Tribuna, decembrie 1891 (Anul 8, nr. 267-289)

1891-12-04 / nr. 269

Pag. 1074 cifrelor ce se folosesc şi »4'- Del» Intji ’l-au împrumutat mai ântâiu Arabii. în evul mediu instrucţiunea din comput consista în învăţarea de rost a unei mulţimi de regule, şi numai după aceea se trecea la computare, conform acelor regule şi aceasta numai în scris. Cel mai însemnat autor pe acest teren în veacul 16 a fost Adam Riese. Metodul lui s’a susţinut aproape 2 veacuri Frângerile decimale le-a introdus medicul Baier. Dintre pedagogii care s’au ocupat cu instrucţiunea în comput se amintesc Amos Comenniu­s, Bülow, Ro­­chow ş. a., în urmă Pestalozzi, care a lucrat la reforma computului practisată pănă aici. El tractează computul numai din punct de vedere al culturii formale. între elevii lui s’au format două direcţiuni. Drul Harnisch a voit a le împreuna. Amintesce pe Dies­­terweg, care­­se distinge ,­prin expuneri clare, motivări precise aproape plastice, Hentschel şi apoi Grube, care a influenţat în mod în­semnat asupra desvoltării metodicei de azi. Pe terenul modului s’a introdus o modificare însemnată prin şcoala mai nouă pedagogică numită Herbart-Zilleriană, care accentuează ideia concentraţiunii în învăţământ şi a trep­telor formale în predarea singuratecilor unităţi metodice. Trecând la istoricul geometriei arată, că un avânt mare a luat la Egipteni, totuşi meritul este al Grecilor, amintind pe Thalea, Pittagoras, Euclid, Archimedes, Romani, s­au razimat pe Greci. Arabii au tradus au­torii vechi şi au făcut şi descoperiri. în evul mediu s’au distins: Pascal, Keppler ş a. Pes­talozzi şi aici a introdus îmbunătăţiri. S’au mai distins Grossman, Harnisch, Diester­weg ş. a. Prezidiul recomandă să se predee acest operat comit, central cu însărcinarea să în­grijească de publicarea lui. Autorul însă de­clară, că operatul face parte dintr’o lucrare mai mare, speră a-’l pute scoate în scurt timp de sub tipar. Adunarea generală exprimă autorului mulţumită pentru instructivul ope­rat cetit şi ascultat cu mare interes. După aceste se suspendează şedinţa pe câteva minute. Redeschizându se şedinţa, prezidiul anunţă, că dl N. Ivan, redactorul „Telegrafului Ro­mân“, s-a insinuat ca membru ordinar bene­vol al reuniunii. Urmează mai departe „O lecţiune pactică din gramatică, lucrată după treptele formale“, învăţătorul I­l­i­e­s­c­u, in­sinuat cu această temă, prelege unor copii aduşi anume spre acest scop despre „verb“. După finirea prelegerii se nasce o desbatere lungă, la care iau parte: I. Bratu, D. Lăpă­­dat, M. Stoica, Al. Galea, G. Bobeş, Dum. Comşa şi Dr. I. Crişan, care arată cum mer­sul psichologic al câştigării de cunoscinţe este basa treptelor formale, în privinţa fixării ţintei nu toţi au avut aceeaşi părere. Adunarea ia spre sciinţă lecţiune a dl­ui Iliescu, primind totodată cu mulţumită des­luşirile şi indigerările date de domni profe­sori: D. Comşa, Dr. I. Crişan, precum şi ale preşedintelui. Cu aceste şedinţa se încheie la oarele 71/a seara. Şedinţa a treia, ţinută în 23 Noemvrie la oarele 91/a în aceeaşi localitate, presidiul presentă ca intrare pentru bibliotecă prin D. SA­ cărea următoarele cărţi donate de autori :­­ Istoria lui Stan Păţitul p. I., II. şi III. mult, şi fiind­că nu primi nici un răspuns, pe urmă le descoperi toate. Raoul încă tot tăcea. „Copila mea se jertfesce pentru mine, a costat-o lupte grele, şi dumneata nu vrei să ajuţi pe sora cea mică care să luptă?“ Raoul zise după o mică pausă: „Da, sânt hotărît“. Apoi deschise uşa ca oaspele lui să se depărteze. Era mie­ de noapte, când ea eşi afară, şi tocmai trecea pa dinaintea ei o figură în­­vălită ca o mumie, ce-­şi ascundea micul lămpaş, pe care-­l purta la sine, şi numai la o depărtare de o sută de paşi îl deschise earăşi. Se vedea numai o figură înaltă, o umbră lungă şi lumina, ce cădea când ici, când colo neliniştită şi timidă. La casa Barbarei se opri figura şi bătu încet la uşe, Închizând earăşi lămpaşul. Când bătrâna-’l deschise, străina întră, şi fără a se desvălu­­ise cu voce adâncă: „Scii să spui de noroc, — aici e mâna mea“, şi scoase mâna albă fără inele din manta. „Oho!“ zise bătrâna. „Ce ai de gând ? Te-a înşelat cineva ? „Vreai să-’ţi răsbuni? Dar’ gândurile de răzbunare le-ai moştenit, le-ai supt cu laptele de mamă“. „Nu-i aşa?“ zise figura învălită. „Dar’ la răzbunarea mea am lipsă de tine, strigoaie; fii cuminte; te cunosc pe tine şi arta ta, şi să vreau, mâne ai fi înaintea tribunalului, car’ poimâne pe rug ; de-’mi ajuţi însă, voiu tăce vecinie!“ (Va urma.) (3 fsac.) 2. Buchete de flori pentru copii (3 fasc). Se primesc cu mulţumită. Tot presidiul presentă o epistolă a Drului P. Span, în care arată, că nu poate participa la şedinţele adunării din cause familiare şi tema nefiind faţă, nu o poate presentă. Spre sciinţă. Urmează la ordinea 40 lei tema „Despre concentraţiune în învăţământ şi despre aplicarea acestui principiu la compunerea planului de în­văţământ“. Dl preşedinte Dr. D. P. Barcianu, care a avut bunăvoinţa a lua asupră-’şi lu­crarea acestei teme, arată, că reuniunile în­­văţătoresci se învîrtesc într’un cerc mai mic de lucrări şi numai ici-colea se arată şi trac­­tarea unor teme de interes mai general. Una din cestiunile cele mai principale ale peda­gogiei este şi cestiunea concentraţiunii în în­văţământ. Mai înainte atrage atenţiunea asu­pra unor procese ce se petrec în spiritul nostru şi pe care se întemeiază ceea­ ce va spune despre concentraţiune. Ideile, noţiunile, sen­timentele, inştiinţele şi voinţele formează conscienţa, care se schimbă în cantitate, în formă chiar, dar­ în esenţă nu. Reducerea cu­prinsului conscienţei la persoana proprie este conscienţa de sine, care cu încetul se des­­voartă. Fundamentul, care rămâne neschim­bat, formează unitatea conscienţei, în urma căreia omul este consecvent în toate. De aceea să formăm şi întărim grupurile de idei, care formează basa pentru viitor, sentimen­tele să le desvoltăm spre bine, ca să ajungem la scopul educaţiunii, la un caracter religios­­moral. Planurile de învăţământ ar trebui să pună în mijlocul învăţământului un obiect, în girul căruia să se grupeze şi înlănţuească direct sau indirect celelalte obiecte, ca astfel toate să producă un întreg în spiritul ele­vului. După aceste expune şi cetesce operatul despre concentraţiune, în care arată, că ceea­­ce observăm în desvoltarea unui copil ca om singuratec, aceea se poate observa în desvol­­tarea popoarelor, este deci un fel de para­lelizare. Representatioii şcoalei Herbatiane susţin, că elevul ar trebui să percurgă fie­care epocă, prin care a trecut genul ome­nesc, deci în fiecare clasă să se pună un centru, un obiect de învăţământ, care să lucre la desvoltarea simţămintelor şi în giurul căruia în mod periferic să se grupeze cele­lalte obiecte de învăţământ. Pe basa acestor trepte de desvoltare se pune în centrul învă­ţământului următoarele obiecte pentru reali­­zarea concentraţiunii: în anul I. de şcoală, p­o­veşti poporale, II. Robinson, III. Istoria patri­­arehilor. Testamentul vechiu, IV. judecătorilor, V. împăraţilor, VI. vieaţii lui Christos, VII. is­toria apostolilor şi Vili reformaţiunea lui Luter. Aceste materii de concentraţiune la noi nu se pot aplica, una că şcoala noastră are numai 6 curse­ri, alta că materia este pentru reform­ţi. Cele expuse le ilustrează printr’un exemplu. Povestea cu talerii de Grimm, care se desparte în mai multe unităţi, scoţând din ele momente religioase-morale. în acest exem­plu se înfăţişează felul cum se poate face concentrarea obiectelor de învăţământ în giurul unuia. Adunarea ascultând cu interes discur­sul, întimpină pe autor cu un întreit „se trăească“. Şedinţa se suspinde pe câteva minute. Redeschizându-se, presidiul învită pe membri a vorbi la temă. Dl D. Comşa constată, că ceea­ ce s’a numit material de concentraţiune noi am pute traduce cu „raligiune“, cu deosebire anul I. şi II., unde Germanii iau materialul aşa di, când laic, pe când la noi se începe cu însăşi religia. Pentru a introduce şi noi reforma ce o pretind principiile expuse, ar trebui modifi­cat planul de învăţământ şi cu deosebire partea referitoare la religie, ceea­ ce cade in­competenţa preaveneratului consistor, noi însă putem face propuneri în sensul acesta, pănă atunci să încercăm, propune deci: Să rugăm deci pe Preaveneratul Consistor să revadă planul de învăţământ şi să-’l transformeze conform cu ideile­’ pedagogiei moderne. 1. P o p o v i c i u ca adaus propune ca planul de învăţământ ce e în lucrare în reuniune să-’l prelucrăm după principiul concentraţiunii, şi astfel pre­lucrat să-’l presentâm preaveneratului cons, cu rugarea ca să modifice planul in înţelesul aceluia. Presidiul (jice, că numirea de religiune pentru materialul de con­centraţiune nu s’ar putâ lua şi ar fi mai bine a ’i­ se da o nu­mire mai generală. Privitor la propuneri s'ar mulţumi, ca cugetând noi asupra lucru­lui şi mergând încetişor, formând astfel o opi­­niune publică învăţătorească, până­ ce în fine lucrul se va impune de sine. Adunarea gene­rală exprimă domnului Dr. D. P. Barcianu mulţumită protocolară pentru cele făcute, care ce priveste planul de învăţământ re­legat la corpul învăţătoresc din Sălişte, nu­mitul corp se însărcinează a încerca realiza­­rea concentraţiunii în prelucrarea planului de învăţământ. Urmează tema: „O paralelă între consti­tuţia bisericească şi cetăţenească“ etc., lucrată de N. Neamţu. Autorul arată cum se face începutul propunerii acestui obiect încă în anul prim de şcoală, împarte tema în III. părţi. I. Organizaţia şcoalei. II. Organisaţia în fa­milie şi III. organisaţia bisericească. La des­batere iau parte membrii: I. Băcilă, Neeşa, Galea şi M. Stoica. în fine presidiul laudă zelul dovedit la lucrarea temei, arată totodată şi acea împregiurare, că autorul nu precisează pentru care an de şcoală este menit materialul predat. La tema lucrată autorul se încearcă a realiza o concentraţiune. Lucrarea ser­­vesce spre plăcută cunoscinţă şi se ad­ude la protocol. Cu acestea se încheie şedinţa, în şedinţa a patra, care s’a ţinut tot în aceeaş­i* 1“­oarele 3Va se cetesce protocolul şedinţei a doua şi se autentică. Nefiind gata protocolul şedinţei a treia, autenticarea lui să concrede biroului, alegându-se încă doi membri cu locuinţa în Sibiiu. Tot acestora sa con­­crede şi verificarea protocolului şedinţei a patra. Urmează comisiunea însărcinată cu con­­surarea raportului comitetului central. Partea raportului despre şedinţele ţinute, despre exe­cutarea unor cond­use ale adunării anterioare, despre extrădarea ajutorului votat de aceeaşi adunare, despre sporirea bibliotecii, despre raţiociniile presentate de cassar pe anul 1890, despre introducere anului şcolar ca aa bud­getar, comisiunea propune şi adunarea le ia spre sciinţă. Donatorilor de cărţi pentru bibli­otecă să li­ se aducă mulţumită publică. Taxele să se încasseze cel mult pănă la luna lui Martie a fiecărui an, selvind astfel şi învăţă­torii provisori. Restanţele membrilor din des­părţământul Avrigului să se încasseze toate, abstrăgend dela aceia, cari au părăsit cariera in­­vățătorească. Budgetul se statoresce cu 119 fl. 85 cr. intrate și tot atâtea esite. Se pri­­mesce procurarea unui dulap pentru bibliotecă din saldul venitului curat. Averea reuniunii pre resentă suma de 1133 fl. 94 cr. Se dă absolutei comitetului pentru gestiunea din anul budgetar expirat. Comisiunea însărcinată cu studiarea propunerii comitetului referitor la edarea unei foi pedagogice propune şi adunarea primesce, ca organul pedagogic din cestiune să se în­fiinţeze pentru întreg statul învăţătoresc din archidiecesă şi în înţelesul acesta să se roage preavener, consist­, ea aderând şi preavenerat acelaşi la înfiinţarea acestui organ pedagogic să recomande şi celoralalte reuniuni de dis­trict, ca şi acestea în proximele lor adunări generale să-­şi descopere părerea privitor la îmbrăţişarea acestei idei, şi aşa să se facă paşii ulteriori pentru înfiinţarea acestui organ pedagogic. Fiind toate obiectele pertractate, preşe­dintele punând la inima membrilor cele auzite şi pertractate în aceasta adunare, încheie şedinţele adunării generale. — Zi — în diecesa Caransebeşului, ca să-’l cunoascem şi noi. Tot deci ce putem face este ca să asigurăm pe onor. redacţiuni, că in diecesa noastră, în mod oficial, nu este aşezat nici un învăţător, care să nu ’şi fi justificat cuali­ticaţiunea şi purtarea morală în modul pre­scris de lege şi de ordinaţiunile consistoriale existente, în fine la provocările nejustificabile ale „Telegrafului Român“ pentru binele păcii nu aflăm cu cale să răspundem în merit, ar trebui să intrăm mai afund în causă şi se at­ingem lucruri, care poate n’ar place celor dela numitul jurnal. Ne mirăm însă de mult lăudatul tact fin al „Telegrafului“, după care el, în loc să se fi ocupat cu obiectul din cestiune, se încaieră ca din senin cu Caransebeşul, deşi bine­voie, că aici s’a observat cea mai strictă neutralitate faţă cu polemiile şi certele dîn­­sului. Au voesce „Telegraful“ să tragă lşi Caransebeşul in corul gălăgiilor? Noi nu -i am sfătui aceasta şi din motivul, căci nu credem să stee o astfel de procedere, plină de insinuări, în consonanţă cu adevăratul program original, compus de însuşi fondatorul „Tele­grafului Român“ pentru această foaie“. TRIBUNA CRONICA O lămurire se aşteaptă­ în „Foaia Diecesană“, organ al eparchiei Caransebeşului (nr­. 48 din 1/13 Decemvrie a. c.), cetim sub titlul „Un învăţător a luat lumea în cap“ următoarele: „Sub acest titlu s’a născut o ceartă între jurnalele noastre. Au­a a dat o „Luminătorul“ cu o notiţă din nr. 37, în care se zice că un învăţător, şicanat de comitetul parochial, a fost silit să iee lumea în cap. Această notiţă a reprodus o „Tribuna“ în nr. 257. „Gazeta Transolvaniei“ în nr. 258, reproducând notiţa „Luminătorului“ adauge, că învăţătorul de cestiune ar fi înstrăinat o sumă însemnată din banii comunei bisericesei, la a căror restituire ’l-a judecat, însuşi con­­sistorul metropolitan. înveţâtorul însă, ca să scape de restituire, s’a aşezat la altă staţie în diecesa Caransebeşului. Acum „Tribuna“ vine de nou la acest obiect în nr. 260 şi în notiţa. „O lămurire se aşteaptă“ cere de la noi să dăm desluşire faţă cele afirmate cu de „Gazeta“, ca să nu aparem ca dăm­aşii pun­­gaşilor. După aceea „Telegraful Român“ în nr. 125, sub titlul „Un ordin“, reproducând notiţa „Tribunei“ din nr. 260, face un co­­mentar, care aflăm de cuviinţă a nu-­l repro­duce. în fine „Luminătorul“ în nr. 90 roagă redacţia „Gaz. Trans.“ de a-­şi revede actele, pe temeiul cărora a susţinut afirmaţiunile publicate în contra învăţătorului, şi apoi a-­şi modifica notiţa din nr. 258, pentru­ că din contră, pe baza actelor oficioase, redacţia „Luminătorului“ va publica afacerea întreagă, spre a dovedi adevărul celor afirmate de sine cu privire la învăţătorul din cestiune. După toate acestea ar urma, ca noi să ne pro­nunţăm asupra întrebării ce ni­ se face, ca adecă: este adevărat, că în diecesa Caran­sebeşului se dă aşii învăţătorilor de fraudanţi sau pungaşi, ori cum îi mai numesc gazetele de mai sus. Răspunsul nostru este acesta Onor, redacţiuni ar trebui mai întâiu să se adreseze la locul compete­nt spre a se adeveri, dacă cutare învăţător din diecesa Aradului este defraudant şi pungaş, ori nu ? Pentru­ că ne vor concede onor. .redacţiuni că nu noi suntem aceia cari să le putem da lămuriri în afacerea aparţinătoare de sora diecesă a Aradului, cu deosebire în afaceri de natură din cestiune. Afară de această nici una din onor. redacţiuni, nici chiar „Gazeta Tran­silvaniei“, care za ce că are informaţiuni de­ a­­dreptul în causă, n’a numit cu numele nici pe învăţătorul învinovăţit, nici comuna res­pectivă, în care acela s’ar fi aşezat învăţător * Tifosul la Braşov. „Kronstäd tar Z e i t u n­ g“ aduce scrii îngrijitoare despre epidemia tifusului abdominal din Braşov. Dela 1 Noemvrie pănă la 10 Decemvrie s’au semnalat la prefectura oraşul­ui 141 caşuri. Piarul observă totdeodată, câ această cifră nici pe departe nu corăspunde numărului ade­vărat al îmbolnăvirilor. Se î*cer că tot din causa acestei epidemii, trei batalioane ale gar­­nisoanei din Braşov vor fi dislocate la Orlat. * Tătubălăul de la Cluj, în fina s’a fa­cut şi asta: nobilul conte Apponyi a pri­mit şi el darul în capitala kultur-egylet-ului, unde a fost uns de mare orator şi Mesia al Ungariei. Aceasta o spun însă oposiţionalii, foile guvernamentale ared ca un­­ nimic de tot acest tămbălău, unde s'a sbierat şi s’a mâncat multă „var­ă umplută“. Despre de­cursul într­unirii organul apponyi­st „Erdélyi Híradó“ aduce de altfel următoarele detailii: Contele Apponyi a intrat în sală la 11 oare, unde fu primit cu tunete de aplause şi strigăte. S’a născut îndată ceartă, căci cei din curte cereau să audă şi ei pe conte, deci el să vorbească nu în sală, ci în curte. El a şi cerut voe celor din sală să se coboare în curte, unde a vorbit vre-un sfert de oară şi a fost aplaudat cu frenesie. S-a întors apoi în sala cea mare a Redutei, unde a ţinut discursul cel mare. înainte de a vorbi contele Apponyi, a vorbit contele Gavriil Bethlen, care a atacat guvernul şi a salutat pe Apponyi. Ace­laşi lucru­­l-a făcut profesorul universitar Concha, care a insistat cu deosebire asupra rolului ce Apponyi trebue să joace pe viitor: să dărîme guvernul, care nu mai representa opiniunea publică maghiară. A vorbit apoi contele Apponyi. Vom reveni asupra celor spuse de el. A vorbit apoi Bartha Miklós, care a arătat scopul alianței electorale a par­tidului 4,a-tist cu acela condus de contele Ap­ponyi, ear’ după el Groisz, Beöthy Ákos, Horváth Gyula, după care şedinţa s’a în­chis de preşedintele Bethlen. După ameadă­i­­oarele 2 s’a dat banchetul, ear’ seara la 6 a fost retragerea cu torţe şi musică. * Sinucideri în armată. Foile din Bu­dapesta aduc soirea despre o a treia sinuci­dere ce s’a întâmplat acolo în luna aceasta. De astă dată s’a spânzurat un husar, Székely János, în podul casarmei „Francisc Iosif“. Causa sinuciderii este răul tratament, pe care zicea el, că nu­’l poate suferi — Din Poj­n se scrie, că acolo s’a si­nucis cu pușca cadetul Frideric Cirka. * Duel. Un duel cu sabia s’a făcut alaltă­ieri într’o sală din Budapesta. S’au bătut stu­dentul universitar Fényes László și proprie­tarul Jancovich. Cel dintâiu a primit o rană gravă la cap.* Comerciant dispărut. Un mare co­merciant din Budapesta a făcut arătare po­liţiei, că un tovarăş de afaceri al seu din Szentes a dispărut. S’a aflat, că numai în Budapesta el a păgubit pe oameni cu care avea daraveri pănă la suma de 60.000 fl. * Un ti­oromân Ilustrul profesor uni­versitar din Parma, dl Roberto Fava, va scoate în curând o lucrare etnografică de mare importanţă. Această lucrare va trata despre luptele grele ale naţionalităţilor din Austro-Ungaria contra supremaţiei maghiare. Dl Roberto Fava va face un loc larg ces­­tiunii române, o va discuta din toate punc­tele de vedere, va trata despre întreaga miş­care naţională pornită acum un an în regatul României în favorul Românilor din Ungaria. Dl Fava adresează o scrisoare plină de sen­timente nobile pentru poporul românesc, cerând şi scrisorile de aderenţă ale studenţilor Ita­lieni. Biroul Ligei­­i-a pus la disposiţiune toate aceste scrisori, pe care le va publica în studiul seu. Scrisoarea dlui Fava se va publica în curând. Amintim că dl Fava este un entusiast apostol al naţionalităţilor sub­jugate, că în 4­arele sale, „Epoca“ şi „Pre­sente“ apăra causa lor şi combate tirania.* D’ale Ligei. Cercul radical Carlo Cattaneo al studenţilor din Milano au trimis o scrisoare de încuragjare Ligei cen ■ trale din Bucuresci, după­ ce în adunarea ge­nerală puseseră în desbatere procesul dintre noi şi Maghiari. Această scrisoare a fost împărtăşită şi studenţilor maghiari din Bu­dapesta, precum şi altor asociaţiuni cu care dînşii stau în corespondenţă. — Secţiunea Ligei din T.­Severin lu­crează pentru arangiarea unui bal cu tom­bolă în folosul fondului ei. Z­iua ţinerii balului nu este fixată. Ea se va anunţa la timp. — Secţiunea Ligei din Drăgăşani va da un bal în folosul fondului ei în ziua de 5 Decemvrie a. c. * întrunirea liberalilor. Despre întru­nirea ce liberalii au ţinut în Bucuresci, „Universul“ sosit azi scrie : Ieri, Dum­i­nică, la oarele 2 p. m., liberalii­ naţionali au ţinut o întrunire publică în sala băilor Efo­riei. Preşedinte a fost proclamat generalul C­a­l­i­n­e­s­c­u. S’a dat cuvântul dlui I­. S­t­u­r­d­z­a. Dinsul a susţinut, că tot ce s’a făcut în ţeară, s’a făcut de liberali. Dl Pal­ia­d­e a vorbit contra actualei administraţii. Dl Dim. I. G­h­i­c­a crede, că partidul li­beral va veni cât mai curând la putere. Dl M. F e r i c h i d e vorbesce tot în sensul ce­lor de mai sus şi asigură, că partidul liberal nu va putea să peară faţă cu actualii nare­­presentanţi ai naţiunii. Dl F­­ e v a zice, că acest guvern a ajuns la putere prin tradare şi minciună. Sfîrşitul trebue să-­l facă na­ţiunea. La oarele 3 adunarea s’a sfîrşit lu cea mai mare linişte. * Nouă ciocnire de trenuri. Duminecă noaptea scrie „Românul“, la o distanţă de 2 chilometri dela gara Buzău s’a întâmplat o ciocnire între 2 trenuri. Un tren de marfă care era foarte încărcat, venia spre Buzău pe linia Rîmnicul Sărat, alt tren, tot de marfă mai uşor încărcat, venia cu o iuţeală mult mai mare tot spre Buzău şi tot la aceeaşi linie, astfel că trenul acesta ajunge pe primul tocmai după­ ce amândouă trecură podul după Buzeu, ciocnirea a fost inevitabilă, căci maşi­nistul nu observase ce era înainte. Maşina trenului celui de al doilea, isbind ultimele vagoane ale primului tren le-a sdrobit, spăr­gând şi mai multe vase cu viu, ce erau în­­tr’însele; maşina apoi, împreună cu mai multe vagoane, a deran­at, înfigându se în pământ. * Uti ziar ovreesc. Sub acest titlu cetim în „Naţionalul“. „Egalitatea“ organ al inte­reselor iudaice, în numărul de Vineri 29 Noemvrie, se ocupă de tabloul talentatului nostru pictor „Jidanul cu gâscă“ şi despre a cărui valoare artistică a vorbit deja genialul nostru poet Sandu (care e dl. Vlahuţă Red. Trib ) Socotesc că nu-i nevoie să-’şi dee cineva osteneala să cetească decât titlul: „Ce se încuragiazâ la noi în ţeară“ şi după­ ce numita foaie se agaţă de dl Gr. Cantacuzino, că a plătit prea scump acel tablou, termină astfel: „N’are cine ride de aceste tirade absurde. Nimic mai scârbos ca vederea acestui tablou, căruia comitetul salonului din Paris (pare ni-se la 1880) a refuzat de a-i face loc Pretinsul tablou e o caricatură antisemită, atât şi nimic mai mult ! E o încuragiare a netrebniciei şi nu a artei, iacă adevărul. Ş’apoi să mi să mii­i­ că, că juneţa acestui vecin­c sălbatec neam jidovesc poate fi în stare să se asimi­leze cu noi. * Tragediile amorului. Din Bor­in se scrie cu data de Marţi: Hotelul Quovs a fost aseară teatrul unei duple sinucideri. Moşier­ii K­ilisch şi logodnica sa Marta Zenz din Fry­wald descinseră ieri după prânz în aruis­tl ho­tel şi comandară un prânz într’o odaie sepa­rată. Pe la carele cinci, chelnerii auziră în odaia ocupată de noii sosiți două detunături succesive. Pătrunzend în odaie, ei văzură pe Kalisch zăcând pe canapea cu creerii risipiţi. Pe scânduri era întinsă tinăra fată cu unt glonţ în tâmpla stângă. Un bilet de pe masă explica motivele sinuciderii. Kalisch își p *r­­duse în ultimul timp averea în spacul­ațiuni de bursă și se hotărise să-’şi curma 4'lel*­­Logodnica sa îi declară, că vrea să-’l însoțească la mormânt, tinăr și astfel nenorocitul înainte de a se omori sburase întâiu creerii logod­nicei sale. Ambele cadavre au fost transpor­tate la morgă. * Furtună pe mare. Se scrie din Ostende, că pe Marea-de-Nord domnesce de mai multe zile o furtună îngrozitoare. între Ostende Dover și Antwerpen-Harwich comunicația e în­treruptă. Un vas, Excelsior, s’a cufundat. Fur­tuna e atât de mare şi pe uscat, încât trenul Köln Ostende n’a putut să comunice de două z­ile. # Pe Alpi în Decemvrie. Se scrie din Mondsee, că patru studenţi dela scademia de agricultură din München s’au uscat 4ilele acestea pe Schaf­berg. La înălţime de 1600 urme ei au găsit flori de alpi, „po­entilla“, „authylis“ și „polygala“. * Secretul profesional. Curtea de apel din Paris a adus filele acestea o sentenţă, care interesează mult la preoţimea catolică. A ni­micit o sentenţă a tribunalului, care condam­nase la 100 franci amendă pe abatele Fay, care într’un proces de divorț figurând ca mar­tor, n’a voit să spună numele amantului fe­meii, care­­i­ se spovedise. * Răsbunarea mașinistului. Din Ge­neva se scrie: z­iua de 30 Noemvrie va rămâne în amintirea pasagerilor, cari se găsiau în trenul express Waldshut-Zürich. Pe la oarele 4 dimineaţa, trenul în cestiune fu isbit de o maşină, care venia pe linie cu o iuţeală enormă. Vagoanele săriră în sus de 2 metri pasagerii fură aruncaţi unii peste alţii şi o confusiune de nedescris se produse. Cele două maşini erau culcate cu roţile în sus şi revărsau foc şi apă clocotită. Mecanicul Dienei, rupt la două bucăţi, se prăjia peste jăratecul locomotivelor. Un fochist rănit de moarte abia se zăria sub o grămadă de dă­­rîmături, alţi trei amploiaţi ai trenului zăceau leşinaţi lângă linie. Toată nenorocirea aceasta oribilă era opera mecanicului Diener. Fiind dat afară din serviciu, el vru să-­şi răsbune contra direcţiei. Fără a se gândi la vieaţa lui, pe care­­şi o punea deasemenea în joc, el se Nr. 269

Next