Tribuna, mai 1894 (Anul 11, nr. 89-112)

1894-05-01 / nr. 89

Sibiiu, Duminecă 1/13 Maiu 1894 Nr. 89 Anul ’I­IAIBONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1/1 an 2 fl. 50 cr., */1 an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/1 an 3 fl. 50 cr., */, an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: 10 an 10 franci, */* an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac numai plătindu-se înainte. TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima­ dată 7 cr., a doua-oară 6 cr. a treia-oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Măcelarilor nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Un număr costă 6 cru­ceri v. a. sau 15 bani rom. 4 « HM» Pertractarea. Ziua a treia. (Urmare.) După aceea se desvoltă oar’ discuţiunea asupra tălmăcirii. Lucaciu constată că in­terpretul a recunoscut odată, că nu poate presta o traducere fidelă se provoacă la acest loc din raportul stenografie, dar­ în procesul verbal stenografie lipsește spre mirarea tuturora. Se iveşte cestiunea că oare cum să se facă traducerea, după fiecare pasagiu sau numai atunci când oratorul voeşte. La acestea iau parte Dr. Frâncu, Co­­roianu şi Ştefanovici. Presidentul întrerupe pe Coroianu şi îi detrage cuvântul, că nu ar vorbi la obiect. Suspiţionează apoi pe toţi acusaţii şi apără­torii, că ar vră cu intenţiune să prelungească pertractarea. Indignat de această suspiţionare neba­­sată se ridică Dr. Lucaciu şi ţine o scurtă şi pătrunzătoare vorbire. „Sunt prea mari in­teresele ce le apărăm. Este presenta causă pentru care ne găsim aici ca să ne mai pu­tem gândi a da timpului o întrebuinţare ne­folositoare şi lipsită de seriositate. De aceea nu mai reflectez în faţa obiecţiunilor, ci mă reîntorc la motivarea tribunalului. Poporul ro­mân plecând, se pare că ara rămas într’o com­pletă singurătate. „Cunosc acest popor, în sufletul căruia am cetit adese­ori şi pe care­­l-am găsit în­totdeauna neclintit şi devotat intereselor şi causei sale. Nu, poporul român n’a plecat, el este aici cu inima şi gândul, el este alăturea cu noi şi această împrăştiare a mării de mii de ori avântul sentimentelor care trăesc în el, nu că au plecat în aparenţă, el duce cu sine impresiunea şi demnă şi dureroasă a causei şi intereselor şi această impresiune este ne­clintită, ea nu pere, ea nu va dispară nici­odată din coliba lui. De aceea vorbitorul ia poziţie faţă cu scrisoarea primarului, fiindcă poporul şi manifestaţiunea lui n’a avut scop să agiteze. Presidentul îi detrage cuvântul îna­inte de a Încheia. D. Comşa: Contra hotărârii tribunalului şi a provocării la scrisoarea primarului spune că poporul care s’a manifestat pacinic şi im­posant, a fost huiduit şi maltratat în modul cel mai barbar. Presidentul provoacă să rămână la obiect. D. Comşa constată de nou, că neştiind ungureşte nu poate controla traducerea inter­pretului. Presidentul zice că membrii tribu­nalului ştiu româneşte şi controlează tradu­cerea. D. Comşa: Atunci d-ta d­e interpret eşti cu totul de prisos. Murăşan revine asupra hotărîrii tri­bunalului cu privire la apărătorii neadvocaţi. In ziua primă a hotărît tribunalul ca toţi apă­rătorii fără excepţiune să vorbească ungureşte, din ziua a doua deja au vorbit apărătorii care nu sunt advocaţi româneşte de aceea cere dela dl president să spună în ce posiţie se află hotârîrea aceea a tribunalului şi cum stă cu dreptul limbii române atacat prin acea ho­­tărîre. Presidentul adus în Încurcătură de­­neagă ori­ce răspuns, retrage vorbitorului cu­vântul şi ridică şedinţa la 1 oră 45 m. * Ziua a patra. Cluj, 10 Maiu n. 1894. Şedinţa se deschide la orele 8 şi ju­mătate. Preşedintele declară, că având în vedere munca prea grea a stenografului a aflat de lipsă se mai aducă pe un al doilea stenograf în persoana domnului Őszi Kornél, pe care II şi jură. Advertisează apoi pe apă­rători să vorbească cât se poate mai pe scurt cu privire la motivarea amînării. C. Brediceanu cere cuvânt şi vrea să vorbească despre tălmaciu, pe care într’una trebue să-’l coreagă, dar’ ’i­ se deneagă cu­vântul. M. Dulca zice, că se mărgineşte a de­clara, că se alătură la caşurile de nulitate anunţate de domnii Ştefanoviei şi Frâncu, pentru­ că preşedintele a detras cuvântul dlui Brediceanu. N. Criste­a spune, că în două rînduri a fost expus atacurilor şi insultelor pe stradă, cere să se constate aceasta, căci nu vrea să fie considerat ca provocator, împregiurare, care ar pută influenţa conştienţa juraţilor. Presidentul enunţă, că tribunalul se retrage pentru a aduce decisiune cu pri­vire la cererea de a se face o traducere au­tentică în limba românească a actului de acu­­saţiune. La orele 10 şi 50 minute redeschizându-se şedinţa, se ceteşte hotărîrea tribunalului, prin care respinge cetirea în limba română a ac­tului de acasă din motivul, că acusaţii au avut destul timp, pentru a cunoaşte cuprin­sul ei. ..Preşedintele dispune notarului să cetească articolui încriminaţi. Dr. Frâncu vrea se vorbească la ho­tărîrea tribunalului. Preşedintele nu-’i permite să vor­bească contra hotărîrii şi-’l provoacă să rămână la obiect. Toţi apărătorii insinuă recurs de nulitate. Dr. Frâncu vrea să vorbească. Presidentul nu-’i permite. Dr. Frâncu protestează contra proce­durii presidentului. Presidentul: Poţi da recurs de nu­litate, altceva nu permit. Dr. Isac: Hotărîrea adusă e în legă­tură cu întreagă procedura de presă. Dacă tot ce până acum s’a spus ungureşte a fost tra­dus în româneşte, trebue ca şi actul de acasă să se traducă. Preşedintele îi detrage cuvântul. Dr. Isac insinuă recurs de nulitate. Murăşan descrie posiţia sa grea. Ca apărător neadvocat are dreptul să vorbească româneşte şi totuşi actul contra căruia are să apere nu ’i­ se traduce. Preşedintele îl opreşte de a vorbi contra hotărîrii, şi­’l învită să facă recurs de nulitate, dacă-’i place. Murăşan renunţă la cuvânt. Matei Dulca insinua recurs de nuli­tate, fiindcă dreptul de apărare le este dene­­gat printr’o hotărîre nemotivată. Toţi apă­rătorii se alătură. Stefanovici vorbește în numele apă­rătorilor. în pertractarea din urmă s’a pus din oficiu întrebarea să se amine pertractarea ori nu. Tribunalul a hotărît continuarea şi a provocat pe toţi acusaţii şi apărătorii să se declare asupra ei. Astfel însuşi tribunalul a făcut ca numai pentru discutarea acelei hotărâri, să se petreacă o întreagă zi. Acum totuşi acu­­saţilor şi apărătorilor li­ se impută, că ar voi cu de-adinsul să trăgăneze pertractarea. Pres. întrerupe învitându-’l să recurgă dacă-’i place. Stefanovici: Considerând mai de­parte, că colegul meu Brediceanu a fost pe­depsit cu 50 fl., car’ după­ ce a insinuat re­curs de nulitate a mai căpătat o amendă de 100 fl. și astfel prin necontenite pedepse li­bertatea cuvântului şi a apărării este peste măsură restrînsă, abzice de apărare chiar şi în contra voinţei clientului seu. Toţi apără­torii se alătură. Preş. nu vrea să hotărască nimic în această chestie, apărătorii, dacă nu le pare pot merge (elmehetnek.) Toţi apărătorii adu­nându-­şi actele, făcând complimente presi­dentului, se depărtează. Notarul ceteşte lista apărătorilor şi preşedintele constată lipsa tuturor. Se ceteşte punctul din §. 56 al proceduri de presă. Preş. casat, cum zice, pe §. 173 din codul penal enunţă, că apărători din oficiu nu se dau şi Invită pe acusaţi să se declare dacă voesc ori nu amînarea pertractării şi să-­şi dee în privinţa aceasta cerere motivată. Dr. Raţiu arătând posiţia critică, în care au ajuns acusaţii, cere supendarea şe­dinţei, ca să se poată consfătui. Preşed. cere părerea procurorului. Procurorul se învoeşte. Preşedintele suspinde şedinţa pe 30 minute. Acusaţilor li­ se dă un local se­parat. Trib. şi juriul se retrage. La 11 ore şi 10 min. preşed. redeschizând şedinţa învită pe acusaţi să se declare. Dr. Raţiu: Considerând, că apără­torii s’au depărtat şi Înainte de a se depărta au declarat, că sunt siliţi să abzică de apă­rare ........ Preşed. ti provoacă să nu vorbească altceva, decât să se declare vreau aminarea sau nu. Dr. Raţiu accentuând posiţia critică a acusaţilor roagă pe president să-ş i pună în posiţie a se pută consfătui cu apărătorii. Pentru aceea roagă să se suspindă şedinţa. Preşed. întreabă, pe cât timp ar vră să se suspindă şedinţa. Dr. Raţiu considerând importanţa lu­crului roagă suspendarea până mâne. Preşed. apreciând propunerea acusa­ţilor suspinde la 11 ore pertractarea anun­ţând continuarea pe 8 ore ale zilei următoare. # Ziua a cincia. Cluj, 11 Maiu 1894. Presidentul deschide pertractarea la orele 81/9­ Anunţă, că la ordinul ministrului de justiţie Tabla regească din Dobriţin a tri­mis al doilea tălmaciu pentru pertractarea acestui proces, Jpe dl Petru Cosmuţa, pe care fiind de faţă, îl face atent la jurământul seu. Constată că a fost de lipsă un al doilea tălmaciu pentru­ ca interpretarea să se poată face de aici înainte corect şi enunţă că în urma acestuia nu va mai admite ca traduce­rea să fie pusă în discuţie. Anunţă că și-a sosit o cerere de la acusatul Ioan Munteanu, prin care acesta aduce la cunoştinţa tribuna­lului, că apărătorul seu Simion Damian fiind în urma unui morb grav ivit în familia sa necesitat a părăsi Cluju ’l-a observat de sarcinele de apărător, reservându-’şi însă dreptul de a-’şi numi alt apărător sau de a se apăra însuşi. Roagă tribunalul să fie aceasta spre ştiinţă. Cererea se alătură la acte. Presidentul provoacă pe dl D­r. loan Raţiu, să binevoească a se declara în nu­mele acusaţilor în cestiunea apărării. Dr. loan Raţiu: Onorat tribunal! După­ ce ni­ s’a comunicat motivele aduse de părătorii noştri, care şi-au îndemnat să pără­sească sala şi să renunţe la apărarea noastră, ne-am convins şi noi, că ei nu au putut pro­ceda altfel, decât cum au procedat, voind să rămână credincioşi şi să salveze demnitatea şi prestigiul de apărător. Considerăm­ gravitatea causei şi mai ales împregiurarefi, că într’un proces cum e acesta nouă intentat, e imposibil să rămânem fără apărători, rugăm cu insistenţă pe onor, tribunal regesc săl binevoească a înlătura pe­­decile, care ’i-au îndemnat pe apărătorii noş­tri, să renunţe la apărarea noastră. Dacă însă onorii, tribunal n’ar voi sau n’ar pută să revină asupra cestiunii de su­premă însemnătate pentru noi, atunci. Considerând, că sântem lipsiţi de apără­tori fără vina noastră; considerând, că într’un proces atât de grav, nici nu putem găsi alţi apărători în timp aşa de scurt, şi nici nu putem încre­dinţa pe ori­şi­cine cu apărarea voastră, considerând, că apărătorii pe care­­i-am învită din nou să ne apere, şi ei ar avă tre­buinţă de un timp mai îndelungat spre sco­pul pregătirii apărării. Suntem siliţi a declara, că nu se poate continua pertractarea finală şi rugăm pe on. tribunal să binevoească a dispune amînarea pertractării finale. Presidentul întreabă că anume pentru câte zile să fie pertractarea amînată. Roagă să ’i­ se facă o primire determinată. Dr. Raţiu: Aceasta n’o putem face di­nainte, fiindcă peste tot nu ştim când şi pe cine vom pută căpăta de apărător şi când aceştia ar pută studia intr’atâta actele şi ma­teria procesului, încât să poată susţină aici în faţa tribunalului apărarea. Drept­ aceea amî­narea nu s’ar pută face decât pe timp nede­terminat. La întrebarea presidentului ceialalţi acu­saţi declară că se alătură cu toţii cererii Drului Ioan Raţiu. Procurorul suprem Vita Sándor nu trage la îndoeală, că poziţia acusaţilor în urma incidentului de ieri e foarte dificilă, aceasta însă o atribue purtării apărătorilor. Lipsa apărătorilor însă cu toate acestea nu o con­sideră ca motiv de amînare, căci nici legea nu pretinde în caşul de faţă presenţa apără­torilor fiind delictul de atare natură, care de altă parte acuzaţii, care cu toţii sânt oameni de o cultură superioara şi între ei chiar şi mai mulţi advocaţi înşişi au redactat şi au formulat Memorandul şi pasagele încriminate şi astfel ei cunosc mai bine causa şi sunt în posiţia de a-­şi susţină înşişi apărarea. Nu află deci nici un motiv pentru amînare şi cere ca tribunalul să decidă continuarea per­tractării. Tribunalul se retrage şi după o consul­tare de o oră întreagă, în care timp In ve­derea publicului present se aduce recipisa de­peşei expedate In causa aceasta ministrului de justiţie, reîntră şi presidentul dă cetire prin notar decisiunii, care trecând cu totul cu ve­derea la partea primă a cererii presentată de acusaţi, decide numai asupra punctului al doilea şi enunţă, că neaflând motiv pentru amînare pertractarea se va continua. Dr. Raţiu insinuă contra acestei deci­­siuni recurs de nulitate şi cere suspendarea pertractării până în ziua următoare, pentru­ ca acuzaţii să-­şi poată lua actele şi dovezile de la apărători. Procurorul se împotriveşte acestei cereri. Presidentul enunţă că tribunalul a hotărît deja in cestiunea aceasta ieri şi astfel numai dinsul din puterea sa presidială ar pute suspenda şedinţa, dar, fiindcă nu vede nici un motiv pentru aceasta, deoare­ce acuzaţii au avut timp de ieri până azi să-­şi procure do­vezile de la apărători şi astfel nu admite ce­rerea acusaţilor. Dr. Vasile Lucaciu se alătură la cererea de nulitate insinuată de Dr. Raţiu, observă însă, că cererea acusaţilor presentată prin dl Raţiu consistă din 2 părţi şi anume: 1. Tribunalul să delăture pedecile pen­tru care apărătorii nu mai pot susţină apă­rarea şi a 2. Neadmiţând această cerere tribuna­lul, din motivele aduse în cererea dlui Raţiu să se amîne pertractarea. Fiindcă hotărîfrea­ tribunalului se referă numai la partea a doua aJununii, ar dori ca și partea primă să aibă ‘urmna în protocolul tribunalului. Pî4sidentu^|j^donă cetirea protocolului stenografie și constată, că cererea acusatului .S’a luat întocmai la protocol. Enunţă după aceea ca decisiune referitoare la partea a 2-a a cererii, că tribunalul a decis deja ieri în cestiunea apărătorilor şi­­ nu mai poate reveni. Dr. L­u­c­a­ş­­­u întreabă, dacă recursul de nulitate insinuat de Dr. Raţiu contra de­cisiunii de azi a tribunalului se poate referi la amândouă punctele cererii sau e trebuinţă să se facă îndeosebi. Preşidentul declară că se poate face nulitate în special faţă cu decisiunea la ambe părţile cererii acusaţilor.­­ Dr. Vasilie Lucaciu anunţă în spe­cial contra fiecărei părţi a decisiunii re­curs de nulitate, la care se alătură toţi acusaţii. Presidentul declară, că se continuă pertractarea şi urmează cetirea pasajelor în­criminate din Memorand, de cumva nu vor acusaţii în general se se declare faţă cu ac­tul de acusare. (Va urma.) Cestiunea transilvană în parlamen­tul român. Cu ocasiunea discuţiunei în senat a convenţiei comerciale Intre Austro- Ungaria şi România, dl Dimitrie S­t­u­r­d­z­a, şeful partidului liberal, a atins şi cestiunea transilvană zicând: „O convenţiune care nu ne apără interesele noastre, ci le sacrifică, este o convenţiune care nu poate fi în avanta­­giul ţerii. Dar­ astfel merge acest guvern în toate ale ţerii. Când am zis mai deunăzi, că interesele cele mai vitale ale regatului român cer ca guvernul român să expună la Budapesta în mod amical, că nedreptele, nelega­lele şi asprele măsuri de maghiari­­zare a Românilor din regatul Unga­riei sânt dăunătoare pentru ambele regate, căci neliniştesc popoarele ambelor ţeri, pro­duc în Ungaria nemulţumiri şi în România slăbire; atunci s’a zis că asemenea idei sânt o nebunie, o nesocotinţă, căci se făcea un act de intervenţiune în afacerile unui alt stat. Intervenţiune! Convorbiri şi consfătuiri ami­cale, în scop de a clarifica, de a îmbunătăţi, de a linişti o situaţiune întunecată şi plină de pericole! S’a strigat: nu vrem să inter­venim. „Dar’ nu e oare intervenţiune a iscodi şi a întrebuinţa mijloace iertate şi ne­iertate, directe şi indirecte, ascunse şi făţişe, pentru a apăsa din toate puterile asupra Românilor din Ungaria, ca să se supună magh­iarisării ? Neintervenţiune lângă Maghiari în favorul Românilor! In­­tervenţiune l­­ngă Români în favorul Maghiarilor. Favorul să fie! Mai la înde­mână a o da celor de alt neam!“ La acestea a răspuns dl P. P. Carp, ministrul domeniilor cu următoarele cuvinte: „Va să zică, dlor, în această privinţă nu ni­ s’a dat nici o probă că noi tratând cu Germania ne-am gândit înainte de toate la Austria. Ne-am gândit vise pe urmă. Şi eu vă mărturisesc că nu las întru ni­mic se aibă înrîurire asupra mea, în cestiunile economice pasiuni care ne vin de dincolo de peste Car­­paţi. Sânt amic cu toată lumea, dar­ asigur că nu voiu tolera nici­odată să aibă înrîurirea asupra mea o... cum se numesc? o pleiadă ca să întrebuinţez un cuvânt literar al lui Ronsard, o pleiadă de fraţi de dincolo, care vin şi vor să introducă aici, în ţeară la noi, ori care sânt departe de inima noastră şi animositări care nu pot să fie decât contrari şi intereselor de aici, şi intereselor de dincolo. Şi de aceea, dlor, faţă cu Austro - Ungaria aduc aceeaşi linişte de spirit, aduc aceeaşi nepăr­­tinire de judecată care o am şi faţă cu Rusia, şi faţă cu Germania şi Francia“. Citatele sânt scoase din „Monitorul ofi­cial“ şi n’au trebuinţă de comentar.

Next