Tribuna, decembrie 1901 (Anul 18, nr. 222-241)
1901-12-01 / nr. 222
Anul XVIII ABONAMENTELE Pentre Sibliu: 1 luna 1 cor. TO b»ai, */i an 8 cor., */, »» 10 cor., 1 an 20 cor Pentru ducere* Ia »să cu 39 bml pa lună mai mult Pentru monarchie 1 lună 2 cor. 40 bani, »/« au 7 cor, •» an 14 cor., 1 an 28 cor Pentru România 9 străinătate, */, an 10 franci, ‘/a an 29 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele skî fac aninai piätisdass înainte. Sibiiu, Sâmbătă 1/14 Decemvrie 1901 INSERŢIUNILE Un fir gtrmond prima dată 14 bani, a doua-oarâ 12 bani a traia-osră 20 bani. Redacţia şi administraţia: Strada Poplâcei Nr 15. Se premnivără la poate 9 librării, tu Romani« abonamentele se fac la domnul Carol Schulder, București, strada Șelar, 10. Epistole Betrauest« se refusâ- — Manuscris te im se inapoia-â Numeri singuratici â 10 bani se vend in Sibiiu, la librăria » Tipografiei«, societate pe acțiuni. — In Alba-Iulia la librăria Weis* Bermrt »la loterie«. Spre centralizare. Opera de statificare a administrației a început deja. Planul după care guvernul Széli voește să ducă la ..îndeplinire această operă este mai mult rafinat, decât corespunzător. A dus frică Széli, că dacă va presenta parlamentului un proiect unitar de reformă a întregei administraţii, va păţi că ilio tempore Szapăry Gyula, a cărui proiect în urma agitaţiunilor puse la cale de oposiţie a căzut. Mai cu tactică deci, Száll Kálmán voeşte în rate se ajungă aceea, ne Szapăry n’a putut ajunge, statificarea completă a administraţiei. Răul principal, care a bântuit comitatele şi care în anii din urmă a băgat groază în oameni, a fost manipularea neconştienţioasă a banilor în municipii şi numeroasele defraudări. Aici ,şi-a început prim-ministrul Széll seria de proiecte. Foarte corect. Comitatele înoată în greutăţi, gem de povară, trebuesc scăpate de şarlatani. Cassele comitatense nu mai pot fi un isvor necăcat de a ajunge la parale pentru satisfacerea plăcerilor unor funcţionari criminali. Numai cât îmbunătăţirea se poate ajunge şi pe alte căi, într’alt chip, nu e necesară statificarea. Ca tot ce-a i reuşi corupt în statul acesta, administraţia încă în urma nenorocitei poliţiei de esclusivă căpătuire a elementului maghiar a ajuns în halul de nesuferit, în care se află astăzi. De cine a fost condusă administraţia în comitate? De urmaşii acelora, cari odinioară ţineau statariile. Glieds şi nepotismul au ruinat comitatele. Guvernele de pe vremuri au monopolisat cârmuirea comitatelor pentru Maghiari. Sistemul virilismului, sistemul de candidare la alegerile pentru funcţiunile administrative, care pune resultatul alegerilor în mâna fişpanilor şi a fisolgobiraelor, aceste sunt cardinalele motive cari au făcut ca administraţia să devină insuportabilă. Naţionalităţilor li s’a luat orice posibilitate de a influenţa mersul administraţiei şi de a ocupa funcţiuni prin comitate. Pe de o parte în congraţii nu puteau intra, fiindcă cercurile electorale sunt astfel organizate, încât lupta în cele mai multe locuri este imposibilă, apoi dreptul electoral restrins, care pe de altă parte multe familii din comitate în alianţă cu fişpanii stăpânesc situaţia în mod absolut, orice încercare de a pune capăt quasi-moştenirii de funcţii este zădarnică. Astfel stând lucrurile, stăpână peste toate fiind câte o clică aproape în fiecare comitat, ce era mai uşor, decât a comite abusuri peste abusuri, doară ei Unii pe alţii nu se controlau nici-când, fiecare se insuia să acopere păcatele celuialalt. Numai așa se poate esplica faptul. Că ani de-a rândul s’au continuat »operațiunile financiare« ale Kriványilor, fără ca cineva să fi observat până în momentul ultim. Dacă Széll Kálmán într’adever dorește îmbunătățire, simplificare, cinste şi corectitate pragmatică şi morală în administraţia comitatensă, trebue se înceapă o lecuire mai radicală a boalei, care zace în actualul sistem general de guvernament. Dacă reformele s’ar face pe base largi, nu în cadrele strimte ale şovinismului de rassă, monopolisator a toate In această ţeară, atunci Széll Kálmán ar fi trebuit să-şi înceapă seria de reforme cu lăţirea dreptului electoral în măsură cât se poate de mare, cu arondarea potrivită şi naturală a cercurilor electorale, cu asigurarea deplină a libertăţii alegerilor fie pentru dietă, fie pentru congregaţiunile municipale. Resultatul lărgirii şi asigurării drepturilor cetăţeneşti în direcţiunile indicate mai sus ar fi, pâin vieaţa politică, în vieaţa de stat, în vieaţa comitatelor ar întră elemente nouă, forţe nouă, oameni, cari în scurtă vreme ar curăţî atmosfera de corupţie şi ar face din comitate tot atâtea fortăreţe puternice pentru stat. Aşa, cum stăm astăzi? Eiicele fac prin comitate ș0 vreau, nu-i cine să te controleze. Sus, la parlament, tot trimişii elicelor informează guvernul despre stările din cercurile lor. Iată circulus vitiosus. Cu statificarea stările nu se pot schimba înspre bine; cel mult pot deveni mai rele — în general. Guverne, cum au fost guvernul presidat de Tisza şi cabinetul lui Bănffy, având în măsură şi mai deplină toată puterea şi asupra comitatelor, pot călca in picioare toate drepturile, toate legile, pot comite abusurile cele mai înspăimântătoare, conştii fiind, că ori-când îşi pot recruta o majoritate parlamentară, care să-şi susţină după plac, în dragă voe. In mâna unui guvern aplicat spre nelegiuiri şi dedat cu corupţia, administraţia de stat va fi o nouă armă. Acesta este rolul, la care se reduce reforma administrativă, contemplată de Széli, în ultima analiză. Admit, că Széli nu are intenţiuni ascunse şi că doreşte îmbunătăţire. Trebue să voiască îmbunătăţire. Aşa nu mai merge, starea de până acum nu mai poate dura. E greşită însă basa, pe care s-a pus prim-ministrul Széll în elaborarea proiectelor sale de reformă administrativă. Precum astăzi alegerile de funcţionari administrativi nu representă espresia voinţei poporului, tot astfel în viitor aceia nu vor representă atât interesele obştei, cât mai ales vor înmulţi numărul agenţilor şovinismului de guvernament. Schimbarea produsă de reformele lui Széll pentru noi va fi numai o schimbare de firmă, cu acelaşi negoţ, special un gureşc. p.2*. Sibiiu, 13 Dec. 1901. Convenţia de estradare cu România, în şedinţa de Mercuri, 11 Dec. c. a dietei, ministrul de justiţie Plosz a presentat convenţia de estradare, încheiată în 14/27 iunie 0. ,între România şi Ungaria. Convenţia constă din 36 de puncte, în cari se înşiră toate caşurile de crime pentru cari ea se face estradarea. Pentru fapte penibile politice nu se concede estradarea, cu excepția dacă faptul cuprinde în sine criteriile unui atentat de ucidere contra monarchului sau a membrilor familiei domnitoare. Estradarea se face în urma intervenției pe cale diplomatică. Discursul lui Körber. Discursul lui Körber, prin care a arătat, că pricina crimelor din Austria e a se căuta în conflictul germano-ceh şi apoi a ameninţat cu disolvarea parlamentului, eventual cu suspendarea constituţiei — preocupă încă cercurile parlamentare austriace. Membrii stângei estreme tant de părere, că a fost superfluă ameninţarea cu lovitura de stat Cu deosebire deput. Menger a dat espresie acestei păreri, numind procederea lui Körber o ne maipomenită lipsă de tact. Pentru nepăsarea Cehilor sunt necăjiţi cu deosebire deputaţii germani ai dietei Boemiei. Aceştia zic, că dacă Cehii zădărnicesc activitatea parlamentului, ei vor zădărnici munca dietei provinciale. Devisa lor este : fără Reichsrat nu este Landtag. Ziarele cehe însă dau expresiune convingerii deputaţilor cehi, că Cehii pot să privească liniştit în viitor. Aşa se esprimă între altele ‹Narodni Listy» care zice că Körber ar putea fi biruitor numai în luptă cu un parlament putred. Hlas Naroda e mai esplicită; ea zice, că constituţia nu e făcută de Cehi şi din partea lor a fost considerată întotdeauna numai ca ceva provor. In general se crede, că Körber prin I ameninţarea lui a produs efect contrar I la ceea ce a voit. SENATUL ROMÂNIEI In şedinţa de alaltfiieri a votat răspunsul de mesaj şi convenţia comercială cu Turcia. Rfispunsul la mesaj a fost votat cu 06 bile albe, contra 3 bile negre, care convenţia a fost acceptată cu unanimitate de voturi. Aniversarea luării Plevnei. Mercuri, în 11 Dec. n. s’au împlinit 24 de ani dela căderea Plevnei, când armata română prin vitejia ei a înscris o pagină de glorie în analele vieţii poporului român. Aniversarea acestei zile a fost serbată la Bucureşti, ca de obiceiu, în chipul cel mai măreţ. La serbare au luat parte Maiestatea Sa Regele Carol, prinţul moştenitor Ferdinand cu prinţul Carol, oficerii şi trupele din garnisoană, apoi diferite notabilităţi. La biserica Mihaiu- Vodă s’a oficiat un Te-Deum, după care trupele, în frunte cu prinţul Ferdinand, au defilat înaintea Regelui. Serbarea s’a terminat la orele lui,. Oraşul a fost pavoasat »Cronica parală marea însemnătate a acestei zile prin următoarele cuvinte: »Această zi are pentru noi cea mai mare importanţă istorică, pentru-că ea a dovedit lumei nu numai vitalitatea neamului românesc, dar şi dreptul nostru la neatîrnare. Lovitura de graţie, dată de armata română neînvinsului Osman Paşa, a atras atenţiunea rumei întregi asupra noastră şi este de netăgăduit, că fără sprijinul nostru, onoarea armelor ruse ar fi fost grav compromisă. Căderea Plevnei se datoreşte în primul lop planului strategic admirabil al Regelui Carol, care a modificat întreaga strategie a comandanţilor ruşi. Investirea cetăţii şi constrîngerea prin foame a armatei turceşti închise în Plevna, înaintarea asediatorilor prin lucrări de câmp, care strîngeau zi cu zi lanţul de fer ce încătuşa pe turci, ce datoresc concepţiei Suveranului nostru şi resultatul a dovedit marea Sa prevedere. Avem tot dreptul să fim mândri şi se sărbătorim această zi, care însemnează pentru noi, începutul unei epoce nouă de vieaţă şi de desvoltare naţională«. Uroaţii şi Maghiarii. In decursul desbaterii în dieta Croaţiei asupra răspunsului la mesagiu, deputatul Ruhetici, vorbind despre discursul lui Széli, a zis, că el stimează naţiunea maghiară şi nu crede, că ar fi vre-un deputat dietat, care se urască Ungaria, dar’ şovinismul maghiar trebue combătut.. . . Din dietă. In şedinţele ultime camera maghiară a pertractat şi primit proiectul de lege despre statificarea cas- I sehr comitatense. Răspunzând orato- I riîor oposiţionali, cari toţi s’au declarat I contra proiectului, Széll Kálmán a declarat că în timpul cel mai apropiat va presenta camerei întreagă reforma admi ministrativă, care va consta din 14 proiece. La sfârşit, în vederea restaurațiunilor comitatense, Széll Kálmán a propus, ca până în 16 Ianuarie st. n. 1902, camera să nu mai ţină şedinţe, ceea ce s’a şi primit. A treia universitate. O deputaţiune s’a presentat zilele trecute la ministrul Wlassics, care a cerut, ca a treia universitate maghiară să fie înfiinţată în Caşovia. Deputaţiunea a fost condusă de deputaţii Beöthy Ákos şi Horánszky Nándor, de episcopul Bubics şi prelatul Takács Menyhért. Acesta a presentat ministrului un memorand, în care să arată »misiunea patriotică« ce ar avea noua universitate in Caşovia, unul din centrele de »maghiarisare« în nordul Ungariei. Românii in municipii. Alegerea dela Dira. Câmpeni, 9 Dec. n. a. c. Chiar şi vice-comitele comitatului Turda-Arieş s’a scârbit de abusurile comise de sluşbaşi la alegerea săvirşită în tara, pentru membrii în congregaţiunea comitatensă. El şi dimpreună cu el şi ceialalţi »domni« dela comitat s’au socotit că totuşi nu e bine să calce în picioare atât de ostentativ legea şi drepturile unui popor egal îndreptăţit cu ei — Maghiarii. Şi ca să se arete că ei nu sufer nedreptăţile, au dat ascultare recursului înaintat şi acum să face cercetare, dacă într’adevăr nu li s’a publicat alegătorilor din acest cerc termenul alegerii? Deşi în recurs sânt arătate o mulţime de abusuri săvirgite în decursul alegerii, aceste să trec cu vederea şi numai singur acest motiv s’a luat de basă la cercetare. Mai ştii ca pentru-ce ? Noi însă sântem — deocamdată — mulţumiţi, că nu s’a trecut cu vederea şi acesta şi dacă numai puţin simţ omenesc va fi în ei trebue să ordoneze alegere nouă, cu toate câ pretorii din Câmpeni, îndată după înaintarea recursului nostru, au putreerat satele ca să poată trimite vice-comitelui declaraţii dela notari şi primari, despre publicarea terminului pentru alegere. Lucru de altfel imposibil, căci aici in Câmpeni abia a sosit ordinul cu două zile înainte de alegere. Cum dară să ■e fi publicat şi în celelalte comune, unda posta merge numai odată pe săptămână ? Dl Dr. Zosim Chirtop, în răspunsul seu ce i l-a înaintat a dovedit cu acte aproape de la toţi alegătorii, că chiar şi cei-ce au fost la alegere numai pe cale privată au aflat despre alegere dar’ nu li-a’a publicat prin nici un oficiu ori persoană oficioasă. A arătat tulbureala în care pesouesc slujbaşii şi nedreptăţile ce ni le fac pri in ce joc li se dă ocasiune. Spunem mai sus că numai la aparenţă ni s’a dat loc recursului. Şi de fapt aşa e, căci lor nu le trece prin cap nimicirea alegerii, ceea-ce se poate vedea din faptul, că alegerea funcţionarilor din acest comitat e decretată pe 18 Decemvrie a. c. Deci vor face în 18. c. alegere de funcţionari cu desconsiderarea alegerilor din cercul nostru. Ei între ei vor pune funcţionari, care noi nu vom avă acest drept, ci numai de a le plăti lefile grase. Nimica alta decât procedură curat ungurească! Dorel Perderea, ce naţiunea română a suferit prin moartea ilustrului bărbat V. A. Urechiă, a fost viu resimţită şi în Italia. Mai multe depeşe de condolenţă au fost trimise de cătră bărbaţi distinşi ai Italiei corporaţiunilor, al căror snetfibru a fost răposatul. Dăm din aceste una, depeşa prinţului Colonna, primarul Romei, adresată senatului român, despre care am făcut amintire în numărul din urmă. Iată cuprinsul ei: »Foarte adine mişcat pentru perderea ilustrului senator V. A. Urechiă, a cărui cunoştinţă şi apreciată afecţiune pentru Italia şi Roma a fost atât de mare, în numele Romei trimit domniei voastre şi capitalei Bucureşti, espresiunea celor mai sincere condolenţa, Prinţul Prospero Colonna, primarul Romei. La sfieaîîk d! Stolteăeu a răspuni în numele senatului prin următoarea depeşă: Jir. 222 Prospero Colonna, primarul Romei, în numele senatului Vă rog a primi viile noastre mulţumiri pentru simţămintele aşa de simpatice ce nu esprimaţi cu ocasiunea morţii prea regretatului nostru coleg V. A. Urechiă. Simţămintele de afecţiune şi de sinceră amiciţie ce Urechiă profesa pentru nobila naţiune italiană sunt împărtăşite de întreaga Românie şi sunt fericit de a fi interpretul lor pe lângă d voastră, Eugenia Statescu, preşedintele senatului. Preda Hallauft. Presa italiană dedică articoli omagiali memoriei regretatului V. A. Urechiă. Intre altele, marele ziar II Popolo Romano din Roma, care ne-a sosit ieri, schiţând biografia ilustrului bărbat, zice: »Ştirea morţii sale va fi primita şi la noi ca profunda jale ; pentru ea , daci România deplânge pe Urechia, ca pe anul din cel mai llantri fii al aei, italia perde pe un amic din cei mai »In«wifi. Un alt ziar,»// travaso delit idee*, îi aduce portretul şi dându-i biografia, reproduce următoarele reamintiri din vieaţa lui Urechiă: Când la 1860 era ministru al instrucţiei, trimise câţiva studenţi români, ca bursieri, în Italia, la universitatea din Torino şi scrise lui Cavour următoarele: — Faceţi din ei mari latini, descendenţi demni ai Romei, mama naţiunii lor. Ziarul mai povesteşte următoarea anecdotă din vieaţa lui Urechiă: Urechiă a visitat prima oară Italia la 1850. Abia sosit la frontiera liberului Piemont, îmbrăţişa pe cel dintâiu gendarm al lui Victor Emanuel, ce»’l întâlni. — E un smintit, — esclama gendarmul. — Poate e vreun italian fugit din temniţele austriace — grăi un alt gendarm. Și de fapt — zicea Urechiă, care enora cu plăcere această întâmplare — era un român, care punea piciorul pentru prima oară pe pământul Italiei libere.* Dl C. I. Mitileneu din Roma anuntţându-ne trista impresie, ce a produs în toate cercurile de acolo vestea despre moartea lui Urechii, ne scrie următoarele site: Roma, 9 Decemvrie 1901. Moartea lui V. A. Urechii a fost cea mai mare și mai profundă durere, ce putea să umple de lacrămi de sânge ţeara întreagă şi toată suflarea românească. După moartea lui Tudor Vladimirescu, perderea lui V. A. Urechiă este, ca şi aceea a marelui Român T. Vladimirescu, neînlofluită. O singură uniune a forţelor Românilor numai ar putea încâtva se înlocuiască pe marele V. A. Urechiă ! Despre activitatea lui Urechiă. Lui Urechiă datoreşte România cele mai frumoase monumente istorice: Miron Costin şi Assaky la Iaşi, Coloana de la Răsboeni, bustul lui Cogălniceanu, al lui Alexandri, Văcărescu, etc. Colaboraţiunea sa la diferite reviste şi ziare a fost fără seamăn. Dată o mică parte din titlurile publicaţiunilor sale: Grinda de aur (1851), Şetrarul Gurluescovici (1854), Mozaic (1855), Logofătul Baptiste Veleli (1855), Coliba Măriucăi (1858), Schiţări de literatură românească (1859), Vieriţa cea frumoasă (1859), Balul mortului (1865), Femeia română (1865), De clasicism, romantism şi realism (1865), Cronicele noastre (1865), Patria română (1868), Opere complete (1878), Lugubre monumentum Besarabiae (1878), Discursuri academice (1878), Conferenţe şi discursuri (1878), Incercare bibliografică despre Istria şi Udraaţia (1878), Album Macedo-Român (1880), Carta etnografică a Românilor