. Asupra acestui metod se poate aplica numai „mutate nomine“ a ceea ce zice gramaticul Sciopius la Gesner despre învăţarea limbii latine în şcoalele latinesc„ de odinioară“ : „Est et aliud quiddam, cuius nomine stub­itiae palma recentioribus debetur, quod pueros gramaticae precepta prins discere postulant, quam illi linguam latinam, qua praecepta traduntur, intelligunt, quod quidem baud solo, quid magis absurdum et abhorrens cogitari possit„. Aceste le citai, ca să arăt, că necum să fi făcut nu sciu ce oferte pentru limba maghiară ca limbă de propunere, ci împreună cu colegii mei m’am luptat în contra in­troducerii aceleia cu toate mijloacele, câte ni-au stat la disposiţiune. Pentru introducerea metodului biciuit mai sus cu privire la învăţarea limbii maghiare din manuale maghiare ’mi­ s’a făcut direct imputare, la ce am răspuns pe scurt în con­­sistorul plenar, că „în aceea atâta îmi este vina, că am fost și eu profesor în anul 1869 numai după doi ani de serviciu . Se vede, că din aceasta s’a făurit armă în contra mea după sofisma: „quia cum hoc, ergo propter hoc“. Eu n’am aprobat nici-odată acea eroare pedagogică, imitată și altundeva, ne­smintit, că nu de bunăvoe. Noi în Beiuş nu ne-am putut ascunde dinaintea necesităţii de a învăţa limba maghiară cât se poate de bine, ce pretindeau chiar părinţii elevilor şi alte raţiuni, care n’am să ia înşir aci. Dacă n’am nimerit metodul cel mai bun e o slăbiciune *) Scriitorul acesta era Teodor Köváry, prepo­­situl de astăzi, căruia printr’o rară mistificare ’i­ se face imputarea a fi oferit limba maghiară ca limbă de propunere. **) Representaţiunea memorată se află în ar­­chivul gimnasial şi trebue se fie şi în cel diecesan, numai să o fi căutat cei­ ce se provoacă într’una la îm­­pregiurări favorabile, omenească nu numai a mea, ci şi a celoralalţi, câţi am servit la gimnasiu în anii aceia, şi dacă nu ni­ s’a conces modificarea acelui metod, iarăşi nu e vina mea­ sau a colegilor mei. Chiar în protocolul citat înaintat la ven. Ordinariat prin fostul director Petru Mihuţ s’a făcut o propunere mijlocitoare. Unul dintre vânătorii după numele scriitorilor pre­supuşi a fost membru în guvernul diecesan şi foarte aproape de episcop, de ce nu a în­cercat a corege eroarea pedagogică a celor dela Beiuş? Celor­ ce le place a arunca vina pentru limba maghiară asupra fostului director Teodor Kővári şi asupra mea, le reflectez deocamdată, că prin articlul de lege XXX din 1883 se părea dată ocasiunea a face baremi încercarea de a limita limba maghiară în cadrul legii la aparenţă favorabile, dar’ directorul gimnasiului Petru Mihuţ, nesmintit consultând factori mai decizători, n’a cutezat să-’şi bage mâna în vespariu. Atunci corpul profesoral a încercat a mări numărul oarelor pentru limba română cu câte una în clasa I. şi II., şi numai după multe representaţiuni a scăpat oara proiectată pentru clasa I., ear’ ceealaltă în mijlocul anului sclastic a trebuit să se adaugă earăşi pentru limba maghiară. Atunci, încât sciu eu, s’a întâmplat prima­ dată, că s’a făcut oficios obiecţiunea, „că literele fundaţionale nu declară limba română ca limbă de propunere a institutului“. (Vezi relaţiunea directorală în programul anului şcol. 1883/84.) Aş mai ave multe de Zis, aş puta reflecta şi la apostrofările necreştinesci din raportul citat, m’aş pute provoca la martori clasici, făcând vr’o câteva spicuiri prin Ziarele maghiare, dar, ca să nu lungesc acum discuţiunea, în­­cheiu cu cuvintele sfântului Augustin, citate după dl Augustin Lauran: „Crimen quippe falsum, quod est calumnia, reum non facit hominem, nisi apud judicem hominem. Ubi autem Deus iudex est, nullus falso crimine la editur, quia non cui obiicitur, sed obiicienti potius imputatur“. (Enarrat, în psalm. 118 concuo 27.) Teodor Roşîu. CRONICĂ. O nouă cancelarie de notar public regesc s’a deschis cu 1 August în Ocna- Sibiiului. Sfera de activitate a acestei can­celarii se întinde preste ţinutul judecătoriilor cercuale din Blaj şi Ocna. * Ministrul de comerciu Baross pleacă deseară la Arad, spre a deschide exposiţiunea. Institutul de agricultură din Mediaş. Din datele publicate de direcţiune despre anul şcol. 1889/90 extragem următoarele: Toate trei cursurile au fost cercetate de 25 şcolari, dintre care 3 din Sibiiu, 13 din Mediaş, 1 din Sighişoara, 1 din Cincul­ mare şi 7 din comitat. După naţionalitate 22 erau Saşi, 2 Unguri şi 1 Român; după confesiune 22 erau de religiunea evang., 2 rom.-cat. şi 1 gr.-or.* Al doilea concert al corului me­tropolitan din Iaşi. Corul metropolitan din Iaşi, sub conducerea domnului Gavriil Muzicescu, mai dă astăzi Sâmbătă în 21 Iulie (2 August 1890) un al doilea concert în sala de la „Musik-Verein“ (Pământul­ mic). Programul este următorul: Partea I. 1. „Cu tărie înainte“, imn, musica de Ga­vriil Muzicescu. 2. „Adio“, romanţă, mu­sica de Schubert­ Muzicescu. Partea II. 3. „Vezi tu steaua?“, musica de G. Muzicescu. 4. „Finalul I, din opera „Atilla“, Verdi. Partea III. 5. „Frunză verde de bujor“. 6. „N’auzi mamă?“, cântece poporale armoni­­sate de G. Muzicescu. 7. „Serenadă“, mu­sica de Flondor. 8. „N’a păcatul ce văzui!“ 9. „Nevasta care iubesce“. 10. „Baba şi moşneagul“. 11. „Oşteanul român“. 12. „ţ­is-a badea c’a veni“, cântece poporale ar­­monisate de G. Muzicescu. * Detaliări de tren. Din Budapesta se telegrafează că în 31 Iulie trenul accelerat de noapte ce mergea dela Cluj spre Pesta a deraliat înainte de a ajunge în staţiunea Rákos. Afară de spaima cea mare nu s’a întâmplat nici o nenorocire. Causa deraliării se fice, că este iuţeala prea mare dată de maşinist. S’a introdus cercetare. — Trenul accelerat de dimineaţa, care venia dela Pesta spre Cluj, a sosit ieri în Cluj cu o întârZiere de 2 oare. în­­târZierea a provenit din causa deraliării trenului în B­egy­on. După soirile de pănă acum nu s’a întâmplat nici o nenorocire, afară de frica cea mare. — — Trenul de seara încă a sosit alal­tăieri în Cluj cu o întârziere de 4 oare, ve­nind dinspre Budapesta. # Fabrică de oglinZi în Ungaria. O firmă franceză va ridica cât de curând cu un capital de 4 milioane o fabrică de oglinZi în Ungaria.* Un car ars. In 31 Iulie s’a aprins pe drumul dintre Bod și Feldioara carul unui țeran încărcat cu snopi de săcară. Causa este o schinteie ce a căzut din pipă între snopi. Carul a ars cu desăvîrşire. * Mii­­ari din armata comună coman­daţi în limba maghiară, ţiiarul „Szegedi Híradó“ din Seghedin creapă de bucurie din causă, că cu ocasiunea inspecţionării Nr. 166 FZM-ului König, garda de onoare a fost coman­­dată de sublocotenentul de honvezi Szávu György în limba maghiară. * Necrolog. Domnul I. Cionea, pro­fesor în Bucuresci, venind în Transil­vania dimpreună cu familia sa, spre a-şi pe­trece vacanţa în comuna C­a­c­o­v­a, a fost lovit de o simţitoare nenorocire, murindu-’i uni­cul fiiu.* Funt în biserică, în Zilele trecute nisce oameni blăstămaţi au întrat în biserica gr.-cat. din Mociu şi au luat cu ei mai multe lucruri de valoare. S’a pornit o aspră cercetare. * Representaţiune­a la Francois Co­­quelin. Poimâne, Luni în 4 August a. c., va da în teatrul orăşenesc de aici dl Iuliu B. Polgar, imitator de caractere şi comic, o re­presentaţiune­­ la Coquelin. Fără ajutor de­corativ, fără costum, dl Polgar singur repre­­sentă mai multe personagii deodată numai cu ajutorul modulaţiunilor vocii şi al mimicei sale. De present acest specialist se produce cu suc­ces în Braşov. » Arestat. Din Lemberg se scrie, că în Uhnow (Galiţia) a fost arestat în 30 iulie, după­ cum vestesc foile rusesci, Mihail Koz­lovsky, profesor la universitatea din Peters­burg, şi a fost dat pe mâna judecătoriei cer­cuale din Rawa-Ruska. Arestatul petrece de multă vreme la mamă-sa în Uhnow. Foile nu amintesc căuşele arestării. * Carmen Sylva. „Astra“, cunoscutul roman de Carmen Sylva, a fost tradus în franțuzesce și a apărut în editura librăriei Perrin la Paris. — Din foile de dincolo aflăm, că starea reginei României este foarte îngri­jitoare. La plecarea din România, suverana atât era de bolnavă, că abia putea să vor­bească. * Prima donaţie a societăţii presei din România. Dl L. Cazzavilan, directorul proprietar al Ziarului „Universul“, aflător acum la Karlsbad, îndată­ ce a primit vestea despre constituirea societăţii presei, a dăruit cassei acestei societăţi suma de 500 lei pentru pri­mele chieltueli, oferind în acelaşi timp gratuit toate tipăriturile, de care societatea va avu nevoie. Donatorul urează societăţii prosperi­tate şi îndeamnă pe Zuriști să lucreze uniți. * Regina Natalia va merge în săptă­mâna viitoare la l a 11 a.* Cardinalul Polloti a murit la 31 Iulie în Roma. * Brigamți- Conform scirilor din Asia­­mică, briganzii iarăși au început cu răpirea inginerilor de tren. Io tumultele pe la Kum- Kapu au fost omorîte 5 persoane, şi anume :2 Turci şi 3 Armeni. * Nenorocirea din Saint-Etiene. Din mina Pellisier au fost scoase 107 cadavre şi 40 răniţi. Dintre aceştia puţini vor scăpa cu vieaţă. Ministrul lucrărilor publice Guyot şi un ofiţer de ordonanţă a presidentului Carnot au sosit acolo. * Archeologie. Doctorul Schliemann e obligat să suspindă cu începerea de la 29 ale acestei luni săpările ce a întreprins aproape de Hisarlik, cea mai mare parte din lucrători fiind atinși de friguri și șerpii periculoși tul­burând răpausul lor nocturn. Un raport asu­pra săpărilor ce au fost întreprinse de Drul Schliemann va fi în curând publicat. * Reducerea sărbătorilor în Rusia. Se scrie din Petersburg: Sfântul sinod din Rusia va avu să se rostească asupra unui fapt foarte controversat. S’au adresat plângeri multe guvernului din causă, că simnt prea multe sărbători. în termen mijlociu sunt câte două Zile de săptămână, în care nu e permis lucrul. Patronii se plâng, — lucrătorii ţipă de sărăcie, — moraliştii socot prea multe vic­timele exceselor din causa nelucrării silite. Se vor reduce în Rusia Zilele de nelucru, precând în alte locuri o luptă pentru împuţi­narea celor lucrătoare. Şi multul bine strică, se vede.• Monument pentru generalul Tot­­leben. S’a inaugurat la Sevastopol un mo­nument ridicat în onoarea marelui inginer mi­litar rus, generalul Totleben.. îndelungata resistenţă dela Sevastopol, în vremea răsboiului Crimeei e, drept vorbind, opera lui Totleben, care conduse lucrările de apărare cu o înde­mânare şi o iuţeală în adevăr minunate. La 1877, în vremea răsboiului cu Turcia, el a fost numit director al lucrărilor de apropiere şi de luarea Plevnei. Contele Totleben a murit în 1884 ca guvernator al Wilnei, în interesul tuturor, care ţin la curăţenie. „Zacherlin“ este mijlocul cel mai exce­lent contra tuturor muscelor, este cel mai efi­cace şi mai probat mijloc pentru stîrpirea repede şi radicală a tuturor lighioanelor şi a ouălor lor. Nimiceste cu totul s­­­e­­­n­i­ţ­e­l­e (ploşniţele) şi purecii; curăţă bucătăriile radical de şvabi; scapă mai repede ca ori­ce de m­u­s­c­e; scutesce animalele domestice şi plantele de părăsiţi şi de boalele causate de aceştia; curăţă cu desăvîrşire păduchii de cap etc. De aceea se recomandă cu deose­bire la curăţirea locuinţelor, bucătăriilor, graj­durilor, grădinilor, plantelor de casă şi a co­liviilor de pasări şi este indispensabil pentru hoteluri, restauraţiuni, gospodării, blană; • şi

Next