Tribuna, septembrie 1899 (Anul 16, nr. 192-215)
1899-09-19 / nr. 206
Anul XVI Sibiiu, Duminecă 19 Septemvrie (1 Octomvrie) 1899 Nr. 206 ABONAMENTELE Pentru Mu: 1 lună 85 cr., i/l an 2 fl. 50 cr., Vj an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 16 cr. pe lună mai mult. Pentru meswers ■: 1 lună 1 fl. 20 cr., */i an 3 A- 50 cr., */, an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: 1/1 an 10 franci, 1/1 an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac semai plătindu-se înainte.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua-oară 6 cr., a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redataţia şi administraţia: Strada Poplăce Nr. 15. Se prenumără şi la poşte şi la librării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Numeri singuratici î 5 cr. se vând în Sibiiu: la librăria »Tipografiei», societate pe acţiuni şi la librăria L. Michaelis, strada Cisnădiei, 27. —In Alba-Iulia: la librăria Weisz Bernat »la loterie«. Invitare de abonament „TRIBUNA". Cu 1 Octomvrie 1899 v. încep noue abonamente lunare, Quartale, semestrale şi anuale. Domnii abonenţi sânt rugaţi a grăbi cu reînoirea abonamentelor lor, pentru regulata expediţie a foii. Abonamentele se fac prin mandate poştale şi numai pentru un timp, care începe cu prima şi se termină cu ultima lunei, după stilul vechiul Abonamentul anual costă . 14 fl. — cr. Abonamentul semestral . . 7 fl. — cr Abonamentul trilunar . . . 3 fl 50 cr. Abonamentul lunar costa 1 fl. 20 cr. Este în interesul dilor abonenţi, ca adresele să fie însemnate cât se poate de corect şi legibil. Domnii abonenţi vechi sânt rugaţi a lipi pe mandatul postal adresa tipărită dela făşiile, în care li s’a trimis „Tribuna“ până acum. Administraţiunea - Pe înţelesul tuturor... Chestiunea »pasivităţei« şi »activităţei«, care aşa de mult preocupă presa, nu noi, ci foile maghiare au pus-o la ordinea zilei. Dar, dacă noi am discutat-o în atâtea rînduri nu am făcut-o de dragul Ungurilor, ci în interesul bine înţeles al partidului naţional. Am făcut-o pentru orientarea noastră a Românilor. Pentru că sunt mulţi şi printre ai noştri cari cetesc gazetele ungureşti, ba am văzut cu durere, că sunt unii şi de aceia, cari încep a vorbi pe coarda ziarelor maghiare şi a vorbi pe pofta Ungurilor, în chestiunea ce ne preocupă. Cât pentru Românii de bună credinţă, aderenţi sinceri ai partidului naţional, chestiunea e acum deplin clarificată. Cine nici acum nu înţelege rostul chestiunei, acela sau e neajutorat de minte, sau e de rea credinţă, şi — »se face prost«, cum zice Românul. In am- I bele caşuri suntem dispensaţi de a-ş i mai ţine prelegeri. Pentru aceştia vi se scriu gazetele ungureşti mai potrivit. Şi credem a face un serviciu real causei, arătând din când în când cum scriu aceste foi. »Pesti Napló«, ale cărei vederi asupra »înfrăţirei« le-am văzut espuse pe larg în articolul ce am reprodus ieri, revine în numărul seu dela 28 Septemvrie asupra chestiunei pasivităţei. Publicând cunoscutul comunicat, ce am reprodus ieri, prin care Hieronymi tăgăduieşte faptele sale dela 1894, »Pesti Napló« esclamă satisfăcută: »Aceasta vezi, e vorbă clară şi hotărîtă«... şi apoi brodează pe tema aceasta un interesant articol, care, credem, e chiar pe înţelesul tuturor. Articolul aruncă o vie lumină asupra modului de gândire a îngâmfaţilor stăpânitori, şi ne arată evident cum ar înţelege ei eventuala intrare a Românilor în lupta electorală pentru dietă. Iată cum scrie foaia maghiară: »Prin declaraţia aceasta (a lui Hieronymi. Red. »Trib.«) e nimicită şi ultima încercare a tribuniştilor din Sibiiu de-a reţine pe Români să păşească pe terenul »activităţei«. Anumitul acela de »comitet naţional«, unul din stîlpii căruia este Coroianu, datează de pe timpul răsboiului nostru de independenţă. Leagănul şi-a stat pe câmpul Blajului şi semnele activităţei lui sunt evenimentele crudele de la 1848. De atunci încoace acest comitet a avut conducerea poporului român, hotărîrile lui au fost normative pentru atitudinea şi rolul politic al poporului român. S-a prefăcut în un adevărat parlament român, care convoca pe representanţii Românilor la Sibiiu, şi de aici conducea destinele poporului român. Acest comitet, care se numia pe sine naţional a decretat şi pasivitatea. E natural, că cu o astfel de instituţie revoluţionară, lipsită de orice bază legală, nu a putut şi nu poate sta de vorbă nici un guvern maghiar. De altă parte şi aceea e natural, că datorinţa fiecărui guvern maghiar este a face imposibilă funcţionarea unui astfel de comitet naţional în ţeara aceasta, unde nu există decât numai naţiune maghiară, căreia aparţin toţi locuitorii fără deosebire de limbă şi religiune. Din cauza aceasta a disolvat Hieronymi comitetul naţional, fiind acesta o reuniune care n’a avut nicicând statute aprobate de ministrul de interne. Comitetul a lucrat numai pe basă tradiţională, şi şi-a succes a sugera Românilor, că fără de el nu pot decide nimic şi că numai cu aprobarea lui poate merge în dreapta sau în stânga. Prin urmare poporul român din această ţeară a stat de la 1848 întotdeauna pe basă revoluţionară şi ilegală. Pasivitatea, cum am amintit, a fost decretată tot din partea comitetului; deci dacă Alesandru Mocsonyi se declară aderent pasivităţei, stă pe aceeaşi basă (revoluţionară. Red. »Trib.«) ca comitetul (şi întreg poporul. — Red. »Trib.«) român. Numai cât lumea s’a schimbat mult dela decretarea pasivităţei, mai cu seamă de când majoritatea conducătorilor poporului român s’au convins, că Românii nu pot rămâne deapururea în neactivitate şi nu pot fi unealtă oarbă în mânile unei puteri, decretată de nelegală. Zicem cu intenţie, că majoritatea Românilor a rupt cu această casă, deoarece partea cea mai mare a membrilor din comitetul naţional fictiv, precum a recunoscut nu de mult şi însăşi »Tribuna«, (Când şi unde? Red. »Trib.«) să grupează în jurul »Tribunei Poporului« din Arad şi s’a declarat pentru activitate. Puterea fermecătoare a comitetului naţional a dispărut (?) şi nu se poate restabili prin nici un mijloc de fermecătorie. Comitetul naţional românesc e al trecutului şi-şi doarme somnul vecinic sub glia uitărei, de unde nu mai este reînviere. Majoritatea conducătorilor poporului român nu se mai interesează de el, fiindcă sunt pe calea legalităţei, dreptăţei şi a înţelegerei, din care nu se mai pot abate. Guvernul maghiar nu va sta şi nu poate să stee de vorbă cu el nici acum, nici în viitor. Limbajul acesta, oricât de certat cu logica şi cu istoria, este clar. Trebue să recunoaştem, că e aşa de limpede, încât fiecare Român poate şti cum stăm cu activitatea ? Din cele spuse reese: 1. Că comitetul partidului naţional român, care representă întreg poporul românesc din Transilvania şi Ungaria, e o instituţie revoluţionară. Prin urmare Românii, trebue să se grăbească a se desface de acest comitet revoluţionar, şi a se pune pe »teren legal şi constituţional« întrând în dieta din Budapesta şi părăsind pasivitatea, pe care acest »comitet revoluţionar« a decretat-o. 2. Guvernul maghiar a tolerat o jumătate de secol »instituţia« aceasta »revoluţionară«, care datează dela 1848, dela marea adunare de pe »Câmpul Libertăţei* şi numai Hieronymi a mântuit la 1894 »patria« şi »constituţiunea« desfiinţând, prin cunoscutele ordonanţe, vrednice de Bach, această »instituţie revoluţionară« care — horribile dictat »n’a avut nici-odată statute aprobate de ministrul de interne«. (Oare n’ar pute »P. Napló« să ne arete statutele aprobate, de sigur de guvernul împăratului, ale rebelilor maghiari dela 1848—9 ?... Red. »Tribunei«). 3. Toţi Românii câţi au aderat şi aderează la pasivitate au fost şi simt revoluţionari. Guvernul are deci — asta o adaugem noi — dreptul şi datoria să ne spânzure, să ne împuşte, ori să ne esileze pe vre-o insulă, ce »imperiul maghiar« va câştiga undeva în pustiul oceanelor. 4. Dacă dl Mocsonyi se declară, cum a şi cutezat să se declare, aderent al pasivităţei, e nu numai »irredentist« şi »daco-român«, cum s’a mai zis, ci revoluţionar, şi încă fruntaş revoluţionar printre ceialalţi revoluţionari. E clar şi limpede, ca lumina soarelui. Unica mângâiere a »patriei« şi a tuturor »patrioţilor« de bine » în mijlocul acestei revoluţiuni semiseculare, — e că »comitetul revoluţionar« a »dispărut«, şi cu nici o vrăjitorie nu se poate reface. Şi unica mântuire, pentru acest neam nenorocit, sedus de »revoluţionari«, e că »majoritatea conducătorilor români« — zicem într’adins »majoritatea« — s a convins, că »Românii nu pot rămâne deapururea în neactivitate« revoluţionară, şi s’au grupat în jurul »Tribunei Poporului« din Arad, care esplând crima de o jumătate secol a acestui popor »s’a declarat pentru activitate« şi a intrat »pe calea legalităţei, dreptăţei şi înţelegerei, din care nu se mai poate abate«... — Suntem înţeleşi ? Sibiiu, 30 Sept. n. Budgetul. Ministrul de finanţe Lukács va presenta dietei maghiare, în decursul septemânei viitoare, budgetul anului viitor, cu care ocasiune îşi va face şi obicinuitul esposeu financiar. în aceeaşi şedinţă va presenta şi prim-ministrul Széll raportul curţei de compturi, despre censurarea socotelilor de stat din anul trecut, şi va face o amănunţită dare de seamă despre situaţia generală din ţeară şi despre activitatea desvoltată în anul trecut din partea singuraticelor ministerii. Dieta va lua apoi vacanţă pe câteva zile, pentru ca deputaţii să poată studia budgetul şi raporturile curţei de compturi. CONVOCAREA REICHSRATH-ULUI. Se svoneşte, că reichsrath-ul austriac va fi convocat pe 12 Octomvrie. pentrusa să facă alegerile pentru delegaţiuni. Alegeri noue. »Nagyvárad« scrie, că dieta maghiară probabil s’a întrunit acuma în sesiunea din urmă, fiindcă toate semnele arată, că încă în decursul anului acestuia se vor face alegeri noue dietale. Alegerile noue vor ave de resultat o mai mare omogenitate şi soliditate în partidul de la putere, care are trebuinţă de vieaţă nouă parlamentară, ca să nimicească cu desăvârşire vechiul sistem de clică. „Nagyvárad“ zice aşa. Ear „Alkotmányreflectându-și scrie, că Széll Kálmán nu poate face alegerile dietale pe basa listelor electorale, compuse după vechiul sistem, ci le va face pe basa listelor noue, corect compuse,pe la mijlocul anului viitor. Va să zică, tot înainte de vreme ! în contra pactului. Camera din Austria-de-jos s’a pronunţat în şedinţa ţinută joi în contra pactului cu Ungaria. în resoluţia luată se zic următoarele: »învoiala făcută pe basad lul 14 cu privire la pactul vamal şi comercial şi chestiile legate de el, precum, şi cea referitoare la banca austro-ungară, asigură o prepetenţă Ungariei faţă de guvernul in parlamentar austriac, care dispoziţiile luate faţă de termine, îngreunează regularea raporturilor cu statele străine«. — Resoluţia a fost votată cu unanimitate de voturi. Din Austria, Monarchul a comunicat tuturor politicianilor pe carie i-a primit zilele trecute în audienţă, pentru a le asculta părerile asupra situaţiei, că dorinţa sa este să institue un guvern compus din funcţionari, cu însărcinarea se revoace ordonanţele referitoare la folosirea limbilor în Boemia. IRT. Sa a apelat la loialitatea şi patriotismul tuturor şefilor de partide, să sprijinească viitorul său guvern. Asupra persoanei care va presida noul cabinet, s’au format iarăşi diferite combinaţiuni. Antâiu a fost scos pe plan baronul Gautsch, pentru a face imediat loc contelui Clary Aidringer. Un lucru e cert. Dacă se intenţionează revocarea ordonanţelor cu pricina, noul guvern nu poate fi compus din persoane, cari la timpul său au subscris ordonanţele. Noul cabinet se va forma negreşit în decursul zilei de astăzi. Procesul şcoalelor. Cetim în »Constituţionalul« apărut joi seara. Ieri a venit înaintea secţiei I, a tribunalului Ilfov, procesul pe care Eforia şcoalelor din Braşov ,l-a intentat statului român. Comitetul parochial al bisericei Sf. Nicolae din Braşov era representat prin d-nii Maiorescu şi V. Lascar. Ministerul instrucţiunei publice era representat prin dl Cireşianu. Venise la înfăţişare şi dl Ghiţă Pop, membru în consiliul de administraţie al parochiei bisericei Cetatea, pentru ca în case se va judeca procesul, să facă intervenţie, în sensul că dacă statul român va fi condamnat la servirea rentei, să se ştie, că de această rentă trebue să beneficieze ambele parochii, din delegaţii cărora se compune Eforia şcoalelor din Braşov. Dl Cireşianu zice că a convenit cu d-nii Maiorescu şi Lascar spre a se amîna procesul, deoarece dl Take Ionescu, ministrul instrucţiunei publice lipseşte din ţeară, şi are trebuinţă într’un proces de aşa natură, să ceară instrucţiuni precise. Dl Maiorescu spune că-’i pare rău de această amînare, dar’ n’are ce face, căci recunoaşte că într’un proces de aşa importanţă e necesară presenţa în ţeară a dlui ministru al instrucţiunei publice. Procesul se amînă pe ziua 19 Noemvrie v. Social-democraţii. Congresul social-democraţilor din Austria, întrunit la Brunn, a luat în chestia naţionalităţilor din monarchia austro-ungară următorul important condus : »Austria trebue prefăcută în stat naţional-federal democratic, în locul ţărilor istorice ause între corpurile autonome, împărţite după naţionalităţi, ale căror legislatură şi administraţie vor fi concrezute camerelor naţionale, alese pe baza votului direct universal, toate cercurile administrative ale unei naţionalităţi, luate laolaltă, formează asociaţia unitară naţională, care-şi conduce singură, cu perfectă autonomie, afacerile naţionale. Drepturile minorităţilor naţionale le va garanta o lege specială, votată din partea senatului imperial. Drepturi naţionale de preferinţă nu se recunosc. Prin urmare, se respinge pretinderea limbei de stat. Dacă se iveşte necesitatea unei limbi mijlocitoare, senatul imperial are s- o decreteze«. Conclusul a fost votat fără discuţie, şi cu unanimitate de voturi. -------assaassg—— De la Bratca. — Mangra şi partidul naţional. — După interesantul discurs toast al părintelui Mangra, ardeam de dorul să aflu ce ’şi-a fi gândit d-sa când s’a hotărît la rostirea lui? Ce scop, şi ce ţintă urmăreşte ? . Cu cuget şi inimă curată m’am apropiat de d-sa, ca în momente sănine, entusiasmat de aplausele ce a primit, să-l aflu cu sufletul deschis, să scot pentru binele deobşte sensul conduitei d-sale de astăzi şi dacă se poate să aflu rostul acestei deslănţuiri neaşteptate şi în fine tot ce voiu pute afla. Din capul locului d-sa a ţinut de lipsă a declara cu glas tare în faţa unei mulţimi destul de număroase următoarele: »Die, eu nici nu m’am vândut Ungurilor, nici nu aspirez la vre-o episcopie ori alt oficiu împreunat cu nume şi mărire. Eu lupt pentrucausa naţională«. Declaraţia asta spusă cu o francheţă şi într’un ton uimitor, pe oamenii creduli uşor ’i-ar fi dus în eroarea de a crede, că între Goldiş şi Mangra esistă divergenţe principiale de păreri, că e vorbă de răcirea raporturilor lor intime. Eu unul însă, după cum se va vede mai la vale, m’am convins şi am avut motiv, că aci e vorba de o manoperă bizară. Prima discuţie s’a început pe tema alegerei lui Goldiş de episcop. Un jurist se miră că numele dlui Mangra e purtat în jurnalistică și turmentat mai ales pe motivul alegerei de episcop la Arad. Dl Mangra cearcă pare că a evita răspunsul, dar a solicitat d-sa se încurcă una popește. Spune că alegerea a fost o necesitate reclamată de împrejurări, însă muritorilor de rînd nu li-e iertat să le dee de urmă, că nu e la loc ca »Tribuna« să batjocorească pe episcopul până a nu-i cunoaşte activitatea... »Câţi oameni cu un trecut de rele moravuri, adaugă Mangra în o posiţie de filosof, dacă se ispăşesc« devin o necesitate pentru societate« ? ’L-am întrebat: Când, unde şi în ce chip ’şi-a ispăşit Goldiş păcatele înfierate şi recunoscute chiar şi de d-voastre, adecă de foaia dela Arad în timpurile nu prea depărtate? — ’Mi-a răspuns: »Alegerea de episcop e o ceremonie oficioasă, care se părândă în faţa forurilor bisericeşti; acestea singure au dreptul a judeca faptele, — la noi congresul bisericesc a declarat pe Goldiş demn de candidat, majoritatea ’l-a ales*. — Spune după acestea dl Mangra că toţi oamenii dela »Tribuna« sunt foştii campioni dela »Dreptatea«, că comitetul naţional în formaţiunea sa de azi e »incapabil«, că cu d-sa, Mangra, e Dr. Isac, Dr. Aur. Mureşan, Mocsonyi, şi toţi oamenii de valoare politică. (Risum teneatis! Red. »Tribunei«). ’L-am întrebat: Cum vine că dl Mocsonyi, la care te provocaşi, — deşi foaia de la Arad pe faţă şi în ascuns propagă abandonarea pasivităţei, e pentru pasivitate şi îşi publică ideile sale în coloanele »Tribunei« ? — întrebarea asta ’l-a scos pe părintele din sărite şi încunjurând răspunsul direct, începe a insinua agitat pe dl Dr. Raţiu că e incapabil de a conduce partidul, că se lasă condus de Coroianu, că se adresează după sfaturi la Mocsonyi, — că pe George Pop de Băseşti îl folosesc numai de instrument, nu lucră nimic, amestecă politica naţională cu interese de partid de dincolo, şi câte insinuări se pot numai închipui de la omul esasperat, şi constrîns incidental cu vorbe bune spre a da un răspuns hotărît. Iată, vă present pe călugărul Mangra în două ediţii. Ieri făcea apel la luptă, azi propagă scisiune, anarchie, însinuă pe valoroşii bărbaţi cari nuşi-au cruţat averea şi vieaţa, au încărunţit în lupte şi mai stau încă în barca legănândă tari în credinţă şi cu inima scăldată în devisa, a fi ori a nu fi. După alte multe întortocheri de cuvinte, dl Mangra începe a scotoci prin buzunare spre a-’mi arăta o scrisoare de la părintele Lucaciu, prin care ar dori se-’mi documenteze părerile lui Lucaciu în causă, şi să-’mi probeze, că domnul Coroianu e causa tuturor susceptibilităţilor, dar’ spre marea mea părere de rău părintele Mangra nu ’şi-a găsit epistola şi astfel am fost lipsit de posibilitatea a da p. t. public şi părerile acestui domn. Suntem dar’ în clar. Părintele Mangra ar dori conducerea partidului naţional alăturea de părintele Lucaciu, după principiile (?) profesate de »Tribuna Poporului«.