Tribuna, septembrie 1899 (Anul 16, nr. 192-215)

1899-09-19 / nr. 206

Anul XVI Sibiiu, Duminecă 19 Septemvrie (1 Octomvrie) 1899 Nr. 206 ABONAMENTELE Pentru Mu: 1 lună 85 cr., i/l an 2 fl. 50 cr., Vj an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 16 cr. pe lună mai mult. Pentru meswers ■: 1 lună 1 fl. 20 cr., */i an 3 A- 50 cr., */, an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: 1/1 an 10 franci, 1/1 an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac semai plătindu-se înainte.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima­ dată 7 cr., a doua-oară 6 cr., a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redataţia şi administraţia: Strada Poplăce Nr. 15. Se prenumără şi la poşte şi la librării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Numeri singuratici î 5 cr. se vând în Sibiiu: la librăria »Ti­pografiei», societate pe acţiuni şi la librăria L. Michaelis, strada Cisnădiei, 27. —In Alba-Iulia: la librăria Weisz Bernat »la loterie«. Invitare de abonament „TRIBUNA". Cu 1 Octomvrie 1899 v. încep noue abonamente lunare, Quar­tale, semestrale şi anuale. Domnii abonenţi sânt rugaţi a grăbi cu reînoirea abonamen­telor lor, pentru regulata expe­diţie a foii. Abonamentele se fac prin mandate poştale şi numai pentru un timp, care începe cu prima şi se termină cu ultima lunei, după stilul vechiul Abonamentul anual costă . 14 fl. — cr. Abonamentul semestral . . 7 fl. — cr Abonamentul trilunar . . . 3 fl 50 cr. Abonamentul lunar costa 1 fl. 20 cr. Este în interesul dilor abo­nenţi, ca adresele să fie însemnate cât se poate de corect şi legibil. Domnii abonenţi vechi sânt ru­gaţi a lipi pe mandatul postal adresa tipărită dela făşiile, în care li­ s’a trimis „Tribuna“ până acum. Administraţiunea - Pe înţelesul tuturor... Chestiunea »pasivităţei« şi »activi­­tăţei«, care aşa de mult preocupă presa, nu noi, ci foile maghiare au pus-o la ordinea zilei. Dar, dacă noi am discutat-o în atâtea rînduri nu am făcut-o de dra­gul Ungurilor, ci în interesul bine în­ţeles al partidului naţional. Am făcut-o pentru orientarea noastră a Românilor. Pentru­ că sunt mulţi şi printre ai no­ştri cari cetesc gazetele ungureşti, ba am văzut cu durere, că sunt unii şi de aceia, cari încep a vorbi pe coarda zia­relor maghiare şi a vorbi pe pofta Un­gurilor, în chestiunea ce ne preocupă. Cât pentru Românii de bună cre­dinţă, aderenţi sinceri ai partidului na­ţional, chestiunea e acum deplin clari­ficată. Cine nici acum nu înţelege rostul chestiunei, acela sau e neajutorat de minte, sau e de rea credinţă, şi — »se face prost«, cum zice Românul. In am- I bele caşuri suntem dispensaţi de a-ş i mai ţine prelegeri. Pentru aceştia vi se scriu gazetele­­ ungureşti mai potrivit. Şi credem a face un serviciu real causei, arătând din când în când cum scriu aceste foi. »Pesti Napló«, ale cărei vederi asupra »înfrăţirei« le-am văzut espuse pe larg în articolul ce am reprodus ieri, revine în numărul seu dela 28 Sep­temvrie asupra chestiunei pasivităţei. Publicând cunoscutul comunicat, ce am reprodus ieri, prin care Hieronymi tăgăduieşte faptele sale dela 1894, »Pesti Napló« esclamă satisfăcută: »Aceasta vezi, e vorbă clară şi hotărîtă«... şi apoi brodează pe tema aceasta un interesant articol, care, credem, e chiar pe înţelesul tuturor. Articolul aruncă o vie lumină asu­pra modului de gândire a îngâmfaţilor stăpânitori, şi ne arată evident cum ar înţelege ei eventuala intrare a Româ­nilor în lupta electorală pentru dietă. Iată cum scrie foaia maghiară: »Prin declaraţia aceasta (a lui Hie­ronymi. Red. »Trib.«) e nimicită şi ul­tima încercare a tribuniştilor din Si­biiu de-a reţine pe Români să pă­şească pe terenul »activităţei«. Anumitul acela de »comitet naţio­nal«, unul din stîlpii căruia este Coro­ianu, datează de pe timpul răsboiului nostru de independenţă. Leagănul şi-a stat pe câmpul Blajului şi semnele ac­­tivităţei lui sunt evenimentele crudele de la 1848. De atunci încoace acest co­mitet a avut conducerea poporului ro­mân­, hotărîrile lui au fost normative pentru atitudinea şi rolul politic al po­porului român. S-a prefăcut în un ade­vărat parlament român, care convoca pe representanţii Românilor la Sibiiu, şi de aici conducea destinele poporului român. Acest comitet, care se numia pe sine naţional a decretat şi pasivi­tatea. E natural, că cu o astfel de instituţie revoluţionară, lipsită de ori­ce bază legală, nu a putut şi nu poate sta de vorbă nici un guvern maghiar. De altă parte şi aceea e natural, că da­­torinţa fiecărui guvern maghiar este a face imposibilă funcţionarea unui astfel de comitet naţional în ţeara aceasta, unde nu există decât numai naţiune maghiară, căreia aparţin toţi locuitorii fără deosebire de limbă şi religiune. Din cauza aceasta a disolvat Hie­ronymi comitetul naţional, fiind acesta o reuniune care n’a avut nici­când sta­tute aprobate de ministrul de interne. Comitetul a lucrat numai pe basă tra­diţională, şi şi-a succes a sugera Româ­nilor, că fără de el nu pot decide nimic şi că numai cu aprobarea lui poate merge în dreapta sau în stânga. Prin urmare poporul român din această ţeară a stat de la 1848 întotdeauna pe basă revoluţio­nară şi ilegală. Pasivitatea, cum am amintit, a fost decretată tot din partea comitetului; deci dacă Alesandru Mocsonyi se de­clară aderent pasivităţei, stă pe aceeaşi basă (revoluţionară. Red. »Trib.«) ca co­mitetul (şi întreg poporul. — Red. »Trib.«) român. Numai cât lumea s’a schimbat mult dela decretarea pasivităţei, mai cu seamă de când majoritatea con­ducătorilor poporului român s’au con­vins, că Românii nu pot rămâne dea­­pururea în neactivitate şi nu pot fi unealtă oarbă în mânile unei puteri, decretată de nelegală. Zicem cu intenţie, că majoritatea Românilor a rupt cu această casă, de­­oare­ce partea cea mai mare a membri­lor din comitetul naţional fictiv, precum a recunoscut nu de mult şi însăşi »Tri­buna«, (Când şi unde? Red. »Trib.«) să grupează în jurul »Tribunei Poporului« din Arad şi s’a declarat pentru acti­vitate. Puterea fermecătoare a comite­tului naţional a dispărut (?) şi nu se poate restabili prin nici un mijloc de fermecătorie. Comitetul naţional româ­nesc e al trecutului şi-­şi doarme somnul vecinic sub glia uitărei, de unde nu mai este reînviere. Majoritatea conducătorilor poporului român nu se mai interesează de el, fiindcă sunt pe calea legalităţei, dreptăţei şi a înţelegerei, din care nu se mai pot abate. Guvernul maghiar nu va sta şi nu poate să stee de vorbă cu el nici acum, nici în viitor­. Limbajul acesta, ori­cât de certat cu logica şi cu istoria, este clar. Tre­­bue să recunoaştem, că e aşa de lim­pede, încât fiecare Român poate şti cum stăm cu activitatea ? Din cele spuse reese: 1. Că comitetul partidului naţional român, care representă întreg poporul românesc din Transilvania şi Ungaria, e o instituţie revoluţionară. Prin ur­mare Românii, trebue să se grăbească a se desface de acest comitet revoluţio­nar, şi a se pune pe »teren legal şi con­stituţional« întrând în dieta din Buda­pesta şi părăsind pasivitatea, pe care acest »comitet revoluţionar« a decretat-o. 2. Guvernul maghiar a tolerat o jumătate de secol »instituţia« aceasta »revoluţionară«, care datează dela 1848, dela marea adunare de pe »Câmpul Li­­bertăţei* şi numai Hieronymi a mântuit la 1894 »patria« şi »constituţiunea« des­fiinţând, prin cunoscutele ordonanţe, vred­nice de Bach, această »instituţie revolu­ţionară« care — horribile dicta­t »n’a avut nici-odată statute aprobate de mi­nistrul de interne«. (Oare n’ar pute »P. Napló« să ne arete statutele aprobate, de sigur de guvernul împăratului, ale re­belilor maghiari dela 1848—9 ?... Red. »Tribunei«). 3. Toţi Românii câţi au aderat şi aderează la pasivitate au fost şi simt revoluţionari. Guvernul are deci — asta o adaugem noi — dreptul şi datoria să ne spânzure, să ne împuşte, ori să ne esileze pe vre-o insulă, ce »imperiul ma­ghiar« va câştiga undeva în pustiul oceanelor. 4. Dacă dl Mocsonyi se declară, cum a şi cutezat să se declare, aderent al pasivităţei, e nu numai »irredentist« şi »daco-român«, cum s’a mai zis, ci revoluţionar, şi încă fruntaş revoluţio­nar printre ceialalţi revoluţionari. E clar şi limpede, ca lumina soa­relui. Unica mângâiere a »patriei« şi a tuturor »patrioţilor« de bine » în mij­locul acestei revoluţiuni semiseculare, — e că »comitetul revoluţionar« a »dis­părut«, şi cu nici o vrăjitorie nu se poate reface. Şi unica mântuire, pentru acest neam nenorocit, sedus de »revoluţionari«, e că »majoritatea conducătorilor români« — zicem într’adins »majoritatea« — s a convins, că »Românii nu pot rămâne deapururea în neactivitate« revoluţio­nară, şi s’au grupat în jurul »Tribunei Poporului« din Arad, care esplând crima de o jumătate secol a acestui popor »s’a declarat pentru activitate« şi a intrat »pe calea legalităţei, dreptăţei şi înţe­legerei, din care nu se mai poate abate«... — Suntem înţeleşi ? Sibiiu, 30 Sept. n. Budgetul. Ministrul de finanţe Lukács va presenta dietei maghiare, în decursul septemânei viitoare, bud­getul anului viitor, cu care ocasiune îşi va face şi obicinuitul esposeu finan­ciar. în aceeaşi şedinţă va presenta şi prim-ministrul Széll raportul curţei de compturi, despre censurarea socote­lilor de stat din anul trecut, şi va face o amănunţită dare de seamă despre situaţia generală din ţeară şi despre activitatea desvoltată în anul trecut din partea singuraticelor mi­­nisterii. Dieta va lua apoi vacanţă pe câteva zile, pentru­ ca deputaţii să poată studia budgetul şi raporturile curţei de compturi. CONVOCAREA REICHS­­RATH-ULUI. Se svoneşte, că reichsrath-ul austriac va fi con­vocat pe 12 Octomvrie­­. pentru­­sa să facă alegerile pentru dele­­gaţiuni. Alegeri noue. »Nagyvárad« scrie, că dieta maghiară probabil s’a întru­nit acuma în sesiunea din urmă, fiindcă toate semnele arată, că încă în de­cursul anului acestuia se vor face alegeri noue dietale. Alege­rile noue vor ave de resultat o mai mare omogenitate şi soliditate în par­tidul de la putere, care are trebuinţă de vieaţă nouă parlamentară, ca să ni­micească cu desăvârşire vechiul sistem de clică. „Nagyvárad“ zice aşa. Ear­ „Alkotmányreflectân­­du-și scrie, că Széll Kálmán nu poate face alegerile dietale pe basa listelor electorale, compuse după vechiul sistem, ci le va face pe basa listelor noue, co­rect compuse,pe la mijlocul anului viitor. Va să zică, tot înainte de vreme ! în contra pactului. Camera din Austria-de-jos s’a pronunţat în şe­dinţa ţinută joi în contra pactului cu Ungaria. în resoluţia luată se zic ur­mătoarele: »învoiala făcută pe basa­d­ lul 14 cu privire la pactul vamal şi comercial şi chestiile legate de el, precum, şi cea referitoare la banca austro-un­­gară, asigură o prepetenţă Ungariei faţă de guvernul in parlamentar au­striac, care dispoziţiile luate faţă de termine, îngreunează regularea rapor­turilor cu statele străine«. — Resoluţia a fost votată cu unanimitate de voturi. Din Austria, Monarchul a comunicat tu­turor politicianilor pe cari­e i-a primit zilele trecute în audienţă, pentru a le asculta părerile asu­pra situaţiei, că dorinţa sa este să institue un guvern compus din funcţionari, cu însărcinarea se re­­voace ordonanţele referitoare la folo­sirea limbilor în Boemia. IRT. Sa a apelat la loialitatea şi patriotis­mul tuturor şefilor de partide, să sprijinească viitorul său guvern. Asupra persoanei care va pre­­sida noul cabinet, s’au format iarăşi diferite combinaţiuni. Antâiu a fost scos pe plan ba­ronul Gautsch, pentru a face ime­diat loc contelui Clary­ Aidringer. Un lucru e cert. Dacă se inten­ţionează revocarea ordonanţelor cu­ pricina, noul guvern nu poate fi compus din persoane, cari la timpul său au subscris ordo­nanţele. Noul cabinet se va forma negreşit în decursu­l zilei de astăzi. Procesul şcoalelor. Cetim în »Constituţionalul« apărut joi seara. Ieri a venit înaintea secţiei I, a tribunalului Ilfov, procesul pe care Efo­ria şcoalelor din Braşov ,l-a intentat statului român. Comitetul parochial al bisericei Sf. Nicolae din Braşov era representat prin d-nii Maiorescu şi V. Lascar. Ministerul instrucţiunei publice era representat prin dl Cireşianu. Venise la înfăţişare şi dl Ghiţă Pop, membru în consiliul de admini­straţie al parochiei bisericei Cetatea, pentru­ ca în cas­­e se va judeca pro­cesul, să facă intervenţie, în sensul că dacă statul român va fi condamnat la servirea rentei, să se ştie, că de această rentă trebue să beneficieze ambele pa­­roch­ii, din delegaţii cărora se compune Eforia şcoalelor din Braşov. Dl Cireşianu zice că a convenit cu d-nii Maiorescu şi Lascar spre a se amîna procesul, de­oare­ce dl Take Io­­nescu, ministrul instrucţiunei publice lip­seşte din ţeară, şi are trebuinţă într’un proces de aşa natură, să ceară instruc­ţiuni precise. Dl Maiorescu spune că-’i pare rău de această amînare, dar’ n’are ce face, căci recunoaşte că într’un proces de aşa importanţă e necesară presenţa în ţeară a dlui ministru al instrucţiunei pu­blice. Procesul se amînă pe ziua 19 No­­emvrie v. Socia­l-democraţii. Congresul social-democraţilor din Austria, întrunit la Bru­nn, a luat în chestia naţionalităţilor din monar­chia austro-ungară următorul impor­tant cond­us : »Austria trebue prefăcută în stat naţional-federal democratic, în locul ţărilor istorice au­se între corpurile autonome, împărţite după naţio­nalităţi, ale căror legislatură şi ad­ministraţie vor fi concrezute camere­lor naţionale, alese pe baza votului direct universal, toate cercurile admi­nistrative ale unei naţionalităţi, luate la­olaltă, formează asociaţia unitară na­ţională, care-şi conduce singură, cu perfectă autonomie, afacerile naţionale. Drepturile minorităţilor naţionale le va garanta o lege specială, votată din par­tea senatului imperial. Drepturi na­ţionale de preferinţă nu se recunosc. Prin urmare, se respinge pretinderea limbei de stat. Dacă se iveşte nece­sitatea unei limbi mijlocitoare, se­natul imperial are s- o decreteze«. Conclusul a fost votat fără discu­ţie, şi cu unanimitate de voturi. -------assaassg—— De la Bratca. — Mangra şi partidul naţional. — După interesantul discurs­ toast al părintelui Mangra, ardeam de dorul să aflu ce ’şi-a fi gândit d-sa când s’a ho­­tărît la rostirea lui? Ce scop, şi ce ţintă urmăreşte ? . Cu cuget şi inimă curată m’am apropiat de d-sa, ca în mo­mente sănine, entusiasmat de aplausele ce a primit, să-­l aflu cu sufletul deschis, să scot pentru binele deobşte sensul conduitei d-sale de astăzi şi dacă se poate să aflu rostul acestei deslănţuiri neaşteptate şi în fine tot ce voiu pute afla. Din capul locului d-sa a ţinut de lipsă a declara cu glas tare în faţa unei mulţimi destul de număroase următoarele: »Die, eu nici nu m’am vândut Ungu­rilor, nici nu aspirez la vre-o episcopie ori alt oficiu împreunat cu nume şi mă­rire. Eu lupt pentru­­causa naţională«. Declaraţia asta spusă cu o fran­­cheţă şi într’un ton uimitor, pe oamenii creduli uşor ’i-ar fi dus în eroarea de a crede, că între Goldiş şi Mangra esistă divergenţe principiale de păreri, că e vorbă de răcirea raporturilor lor intime. Eu unul însă, după­ cum se va vede mai la vale, m’am convins şi am avut motiv, că aci e vorba de o manoperă bizară. Prima discuţie s’a început pe tema alegerei lui Goldiş de episcop. Un ju­rist se miră că numele dlui Mangra e purtat în jurnalistică și turmentat mai ales pe motivul alegerei de episcop la Arad. Dl Mangra cearcă pare­ că a evita răspunsul, dar a solicitat d-sa se încurcă una popește. Spune că alegerea a fost o nece­sitate reclamată de împrejurări, însă muritorilor de rînd nu li-e iertat să le dee de urmă, că nu e la loc ca »Tri­buna« să batjocorească pe episcopul până a nu-­i cunoaşte activitatea... »Câţi oameni cu un trecut de rele moravuri, adaugă Mangra în o posiţie de filosof,­­ dacă se ispăşesc« devin o ne­cesitate pentru societate« ? ’L-am întrebat: Când, unde şi în ce chip ’şi-a ispăşit Goldiş păcatele în­fierate şi recunoscute chiar şi de d-voastre, adecă de foaia dela Arad în timpurile nu prea depărtate? — ’Mi-a răspuns: »Alegerea de episcop e o ceremo­nie oficioasă, care se părândă în faţa forurilor bisericeşti; acestea singure au dreptul a judeca faptele, — la noi congre­sul bisericesc a declarat pe Goldiş demn de candidat, majoritatea ’l-a ales*. — Spune după acestea dl Mangra că toţi oamenii dela »Tribuna« sunt foştii cam­pioni dela »Dreptatea«, că comitetul na­ţional în formaţiunea sa de azi e »in­capabil«, că cu d-sa, Mangra, e Dr. Isac, Dr. Aur. Mureşan, Mocsonyi, şi toţi oamenii de valoare politică. (Risum te­­neatis! Red. »Tribunei«). ’L-am întrebat: Cum vine că dl Mocsonyi, la care te provocaşi, — deşi foaia de la Arad pe faţă şi în ascuns propagă abandonarea pasivităţei, e pen­tru pasivitate şi îşi publică ideile sale în coloanele »Tribunei« ? — întrebarea asta ’l-a scos pe părintele din sărite şi încunjurând răspunsul direct, începe a insinua agitat pe dl Dr. Raţiu că e in­capabil de a conduce partidul, că se lasă condus de Coroianu, că­ se adresează după sfaturi la Mocsonyi, — că pe George Pop de Băseşti îl folosesc numai de instrument, nu lucră nimic, amestecă politica naţională cu interese de partid de dincolo, şi câte insinuări se pot nu­mai închipui de la omul esasperat, şi constrîns incidental cu vorbe bune spre a da un răspuns hotărît. Iată, vă present pe călugărul Man­gra în două ediţii. Ieri făcea apel la luptă, azi propagă scisiune, anarchie, în­­sinuă pe valoroşii bărbaţi cari nu­­şi-au cruţat averea şi vieaţa, au încărunţit în lupte şi mai stau încă în barca legă­­nândă tari în credinţă şi cu inima scăl­dată în devisa, a fi ori a nu fi. După alte multe întortocheri de cuvinte, dl Mangra începe a scotoci prin buzunare spre a-’mi arăta o scrisoare de la părintele Lucaciu, prin care ar dori se-’mi documenteze părerile lui Lucaciu în causă, şi să-’mi probeze, că domnul Coroianu e causa tuturor susceptibilită­ţilor, dar’ spre marea mea părere de rău părintele Mangra nu ’şi-a găsit epistola şi astfel am fost lipsit de posibilitatea a da p. t. public şi părerile acestui domn. Suntem dar’ în clar. Părintele Mangra ar dori conducerea partidului naţional alăturea de părintele Lucaciu, după principiile (?) profesate de »Tribuna Poporului«.

Next