Tribuna, iulie 1897 (Anul 14, nr. 143-169)

1897-07-01 / nr. 143

Pag. 570 Sibiiu, Marți, TRIBUNA La aceasta telegramă a Sultanului M. Sa Monarchul nostru a răspuns mai ântâiu earasi printr’o telegramă, care s’a publicat în foaia oficioasă „Wiener Abendpost* din Viena. Iată cuprinsul telegramei la traducere: Amiciția, sinceră şi loială, ce nutresc faţă cu Maiestatea Voastră, şi la care cu tot dreptul le provocaţi în împregiurările de faţă, îmi impune datoria a recomanda M. Voastre în interesul Vostru şi al imperiului vostru încheierea grabnică a păcii cu Grecia pe baza condiţiunilor formulate de ambasadorii din Constantinopol. Linia de frontieră propusă de comisiunea ataşaţilor militari corespunde prin­cipiului de rectificare strategică, care dela în­ceput a fost primit de M. Voastră, şi for­mează împreună cu celelalte condiţiuni de de pace maximul concesiunilor, care au fost recunoscute de juste din partea concertului marilor puteri, care unii şi tare în hotă­­rîrile sale intenţionează înainte de toate să creeze o stare de lucruri, ce se dec Euro­pei garanţe solide de pace şi linişte. Rog în urmare pe Maiestatea Voastră a lua în serioasă cumpănire sfaturile mele, şi, folosesc prilegiul acesta de a-­mi renoi expresiunea sen­timentelor mele de înaltă stimă şi Sinceră amiciţie«. Această telegramă, ori­c&t de nobilă In expresiuni şi de amicală, este ca drept cuvânt apreciată ca un pas politic de mare gravitate, care se speră, că vă face adâncă impresiune la Poartă şi va da alt curs tractărilor spre grabnic sftrşit mulţumitor. Presa din monarchie şi presa germană accentuând importanţa acestei telegrame, ţin se scoată la iveală şi procedura armonică a Rusiei şi Austro-Ungariei în chestiunea orientală. Că oare ce efect va avă pasul M. Sale asupra Sultanului nu se ştie. Telegramele so­site din Constantinopol nu spun nimic pozitiv. Ceea­ ce să spune despre disposiţia Turcilor numai liniştitor nu e pentru amicii păcii. Cu datul de 9 Iulie n., adecă după ce telegrama Monarchului nostru era deja cu­noscută, se telegrafa din Constantinopol ur­mătoarele : „De câte­va zile circulă svonuri nelinişti­toare despre demonstraţiuni şi atentate plă­­nuite contra ambasadorilor. In urma acestora unii ambasadori au luat măsuri preventive. Instinctele agitate ale poporului pot se pro­ducă escese. In ultimele două zile au fost arestaţi mai mulţi oficianţi civili şi militari*. Dacă luăm In considerare acestea, apoi ştirea, că „Hamburger Nachrichten*, organul inspirat de Bismarck recomandă Sultanului să nu se supună Europei, după aceea informaţia din Köln despre o păşire energică a Rusiei în causa orientală, ne vine să ne întrebăm, că ce se pregăteşte, pace ori răsboiu? Cu toate acestea nu putem cualifica, decât ca o Îngâmfare, păşirea lui Kossuth Ferencz, care a şi dat o interpelaţie cătră guvern, ca se lucre pentru grabnica încheiere a păcii între Turdia şi Grecia, şi pentru ga­rantarea autonomiei pe seama Cretei. Ca şi când toate acestea ar atârna de la guvernul maghiar, şi ca şi când Kossuth Ferencz ar fi cel puţin un candidat de ambasador la Con­stantinopol 1__________ — „Era gata, să mă trădez singură! Ce om bun doctorul ăla, că m’a făcut atentă la primejdia ce mă ameninţa! Ce scandal era puiule! Nu-i aşa?” şi urmă o pocnitură de buze, despre care cei iniţiaţi In causă zic că s’ar numi: sărutare. — „E fapt porumbi­ţo ?“ zise un glas de bariton. — „Fapt puiule! şi o altă pocnitură din buze. Cu paşi repezi trecui pe lângă „puiu* şi porumbiţă*, şi o privire trecătoare Imi fu de ajuns pentru a constata că „porumbiţa* era vecina mea din dreapta, car’ „puiul* avea musteţe mari şi stele de aur. Aci se gată desvălirile, dar’ romanul continuă. In momentul espedării acestui raport aud că dumneaei a plecat cu „puiul*, car’ dum­nealui a rămas cu­­ piciorul ţeapăn şi cu măseaua dumneaei. Dăm ştirea cu reservele cuvenite, fiind­că nu am putut-o controla Încă. Ultima oră. Dăm o categorică desmin­­ţire tuturor ştirilor sensaţionale cuprinse In acest raport. Sfintem autorizaţi din parte competentă a declara, că nimic nu s’a Întâm­plat din adevărurile Înşirate aci. Cea din urmă rectificare. Aud că­cineva, ascuns sub mantaua pseudonimului meu, scrie rapoarte sensaţionale şi maliţioase dela băi. Declar că nu sânt la băi, şi n’am fost la băi, fiind­că mie nu-’mi plac băile ci „băiele* din Bănat, fie şi cam negruţe. Protestez dar’ sus şi tare In contra abusului ce se face cu nu­mele meu! (Nota mea. Altă rectificare nu va mai urma.) Am zis şi subscriu. Scar­on. Cronică politică. Independenţa Bulgariei. Prinţul Ferdinand se va reîntoarce azi mâne de la Roma, decorat cu ordul „ Anunziata* ear’ miniştri sei, unul (Stoilow) decorat cu ordul lui „Lazar“, ear’ altul (Ivanov) cu „crucea Italiei*. Din Roma prinţul Ferdinand va trece prin Viena spre România. La Sinaia, spun ziarele din regat, va sosi In 15 Iulie. Deodată Insă cu această ştire se spune şi aceea, că călătoriile principelui Ferdinard sânt în legătură cu pro­clamarea Bulgariei ca regat independent. în timpurile acestea critice din Orient acest plan al prinţului Bulgar e destul de riscat. Pentru Irlandezi Din Londra se te­­legrafează. Lordul Balfour declară în cameră, că nu poate promite pentru proxima sesiune un proiect despre înfiinţarea unei universităţi catolice în Irlanda, dar’ el se va intrepune pentru o asfel de universitate, care e de cea mai inaltă importanţă pentru instrucţiune şi pentru vieaţa socială a Irlandei. Convingerea sa e, că lipsa unei universităţi catolice este simţită de marea majoritate a Irlandezilor, ca un mare desavantaj. Sultanul şi puterile. Din Berlin se telegrafează: împăratul Wilhelm a răspuns la telegrama Sultanului promiţând o cercetare binevoitoare, fără însă a garanta un sprijin. Din Paris se anunţă cu datul de 10 Iulie. Ministrul de externe Banotaux a presentat In consiliul de miniştri textul telegramei Sultanului cătră presidentul In causa frontierei Peneios. Consiliul de miniştri a stabilit textul răspun­sului la această telegramă. Chestiuni şcolare. Liceul român din Braşov. De la liceul nostru din Braşov ni­ se tri­mit spre anunţare două interesante broşuri didactice : 1. Seria I. Conferinţele pedagogice ale cor­pului profesoral, ţinute în anii şcolari: 1894 —95, 1895—96, 1896—97. Reproduse cu unele adause şi cinci ilustraţiuni din progra­mele şcol. XXXI—XXXIlI. şi publicate In ediţiune separată de Virgil Onifiu, directorul şcoalelor medii. 2. Dionisie Făgărăşanu: Promovarea ele­vilor. Raport presentat conferenţei corpului pro­fesoral de la st­o­dele medii gr.-ort. române din Braşov. Liceul de stat din Sibiiu. Zilele aceste a apărut programul liceului de stat din Sibiiu, cu date privitoare la sta­rea instituţiunii şi mersul învăţământului pe anul şcolar Încheiat 1896/7. Liceul de stat din Sibiiu e frecventat in majoritate de elevi români şi astfel datele programelor lui interesează an de an şi pu­blicul românesc. Durere numai, că In contra­zicere cu legea de naţionalităţi, drepturile Ro­mânilor sânt şi aici nebăgate în seamă. In loc de a fi cursuri paralele române din unele studii ni­ se scoate ochii cu propunerea neo­bligată a limbii române, din partea a doi profesori străini. încolo şovinismul şi aici tşi joacă mendrele, pare că liceul din Sibiiu e In Dobriţin ori Kecskemét, car’nu In­tr’ un oraş din Ardeal, incungiurat exclusiv de Români şi Saşi. Cunoaştem profesorii liceului şi ştim că afară de cei cari propun limba română, nici unul nu ştie româneşte sau nu vrea să vor­bească limba noastră. E mirare? A vorbi azi româneşte e păcat în ochii şovinismului şi acela, care păcătuieşte, poate uşor să dea de rău ! Programa însăşi Începe cu ceva „Înăl­ţător“, patriotic, cu vorbirea milenară a dlui prof. Ferenczy, ţinută anul trecut la 9 Maia şi cu poesiile declamate şi cântate cu acest pri­lej. Urmează apoi ştiri privitoare la corpul profesoral. Din aceste aflăm, că limba română a fost propusă de dl Gidofalvy Gáza, în 6 ore pe săptămână studenţilor din cl II — VI, împărţiţi In 3 grupe, care celor din cl. VII şi VIII le-a propus p dl prof. Szőcs Géza Dr. In limba română şi maghiară, In câte o oară pe săptămână. La rubrica materialului percurs In studii se află, între studiile extra­ordinare şi limba română. Limba română se învaţă numai din cl.­a II. liceală în sus. Pentru­ ce băieţii din clasa primă nu primesc instrucţie — chiar şi în mod extraordinar — din română, nu ştim şi nu putem­ pricepe. In clasa II. (grupa I 2 ore pe săpt.) s’a percurs morfologia limbei în general şi s’au analisat piese de cetire. In cl. III. şi IV. (gr. II. 2 oare pe săpt.) s’a tractat sistematic gramatica, s’au analisat piese şi s’au declamat poasii. Lunar o lucrare In şcoală. In cl. V. şi VI. (gr. III. 1. 6 pe săpt.) s’a explicat cuprinsul pieselor de cetit; la 2 luni este o lucrare In şcoală, în cl. VII şi VIII (gr. IV, 1 oară pe săpt.) Istoria literaturei române. Cetire, piese din cartea de lectură a lui Viciu, din Emi­­nescu, Bolintinean şi Alexandri. Manuale s’au folosit: Alexia Roman nyelvtan, Budapest, apoi cărţile de cetire de Popea şi Viciu. Ce vreau domnii profesori cu „Román nyelvtan* de Alexies, nu înţelegem. Nyelv­­tan­ul acesta e scris pentru patrioţii, cari s’ar „dimite* să înveţe limba română. Aceasta o înţelegem, dar’ ca pe băieţii români din cl. II. liceală, cari Încă numai româneşte ştiu, să-’i înveţi din o carte ungurească a cunoaşte limba română, aceasta e o batjocură şi ab­surditate pedagogică. S­au va fi şi acesta un mijloc de maghiarizare, mai ştii? Trecând mai departe, dăm de „masa studenţilor“ „Albinei*, botezată „Deák asztal“, care e, cu drept cuvânt, lăudată. De altcum „Albina* sau mai mult dl Parteniu Cosma, este lăudat încă odată, dar’ de astă-dată nu pentru ajutorarea şcolarilor români, ci pentru un dar de 200 fi. ce „igaz­gató tanács*-ul „Albinei* ’l-a făcut liceului, ca studenţii să poată lua parte la o excursiune de gimnastică la Deva. întrebăm: oare această sumă nu era mai bine să se dee la o şcoală română săracă, decât să fie aruncată in cazanul de maghia­rizare? Din datele statistice însemnăm urmă­toarele : Elevi au fost de toţi 413, Intre cari 219 adecă mai mult ca jumătate Romani! Limba română au inveţat-o Insă numai 100 elevi. Luând in considerare, că celor din I. el. nu li­ s’a propus limba română, și că In cl. I. au fost 68 de Români, rămâne că 51 de Ro­mâni nu s’au înscris la limba română. Dacă comparăm după clase numărul celor înscriși la limba română cu numărul Românilor, da­tele se grupează astfel: cl. II. a 25 Ro­mâni, au Învăţat limba română 17; cl. II. b. 22 R. n’a învăţat nime! cl. III. 31 R. — 17; cl. IV. 27 R. — 23; cl. V. 18 R. — 16; cl. VI. 9 R. - 8; cl. VII. 14 R. — 13; al. VIII. 5 Rom. — 6. în toate clasele numărul celor­­ce au învăţat limba română e mai mic decât nr. Românilor, afară de cl. VIH., unde se pare că şi un Ungur a învăţat româneşte. Deosebirea e: în cl. II. a — 8; cl. II. b. — 22; cl. II. —14; cl. V. — 4; cl. V. —2; cl. VI. - 1; cl. VII. — 1; cl. VIII. + 1. De ce oare nu învaţă Românii limba ro­mână? Poate că văd ei Înşişi, că aşa cum li­ se propune nu are sens. Conjectura aceasta va confirmă prin faptul, că în cl. VII şi VIII, unde Dr. Szerb a propus istoria literaturei, precum apare din program, cu pricepere şi zel, toţi Românii, afară de doi, au umblat la ora de limba română. In celalalt despăr­ţământ al dlui prof. Gidofalvy 50 de Români n’au aflat de lipsă să se înscrie la acest stu­diu neobligat. La curiositate mai Însemnăm că pre­miul (100 coroane în aur) pentru cea mai bună disertaţiune despre Deák Ferecz ’l-a câştigat un Român, Ioan Fruma, care la examenul de maturitate a reuşit singur cu eminenţă. Tema premiată e întitulată: „Apreciarea retorică a lui Deák Ferencz *. Intre fundaţiunile gimnasiului este una „Putnoky Mikló3*, făcută de fostul profesor, acum director In Lugoj. Fundaţiunea o ad­ministrează consistorul din loc, şi el distribue şi premiul (de 12 fi) unuia dintre cei trei can­didaţi propuşi de corpul profesoral, ni­ se pare că dintre cei­ ce fac mai mult progres în limba maghiară, în estan premiul ’l-a câştigat Aurel Bratu, din cl. VII. Plătirea are să se întâmple cu toată punctua­litatea, în 2 sau 4 rate anticipative, ceea­ ce părinţilor li­ se aduce aminte cu toată serio­­sitatea, căci altmintrelea direcţiunea în decur­sul anului va fi silită a dimite pe elevii, ai căror părinţi, tutori sau îngrijitori nu au sol­vit ratele la timpul seu. 2. Pentru fieştecare tinăr la începutul anului este a se solvi o taxă de înscriere de 4 fl. 3. Fieştecare tinăr are se aducă cu sine: a) 4 părechi de schimburi bune de pânză sau giulgiu; b) 4 năfrămi de buzunar şi 2 la gru­mazi ; c) 2 părechi de călţuni buni şi 4 părechi de ciorapi sau obiele. 4. Vestminte de pat: d) 1 saltea (sac de pat) de aşternut de­desubt; b) 3 feţe albe de pat; c) 2 perini, 4 feţe de perini şi 1 pla­­poamă; d) 2 feţe albe de giulgiu de acoperit patul. Atât vestmintele de pat cât şi albiturile sau schimburile au să fie de acasă însemnate cu numele elevului respectiv, sau fiind numele cusut sau scris cu negreală, ce nu se şterge prin spălare, căci altmintrelea superioritatea institutului nu poate lua nici o răspundere la cap, când s’ar perde. 5. Fieştecare tinăr are mai încolo să 'şi aducă 3 ştergare şi 2 pepteni, unul rar şi altul des, apoi un cuţit, 1 furcuţă şi 1 lingură de metal, 1 pahar şi 3 şervete. 6. Fieştecare tinăr are mai încolo să-­şi aducă o perie de vestminte şi de curăţit culturii. 6. Părinţii in decursul anului şcola­stic să nu trimită fiilor lor din seminar nici articoii de mâncare, decât poate la sărbătorile cele mari, fiind in privinţa aceasta în deplin prevăzuţi, nici bani, ci lipsele de vestminte, cărţi şi altele de soiul acesta să li­ se împli­nească pe calea superiorităţii, ca aşa să se ivite ori­ce ocasiune la escese şi transgresiuni di disciplină, daunoase educaţiunii şi progre­sului in studiu. Condiţiunea aceasta li­ se aduce aminte cu deosebire părinţilor, tuto­rilor şi Îngrijitorilor, căci altmintrelea superio­ritatea seminariului nu poate lua asupra sa în multe privinţe nici o răspundere pentru elevii concrezuţi îngrijirii sale, şi urmările neobser­­vării condiţiunii acesteia părinţii vor avă se­­şi­ le ascune ’sie-şi. Pentru suma de 120 fl. u. a. pe un an scolastic tinerilor li­ se va da următoarea pre­v­siune: 1. Locuinţă în institut, în sale mari, sănătoase, luminoase şi prevăzute cu toate cele de lipsă. 2. Vipt întreg regulat, şi in special in zi de dulce: a) Dejun, câte un păhar de lapte cald cu pâne; b) Prânz, 3 specii şi anume: supă de carne, carne cu sos, şi mâncare groasă cu carne, sau friptură, ear’ în Dumineci şi sărbători pe lângă acestea şi aluat: c) Cină şi specii anume: supă de carne şi mâncare groasă cu carne, în zile de post, dimineaţa un păhar de lapte cald cu pâne, la amiazi 3 specii, ear’ seara supă și mâncare groasă de legumi, brânză sau lapte. 3. Spălatul întreg peste an. Pentru tataritul schimburilor însă se va plăti separat și anume 3 fl. la începutul anului. 4. Luminatul în timpul recerut. 5. încălzitul în timp de iarnă. 6. Medicii și medicină din apotecă sau de casă pentru cei v­orbeşi şi viptul prescris de medic. 7. Instrucţiune în cas de lipsă prin in­divizi eminenţi. Dupâ­ ce din motive de igienă şi curăţe­nie s’a adaptat pentru tinerime in edificiul insti­tutul­ui şi o scald­ă de apă caldă, aşa ca fieştecare elev se se poată folosi şi de scaldă, se va sorvi la începutul anului o taxă de 1 fl. pentru folosirea scaldei. Părinţii, ai căror fii vor fi primiţi în seminar, se înştiinţează, că pentru obiectele de aranjament ce vor fi date spre folosire fiilor lor sub număr deosebit, aceia vor fi răspun­zători. Deci ori­ce daună vor avă să p­re­bo­­nifice denţii. Tinerii primiţi la seminar vor ava a se presenta înaintea superiorităţii seminariale în 1 Septemvrie nou.. Aceia, pe cari medicul institutului ii va afla inadmisibili din ori­ce motiv igienic, vor trebui să părăsească se­minarul Blaj. In 9 Iulie 1897. Dr. Vasiliu Hossu, rector seminarial. Seminarul Vancean de Men­. (Escriere de concurs), Nr. 22 — 1897. Părinţii, cari voesc a-­şi aşeza pruncii în anul şcolastic viitor 1897/98 în seminarul tinerimii române greco-catolice dela gimnasiul român greco catolic din Blaj, sânt avisaţi că terminul concursului de primire este l6 August n. până la care zi toţi părinţii au să-’şi trimită concursele adresate „Prea Veneratului Consistor Metropolitan în Blaj*, de unde in timpul cel mai scurt ii­ se vor es­­peda resoluţiunile. Suplicele de primire a acelor băeţi, cari n’au mai fost în seminar, au să fie instruite cu carte de botez, testi­moniu despre clasa absolvată şi atestat de vaccinare. Asemenea în suplici este a se însemna cu acurateţă locuinţa şi posta ultimă a supli­cantului, ca să nu se ivească erori în trimi­terea resoluţiunilor. Spre a fi primiţi în seminar trebue să suplice ţi aceia, cari au fost deja în seminar în anul­ţcolastic aspirat. Cei­ ce nu vor tri­mite suplice în scris, nu vor fi luaţi în con­siderare. Condiţiunile primirii sânt următoarele: 1. Pentru un tinăr vor fi de a se plăti câte 12 fl, pe lună şi aşa pe un an 120 fl. 1/13 Iulie 1897 Aforisme politice — Una la si. — Gând un rege englez e urât sau des­­preţuit, trebue să fie nefericit. Junius. Societatea de lectură „Andreiu Şaguna“. — Raportul general pe a. şcol. 1896/7. — Este un adevăr mai pe sus de ori­ce îndoială, sfânt şi nerăsturnabil, că progresul unei naţiuni depinde de la spornica şi priin­­cioasa desvoltare culturală şi naţională a ei. Istoria, cartea adevărului, oglinda fidelă a trecutului popoarelor, ne arată până la evi­denţă aserţiunea de mai sus. Poporul, care va fi norocos a avea o ti­nerime atât din punct de vedere intelectual cât şi moral binecuvîntată şi nelipsită de sen­timente patriotice, acela va fi un popor plin de speranţe în viitor şi nefericit va fi acela, care va avă în frunte o tinerime ignorantă şi imbecilă, egoistă şi lipsită de idealuri. A­’şi creşte dar’ un popor bine, tine­rimea, a-’i desvolta atât calităţile minţii, cât şi ale inimei, a forma un caracter religios, moral şi naţional înseamnă a-’şi asigura un viitor strălucit, a-’şî aculta puteri tinere şi vânjoase pentru ajungerea idealurilor, ce le are. Gu rigoare dar’ se impune şi este un postulat nu numai pedagogic, dar’ aşa zicând şi naţional, cultivarea tinerimei. Intre multele mijloace de cultivare a tinerimei numărăm şi societăţile de lectură. S'a zis şi cu drept cuvânt, că numărul socie­tăţilor şi al reuniunilor, ce le are un popor, a fost şi va fi totdeauna considerat ca unul dintre cele mai drepte barometre ale stării lui culturale. Tot cu atât drept putem afirma şi de­spre societăţile de lectură, cari numai şi nu­mai din motive de cultivare în sensul strict al cuvântului sânt întemeiate şi ca atare, mai mult drept an a se numi barometrii stării de cultură a unui popor. Fiind dată societatea de lectură un factor cultural de frunte pentru tinerime şi menirea ei trebue să fie mare, ţinta ei mă­reaţă şi nobil şi înalt scopul ei. Societatea de lectură are să creeze din membrii ei tot atâţia oameni virtuoşi, să-’i înarmeze cu ar­mele spirituale şi morale, cu lumină şi ştiinţă, cari ca un far să ’i conducă prin feluritele peripeţii la limanul dorit, ca astfel să-’şi poată manifesta forţele lor pentru binele co­mun şi să lucre pentru realizarea marilor idealuri naţionale. Afară de această nobilă şi măreaţă me­nire, ce ori­ce societate literară trebue să o aibă, societatea de lectură „Andreiu Şaguna” are in vedere şi ţine mult ca din membrii ei să crească preoţi buni, zeloşi, devotaţi sfintei noastre biserici şi gata a aduce jertfe pe altarul ei şi al naţiunei şi învăţători har­nici şi destoinici, cari să fie conştii de sfânta lor chemare. Ea nu uită pe un moment legătura strinsa, raportul intim ce există intre aceste 2 chemări şi drept aceea ea şi insueşte a desvolta in sinul membrilor ei, clerici şi pe­dagogi, spiritul de coherinţă, de solidaritate, care e sigură garanţă pentru o muncă har­nică in viitor. Acesta e scopul societăţii de lectură „Andreiu Şaguna*, pentru realizarea acestui scop a lucrat ea precum la trecut aşa şi in anul acesta al 29 al existenţei sale. (Va urna). CRONICĂ Sibiiu, 12 Iulie n. 1897. Principele Ferdinand la Sinaia. Medicii au dat următorul buletin medical asupra stării principelui Ferdinand. Astăzi în 26 iunie 1897 la 8 ore și un sfert dimineață, vezând starea satisfăcătoare în care se află A. S. R. Principele României, vezând și vremea favorabilă, ne-am hotărât, lucru la care ne decisesem deja mai de mult şi pentru executarea căruia nu aşteptam de­cât o ocasiune oportună, să transportăm pe Augustul bolnav la Sinaia. Transportarea s-a efectuat cu toate precauţiunile posibile şi la condiţiuni excelente. La 12 ore 40 minute A. S. R. era instalat în palatul său din Si­naia foarte puţin obosit de lungul drum ce făcuse. Sperăm, că această schimbare va fi cât se poate de profitabilă pentru restabilirea complectă a A. S. R. Viitorul buletin peste câteva zile: Dr. Cantacuzino, Dr. Buicliu, Dr. Kremnitz. De la castelul Peleţ (Sinaia) se vesteşte, că Principele Ferdinand a călătorit foarte bine şi fără a se osteni; mulţumit şi vesel a intrat în palatul său Foişor. • Nr. 143 Principele Bulgariei în Roma. Vineri dimineaţa a sosit la Roma principele Ferdinand al Bulgariei. Însoţit de ministrul de răsboiu Juriov. La gară ’l-au primit in numele regelui Umberto măiestrul de curte, capii autorităţilor civile şi militare şi doi con­silieri ai ambasadei turceşti. După obicinui­tele onoruri militare, oaspete princiar a ple­cat cu o trăsură regală la Quirinal, unde ’l-a primit regele. După recomandarea reciprocă a suitelor, regele a presentat pe principe re­ginei. Soţia principelui Ferdinand nu s-a în­soţit la Roma, de­oare­ce, catolică mare cum e, n’a voit să visiteze pe regele Italiei, fără

Next