Tribuna, noiembrie 1901 (Anul 18, nr. 202-221)

1901-11-25 / nr. 218

Pag. 870 Sibiiu, Duminecă, franţuzeşte şi aşa mai departe, pen­tru­ că e ştiut, că profesorii în ge­nere ştiu mai multe limbi. Eu nu cred, br fi fost elev al lui G. Marinescu, care ■é nu­’l fi auzit, pe când era profesor, vre­odată vorbind pe coridoare italie­neşte, pentru-pe Inoé până aci nu ’l a luat nime la refec? Sigur, că de-’lauzia »Binevoitorul« ’l-ar fi dat în vileag. Deducerile,deloc nu »Binevoitoare«, cari urmează, le las pentru corespon­dent, cu acea observare, că profesorii din Beiuş intru toate împrejurările­­şi-au ştiut şi îşi ştiu împlini datorinţa de dascăli români, care în privinţa sen­timentelor nu vor schimba nici când cu aceia, cari după datina tîrgaşilor la auzul lumei întregi îşi ofer marfa lor. (Va urma). Despre înmormântarea ilustrului bărbat V. A. Urechiă, am primit azi ur­mătoarea telegramă. Bucureşti, 7 Dec. la 1.29 ore p. m. Cadavrul regretatului Urechiă a fost transportat aseară la biserica Sfântului George. Cortegiu impunător, facte, public imens din toate părţile. La intervenţia directă a Maiestăţii Sale Regelui Carol, lui Urechiă­­i­ se aran­jează înmormântare naţională pe spe­sele statului. Actul înmormântării va fi azi la 2 ore p. m. Murăşianu.• »Gateia Transilvaniei« apreciind un unul de ieri în un prim-articol marile merite ale vrednicului bărbat, zice între altele : «A muncit o vieaţă întreagă V. A. Urechiă pentru naţiunea sa şi chiar şi moartea ’l-a găsit pe câmpul nobil al muncii, scriind la opera sa: »Istoria Românilor«. Naţiunea recunoscătoare, jelind per­­derea acestui demn fiiu al ei, îi va pă­stra o eternă amintire«. I Secuii şi „Albina“. (Urmare şi fine). Nu voiu să eternisez aci şi răspun­sul care­­i-’l-am dat eu la aceste motive neloiale. Fapt este însă, că presa ma­ghiară din Transilvania tot pe această coardă cântă de atunci şi a infectat nu numai pe publiciştii din Ungaria, dar, chiar şi pe unii bărbaţi de stat şi pe deputaţi, ba astă-primăvară văzurăm chiar şi pe un magnat, contele Eszter­­házy din Pojon, care nici n’a văzut Ro­mâni, decât numai soldaţi când era ofi­­cer, scoţând o broşură corteşească, în care pretindea să se declare de incom­patibili cu postul de deputat şi mem­brii consiliului de administraţiune a »Albinei«. In jurnalistică, în adunări generale de societăţi culturale şi economice, un parlament şi pretutindenea unde se trata de chestiuni şovinistice, gogoriţa era şi este tot »Albina«, pentru­ că calomnia continuând, în urma urmelor, tot prinde ceva. Ni­ se zice din unele părţi, că să ne pară bine, pentru că cu asta numai câ­ştiga putem înaintea clientelei noastre principale — înaintea Românilor. Nouă Insă cu toate aceastea nu ne convine lucrul acesta, pentru că noi nu voim să aparem nici mai buni, nici mai răi decât sfmntem. Afacerile noastre sânt serioase şi serios voim să fie şi apre­ciate de toată lumea. Inzădar am trimis din când în când Intimpinări la ziarele, cari ne-au atacat, pentru-că nu le-au publicat sau de loc, sau numai mutilate. Inzădar s'au apo­strofat calumniatorii în rapoarte că­tră adunările generale ale acţionarilor, pentru-că nici de acelea nu s’a luat act, ci presa şi societatea maghiară necon­tenit­­şi-a urmat şi-­şi urmează calea apucată. Chiar pentru aceasta cred că a sosit timpul, ca să dau publicităţii un document de mare valoare pentru cei­ ce vor se cunoască adevărul In luna lui Iunie a. c. un mare proprietar maghiar, un conte, voia şi capete dela »Albina« un împrumut hi­­potecar de 200000 coroane. A venit în persoană la Sibiiu, şi ’i s’a spus ce date are să producă, ca cererea lui să se poată pertracta în sinul direcţiunei. La finea lunei respectivul ’şi-a tri­mis datele necesare, şi acoperire era abundantă, direcţiunea însă indignată de broşura lui Eszterházy şi de apre­­ciarea acestei broşuri din partea presei maghiare, n’a admis la pertractare ce­rerea, ci cu datul din 29 Iunie şi-a re­stituit actele cu următoarea resolu­­ţiune: »Drept răspuns la st. d-voastră din 22 o. ne luăm voe a vă înştiinţa cu re­gret, că nu reflectăm la acest îm­prumut«. »Suntem espuşi atât de intensiv la atacuri neîntemeiate din partea particu­larilor, corporaţiunilor şi a ziarelor, acu­­zându-ne, că numai pentru aceea dăm împrumuturi şi Săcuilor, pentru­ ca să-­i deposedăm, fără ca să ne împărtăşim nici de cea mai neînsemnată apărare din partea respectivilor debitori, cari prea bine ştiu că toate aceste învinuiri nu sânt decât calomnii — încât direc­ţiunea s’a decis ca succesiv să-’şi re­­strîngă afacerile de împrumut pe tanto­rul săcuesc«. La această scrisoare »Albina« a pri­mit următorul răspuns cu datul de 1 Iulie a. c. »Epistola d-voastră din 29 Iunie m’a surprins foarte. »Nu pricep, cum se poate influenţa un institut de bani, care stă pe basă reală, într’o afacere atât de serioasă prin articoli de ziare,­­lipsiţi de ori-pe basă, cari numai după sensaţiune vâ­nează. »Dar’ dacă în chestiuni de acestea, pui de afaceri, aş da ceva pe presă şi dacă eu aş fi »Albina«, cu un client să­­puiu, independent economiceşte, chiar acum şi pentru aceea m’aş insul să în­­cheiu afacerea pusă deja în curgere, ca să pot documenta: ca să nu pornesc după deposedare. »Dacă eu m’aş influenţa de nefe­ricitul şi de atâtea­ ori rău aplicatul no­stru şovinism, de mult deja trebuia să-­mi sistez toate întreprinderile indu­striale. »Ziarele, ministerul etc. etc. de ani de zile sânt pline cu chestiunea săpu­­iască. »Vor să expatrieze pe Sâcuiu en masse, pentru-că nu au ocupaţiune etc. Răspândesc în lumea largă cele mai ri­dicule faime. »Eu, oare sânt Secuiu de origine, în calitatea mea de Săcuiu, între Săcui trăind, cu sutele aduc lucrători italieni şi slovaci. Pentru-ce ? Pentru-că nu ma­­i păt lu­cră­tori săcui, şi nu capăt pentru-că nu sânt. »Cei-ce voesc să espatrieze lucră­tori săcui, dovedesc că nici idee nu au de împrejurări, sau cu intenţiune în­­curcă starea faptică, vânând după po­pularitate. »Dacă eu m’aş lăsa a fi influenţat de multele vorbe stupide, de mult aş sta fără lucrători şi trebuia să-­mi si­stez afacerile. »împrejurarea, că institutele săseşti şi »Albina« dominează Ardealul, este do­vadă nu contra lor, ci pentru ele. »Acel institut, ale cărui resurse de putere sânt mai mari, condiţiunile mai favorabile şi procedura mai acomoda­­bilă —­ devine învingător în concu­­renţă. »Cunosc din temeiu aceste lucruri, pentru-că am venit mult în atingere, atât cu institutele săseşti, cât şi cu cele ma­ghiare«. Iată o critică adevărată a unui Săcuiu independent despre agitaţiunile săcuieşti contra »Albinei«, puse la cale de nişte elemente scăpătate, cari nu pentru vorbele, ci pentru faptele lor, atâta trecere au la poporul săcuiesc, în­cât în năcazurile lor materiale, numai primiţi să fie bieţii Săcui, fug de băn­cile săcuieşti, cari îi esploatează in mod căzăreao — cercând scut la cele săseşti şi româneşti, car’ când e vorba de a ’şi trimite representanţi la dietă, mai bu­­curos îşi pun încrederea într’un ţăran din sinul lor, sau Intr’un Jidan bogat din Budapesta, decât In cei­ ce vor să-­i fericească pe hârtie, hulind băncile ro­mâneşti şi săseşti, ca pe această seară, ei să ajungă la Vre-un os de jos. remâNA Revistă esternă. IVoul tarif vamal german. Reichstag-ul a continuat discuţiunea asupra noului tarif vamal. Secretarul de stat Posadowsky spune, că industria germană având tre­buinţă să­’şi asigure esportul, guvernul trebue să ’şi asigure o compensaţiune prin tariful vamal faţă cu măsurile de protecţiune ale celoralalte state. Germania nu poate să fie ea sin­gură liber-schimbistă în mijlocul celora­­lalte ţări protecţioniste; proiectul nu face decât să corespundă intereselor speciale ale Germaniei. De altfel, puţine sânt acele drep­turi vamale, care au fost urcate. Situaţiunea agriculturii fiind dea­­semenea dificilă, guvernul ’şi-a făcut da­toria, venindu-’i în ajutor. Germania urcând drepturile vamale, n’a făcut în definitiv decât aceea ce au făcut şi celelalte puteri cu ocasiunea în­cheierii de tractate comerciale. Beaboiul din Africa-de-Sud. In camera holandeză ministrul de esterne Vankol a răspuns la o interpe­lare referitoare la castrele de concen­trare, că guvernul se poate Intrepune numai într’atâta în favorul prisonierilor, ca ajutoarele trimise lor să ajungă la locul de destinaţie. Se priveşte pe su­puşii irolandezi, aceştia pot părăsi ori­când pastrele, daci nu sânt prisonieri de răsboiu. Din Londra se telegrafează, că se va face deocamdată o învoire militară cu Krüger, care ţinteşte la încheerea unui armistiţiu. In Bruxela circulă svonul, că un corp de 900 de Buri ar fi repurtat o victorie asupra unei coloane engleze în nordul Nabhalului. Burii au făcut un mare număr de prisonieri: Bulgaria şi Serbia. Generalul rus Rudanovsky va vi­­sita curţile din Sofia şi Belgrad. Visita aceasta e interpretată în unele cercuri diplomatice din Viena la începutul unei acţiuni serioase a guvernului din Pe­tersburg pentru a realiza o apropiere trai­nică între Serbia şi Bulgaria. Rusia n’a renunţat la proiectul seu de a con­stitui o confederaţiune a statelor cre­­ştine balcanice. tul, că­­şi aşa nu ajungem la nimica cu majoritatea«. Se poate, că nu o să ajungem azi­ dar’ mâne poimâne şi peste zece şi o sută de ani, doar’ tot vom ajunge la ceva. La magistrat sânt 35 funcţionari, afară de personalul poliţian, cari trag salarii de 78.671 coroane 08 bani şi din aceştia nu e nici un singur Român! Sântem în ajunul organisării — şi doar’ va fi timpul suprem să nu mai suferim starea aceasta fără păreche în analele oraşelor cu poporaţiune poli­glotă, mai ales că în Sibiiu sântem peste 4000 locuitori români şi aici e reşedinţa metropoliei române ortodoxe, care doar’ încă va trebui să tragă ceva în cum­­pănă. M. Ştiri mărunte- După o ştire ce a primit-o »Srbska Ba­­etava« din orăşelul albanez Bkodra, conducăto­­torul arnăut Huaein-bey cu 200 de Albanezi a încunjurat oraşul şi ’l-a ocupat. Albania va fi proclamată independentă. Din toate păr­ţile Arnăuţii sar în ajutorul lui Husein Din Prizrend se telegrafează, că Intre Prizrend şi Bkodra drumul este deschis. Arnău­ţii din Lyuma şi Malesi atacă pe Turci.­­ Rusia va face în curând un Împrumut de un miliard franci pe piaţa franceză. * Mai mulţi deputaţi greci, partisan­­ii me­­tropolitului demisionat din Atena, vor cere re­integrarea sa pe tronul metropolitan. Dela magistratei Sibiiului. — Afaceri orăşeneşti. — — 3 Dec. n. ’Mi-a venit la mână budgetul ora­şului Sibiiu pe anul 1902. Era lucru natural, ca să iau pri­vire în budget, mai ales că de mulţi ani s’a sălăşluit şi la Sibiiu deficitul, care­’l acoperim noi contribuabilii cu câte 12% arunc comunal. M’a interesat deci In prima linie să văd dacă a dispărut deficitul anilor anteriori şi dacă mai e necesar aruncul comunal. Spre marea mea mâhnire găsesc, că aruncul comunal se susţine şi mai departe. Şi se susţine atunci, când canalisa­­rea nu e contemplată să se facă în 1902 şi pavagiul antidiluvian rămâne în plină splendoare. Şi anume la venite de 442.921 cor. 95 bani, oraşul e silit să cheltuiască 509.499 coroane 81 bani şi deficitul trebue să-­l acopere prin arunc. Din venitul de 442.921 coroane 95 bani , pentru scopurile bisericei orto­doxe şi greco-catolice cheltueşte Sibiiul 1680 coroane, dotaţie pentru preoţi şi şcoală, pe când pentru scopuri cultu­rale săseşti e pusă la budget suma de 38.401 cor. 70 bani. Şi representanţii români din comu­nitate fac tăcerea peştelui sub cuvân­­ ­tomrea silii. Sibiiu, 7 Dec. 1901. n. Producţiunea teatrală a sociali­lor români din Sibiiu »Sâmbăta mor­ţilor« care s’a ţinut aseară în teatrul orâşenesc din loc, a succes peste toate aşteptările. Teatrul nu a putut încăpea mulţimea de public, ce s’a grăbit la re­­presentaţie. Mulţi au fost necesitaţi să se întoarcă acasă din lipsă de locuri. Prestaţiunea diletanţilor a fost de toată lauda. Ostenelile au fost re­compensate demn. Atât câştigul mo­ral cât şi material sânt deplin satis­­făcâtoare. Mai bine nu se putea. După producţiune publicul s’a întru­nit în restaurantul »Stadtparck«, unde cu adevărată iubire frăţeasca a petre­­cut până târziu împreună. Musica lui Braşoveanu, şi însufle­­ţitele toaste încă nu au lipsit. Raport mai amănunţit din lipsă de spaţiu vom pu­blica numai in numărul proxim. Ajungă deocamdată atât, că bravii noştri sociali au arătat că ce se poate face când în­ţelegere şi dragoste e între oamenii, nu­triţi de rîvna înaintării. De la „Economul“. Din Cluj ni­ se scrie: In 25 Noemvrie a. c. s’a ţinut şe­dinţa lunară a direcţiunii »Economului«, la care au luat parte toţi membrii di­recţiunii in frunte cu Ilustritatea Sa dl Vasiliu Hosszú, noul prelat papal. înainte de deschiderea şedinţei a a fost bineventat Ilustritatea Sa — din incidentul denumirii sale de prelat pa­pal — din partea presidentului Dr. Au­rel Isac, fiind de faţă şi oficialii insti­tutului. S’a purces după aceea la desbaterea obiectelor puse la ordinea zilei. Noul I prelat ca membru în direcţiune a avut ■ ocasiune de a refera o causă veche, ce a ţinut în agitaţiune spiritele celor gru­paţi la acest institut de mult timp. Prin prudenţa sa şi simţul de dreptate, ce-’l caracterisează a ştiut face o propunere ce a fost primită cu unanimitate din partea direcţiunii.­­ La 1 oră a fost bineventat de preo­ţii tractului Cluj întruniţi în sinodul de toamnă. O deputaţiune de vre o 10 inşi, preoţi şi mireni, s’au presentat Înaintea Ilustrităţii Sale la casele dlui director executiv Basiliu Podoabă, unde a fost găzduit, şi­­şi-au adus omagiile lor. Seara a fost dat din partea direc­­ţiunii un banchet în onoarea Ilustrităţii Sale. Au luat parte toţi membrii direc­ţiunii, comitetului de revisiune, oficialii institutului »Economul« şi vre­o câţiva acţionari, între cari­ul Dr. Amos Frâncu, cu totul vre­o 16 persoane. Voia bună şi toasturile îndatinate cu aceste ocasiuni nu au lipsit. Preşe­dintele direcţiunii a ridicat pocalul în sănătatea Ilustrităţii Sale, care mulţu­mind pentru bunăvoinţa şi dragostea, cu care e întimpinat în Cluj, ridică pă­­harul în onoarea directorului esecutiv al institutului »Economul« Basiliu Po­doabă, felicitândul, că a învins pe toţi acei”, cari au alergat cu arătări ano­nime pe la judecătorii, vrând a-­l com­promite.* „Tribuna Literară“ adaosă ca su­­plement la uiul nostru de azi are ur­mătorul sumar: Zi de Noemvrie (frag­ment), de Liana. — Clipă dulce, poesie, de Alexandru Aciu. — Din cartea dra­gostei. (Urmare). — Toamna, poesie, de Demetrius. — Numai neutral, humo­­rescă de H. de Plessac. — Ei..poesie, de I. Petrovici. — Sfaturi practice. — Felurimi. — Glume. Sfinţire de şcoală. La sărbătoa­rea arch. Michail şi Gavril s’a sfinţit ! In Şomcuta mare (Chior) nou edificatul­­ edificiu pentru şcoala română confesio-­­ nală gr.-cat. Actul sfinţirii ’l-a oficiat Rev. domn protopop Ioan Serb asi­­i­stat de capelanul dl Emil Butean. Răs­punsurile le a dat corul plugarilor din­­ loc sub dirigenţa dlui învăţător Ilie Pop. Protopopul Serb a ţinut o vorbire oca­­sională de o deosebită frumseţă, relevând înrîurinţa şcoalei asupra formării carac- I terului cetăţenesc şi religios al fiitorilor­­ bărbaţi. — Seara inteligenţa şi poporul au­­ aranjat petrecere destul de succeasă.­­ Acesteia și-a premers concertul reuniunii I plugarilor rom. din loc, care sub condu­cerea de steră a dlui înv. Ilie Pop au­­ secerat aplausele publicului. A urmat î apoi representarea piesei »Pentru ochii I lumii*. Toţi diletanţii s’au achitat în­­ mod vrednic de sarcina luată. In pausă 12 voinici din Şomcuta au jucat căluşerul, bătuta, hora şi sârba sub conducerea dlui Aurel Nyilván, ing. în drepturi. Publicul ’i-au aplaudat frenetic.* Nu-’i dreptate. Săptămâna tre­cută a pertractat tribunalul din Milano procesul unei fete tinere, condamnată pentru spargere. — Ce te-a îndemnat Nerone Medea — zise presidentul — să spargi prăvălia părintelui d-tale ? Acusata se ridică, își netezește fruntea palidă şi cu voce slabă îşi spune istoria vieţii. E fata unui bogat negustor văduv, în casa căruia să învîrte toată societatea inteligentă. Juzii încă o cu­noşteau de acasă. A avut mulţime de peţitori, între cari oameni din societatea înaltă. Pe toţi­­i-a refusat pentru Attore. Şi Fosoa Attore era un biet scriitoraş, cu care ceialalţi nici de vorbă nu stă­teau. De­oarece tatăl fetii cu toate ru­­gămintele şi ameninţările nu s’a învoit cu căsătoria, s’au decis să trăiască ne­­cununaţi. Bătrânul a alungat fata din casă şi a dezmoştenit o. Fata a dat pe tatăl­ seu în judecată pentru partea dela mamă-sa. La toate forurile însă a per­­dut procesul. Atunci, de­oarece în­­tr’aceea Attore a fost dat afară din funcţie şi nu aveau nici pâne, s’a dus la bătrânul şi cu rugăminţi a încercat să moaie inima bătrânului. Nu a ajutat nimic. Degiaba a căutat dreptate ori­unde. Pentru dragostea ei sinceră era condamnată de întreagă lumea. Şi au jurat atunci răsbunare. Dacă le-au luat iar tot, vor lua şi ei altora. In timpul acela s’au început în Milano spargerile cu duiumul. S’au ataşat şi ei la spăr­gători şi au continuat »meseria« până au fost arestaţi. Antâiu Attore. Fata desperată a făcut tot posibilul sâ-’l scape insă nu ’l-a putut. A fost condamnat-o la un an şi jumătate. Sgârcenia tatii, hotăririle nemi­loase ale justiţiei m’au îndârgit contra lumii întregi şi le voiu urî ambele până la ultima resuflare !... Un an şi jumătate de închisoare — pentru ce ?... Nu, nu-i dreptate — zise fata în urmă. Judele a fost atât de pătruns de vorbirea fetii şi de multele nedreptăţi ce îi s’au făcut, încât imediat a demisi­onat. Nenorocire de tren. Din Con­stanţa să vesteşte o mare nenorocire. Maşina Călmăţui ducându-se să ia 26 vagoane încărcate de pe linia pri­măriei, care are o pantă repede, a deraiat fiind ceaţă şi brumă. Două vagoane au fost sfărâmate şi productele vărsate, iare maşina a su­ferit avarii însemnate rupându -şi mar­chiza. Din personalul trenului trei au fost striviţi şi cadavrele lor mutilate în mod groaznic. Bareile lui Caligula In Roma s’a fondat o societate pe alţii cu scopul să ridice cele doue bărci romane, ce se află scufundate în lacul Nemi, spre Sud-Ost dela Roma. Aceste două bărci au fost ale împăratului Caligula, con­struite cu iuos fabulos. Sânt adevărata comori. Au fost asemenea cu două pa­late plutitoare. In secolul al cincilea şi nouălea s’au încercat să scoată bărcile la suprafaţă, dar­ n’au reuşit. Planul de acum e să canaliseze prin pământ lacul, ca apa să scadă şi astfel să pur­ceadă la muncă.« Societatea de lectură ,Andreiu Şaguna‘, invită la Şedinţa publică, ce se va ţină joi, în 29 Noemvrie v. 1901 în memoria Marelui Archiereu Andreiu în sala cea mare a »Seminarului An­­dreian« din Sibiiu, începutul la 7 ore seara. Marinimoasele oferte în favorul societăţii să vor curta cu mulţumită în ziare. NB Intrarea prin strada »Hunds­­ru­ken«. Program: 1. Deschiderea şedinţei prin preşed. societăţii Dr. George Propa, prof. sem. — 2. »Imn studenţesc«, de T. Cerne, esecutat de corul societăţii, — 3. »Cuvânt festiv«, rostit de Dimitrie Bor­da, cleric îa cursul al IlI-lea. — 4. »Paul Chinezul«, poesie de I.Neniţeanu, declamată de Octavian Stolos, pedagog om sal el III-lea. — 5. »Poveste« de I. Komzak, esecutată de orchestra socie­tăţii. — 6 »Arta şi Religiunea« diserta­­ţiune de George Tulbure, oleric în cur­­bul al IlI-lea. — 7 a) »Pe prisont de­parte*, de I. Mendelssohn. b) »Până când ţineam cu codrul«, de I. Mateiu, executata de corul societăţii. 8. »Elec­torale*, poesie de I. Negruzzi, declamată de George Bocitu, oleric în cursul I ia­ 9. »Pontpouriu II lea românesc«, de I. Murăşan, esecutat de orchestra sociti­­tății. * 25 Noemvrie (8 Decemvrie) 1901 Nr. 218

Next