Tribuna, noiembrie 1901 (Anul 18, nr. 202-221)

1901-11-25 / nr. 218

Anul XVIII Sbiiu, Dumincă 25 Noemvrie (8 Decemvrie) 1901 Nr. 218 ABONAMENTELE l’entru Siblia : îuni 1 oor. 70 bani, '/« an 5 oor., •/, an 10 cor., 1 an 20 oor. Pentru ducere* la ouai ca 30 bani pe Inna mai mult Pentru utonareUe­­ 1 lună 2 oor. 40 bani, '/« an 7 oor., *), an 14 oor., 1 an 28 oor Pentru România pi atrfttnfctate t '/, an 10 franci, */„ an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele *e tac numai pl&lindc-se înainte. INSERȚIUNILE Un fir garmond prima­ dată 14 bani, a doua­ oară 12 bani a traia-oară 10 ban*. Redacţia şi administrata: Strada Poplăcai Nr 15. Se preimmlfrl la ponte pi li­rării. In RomAnia abonamentele să fac la domnul Carol Schulder, București, strada Șelar, 10. Epistola isafrancats sa reluat. — Madițaorb­ite nu «a !»Rp«i» A Numeri singuratici a 10 bani se vând în Sibiiu, la librăria »Ti­pografiei«, societate pe acțiuni — In Alba-Iulia la librăria Weisz Bernat »la loterie*. La pentru Decemvrie st. vechiu învita Administraţia ziarului „TRIBUNA* O prăpastie intre Maghiari şi între noi. iii (**). Ideea­­fundamentală a unei alianţe între Români şi Maghiari, este o idee cu desăvîrşire sănătoasă. Am pută zice, o idee elementară, oare se impune. Şi unii şi alţii plutim — baloane mici şi nesigure — între două oceane uriaşe: slavismul şi germanismul. Unii şi alţii suntem prea puţin puter­nici numericeşte şi prea nefavorabil si­tuaţi geograficeşte, ca să putem înfrunta cu linişte şi cu isbândă cutropirea, cu care ne-ar ameninţa unul sau altul din aceste oceane. împreună însă, aproape douăspră­­zece milioane de Români şi peste şapte milioane de Maghiari, am constitui un viguros bastion etnic în contra cutro­­pirii panslave sau pangermane, înţeleasă în chipul acesta — şi nu­mai aşa poate fi înţeleasă rezonabil şi echitabil — o alianţă intre cele două popoare astăzi atât de vrăjmaşe, intre sine, ar fi o ţintă pentru care factorii politici maghiari ar trebui să se inspire mai mult chiar decât oamenii politici români. înainte de toate, Maghiarii sânt şi numericeşte şi ‘geograficeşte inferiori Românilor. Nici opt milioane de suflete, pe urmă situaţi pe şes deschis — şansele lor de resistenţă, fie contra panslavismu­lui fie contra pangermanismului sânt foarte problematice. • Etniceşte, Maghiarii sânt ameste­caţi cu fel de fel de elemente; mai cu teama şi din nenorocire pentru ei sânt amestecaţi cu Evrei, această rassă de oameni inasimilabilă şi disolvantă. , Economiceşte, Maghiarii sunt deja robi legaţi a capitalului evreesc şi ai comerciului şi industriei străine. N­u noi Românii nu putem vorbi de un co­merciu naţional şi de o industrie naţio-­nalfi, dar­ cel puţin nu suntem robii ca­pitalelor străine. Nu euatem robii ba­nului străin nici la noi, nici în Ro­mânia.­­ Socialiceşte, Maghiarii au început deja să pătimească de bolile mari ale veacului: pauperism, corupţie politică, desfrâu moral — din îndemnul cărora se ridică trufaş socialismul. Dar­ nici chiar polipeşte, situaţia Maghiarilor nu-­i cine ştie ce blagoslo­vită. In luptă de moarte—astăzi cu na­ţionalităţile, mâne cu socialismul, uto­pia statului maghiar naţional şi impe­rialist îşi are pecetluită de pe acum sen­­tenţa de moarte. Mai departe, ori­cât de răsfăţaţi co­pii ai Vienei sunt, Maghiarii n’au un stat liber ca România şi n’au o dinastie naţională ca fraţii noştri liberi. N’au nici avantagiul României de a se bu­cura de guvernarea unei cuminţi familii domnitoare germane, care înseamnă mult bine pentru legăturile elementu­lui românesc cu Germanii. In sfirşit, poporul maghiar stă În­fipt în Europa singur cuc, fără de nici o înrudire de rassă cu vre­unul din po­poarele europene. Se mai adaoge ace­stui desavantagiu elementar şi acea ne­suferită fire naţională a Maghiarului care­­l-a făcut urgisit tuturor popo­are­­­lor cu cari locueşte împreună şi acel şo­vinism naţional despotici care a discre­ditat politica ungurească pretutindenea ţindă se aude de ea. în asemenea condiţii, nu ştim zău ce garanţii de proprie forţă de resi­­stenţă şi ce motive de a nesocoti pe ori­ ca aliat firesc — mai pot ave Ma­ghiarii în faţa primejdiilor panslavismu­lui şi pangermanismului. Şi e greu să pricepem ca mintea noastră, cum de se mai pot încăpăţina Maghiarii în politica de duşmănie morţişă faţă cu noi. »Satul arde şi baba se piaptănă«. Maghiarii văd primejdia putropirii, care ameninţă pe micile neamuri din Balcani de cătră cele două mari rasse europene, dar’ nu ştiu treabă mai bună decât se tot pieptene părul vâlvoiu al istoricei lor zeiţe: ideea de stat maghiar. Intoleranţi până la brutalitate faţă cu dreptăţile altuia şi fuduli până la ri­dicol de penele lor de păun . Maghiarii nu chbzuesc să se lapede de satana despoţiei lor de rassă şi se se apropie cu cinstit suflet de noi, ci visează cai verzi pe păreţi: imperiu maghiar între Slavi şi Germani! Lucru firesc, fiecare om şi fiecare popor are dreptul să doarmă şi să vi­seze ce vrea, însă tot paguba lui, când se trezeşte la realitatea amară, de care nici prin vis nici prin minte nu şi-a trecut! Pe semne, către o asemenea pagubă straşnică se apropie de voea lor Ma­ghiarii. Ei, cu nebuneasca utopie de stat, care le-a ciuruit capul, se aruncă orbiş in prăpastia, pe care o sapă me­reu intre noi şi între dînşii. — Vom termina, cu articolul ur­mător. SibÜiz, 7 Dec. 1901. ]Itt ce mijloace recurg Ma­ghiarii ! Alegerile municipale din t­oamna aceasta au fost interesante întru atâta, că naţionalităţile au întrat in luptă pretutindeni cu mai multă forţă, ca în trecut. Resultatul a fost, că dintre obicinuiţii candidaţi oficioşi, cari până acuma se alegeau, aşa zicend, la comanda fisclgăbiraelor, acum au căzut o mulţime in mod ruşinos. Lup­ta naţionalităţilor a fost legală şi can­didaţii lor reuşiţi încă nici nu stau în proporţie cu numărul lor. Cu toate acestea resultatele luptelor electorale din municipii şi au îndemnat pe Ma­ghiari se recurgă la tot felul de terti­puri şi nelegiuiri, în mai multe lo­curi, unde d. e. Românii erau siguri de reuşită, prin, mistificări şi invective, prin apucăturile şi ilegalităţile orga­nelor administrative, au fost majori­­taţi. Unde n'au putut învinge şovi­­ni­ştii, cu voia au comis tot felul de iregularităţi, ca astfel alegerile, atacate tot de ei să fie apoi nimicite. Şi precum s'a întâmplat în mai multe cer­curi româneşti, astfel s'a întâmplat şi la Slovaci, cari de asemenea au rapor- I tat frumoase învingeri. Alegerie din corn. Turoţ au fost nimicite toate, pentru­ că lista Slovacilor a reu­şit. Asta-’i »dreptul, legea şi dreptatea« lui Széll Kálmán. Din dietă, în şedinţa de ieri a camerei maghiare s’au pertractat mai multe petiţiuni. Kossuth Ferencz s’a ocupat cu emigrările şi a cerut, ca gu­vernul să iee cele mai grabnice măsuri pentru atîrpirea acestui rău, care ame­ninţă cu depopularizare întreg ţinutul nordic. Prim-ministrul Széli răspunde, că emigrarea nu poate fi oprită. Va regula-o insă prin lege, punând capăt amăgirilor din partea agenţilor stră­ini şi prin crearea unui raport stabil cu cei emigraţi. La ordinea zilei au mai fost o representaţiune pentru sistarea negoţului cu cereale pe termin bianco, pentru ştergerea îndatoririi ,la tran­sportul militar, pentru protegearea mini­mului de avere şi ştergerea dării pe vin. Polonii şi Germanii. Demon­straţiile Polonilor contra Prusiacilor din incidentul sentenței din Gnesen, ca toate tăinuirile, se vede­ că ii genează pe Germani. Mare neplăcere a causat în Berlin presenţa ministrului galiţian Pientak la serbarea Mickievici, unde s’au­ repetat demonstraţiile antiger­­mane. în chestia demonstraţiilor decurg tratative între contele Goluchovski şi prinţul Eulenburg, ambasadorul ger­man la Viena. Se afirmă, că contele Goluchowski va desaproba atât mişcă­rile poloneze, cât şi atitudinea mini­­nistrului Pieniak. ''La ce resultat au ajun­s tratativele, nu se ştie positiv. Deputaţii poloni au făcut în 51. c. în Reichstagul din Berlin o interpela­ţie, întrebând pe cancelarul imperiului, că are cunoştinţă despre faptul, că eve­nimentele din Gnesen au produs sen­­saţie şi în străinătate şi ce atitudine are să fee în aceasta chestie ? Dintre ziarele germane, singură „ Germania“ din Berlin ia in apărare pe Poloni, pe când celelalte zic, că de­monstraţiile şi articolele de ziare nu vor împedeca de a se propune tot nem­ţeşte în şcoalele poporale din Prusia. Apoi arată, că nu le pasă de atacurile Polonilor. Din tonul lor însă să vede, ea to­tuşi le pasă! CANDIDAREA IHINISBOLII PLOSZ, la cercal Rigyicsa, devenit vacant prin de­numirea lui Latinovics de Ilipan, partidul guvernamental a pus candidatura mini­strului de justiţie, Plost Sándor, care la alegerile generale a căzut In Baia faţă de tineml Jidan Koanub­int, Reich Aladár. In­­dependiştii au decis, eft şi la Rigyicza ii vor pune lui Ploss contra - audidot. m -Acţiunea contra emigrării. Municipiul comitatului Szepes a esmis o comisiune, care să studieze căuşele emigrării şi apoi că presinte un proiect de măsuri pentru împedecarea acesteia. Comisiunea esmisă a făcut următoarele propuneri mai însemnate. Restrângerea dreptului de curri­­mărit. Interzicerea de a vinde rachiu Du­mineca. Oprirea preoţilor, învăţătorilor şi a funcţionarilor administrativi de a înlesni primirea de paşapoarte. împedecarea întrebuinţării aceluiaşi paşaport de mai mulţi inşi. Capul familiei să nu fie lăsat să emigreze, până când nu asigură exis­­tenţa celor rămaşi acasă. (Din ce? Par’că de fiori de cuc ia lumea­’n cap!) Până la 23 de ani nimeni să nu poată emigra. Lăţirea dreptului de păşunat şi desvoltarea industriei de casă. Românii in municipii. In comitatul Sătmarului. Suntem trecuţi şi peste alegerile municipale. Comitatul Satmarului — deşi e format in mare parte de Români — la conducerea vieţii comitatense abia au încăput 2—3 Români de fapte şi cu dragoste de neam. Din cei 290 membrii aleşi abia putem înşira aici pe pârin­e­­tele Constantin Lucaciu din Jojib şi Vasi­liu Coteţ din Prislop. Caialalţi câţi a Români aleşi sunt sau preoţi cu »cocti­­dsraţii« şi »reserve diplomate« sau spoi notari şi slujbaşi, cărora nu le iartă in­teresul să-’şi poarte fesul după cum cer interesele de obşte ale neamului. Mai dureros este însă faptu’, că în acest mare comitat Românii n’au avut la alegeri nici cinstea biruiţilor. Nu­­! * biruit nime, căci absolut n’au intrat în luptă. Despre vre-o const­­uire preala­bilă, despre formarea unei liste a Româ­nilor de bine, care ar fi cu folos să între In congregaţie nici vorbă n fost. Pe aici lumea românească doarme Somnul naţional sau cel mult să văică­rează de relele, ce e’au năpustit asupra bietului Român.. . încolo — »domnii« îşi dreg şi-’şi poartă mendrele. Aceşti »domnii« (înţelege de la fişpan până la «Măria Sa«, care mătură cancelariile!) în curând o să fericească Sătmarul cu diregători noi. Viceşpanul va fi de al lor. Acela »doreşte« fibira­­ele, aceştia »operează să fie aleşi« co­tarii şi primarii, ce sunt gata să le îm­plinească toate başibuzuciile şi ca să avem icoana stărilor din viitor sau cel puţin pe 6 ani! Şi apoi se miră preotul şi învăţă­torul român şi cu el ţăranii noştri, că »oare cum să fie treaba de ne merge nouă atât de rău«. Şi nime nu înţelege şi nime nu-’şi poate esplica... Grozavă enigmă ! Dar’ nime să nu-’şi mai aducă aminte de ruşinea ca alegători români să se lapede la alegerile municipale de şeful lor tractual bisericesc şi să se vândă la un nu ştiu ce fel de »erdész« de-al unui grof! ? Şi câte astfel de alte ru­lini. La alegeri municipale şi la lucruri de bine — stăm eau acasă sau mergem chinuiţi de «horincă« pe partea duşma­nului şi apoi ne bocim de »băte multe trăsuri şi nedreptăţi«. Oare­ cine poartă vina ? De aş şti, că blăstămul’i-ar ajunge numai pe cei ştiutori şi cărturari, le-aş zice: până nu vă îndreptaţi — tot aşa să vă bateţi, cu capul de petrile asu­pririlor ! •—?— Din cercul Bocşei mont. — Alegerea din Rat­na. — Signalul luptai dat de conferenţa fruntaşilor noştri din Bogşa a băgat frică în oamenii stăpânirii, că înainte de alegere am observat o mişcare ne­­obicinuită. Ziua şi noaptea se trimiteau cursuri cu epistole din centru. Proto­­pretorul Knotty a cutreerat întreg cer­cul dând ordine referitoare la alegeri. Organele sale subalterne au pus şi pe­trile în mişcare, ca să ne învingă. — Instrument bun de porteşit s’a dove­dit mai ales notarul din Vermeş, Van­­cea, care nu numai afară, dar’ şi în lo­calul alegeri­ a nimicit cu forţa bile­tele de votare, dândule de cele impuse. Notarul din Ramna, Szögyény, care ca vicepreşedinte sta la masa presidială, primea biletele de votare, le deschidea înainte de a le pune în urnă spre tero­­rizarea alegătorilor (Poftim alegere li­beră! — zisa fibireului) Bărbaţii noştrii de încredere au protestat în contra acestei proceduri nelegale, dar’ în zădar, că fărădelegea îşi ţinea cursul seu, neîmpedecată de nime. Nu ne mirăm da purtarea ace­stor notari, că dacă nu s’ar fi purtat aşa, cădeau din graţia fibireului şi erau in urmă espuşi la cele mai mari şicane. Ne mirăm mult însă de părintele Nico­­lae Popescu, preot gre cat din Ramna, care încă a participat la conferenţa din Bogşa­ montană, şi contra decisului de a foio, pactează cu fibricul pentru aleger­­ea dlor: Mihaiu Jian, canonic în Lugoj, şi Nicolae Bolboca protopop în Vermeş. Aceşti doi candidaţi erau altcum luaţi şi în lista noastră, dar, luând la cuno­­şt­nţă conducătorii partidului nostru na­ţional împrejurarea, că aceşti domni pri­mesc candidatura oferită de fibireu, care avea numai scopul a ne divisa —■ au început a şterge din listă pe numiţii domni , de­oare­ce nu mai aveam încre­dere în sinceritatea luptei, văzându-ne prin uneltiri dezbinaţi. Părintele Popescu a lucrat mult pentru reuşirea listei oficioasa de dra­gul celor doi candidaţi Români. Bie-’i de bine! Pe viitor ne vom feri de el şi-­i vom zice: »Fugi de la noi .........* Lupta noastră ne au dat doi Români, ale căror sentimente româneşti nu le tragem la îndoială, dar­ ne doare că s’au alea prin graţia fibirăului. Dacă dlor nu paptau cu fibirăul, eram siguri că nu doi Români se alegeau, ci patru, pe­ntru că poporul era foarte însufeţit. Prin primirea candidatului în am­bele partide s’a divisat partidul nostru — scopul fibirăului s’a împlinit, şi noi am căzut, — dar’ am căzut cu onoare. Onoare li­ se cuvine preoţilor Iosif Birta din Jersig, Augustin Aldan din Vermeş şi loan Pinou din Ramna, pre­cum şi învăţătorilor Romul Anouşa din Ramna şi Daniel Popoviciu din Jidovin, cari împreună cu alţi fruntaşi cu neîn­frânt zel s’au luptat.* Onoare li­ se cuvine şi alegătorilor din Jidovin Jersig şi Vermeş, cari au stat la locul lor neînfrîpaţi, conştii de drepturile lor. Ruşine să le fie celor fricoşi şi iubi­tori de aldămaşe din Ramna şi Bărbos, pentru­ că voturile Ramnenţilor şi Bărbo­­şanilor ne-au repus. Totodată am observat, efi în centru nu s’a lucrat odată nimic. Domnul pro­topop Maxim Popoviciu a obţinut în Bogşa montană — o comună mare cu o majoritate absolută de alegători şi inte­­liginţa frumoasă — abia 11 voturi. Dovadă, că Românii din Bogşa­ mon­­tană nu s'au angajat serios la luptă, o& altcum poate tot obţineau mai multe vo­turi şi nu 11. Treziţi au fost de frun­taşii din Lugoj, dar’ îndată au ador­mit carfişi. Berxovianul. îi — Refleeanntti. — EBES — 4 Decemvrie c. Un »binevoitor* — halal de aşa binevoitor! — se ocupă în numeric 214 şi 215 ai »Tribunei« cu »Internatele şi şcoalele din Beiuş« şi să năpusteşte asu­pra lor intr’o formă de tot duşmănoael aşezămintelor noastre culturale. Ţin de superfluu şi mă simt ne­­chiemat a lua în apărare sentimentele curate, ce nutreau profesorii gimnastului din Beiuş pentru a înălţa prestigiul acestui institut, care are menire de a da intremânt spiritual celor 400 tineri, în parte covârşitoare Români, cari aproape din toate unghiurile patriei vin aici pentru de a-­şi câştiga cunoştinţele tre­­buincioase pentru greul vieţii. Alţi factori mai competenţi ca »Bi­nevoitorul« din chestiune supraveghează activitatea lor in toate direcţiunile şi părinţii băieţilor se pot convinge dela înşişi fii lor, ori profesorii în clasele su­perioare, unde şi când văd trebuinţă nu numai că esplică româneşte, ci primele şi răspunsurile băieţilor în româneşte, până atunci până­ când aceştia să pot folosi îndeajuns de limba maghiară. Că, câte­odată forţează răspunsurile în această limbă, o fac aceasta spre binele şi folosul elevilor, dela cari la exame­­nul de maturitate se pretinde desteriă­tate in limba maghiară toaraai în aceeaşi măsură ca la un institut maghiar. Esclusivitatea întru folosirea limbii ungureşti în conversaţia colegială, în timpul liber, pe coridoare şi în jurul In­stitutului este o exageraţie, de cari bâj­­băie corespondenţa. N’are să se mire nime de aceea, că cutare dascăl — fie acela ori care şi dela ori-care şcoală mai zice câteva vorbe şi în limba, ou care pe buze a eşit dela prelegere şi mai vîrtea atunci, când acele se Invtrteau pe lângă lucrurile, ou cari în şcoală s’a ocupat. Aceea se întâmplă nu odată şi nu numai în Beiuş, ci şi în alte locuri, ofi profesorii in şcoală şi pe lângă şcoală vorbesc in mai multe limbi, bună-oară pro­fesorul de limba română româneşte, cel de Cea maghiară, când ungureşte, când româneşte, dar’ apoi să-’i au­zi pe proa­fesorii de limba germană şi franceză cum îţi convărseasă unul nemţeşte altul

Next