Tribuna, martie 1901 (Anul 18, nr. 40-61)

1901-03-01 / nr. 40

Anul XVIII Sibiiu, Joi 1/­4 Martie 1901 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu : 1 lună 1 cor. 70 bani, */* an 5 cor., */* an 10 cor., 1 an 20 cor. Pentru ducerea la oază cu 30 bani pe lună mai mult. Pentru monarchi­e: 1 lună 2 oor. 40 bani, */» an 7 oor., M, an 14 oor., 1 an 28 oor. Pentru România fi străinătate: */« an 10 franci,­­/„ an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac numai pl&tindu-se înainte. INSERŢIUNILE Un şir garmond prima­ dată 14 bani, a doua oară 12 bani a treia­ oară 10 b­ani. Redacţia şi administraţia: Strada Popiăcei Nr. 15 Se prenumări In poşte şi libr&rii. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se Înapoiază. Numeri singuratici . 10 bani se vând în Sibiiu: la librăria »Ti­­pografiei», societate pe acțiuni și la librăria L. Michaelis, st­rada Cisnădiei, 27.—In Alba-Iulia: laiorăm Vtfeiszheriut »ia .our « Alianțele. Esistă două alianțe de state pu­ternice în Europa: tripla alianţă între Germania, Italia şi monarchia noastră şi dupla alianţă între Francia şi Rusia Deşi noi Românii din Austro-Un­­garia nu luăm parte la politica mare europeană şi nici nu ne arogăm acest lucru, alianţele de state, şi cu deosebire tripla alianţă, ne interesează mai de­­aproape, din causă, că alianţa cu Ger­mania a avut influenţă şi asupra mer­sului politicei interne a Ungariei, care de altă parte din causă, că România asemenea s’a lipit la alianţa din care face parte monarchia noastră. E fapt constatat, că între cele trei state ale triplei alianţe, rolul principal, determinător, îl are Germania. Ea a esercitat şi esercită azi o influenţă mare asupra monarchiei noastre până şi în desvoltarea internă. Politicei lui Bis­marck, urzitorului triplei alianţe, au să-­i mulţumească Maghiarii, că au fost scoşi în planul prim în monarchia şi această direcţie a determinat pe împăratul Wil-­­­heim să ţină în Pesta cunoscutul toast lăudător la adresa Maghiarilor. S’a dat voe şi putinţă Maghiarilor, ca se creeze stări sigure şi consolidate în partea răsăriteană a Monarchiei. Pe calea, pe care au apucat ei, e sigur că nu le va succede, dar­ despre aceasta nu voim să vorbim. Am relevat faptul, numai ca să arătăm însemnătatea alian­ţei cu Germania pentru noi. Acum de câtva timp mereu se ivesc svonuri, că tripla alianţă are să treacă prin o însemnată schimbare. E vorba adecă de eşirea Italiei din alianţă, când va fi să se reînoiască tractatul de alianţă, la 1903. Se svoneşte mai departe, că Italia se va alătura la Rusia şi Francia, formându se astfel o nouă triplă alianţă, care în vechea alianţă locul Italiei îi va lua Anglia. Combinaţiile acestea au început să se facă de când s’a urcat pe tronul Ita­liei noul rege, Victor Emanuel III., care n’a simpatisat nici-când cu tripla alianţă, car’ acum cu numirea guvernului Za­­nardelli-Prinetti şi cu întrevederile din­tre împăratul Germaniei şi regele An­gliei, chestia nouelor alianţe formează obiect de discuţie în ziaristică. Programul noului guvern italian este foarte reservat cu privire la tripla alianţă, despre care nu face nici o amin­tire, ci declară numai în general, că o va ţină fidel la tratatele, cari au legat Ita­lia în opera de pace cu concertul euro­pean*. De aci se conchide şi mai mult, că Italia e decisă a eşi din tripla alianţă, de­oare­ce nici regele actual şi nici Za­­nardelli şi Prinetti nu sunt aderenţi ai acestei alianţe, din cauză, că jertfele ce le aduce Italia pentru tripla alianţă nu stau în proporţie cu avantajuile ce Ita­lia le are din alianţă. Adevărul e, că atât Italia cât şi noi am adus mari jertfe pentru tripla alianţă, la dorinţa­­ Germaniei, dar’ favoruri n’am avut. Din contră s’au încheiat atât cu Germania, cât şi cu Italia tratate comer­ciale nefavorabile Austro-Ungariei. Din cauza aceasta alianţa nici la noi nici în Italia nu este populară şi nu se bazează pe simpatia reciprocă a popoarelor. Au dictat-o şi încheiat-o potentaţii şi di­plomaţii. Alianţa duplă, între Rusia şi Fran­cia, se basează pe simpatia celor două popoare şi guvernele aliate fac favo­ruri reciproce statelor pe teren comer­cial şi industrial. De această alianţă se va apropia Italia, soră cu Francia, care Anglia se va alipi Germaniei, ca să aibă un puternic sprijin contra marei ei ri­vale, a Rusiei. Vor avă oare aceste schimbări ceva influenţă asupra sorţii noastre ? Poate că nu, dar’ poate să şi aibă. Aceasta atîrnă încâtva dela soarte, dar’ în mare parte dela noi, dela hărnicia şi energia noastră. Trebue se ne întă­rim pe toate terenele, să ne afirmăm şi dând espresie nemulţumirii noastre cu starea actuală, să pretindem drepturile, ce ne compet. Când statele triplei alianţe se vor convinge despre temei­nicia nemulţumirii noastre şi vor redă, că aici este un punct vulnerabil, vor cerca să-­l saneze, îmbunătăţindu ne sta­rea politică. (m.) FOIŢA „TRIBUNEI“. Cântarea aurului după J­osephin Péladan, I. Simbol al perfecţiunii, sinteză a ştiinţelor, o metal absolut, concreţiune din soare, densitate de lumină, aur glo­rios, aur atotputernic, aur Dumnezeu. Zădarnic profeţii se suie pe înălţi­­mele azurate să primească vorbele di­vine, tu, aur glorios, vei fi vecinicul invocat, şi suprema ta voinţă vecinie va îndoi, — o durerosul jug — su­fletele lumii acesteia. II. Talisman al dorinţelor, materie in­coruptibilă, o tu singurul fruct al pă­mântului ; dădeai sănătatea în epocele magice, aur potabil; înţelepţii chiar te-au căutat, peatră filosofală. Artele şi mese­riile nu-­s decât drumuri spre pa­latul tău. Calitatea sfântului, egoismul râului­­9 doresc deopotrivă: mobil al ori­cărei crime, mijloc al bunătăţii, element al păcii, instrument al tinebrelor, com­plice indiferent al ruşinilor şi al gloriei, ascultător lui satan ca şi ângerilor, aur Panteu. III. Alchimistul ce-’şi îndoaie corpu-’i slăbit pe lentila lucie, ’şi-a consumat vieaţa lui întreagă descântându-te. Uită-te, înfrigurata lui cercetare mai aprinde o clipă lumina ochilor lui, pe care mâni moartea îi va stinge. Corabia ce porneşte spre ţărmuri necunoscute, sfidează ciclonurile, fur­tunile şi vânturile pentru tine aur; căci într’o seară senină de veghere, un ma­rinar povesti de o ţeară îndepărtată unde tu te mai ascunzi încă. Pentru o rază a ta, creştinii aceştia îşi părăsesc ţeară, casă, familie şi-’şi croesc un drum despicând valurile, pentru tine aur. IV. Tu eşti Don Juanul ori­cărei iubite. Şi leagănul voluptăţilor, nu­­ decât unul din nenumăratele tale altare, e tu stăpân al vieţii şi stăpân al femeii, seducător fără resistenţă, judecător fără replică, materie care subjugi spiritul chiar, ideal a ori­cărei fiinţe, aur fatal. Şi trebue să te posedăm înainte de a începe ori­ce, ori­şi­ care ar fi scopul şi dorinţele noastre; şi nimeni nu poate face, crea ceva, fără ajutorul tău, linişte­a minţii noastre, ingredient indispensa­bil al ori­cărei bucurii. V. Aur, aur, puternic asupra puterilor» tu cari forţezi pe cei mai tari, reductor al ireductibilului, realizător al imposibi­lului. Aur, plată ce liberează de ori ce pedeapsă, dacă mâne te-ai găsi numai în mânile celor curaţi, universul întreg s’ar transforma, şi nu am mai ave atunci dorinţa împărăţiei cerurilor şi a nimbu­lui de sfânt. Aur, spadă a dorinţei, pavăză mi­nunată pe care vieaţa, destinul, nu o dă decât bădăranilor; oare Dumnezeu a impus durerea numai celor aleşi, oare gonindu-te la ei aur, fatal, el predesti­nează ? VI. Cântându-te, un gând mă chinue. De ce nu vii tu nici­odată la chemarea desesperată a geniului ? Totdeauna ab­sent din vieţele nobile: Corneille desculţ, Wagner vânzându-­şi cânele pentru pâne, Balzat îndatorat la toţi, Spinosa ne­guţător, Sigalon fără colori, Lamartine fără pâne, toţi te învinovăţesc. De ce eşti credincios numai proşti­lor şi hoţilor ? Nici un erou nu ta-a cu­noscut vre­odatăt. Te complaci numai la grosolani, tu aur, care faci pe nobilul, în adevăr să fii tu oare geniul proştilor, şi tutorul brutelor numai? Sibiiu, 13 Martie 1901. In chestia pasivităţii Itom­ă­­­­nilor are un comunicat semioficiosul „Rel. Krt.“ Se afirmă în el, că în atitudinea Românilor nu s’a făcut nici o schimbare. Majoritatea inteligenţei române — se zice mai departe — vrea se fee parte la luptele parlamentare, dar’ e contrară formării unui nou par­tid de naţionalitate. Pentru alegerile proxime vor candida mai mulţi Ro­mâni şi dacă vor fi aleşi, se vor ală­tura la una din partidele esistente. Halal de informaţie încurcată! Mişcări electorale dintre Slo­vaci. încă anul trecut, unii din condu­cătorii politici slovaci au fost întreprins o serie de adunări poporale, pentru­ ca să pregătească poporul la viitoarele ale­geri. Aceste adunări s’au reînceput zi­lele trecute. Așa, după­ cum scrie »O. E.*, I în 8 Martie n. o. a avut loc in T.­St.­­­ Martin o mare conferență poporală, în­­ care s’ar fi adus decisiunea, ca Slovacii de acolo să părăsească pasivitatea şi să în­tre în luptele electorale cu candidaţi pro­prii. Deja se aminteşte numele advoca­tului I. Vlenovich Dr. şi a directoru­lui de bancă Paulinyi Tóth Zsigmond, contra căruia ar candida şi N. Duchay, mare proprietar, cu program agrar. Mişcarea aceasta este cu atât mai suspiţioasă, fiindcă in fruntea ei nu ve­dem pe naţionaliştii probaţi şi cu tre­cut politic ai Slovacilor şi nu vedem pronunţat nici programul naţional, pe basa căruia, abandonând pasivitatea, ar trebui să între în luptele electorale. Din contră, se face amintire de un candidat cu program agrar. Dacă cele amintite sunt adevă­rate, dacă adevăraţii conducători de re­nume ai Slovacilor nu vor eşi la supra­faţă, atunci va apărea foarte accesibilă părerea, că guvernul maghiar, pentru­ ca să rupă solidaritatea poporului slovac, se ocupă cu ideea de a le pune el can­didaţi oportunişti, cari în schimbul unor avantajii personale, fără sfială ar­­ocupa loc în partidul guvernamental, ca »re­­presentanţi ai poporului slovac«. Am relevat această nouă mişcare a fraţilor Slovaci, pentru că şi la noi se pot constata apariţiuni activiste, a că­ror culoare încă nu este pe deplin lă­murită. DEMERSURILE COMITETULUI MA­CEDONEAN. Dupăt informaţiunile lui »West­minster Gazette«, comitetul macedonean a trimis Sultanului o scrisoare, prin care ii atrage atenţiunea asupra purtării autorită­ţilor turceşti şi-’l roagă »o facă rînduială in Macedonia. O astfel de scrisoare a trimis comitetul şi împăratului Francisc Iosif, lui Victor Emanuel III. Ţarului ş­i presidentului Loubet, rnffAndi, *1 llllrntlă^tt 1» flupaual, facendu-’l atent la articolul S3 al tracta­tului de Berlin. Comitetul macedonean­­bulgar zice, că tractatul dela San-Stefano a asigurat Macedoniei independenţa necon­diţionată, dar’ tractatul dela Berlin iarăşi ’i-a luat-o. Macedonia se află astăzi fntr’o situaţie mai rea, ca ori-şi-când. La scri­soarea aceasta Sultanul a răspuns aşa, că a dat ordin de arestare in contra anul mare număr de medici, comercianţi şi uni­versitari bulgari. Precum vedem, comitetul Bulgarilor ştie să opereze nu numai cu toporul şi cu revolverul, ci şi pe cale di­plomatică pe la curţile capetelor înco­ronate, partidului lui Mayländer, „Difesa“, numai o vagă speranţă nutreşte pen­tru realizarea promisiunilor fă­cute de Széll. Ziarul „ Voce del Po­­polo“ deasemenea balansează între speranţă şi nedumerire, şi la cas de neîmplinire a promisiunilor primite, propune abzicerea în massă a membri­lor representanţei. Atacă apoi pe May­länder, pentru­ că chiar în aceste mo­mente de nesiguranţă s’a dus în con­cediu la Veneţia, şi n’a conchemat re­prezentanţa în şedinţă, pentru­ ca se pună odată capăt nesiguranţei ce dom­neşte de atâta vreme. Ruină. Milioane spesează sta­tul pentru maghiarizare, pentru coloni­zarea Secuilor cu menire patriotică şi pentru satisfacerea tuturor pretenţiuni­­lor şoviniste. Şi pe când guvernul îşi concentrează toată activitatea numai în serviciul ideii de stat unitar ma­ghiar, populaţiunea ţării se prăpădeşte. Tot mai mulţi iau lumea în cap, tot mai mulţi se văd siliţi să-­şi părăsească vatra strămoşească, căci, vezi, foamea, cruda foame îi alungă în lume. Te cu­prind fiori, cetind ştirile, ce sosesc zil­nic îndeosebi de prin ţinuturile locuite de Ruteni. »Revista gr.-cat.­ (ruteană), ce apare în Zingvri, aduce următoa­rea ştire îngrozitoare: »Foamete a isbucnit în câteva co­mune din corn. Bereg, părţile mărgi­naşe cu corn. Ung. Ce biată bucate au avut, le-au mistuit demult, şi deja în luna trecută au ajuns într'o stare de­plorabilă. Fisolgăbirăul aflând de această stare, împreună cu medicul cer­­cual u eşit ia faţa locuit*', t»nUo w mi­se­rie teribilă li s’a desfăşurat înaintea ochilor. tn multe case, locuitorii zăceau în zdrenţe în­tre chinuri estraordinare, oferind un chip înfiorător de miserie. Ti­fu­sul de foamete graseaxă cu fu­rie în sînul poporului. Mulţi, cari pot încă umbla, nebuni par­curg stradele şi imploară ajutor“. Eată un tablou, care nu poate fi schimbat numai cu simpla denumire de­­comisare. Eată un mic tablou, care însă în mii de exemplare se poate constata la sărmanele popoare, supuse oblăduirii ungureşti. Pentru toate are guvernul maghiar cuvinte şi sprijin, dar, pentru ridicarea din neagra mi­serie a bietelor popoare nemaghiare, nu face nimic. — Căci, vezi, guvernului ungar îi trebue stat unitar naţio­nal maghiar, apoi că se vor pră­pădi popoarele din ţeară, ori nu, lui îi este indiferent. .. Chestiunea frumană. Bucuria unor cercuri politice în urma resolvării­­ chestiunii din lume a dispărut prea de timpuriu. Se vede, că mulţi dintre fruntaşii oraşului Fiume nu au nici o încredere în Colomon Síréti, care­­ a ademenit numai cu vorbe şi promisiuni frumoase, până când a putut da o so­­luţiune stărilor abnormale de acolo. * Deputatul din dieta croată, advocatul Bareich numeşte noua ordine cosalun­gul autonomiei flamane. Organul VII. Gloria ta uimeşte, metal misterios, fiinţă supremă, pantocrat ce pare a fi în lumea sufletelor un soare mai pre­ţios şi mai fecund decât eternul astru? Gloria ta începută la răsăritul lu­milor nu apune nici­odată ; gloria ta nu­mai, e consfinţită şi recunoscută de toţi. Şi dacă Dumnezeu nu ar esistă, de­si­gur că tu ai fi Dumnezeu. Şi totuşi, aur ce cuprinzi şi poţi totul, tu nu eşti prin tine însuţi nimic decât o convenţiune ; simplifici cumpă­rarea, schimbul şi nimic mai mult; tu lucru impersonal, aur lucru neutru. VIII. Bronzul râu turnat se sfarmă, apa îşi păstrează, şi de multe ori chiar, voinţa ei ameninţătoare şi fantastică ; pământul chiar are capricii şi se as­cunde une­ori ; aerul nu ascultă decât rar de dorinţa marinarului; numai tu, tu singur eşti sluga slugilor chiar; aur scârbos, tu pe care ori­ce mână cât de infam­ată mânueşte, dacă ai un euflt, aur strălucitor, aur puternic, aur neant, ce faci tu cu biata ta inimă ? Sărmane aur, te plâng­ eşti oare acea parte din lumina eternă ce ai urmat pe Lucifer In păcatul lui, eşti tu oare forma espiatoare a luminii revoltate? Frumseţa ta, ne desvâlue origina ta divină, şi rolul tău pe pământ de părtaş al ori­cărei dorinţi, îmi inspiră o milă adâncă : strălucirea ta te destinează operei de lumină, de bunătate, de iubire, aur admirabil şi blând. IX. Ai greşit, orbit fără îndoială de pro­­priile tale raze, metal de lumină, azi îţi ispăşeşti păcatul, trecând prin mânile cele mai scârboase a lumii. Marelui Dumnezeu ce te-a făcut, îi strig umila mea rugăciune că tu să poţi fi iertat. Şi toţi acei cari te-au chemat în zădar, geniile şi sărăcii, se vor ruga de sigur pentru tine. Şi de sigur mila cerească te va ierta, cum te-au iertat eroii şi artiştii, aur, neantul zilei în care trăim. Târziu când clopotul judecăţii din urmă va suna, tu, aur iertat, aur pocăit, aur curat, tu In valea întinsă a Iosafa­­tului, tu aur subtilisat, redevenit lumină, vei fi ziua strălucitoare a ultimei ju­decăţi. Alexandre-Bronislaw Vernez. Nr. 40 „Jertfă naţională“. Fala Ungurilor în prima linie este capitala lor. De zeci de ani guvernul ungar a adus cele mai nebune sacrificii pentru ridicarea noului Ierusalim, car’ oraşul însuşi s’a înglodat până în gru­mazi în datorii, pentru-ca să poată sa­tisface pretenţiunilor ungureşti, de a face din capitala ţării un oraş, care să în­treacă Viena, şi astfel şi în privinţa »mă­reţiei* edificiilor să devină »centrul* mo­narchiei atunci, când »viitorul« va preda frânele de »conducători* în mânile Un­gurilor. Această tendenţă de rivalisare a adus oraşul Budapesta în cea mai mare încurcătură financiară. Aşa de mult s’a cufundat în pasive, încât creditul şi-a scăzut la zero. Multele greşeli, neglijenţa şi uşu­rătatea conducătorilor capitalei, au fă­cut necesară contractarea unui nou îm­prumut de 30 milioane pentru acoperi­rea speselor curente. S-a şi adresat ora­şul la o mulţime de bănci, atât din străi­nătate, cât şi din capitală, dar’ condiţiu­­nile puse de bănci erau inacceptabile. Cei din Paris au făcut şi haz cu com­patrioţii noştri, făcând un agent o pro­punere în numele unei bănci, despre care s’a dovedit, că­­ nici nu esistă. Dela alte bănci numai pe lângă o provisiune enormă puteau primi împrumutul re­clamat. Astfel s’au văzut siliţi cei dela oraş să recurgă la subscripţii naţionale. Şi pe lângă faptul, că oraşul e discreditat, momentul următor este al doilea, care ne interesează. Anume, aproape toţi, cari până acum au subscris sume pen­tru acoperir­acv­atopoluii ZuipTUMvti, a tini Jidani. Oraşul Budapesta, splendida ca­pitală, fala Ungurilor, devine aşa zicând de facto posesiunea Evreilor. Palatele strălucite sânt evreieşti; băncile sânt ale Evreilor, care acum oraşul vine şi se aruncă şi mai tare In braţele lui Israil. Este o dovadă de decadenţă acest fapt, care poate nici n’ar fi meritat să-’l relevăm şi noi, căci avem alte chestiuni mai importante de pertractat. N’am putut lăsa însă neamintită această apari­­ţiune, care ne arată tot mai mult, cum Ungurii BG aşează tot mai mult în bra­ţele Evreilor, cum parlament şi ţeară, industrie şi comerciu, capitală şi totul ajunge sub cercul de influenţă tot mai mare a evreismului, a poporului egoist, lipsit de ori­ce simţ generos pa­triotic, condus numai de speculă, pe urma căruia seacă totul, rămânând pu­stietate şi ruină. Să nu ne mirăm, dacă va sosi o vreme, când în Ungaria totul va de­pinde dela capriţiul Evreilor, când acea­stă ceată de cosmopoliţi se va încuiba în aşa măsură în Ungaria, încât vor

Next