Tribuna, ianuarie 1898 (Anul 15, nr. 1-23)

1898-01-24 / nr. 18

ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1/l an 2 fl. 50 cr., V, an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarohe: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/l an 3 fl. 50 cr., V, an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: 1/â an 10 franci, 1/l an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac numai plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru Sibiiu. Sâmbătă 24 Ianuarie (5 Februarie) 1898 Nr. 18 INSERŢIUNILE Un şir garmond prima­ dată 7 cr., a doua­ oară 6 cr a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Poplacii Nr. 15. Telefon Str. 14. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Numeri singuratici a 5 cr. s£ vând la »Tipografia», soc. pe acţiuu Tinerimea solidară. (1). Se desfăşură la vecinii noştri de peste Leitha, atât de crunt învrăjbiţi între­olaltă, o acţiune pentru ei de multă importanţă în present, ear’ pentru noi de preţios învăţământ spre viitor. Universitarii germani s’au pus în grevă. In grevă generală. Ţin neclin­tiţi la hotărirea solemnă a adunărei stu­denţeşti din Leitmeritz. Cu sfinţenie realisează bărbăteasca legătuiie ce-au făcut. Nu s’a retractat opreliştea purtărei in­­signiilor naţionale — fac grevă solidară. De ce ? — Pentru­ că ei cu toţii pri­vesc în opreliştea aceea o sfidare a senti­mentului sfânt naţional. O încălcare a drepturilor civile universitare. O vol­­nicie. Profesorii lor? Adevăraţi apostoli ai studenţimei, cad de acord. Fireşte, nu­’s violenţi ca tinerii. Rămaşi strict în ca­drul legalităţei, au încercat aplanarea con­flictului, delăturarea grevei. N’au reuşit. Ei bine, îşi ştiu datoria. Nu pot pune, moraliceşte şi naţionaliceşte nu le iertat să pună stavilă acţiunei solidare a tine­­rimei. Şi? Au sistat prelegerile. Porţile universităţei le-au închis! La Praga, la Viena şi la Inns­bruck greva e imposanta. Toţi studenţii — cu excepţia câtorva timizi ori scep­tici, cari nu-a i cas să lipsească avânturilor nobile tinereşti — ţin solidari la grevă. Făcut-au apel studenţii şi la colegii dela toate celelalte şcoale superioare ger­mane din Austria, să-’i urmeze. Rssul­­tatul? Sigur va fi favoritor. Căci toţi studenţii germani din Austria sunt na­­({opaţi/ Tuturor— mândriL^ia-Tuceşteţ-iu^ annos^príeuzindu-’i, idealul naţional. Şi greva se întinde la Brünn şi Graz şi se va întinde mereu. Până­ ce va cuprinde toate şcoalele superioare ger­mane din Austria!... O mică paranteză. Ca să nu fim greşit înţeleşi. Ca Români, dintru început ne-am declarat — şi altcum nu ne putem ma­nifesta — prieteni luptei naţionalită­ţilor negermane din Austria. Doar’ lupta lor — lupta noastră e! Egala îndrep­tăţire a naţionalităţilor o reclamă ei, ca şi noi! Nemţii însă, îşi pretind suprema­ţia de odinioară. Luptă, cu furia des­peratului despot, pentru egemoniel Un­gurii tot aşa. Nemţii deci — sânt Unguri pentru noi. Nu ne pot fi sim­patici. Ci aversivi — în lupta lor. Că e luptă nedreaptă. Luptă ilegală! Dar’ şi dela duşman poţi învăţa mult. De multe­ ori — mai ales deja în manifestaţia energică, solidară şi resolută a studenţilor germani, noi privim numai momentul idealist. Ori­ cum ar fi lupta lor. Ori­cum­ ar fi aspiraţiile lor, cât de contrare dreptului, cât de ege­­meniste , — faptul rămâne. Sânt solidari într’o stăruinţă, pentru ei de cel mai nobil caracter: apărarea drepturilor na­ţionale şi civice universitare, pe cari le văd periclitate. Şi momentul acesta idealist e foarte însemnător, foarte instructiv, — pentru noi. Pentru tinerimea noastră..... îndeosebi acum. Acum, în preajma aniversărei luptei noastre naţionale dela 1848! în preajma aniversărei eveni­mentelor măreţe, — opere neperitoare ale tinerimei române de atunci.... Băr­­nuţiu, Papiu Ilarian, Iancu, Axente, Lau­­rian, cu toţii au urmat legilor neschimbate ale evoluţiei omeneşti: ca tinerime apo­stoli s’au făcut ideilor nouă de libertate şi frăţie naţională. Campioni s’au pus luptelor pentru sfintele principii. Ce-­i mai natural deci, decât ca tot tinerimea română, cea de azi, să fie sufletul sărbărilor de aniversare?... Tinerimea de azi? Care e ea? Cum stă ea? Ce face ea? în falnicele mișcări ale epocei Me­morandului, tinerimea noastră a fost ade­vărat cea dela 1848. Idealistă, entu­­siastă, neînfricată, gata la toate pentru neam. Şi neuitate vor rămână mândrele ei acţiuni. Le cuprinde pentru istorie car­tea de aur a tinerimei. Replica ! De atunci ? Ni-e greu şi jale s’o spu­nem. Dar’ avem curajul. Căci naţiunea ne ordonă. Tinerimea s’a dat cu încetul unei stagnări îngrijitoare a însufleţirei de odi­nioară... Au năpustit peste noi, vijelie turbată, fatalele încercări ale crisei... Şi tinerimea a decepţionat. Pentru moment, fireşte. Dar’ cu atât mai profund. Decep­­ţiunea însă nu e de tinerime.... La Cluj, Viena, Budapesta şi în ce­lelalte centre universitare din monarchie se mai puneau şi se mai pun la cale, nu-’i vorbă, mişcări naţionaliste. Dar’ unde-’i vîrtoşia de atunci? Unde-’i solidaritatea cea veche? Unde-’i vechea însufleţire? Nu­’s. Abia în străinătate de mai luptă tinerii noştri. Acolo mai luptă brav! Dar’ la noi, în ţeară? Pacoşti ne­faste vîrîtu-s’au şi între tinerii universi­tari. Certe şi personalităţi. Intrigi şi dis­­iluşii. La Budapesta s’a mai iniţiat doar’ o singură mişcare, cea cu Memorandul, dar’ şi asta baltă a rămas... Şi foile noastre nu mai scriu de ea, că n’au ce. Nici n’au prea scris, că nu li­ s’a scris... Causa? N’o mai cercăm. La tot cașul însă, nu interesarea va fi fost motorul... Nu învinuim tinerimea. Nici nu poate fi învinuită. Spunem însă adevărul. Ade­vărul, ca să îndrepte. Că numai adevărul îndreaptă ! Colegii germani ai tinerimei noastre universitare­ dau o pildă în sine strălucită de solidaritate şi entusiasm, de bărbăţie şi frăţie. Şi ei n’au impulsuri mari, ca ai noştri. Ci numai o oprelişte. Opreliştea a câtorva insignii studenţeşti. Tinerimea noastră însă? Are cel mai iresistibil im­puls : opreliştea existenţei noastre ca neam ! E drept, mult mai favorisaţi sânt Ger­manii. N’au pedeci prea grele, ear’profesorii le stau şefi şi luminători in luptă. Pe când studenţii noştri au enorme stavile, ear’ profesorii îi prigonesc cu turbare... Pe cei bravi însă, stavilele cât de ane­voioase şi cele mai înverşunate prigoane nu-’i înfrâng. Ci mai vîrtos îi oţăresc. Şi-’i aţîţă mereu de luptă! Tinerimea noastră e bravă. Tot­deauna a fost bravă. tr­ebue să se de­ştepte. Trebue să se înalţe. Trebue să-’şi scuture jugul decepţiei. Şi de luptă să se gate. Nu precisăm. Presa are să semna­leze momentele, luptătorii au să iee mă­surile de luptă. Presa dă alarma în faţa opiniei publice, luptătorii se adună, se sfătuesc şi se pregătesc între ei. Pe urmă manifestaţiile se dau, faptele s’au săvîrşit, — presei îi revine rolul. Aşa înţe­legem noi în general menirea presei. Şi acum încă o vorbă. Una ca o sută. Făcut-au tărăboiu infernal şi mişe­­leşti insinuări ţesut-au vrăşmaşii contra noastră, ca să ne presente conspiratori, revoluţionari. Revoluţia era gata,­­ în creerii lor, şi tot ei au şters-o ca pe o minciună. Credem potrivit momentul să asigurăm de nou, că nu înţelegem o acţiune a tinerimei decât în cel mai strict cadru de legalitate şi de loiali­tate. Ca toate acţiunile poporului român, din toate timpurile. Tinerimea trebue să-­şi împlinească la momentul solemn — datoria. Datoria naţio­nală nelipsită inimelor curate româneşti. Şi, datoriile naţionale se fac totdeauna pe şleau, cu vizir deschis. Aceasta şi în cel mai despotic stat. Trebue să-­şi facă tinerimea datoria naţională. ’Şi-o va şi face. ’Şi-o va face alături de toţi fruntaşi neamului, alături de neamul întreg! Sibiiu, 4 Februarie a. Consiliu ministerial. Mercuri, la 2 Februarie s’a ţinut un consiliu ministerial în Budapesta. Au participat toţi domnii mini­ştri. Probabil de aci a eşit desminţirea „re­­voluţiunei române“, publicată în „Bud. C­o­r­­respondenz“. Saşii şi partidul liberal. „Bud. Hírlap“ anunţă din Gincu-m­are, că co­mitetul electoral de acolo, a hotărît în şe­dinţa sa de la 31 Ianuarie să provoace pe de­putatul cercului, Bausznern Guido, să ese din partidul liberal. Maghiarii şi naţionalităţile din Ungaria. O interesantă polemică decurge în revista săptămânală Die Zeit din Viena, asupra temei: Statul naţional maghiar şi naţionalităţile din Ungaria. Polemia a provocat-o prof. Dr. Hugo Ganz, publicând un articol „Statul naţional maghiar“, în care deşi con­damna procedeurile ungureşti, făcea totuşi multă nedreptate naţionalităţilor. Faţă cu acest articol păşeşte prof. Emil Neu­geboren, din Sibiiu combătând, cu succes toate intervertirile, poate inconştii ale pro­fesorului Dr. Ganz. — Felicităm pe dl Neugeboren pentru succesul cu care luptă în interesul causei drepte a naţio­nalităţilor.­ ­ Guvernul şi­­ „revoluţiunea“. Oficiosul demenit, de care guvernul a împărtăşit chestiunea revoluţiunei va­lahe, prin organul său Bud. Corresp. va fi surprins de sigur toată lumea. Deoparte bine a făcut guvernul, că a pus capăt tuturor combinaţiunilor şi bănuielilor. Ştim însă, că n’a făcut-o în interesul adevărului, şi al nostru — care una este, — ci în interesul seu. De sigur nu ’i-a succes planul, cum ’l-a proiectat, şi acum dă taga. Si fecişti, nega — e un principiu criminal, şi dacă recurg la el şi cercu­rile guvernamentale, se vede, că au şi ele lipsă de acest principiu. De astă dată însă desminţirea ofici­oasă a puşcat peste ţintă. Să desminte cu totul prea mult. Că ce vor fi făcut „corespondenţii din provincie“ ai ziarelor, cum au umflat ei afacerea „revoluţiei“, e treaba lor şi a celor­ ce-ş i plătesc pentru „scorniturile lor de rău gust“. Cum rămâne însă cu gendarmii şi cu detectivii, cari au călcat domiciliul preotului din Purcăreni şi al celui din Ban­falu şi au confiscat scrisori? Despre acestea guvernul are cuno­ştinţă, căci trebue să aibă. Aci au lu­crat nu corespondenţi neresponsab­li, ci gendarmi, cari stau la ordinul ministru­lui de interne, şi au lucrat detectivi, func­ţionari ai poliţiei secrete, asemenea su­pusă ministerului de interne. Acestea guvernul nu le poate des­­minţi. Acestea­’s fapte, şi noi cerem să spună : la al cui ordin s’au făcut perchi­­siţiunile, ce cuprind proclamaţiunile con­fiscate şi de unde provin? Cerem cercetare severă, care să facă deplină lumină, şi să pedepsească după merit pe cei culpabili. Căci culpabili trebue să fie. O comedie, atât de criminală, nu vom suferi să facă nime nepe­depsit în con­tul loialităţei noastre, a unui întreg popor. Şi până­ ce guvernul nu va face deplină lumină, şi nu va arăta şi pe­depsi în mod vrednic pe culpabili,­­ culpabil îl vom considera pe însuşi guvernul şi complice al acestei criminale infamii.* * * In jurul acestei revoltătoare afaceri pu­tem anunţa încă următoarele: „Denunţăm pe Bănffy!“ „Drapelul“ scrie în chestiunea „re­­voluţiunei“ aranjate de guvern următoa­rele : „Am bănuit, că nu e lucru curat la mij­loc. Azi putem întrevedea deja o bună parte din adevăr, şi poliţia ungurească poate să se slujească cu toată încrederea de denunţările pe care le facem mai jos, pentru a urmări pe culpabili. Denunţăm deci pe domnii Bánffy, president al consiliului de miniştri din Ungaria şi pe dl Sándor Jeszenszky, şeful biuroului naţionalităţilor de la mi­nisterul de interne, ca autori morali ai acestor proclamaţiuni. în adevăr, di Bănily, prim-ministrul, vă­­zându-’şi posiţiunea sdruncinată în cercurile înalte dela Viena, mai ales în urma ultimei întrevederi, pe care a avut-o cu împăratul şi în care s’a vorbit de chestiile naţionale din Ungaria şi de neliniştea ce domneşte acolo, precum şi în urma campaniei dusă de Reichs­wehr, ziar oficios austriac, a încercat să re­câştige terenul perdut. Pentru aceasta a pus la mişcare pe toţi copoii sei, în cap cu Jeszenszky, cari însă şi-au executat râu ordinile şi dorinţele, însce­nând o comedie cu proclamaţiunile cunoscute. în adevăr, agenţii unguri au comis co­pilăria de a litografa aceste proclamaţii în ofi­cinele lor, în loc să le imprime, crezând că în acest mod secretul va fi mai bine păstrat. Neghiobia lor însă a fost, că cu toate că ei pretindeau că aceste proclamaţiuni ve­r dau din România, ele s’au expediat din biu­­rourile poştale ungureşti şi la persoane, care nici-odată nu au fost în curentul luptelor po­litice de peste Carpaţi“. Perchisiţiile din Săcele. „Gaz. Transilvaniei“ află din izvor sigur, că ştirea după care s’ar fi făcut per­­chisiţie domiciliară şi la preotul loan Bog­dan junior din Z­i­z­i­n, nu este adevă­rată. Es­te însă adevărat, că la călugăriţa Iustina Moga din Banifalu s’a făcut perchisiţie de către solgăbirău, nota­rul şi primarul comunei, însă fără asistenţă de gendarmi. ’I-au pus o grămadă de întrebări, că de unde e? etc. Perchisiţia n’a avut nici un resultat. Biuroul oficios. Complicitatea cercurilor guvernamentale la înscenarea „revoluţiunei valahe“ este evi­dentă prin faptul, că biuroul oficios de cores­pondenţe a telegrafat ştirea la multe ziare mari din străinătate. Astfel „Leipziger Tageblatt“ de la 30 Ianuarie n. a publicat o telegramă din Budapesta, care „confirma“ ştirea, că nişte poliţişti din Budapesta au con­fiscat la Braşov 50.000 d­e exemplare dintr-o broşură trimisă din Bu­cureşti cu scop de a revolta pe Românii din Ungaria împotriva Maghiarilor, chiar de s’ar cere jertfe de sânge“. Cehilor, purtarea de insignii na ţ i­o n a l e. La aceaste, studenţii germani din Praga au răspuns cu sistarea prelegerilor, condiţionând reînceperea lor­­ de retragerea ordinaţianei, cerută printr’o petiţie cătră mi­nistru! de culte Latour. Guvernul a declarat, că ordinaţi­u­­nea s’a dat fără ştirea şi învoirea guvernului, dăm­ că n’o poate retrage decât după închiderea dietei boeme, în marea adunare dela Leitmeritz, unde s’au întrunit v­r­e - o 800 de stu­denţi germani şi întreg cor­pul profesoral universitar din Praga, s’a decis lntre altele pro­clamarea grevei generale, dacă ordinaţiunea nu va fi retrasă până la 31 ian., 12 ore a. m. Fireşte, guvernul nu s’a putut supune cere­­rei imperative a studenţilor. Căci o re­tragere a ordinaţiunei ar fi avut de urmare demisia guvernatorului Coudenhove, ba poate şi o nouă revoluţie la Praga. Astfel greva generală se va în­cepe. La Praga, Viena şi Inns­bruck deja s’a declarat. Nici un s­t­u­­dent german, cu excepţia câtorva social­­democraţi, nu mai cercetează prelegerile. Şi profesorii n’au încotro. Studenţii germani în grevă. Pe lângă mulţimea de miserii şi pri­mejdii ce bântuie partea de dincolo a monarchiei, s’a mai adaus una, serioasă şi ameninţătoare ca şi celelalte. Studenţii germani dela toate şcoalele din Austria se gata de o­­ grevă ge­nerală. Istoricul lucrului e, în scurt, acesta: în zilele deschiderea dietei boeme, stu­denţii universităţei şi academiei germane fă­ceau mereu demonstraţii, apărând, regulat la ameazi, pe cea mai principală stradă (Graben) , în şiruri încheiate, îmbrăcaţi în costumul lor studenţesc, decoraţi cu insignii naţionale. Poporaţia cehă vedea în aceste demonstraţii o directă provocaţiune, se indigna şi necontenit se urmau conflictele intre Cehi şi studenţii nemţi. Temându-se de tulburări serioase, ba chiar de repeţirea revoluţiei din Noemvrie anul trecut, guvernatorul boem Conder­­hove a interzis, Nemţilor ca şi Pne­mgli­p­enia naßonalilorlor. Alkotmány, organul partidului po­poral se ocupă din prilejul „revoluţiunei“ de carneval cu rolul, ce-­l are presa ma­ghiară în chestia naţionalităţilor, şi con­damnă procedura ei. După­ ce declară că condamnă tenden­­ţele „federaliste“ ale „agitatorilor“ români „Alkotmány“ scrie: „Nu mai puţin ca lucrarea agitatorilor naţionalişti, este a se condamna rolul ce-­l joacă presa maghiară în chestiunea naţionalităţilor. Această presă „maghiară“, prin negân­­direa, netactul, prin şovinismul ei, ce se baseazâ pe interese de gheşeft, numai d­e na varsă pa foc şi nu face se înceteze ci înveninează mai mult chestiu­nea naţionalităţilor. Această presă jidovească, ce se laudă cu maghiarismul ei, lucră tocmai aşa în contra intereselor statului maghiar, ca şi presa ul­­traiştilor naţionalişti, când desvoaltă un ade­vărat terorism în interesul maghiarisărei cu ori­ce preţ. Căci dacă într’adevăr trădători de patrie sânt toţi aceia, cari nu vreau să se m­a­­­ghiariseze în limba lor maternă, atunci cei mai mari trădători de patrie au fost băr­baţii, cari au creat legea naţionalităţilor, care da cu mult mai mare drept limbilor naţiona­lităţilor, decât e aplecată a-­l da presa jidano maghiară. Dacă însă aceste concesiuni ale legei despre naţionalităţi sânt primejdioase pentru existenţa statului maghiar, atunci poftiţi a mo­difica art. de lege 44 din 1868 tot în acel mod, cum a fost creat, dar’ să nu vrem a-’l pune afară din vigoare prin terorism. Tot această presă maghiară crede a face mare serviciu causei maghiare, când ţine opiniunea publică în agitaţiune prin diferite sensaţii naţionaliste. Câţi­va representanţi ai acestei prese jidano-maghiare, cari lucrează prin terorism şi prin vecinice sensaţii, au descoperit în zilele din urmă o adevărată con­­juraţiune română. Se vede însă că gu­vernului nu-­i prea sânt spre plăcere aceste graţiozităţi ale amicilor sei, de­oare­ce „Bud. Tud.“ publică următorul comunicat“... A­ Alkotmány reproduce comuni­catul oficios cunoscut deja cetitorilor noștri.

Next