Tribuna, noiembrie 1901 (Anul 18, nr. 202-221)
1901-11-25 / nr. 218
Anul XVIII Sbiiu, Dumincă 25 Noemvrie (8 Decemvrie) 1901 Nr. 218 ABONAMENTELE l’entru Siblia : îuni 1 oor. 70 bani, '/« an 5 oor., •/, an 10 cor., 1 an 20 oor. Pentru ducere* la ouai ca 30 bani pe Inna mai mult Pentru utonareUe 1 lună 2 oor. 40 bani, '/« an 7 oor., *), an 14 oor., 1 an 28 oor Pentru România pi atrfttnfctate t '/, an 10 franci, */„ an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele *e tac numai pl&lindc-se înainte. INSERȚIUNILE Un fir garmond prima dată 14 bani, a doua oară 12 bani a traia-oară 10 ban*. Redacţia şi administrata: Strada Poplăcai Nr 15. Se preimmlfrl la ponte pi lirării. In RomAnia abonamentele să fac la domnul Carol Schulder, București, strada Șelar, 10. Epistola isafrancats sa reluat. — Madițaorbite nu «a !»Rp«i» A Numeri singuratici a 10 bani se vând în Sibiiu, la librăria »Tipografiei«, societate pe acțiuni — In Alba-Iulia la librăria Weisz Bernat »la loterie*. La pentru Decemvrie st. vechiu învita Administraţia ziarului „TRIBUNA* O prăpastie intre Maghiari şi între noi. iii (**). Ideeafundamentală a unei alianţe între Români şi Maghiari, este o idee cu desăvîrşire sănătoasă. Am pută zice, o idee elementară, oare se impune. Şi unii şi alţii plutim — baloane mici şi nesigure — între două oceane uriaşe: slavismul şi germanismul. Unii şi alţii suntem prea puţin puternici numericeşte şi prea nefavorabil situaţi geograficeşte, ca să putem înfrunta cu linişte şi cu isbândă cutropirea, cu care ne-ar ameninţa unul sau altul din aceste oceane. împreună însă, aproape douăsprăzece milioane de Români şi peste şapte milioane de Maghiari, am constitui un viguros bastion etnic în contra cutropirii panslave sau pangermane, înţeleasă în chipul acesta — şi numai aşa poate fi înţeleasă rezonabil şi echitabil — o alianţă intre cele două popoare astăzi atât de vrăjmaşe, intre sine, ar fi o ţintă pentru care factorii politici maghiari ar trebui să se inspire mai mult chiar decât oamenii politici români. înainte de toate, Maghiarii sânt şi numericeşte şi ‘geograficeşte inferiori Românilor. Nici opt milioane de suflete, pe urmă situaţi pe şes deschis — şansele lor de resistenţă, fie contra panslavismului fie contra pangermanismului sânt foarte problematice. • Etniceşte, Maghiarii sânt amestecaţi cu fel de fel de elemente; mai cu teama şi din nenorocire pentru ei sânt amestecaţi cu Evrei, această rassă de oameni inasimilabilă şi disolvantă. , Economiceşte, Maghiarii sunt deja robi legaţi a capitalului evreesc şi ai comerciului şi industriei străine. Nu noi Românii nu putem vorbi de un comerciu naţional şi de o industrie naţio-nalfi, dar cel puţin nu suntem robii capitalelor străine. Nu euatem robii banului străin nici la noi, nici în România. Socialiceşte, Maghiarii au început deja să pătimească de bolile mari ale veacului: pauperism, corupţie politică, desfrâu moral — din îndemnul cărora se ridică trufaş socialismul. Dar nici chiar polipeşte, situaţia Maghiarilor nu-i cine ştie ce blagoslovită. In luptă de moarte—astăzi cu naţionalităţile, mâne cu socialismul, utopia statului maghiar naţional şi imperialist îşi are pecetluită de pe acum sentenţa de moarte. Mai departe, oricât de răsfăţaţi copii ai Vienei sunt, Maghiarii n’au un stat liber ca România şi n’au o dinastie naţională ca fraţii noştri liberi. N’au nici avantagiul României de a se bucura de guvernarea unei cuminţi familii domnitoare germane, care înseamnă mult bine pentru legăturile elementului românesc cu Germanii. In sfirşit, poporul maghiar stă Înfipt în Europa singur cuc, fără de nici o înrudire de rassă cu vreunul din popoarele europene. Se mai adaoge acestui desavantagiu elementar şi acea nesuferită fire naţională a Maghiarului carel-a făcut urgisit tuturor popoarelor cu cari locueşte împreună şi acel şovinism naţional despotici care a discreditat politica ungurească pretutindenea ţindă se aude de ea. în asemenea condiţii, nu ştim zău ce garanţii de proprie forţă de resistenţă şi ce motive de a nesocoti pe ori ca aliat firesc — mai pot ave Maghiarii în faţa primejdiilor panslavismului şi pangermanismului. Şi e greu să pricepem ca mintea noastră, cum de se mai pot încăpăţina Maghiarii în politica de duşmănie morţişă faţă cu noi. »Satul arde şi baba se piaptănă«. Maghiarii văd primejdia putropirii, care ameninţă pe micile neamuri din Balcani de cătră cele două mari rasse europene, dar’ nu ştiu treabă mai bună decât se tot pieptene părul vâlvoiu al istoricei lor zeiţe: ideea de stat maghiar. Intoleranţi până la brutalitate faţă cu dreptăţile altuia şi fuduli până la ridicol de penele lor de păun . Maghiarii nu chbzuesc să se lapede de satana despoţiei lor de rassă şi se se apropie cu cinstit suflet de noi, ci visează cai verzi pe păreţi: imperiu maghiar între Slavi şi Germani! Lucru firesc, fiecare om şi fiecare popor are dreptul să doarmă şi să viseze ce vrea, însă tot paguba lui, când se trezeşte la realitatea amară, de care nici prin vis nici prin minte nu şi-a trecut! Pe semne, către o asemenea pagubă straşnică se apropie de voea lor Maghiarii. Ei, cu nebuneasca utopie de stat, care le-a ciuruit capul, se aruncă orbiş in prăpastia, pe care o sapă mereu intre noi şi între dînşii. — Vom termina, cu articolul următor. SibÜiz, 7 Dec. 1901. ]Itt ce mijloace recurg Maghiarii ! Alegerile municipale din toamna aceasta au fost interesante întru atâta, că naţionalităţile au întrat in luptă pretutindeni cu mai multă forţă, ca în trecut. Resultatul a fost, că dintre obicinuiţii candidaţi oficioşi, cari până acuma se alegeau, aşa zicend, la comanda fisclgăbiraelor, acum au căzut o mulţime in mod ruşinos. Lupta naţionalităţilor a fost legală şi candidaţii lor reuşiţi încă nici nu stau în proporţie cu numărul lor. Cu toate acestea resultatele luptelor electorale din municipii şi au îndemnat pe Maghiari se recurgă la tot felul de tertipuri şi nelegiuiri, în mai multe locuri, unde d. e. Românii erau siguri de reuşită, prin, mistificări şi invective, prin apucăturile şi ilegalităţile organelor administrative, au fost majoritaţi. Unde n'au putut învinge şoviniştii, cu voia au comis tot felul de iregularităţi, ca astfel alegerile, atacate tot de ei să fie apoi nimicite. Şi precum s'a întâmplat în mai multe cercuri româneşti, astfel s'a întâmplat şi la Slovaci, cari de asemenea au rapor- I tat frumoase învingeri. Alegerie din corn. Turoţ au fost nimicite toate, pentru că lista Slovacilor a reuşit. Asta-’i »dreptul, legea şi dreptatea« lui Széll Kálmán. Din dietă, în şedinţa de ieri a camerei maghiare s’au pertractat mai multe petiţiuni. Kossuth Ferencz s’a ocupat cu emigrările şi a cerut, ca guvernul să iee cele mai grabnice măsuri pentru atîrpirea acestui rău, care ameninţă cu depopularizare întreg ţinutul nordic. Prim-ministrul Széli răspunde, că emigrarea nu poate fi oprită. Va regula-o insă prin lege, punând capăt amăgirilor din partea agenţilor străini şi prin crearea unui raport stabil cu cei emigraţi. La ordinea zilei au mai fost o representaţiune pentru sistarea negoţului cu cereale pe termin bianco, pentru ştergerea îndatoririi ,la transportul militar, pentru protegearea minimului de avere şi ştergerea dării pe vin. Polonii şi Germanii. Demonstraţiile Polonilor contra Prusiacilor din incidentul sentenței din Gnesen, ca toate tăinuirile, se vede că ii genează pe Germani. Mare neplăcere a causat în Berlin presenţa ministrului galiţian Pientak la serbarea Mickievici, unde s’au repetat demonstraţiile antigermane. în chestia demonstraţiilor decurg tratative între contele Goluchovski şi prinţul Eulenburg, ambasadorul german la Viena. Se afirmă, că contele Goluchowski va desaproba atât mişcările poloneze, cât şi atitudinea mininistrului Pieniak. ''La ce resultat au ajuns tratativele, nu se ştie positiv. Deputaţii poloni au făcut în 51. c. în Reichstagul din Berlin o interpelaţie, întrebând pe cancelarul imperiului, că are cunoştinţă despre faptul, că evenimentele din Gnesen au produs sensaţie şi în străinătate şi ce atitudine are să fee în aceasta chestie ? Dintre ziarele germane, singură „ Germania“ din Berlin ia in apărare pe Poloni, pe când celelalte zic, că demonstraţiile şi articolele de ziare nu vor împedeca de a se propune tot nemţeşte în şcoalele poporale din Prusia. Apoi arată, că nu le pasă de atacurile Polonilor. Din tonul lor însă să vede, ea totuşi le pasă! CANDIDAREA IHINISBOLII PLOSZ, la cercal Rigyicsa, devenit vacant prin denumirea lui Latinovics de Ilipan, partidul guvernamental a pus candidatura ministrului de justiţie, Plost Sándor, care la alegerile generale a căzut In Baia faţă de tineml Jidan Koanubint, Reich Aladár. Independiştii au decis, eft şi la Rigyicza ii vor pune lui Ploss contra - audidot. m -Acţiunea contra emigrării. Municipiul comitatului Szepes a esmis o comisiune, care să studieze căuşele emigrării şi apoi că presinte un proiect de măsuri pentru împedecarea acesteia. Comisiunea esmisă a făcut următoarele propuneri mai însemnate. Restrângerea dreptului de currimărit. Interzicerea de a vinde rachiu Dumineca. Oprirea preoţilor, învăţătorilor şi a funcţionarilor administrativi de a înlesni primirea de paşapoarte. împedecarea întrebuinţării aceluiaşi paşaport de mai mulţi inşi. Capul familiei să nu fie lăsat să emigreze, până când nu asigură existenţa celor rămaşi acasă. (Din ce? Par’că de fiori de cuc ia lumea’n cap!) Până la 23 de ani nimeni să nu poată emigra. Lăţirea dreptului de păşunat şi desvoltarea industriei de casă. Românii in municipii. In comitatul Sătmarului. Suntem trecuţi şi peste alegerile municipale. Comitatul Satmarului — deşi e format in mare parte de Români — la conducerea vieţii comitatense abia au încăput 2—3 Români de fapte şi cu dragoste de neam. Din cei 290 membrii aleşi abia putem înşira aici pe pârinetele Constantin Lucaciu din Jojib şi Vasiliu Coteţ din Prislop. Caialalţi câţi a Români aleşi sunt sau preoţi cu »coctidsraţii« şi »reserve diplomate« sau spoi notari şi slujbaşi, cărora nu le iartă interesul să-’şi poarte fesul după cum cer interesele de obşte ale neamului. Mai dureros este însă faptu’, că în acest mare comitat Românii n’au avut la alegeri nici cinstea biruiţilor. Nu! * biruit nime, căci absolut n’au intrat în luptă. Despre vre-o constuire prealabilă, despre formarea unei liste a Românilor de bine, care ar fi cu folos să între In congregaţie nici vorbă n fost. Pe aici lumea românească doarme Somnul naţional sau cel mult să văicărează de relele, ce e’au năpustit asupra bietului Român.. . încolo — »domnii« îşi dreg şi-’şi poartă mendrele. Aceşti »domnii« (înţelege de la fişpan până la «Măria Sa«, care mătură cancelariile!) în curând o să fericească Sătmarul cu diregători noi. Viceşpanul va fi de al lor. Acela »doreşte« fibiraele, aceştia »operează să fie aleşi« cotarii şi primarii, ce sunt gata să le împlinească toate başibuzuciile şi ca să avem icoana stărilor din viitor sau cel puţin pe 6 ani! Şi apoi se miră preotul şi învăţătorul român şi cu el ţăranii noştri, că »oare cum să fie treaba de ne merge nouă atât de rău«. Şi nime nu înţelege şi nime nu-’şi poate esplica... Grozavă enigmă ! Dar’ nime să nu-’şi mai aducă aminte de ruşinea ca alegători români să se lapede la alegerile municipale de şeful lor tractual bisericesc şi să se vândă la un nu ştiu ce fel de »erdész« de-al unui grof! ? Şi câte astfel de alte rulini. La alegeri municipale şi la lucruri de bine — stăm eau acasă sau mergem chinuiţi de «horincă« pe partea duşmanului şi apoi ne bocim de »băte multe trăsuri şi nedreptăţi«. Oare cine poartă vina ? De aş şti, că blăstămul’i-ar ajunge numai pe cei ştiutori şi cărturari, le-aş zice: până nu vă îndreptaţi — tot aşa să vă bateţi, cu capul de petrile asupririlor ! •—?— Din cercul Bocşei mont. — Alegerea din Ratna. — Signalul luptai dat de conferenţa fruntaşilor noştri din Bogşa a băgat frică în oamenii stăpânirii, că înainte de alegere am observat o mişcare neobicinuită. Ziua şi noaptea se trimiteau cursuri cu epistole din centru. Protopretorul Knotty a cutreerat întreg cercul dând ordine referitoare la alegeri. Organele sale subalterne au pus şi petrile în mişcare, ca să ne învingă. — Instrument bun de porteşit s’a dovedit mai ales notarul din Vermeş, Vancea, care nu numai afară, dar’ şi în localul alegeri a nimicit cu forţa biletele de votare, dândule de cele impuse. Notarul din Ramna, Szögyény, care ca vicepreşedinte sta la masa presidială, primea biletele de votare, le deschidea înainte de a le pune în urnă spre terorizarea alegătorilor (Poftim alegere liberă! — zisa fibireului) Bărbaţii noştrii de încredere au protestat în contra acestei proceduri nelegale, dar’ în zădar, că fărădelegea îşi ţinea cursul seu, neîmpedecată de nime. Nu ne mirăm da purtarea acestor notari, că dacă nu s’ar fi purtat aşa, cădeau din graţia fibireului şi erau in urmă espuşi la cele mai mari şicane. Ne mirăm mult însă de părintele Nicolae Popescu, preot gre cat din Ramna, care încă a participat la conferenţa din Bogşa montană, şi contra decisului de a foio, pactează cu fibricul pentru alegerea dlor: Mihaiu Jian, canonic în Lugoj, şi Nicolae Bolboca protopop în Vermeş. Aceşti doi candidaţi erau altcum luaţi şi în lista noastră, dar, luând la cunoştnţă conducătorii partidului nostru naţional împrejurarea, că aceşti domni primesc candidatura oferită de fibireu, care avea numai scopul a ne divisa —■ au început a şterge din listă pe numiţii domni , deoarece nu mai aveam încredere în sinceritatea luptei, văzându-ne prin uneltiri dezbinaţi. Părintele Popescu a lucrat mult pentru reuşirea listei oficioasa de dragul celor doi candidaţi Români. Bie-’i de bine! Pe viitor ne vom feri de el şi-i vom zice: »Fugi de la noi .........* Lupta noastră ne au dat doi Români, ale căror sentimente româneşti nu le tragem la îndoială, dar ne doare că s’au alea prin graţia fibirăului. Dacă dlor nu paptau cu fibirăul, eram siguri că nu doi Români se alegeau, ci patru, pentru că poporul era foarte însufeţit. Prin primirea candidatului în ambele partide s’a divisat partidul nostru — scopul fibirăului s’a împlinit, şi noi am căzut, — dar’ am căzut cu onoare. Onoare li se cuvine preoţilor Iosif Birta din Jersig, Augustin Aldan din Vermeş şi loan Pinou din Ramna, precum şi învăţătorilor Romul Anouşa din Ramna şi Daniel Popoviciu din Jidovin, cari împreună cu alţi fruntaşi cu neînfrânt zel s’au luptat.* Onoare li se cuvine şi alegătorilor din Jidovin Jersig şi Vermeş, cari au stat la locul lor neînfrîpaţi, conştii de drepturile lor. Ruşine să le fie celor fricoşi şi iubitori de aldămaşe din Ramna şi Bărbos, pentru că voturile Ramnenţilor şi Bărboşanilor ne-au repus. Totodată am observat, efi în centru nu s’a lucrat odată nimic. Domnul protopop Maxim Popoviciu a obţinut în Bogşa montană — o comună mare cu o majoritate absolută de alegători şi inteliginţa frumoasă — abia 11 voturi. Dovadă, că Românii din Bogşa montană nu s'au angajat serios la luptă, o& altcum poate tot obţineau mai multe voturi şi nu 11. Treziţi au fost de fruntaşii din Lugoj, dar’ îndată au adormit carfişi. Berxovianul. îi — Refleeanntti. — EBES — 4 Decemvrie c. Un »binevoitor* — halal de aşa binevoitor! — se ocupă în numeric 214 şi 215 ai »Tribunei« cu »Internatele şi şcoalele din Beiuş« şi să năpusteşte asupra lor intr’o formă de tot duşmănoael aşezămintelor noastre culturale. Ţin de superfluu şi mă simt nechiemat a lua în apărare sentimentele curate, ce nutreau profesorii gimnastului din Beiuş pentru a înălţa prestigiul acestui institut, care are menire de a da intremânt spiritual celor 400 tineri, în parte covârşitoare Români, cari aproape din toate unghiurile patriei vin aici pentru de a-şi câştiga cunoştinţele trebuincioase pentru greul vieţii. Alţi factori mai competenţi ca »Binevoitorul« din chestiune supraveghează activitatea lor in toate direcţiunile şi părinţii băieţilor se pot convinge dela înşişi fii lor, ori profesorii în clasele superioare, unde şi când văd trebuinţă nu numai că esplică româneşte, ci primele şi răspunsurile băieţilor în româneşte, până atunci până când aceştia să pot folosi îndeajuns de limba maghiară. Că, câteodată forţează răspunsurile în această limbă, o fac aceasta spre binele şi folosul elevilor, dela cari la examenul de maturitate se pretinde desteriătate in limba maghiară toaraai în aceeaşi măsură ca la un institut maghiar. Esclusivitatea întru folosirea limbii ungureşti în conversaţia colegială, în timpul liber, pe coridoare şi în jurul Institutului este o exageraţie, de cari bâjbăie corespondenţa. N’are să se mire nime de aceea, că cutare dascăl — fie acela ori care şi dela ori-care şcoală mai zice câteva vorbe şi în limba, ou care pe buze a eşit dela prelegere şi mai vîrtea atunci, când acele se Invtrteau pe lângă lucrurile, ou cari în şcoală s’a ocupat. Aceea se întâmplă nu odată şi nu numai în Beiuş, ci şi în alte locuri, ofi profesorii in şcoală şi pe lângă şcoală vorbesc in mai multe limbi, bună-oară profesorul de limba română româneşte, cel de Cea maghiară, când ungureşte, când româneşte, dar’ apoi să-’i auzi pe proafesorii de limba germană şi franceză cum îţi convărseasă unul nemţeşte altul