Tribuna, decembrie 1901 (Anul 18, nr. 222-241)

1901-12-01 / nr. 222

Anul XVIII ABONAMENTELE Pentre Sibliu: 1 luna 1 cor. TO b»ai, */i an 8 cor., */, »» 10 cor., 1 an 20 cor Pentru ducere* Ia »să cu 39 bml pa lună mai mult Pentru monarchie­­ 1 lună 2 cor. 40 bani, »/« au 7 cor, •­» an 14 cor., 1 an 28 cor Pentru România 9­ străinătate, */, an 10 franci, ‘/a an 29 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele skî fac aninai piätisda­ss înainte. Sibiiu, Sâmbătă 1/14 Decemvrie 1901 INSERŢIUNIL­E Un fir gtrmond prima­ dată 14 bani, a doua-oarâ 12 bani a traia-osră 20 bani. Redacţia şi administraţia: Strada Poplâcei Nr 15. Se premnivără la poate 9­ librării, tu Romani« abonamentele se fac la domnul Carol Schulder, București, strada Șelar, 10. Epistole Betrauest« se refusâ- — Manuscris te im se inapoia-â Numeri singuratici â 10 bani se vend in Sibiiu, la librăria » Ti­pografiei«, societate pe acțiuni. — In Alba-Iulia la librăria Weis* Bermrt »la loterie«. Spre centrali­zare. Opera de statificare a administra­ției a început deja. Planul după care guvernul Széli voește să ducă la ..înde­plinire această operă este mai mult ra­finat, decât corespunzător. A dus frică Széli, că dacă va presenta parlamen­tului un proiect unitar de reformă a întregei administraţii, va păţi că ilio tempore Szapăry Gyula, a cărui proiect în urma agitaţiunilor puse la cale de oposiţie a căzut. Mai cu tactică deci, Száll Kálmán voeşte în rate se ajungă aceea, ne Szapăry n’a putut ajunge, statificarea completă a administraţiei. Răul principal, care a bântuit co­mitatele şi care în anii din urmă a băgat groază în oameni, a fost manipularea neconştienţioasă a banilor în municipii şi numeroasele defraudări. Aici ,şi-a început prim-ministrul Széll seria de proiecte. Foarte corect. Comitatele înoată în greutăţi, gem de povară, trebuesc scăpate de şarlatani. Cassele comitatense nu mai pot fi un isvor necăcat de a ajunge la parale pentru satisfacerea plăcerilor unor funcţionari criminali. Numai cât îmbunătăţirea se poate ajunge şi pe alte căi, într’alt chip, nu e necesară sta­­tificarea. Ca tot ce-a i reu­şi corupt în statul acesta, administraţia încă în urma neno­­rocitei poliţiei de esclusivă căpătuire a elementului maghiar a ajuns în halul de nesuferit, în care se află astăzi. De cine a fost condusă administra­ţia în comitate? De urmaşii acelora, cari odinioară ţineau statariile. Glieds şi nepotismul au ruinat co­mitatele. Guvernele de pe vremuri au mo­­nopolisat cârmuirea comitatelor pentru Maghiari. Sistemul virilismului, sis­temul de candidare la alegerile pentru funcţiunile administrative, care pune resultatul alegerilor în mâna fişpanilor şi a fisolgobiraelor, aceste sunt cardi­­nalele motive cari au făcut ca administra­ţia să devină insuportabilă. Naţionalităţilor li­ s’a luat ori­ce posibilitate de a influenţa mersul ad­ministraţiei şi de­ a ocupa funcţiuni prin comitate. Pe de o parte în congraţii nu puteau intra, fiindcă cercurile elec­torale sunt astfel organizate, încât lupta în cele mai multe locuri este imposibilă, apoi dreptul electoral restrins, care pe de altă­ parte multe familii din comitate în alianţă cu fişpanii stăpânesc situaţia în mod absolut, ori­ce încercare de a pune capăt quasi-moştenirii de funcţii este zădarnică. Astfel stând lucrurile, stăpână peste toate fiind câte o clică aproape în fie­care comitat, ce era mai uşor, decât a comite abusuri peste abusuri, doară ei Unii pe alţii nu se controlau nici-când, fiecare se insuia să acopere păcatele ce­­luialalt. Numai așa se poate esplica faptul. Că ani de-a rândul s’au continuat »ope­rațiunile financiare« ale Kriványilor, fără ca cineva să fi observat până în momentul ultim. Dacă Széll Kálmán într’adever do­rește îmbunătățire, simplificare, cinste şi corectitate pragmatică şi morală în ad­ministraţia comitatensă, trebue se în­ceapă o lecuire mai radicală a boalei, care zace în actualul sistem general de guvernament. Dacă reformele s’ar face pe base largi, nu în cadrele strimte ale şovinis­mului de rassă, monopolisator a toate In această ţeară, atunci Széll Kálmán ar fi trebuit să-­şi înceapă seria de re­forme cu lăţirea dreptului electoral în măsură cât se poate de mare, cu aron­darea potrivită şi naturală a cercurilor electorale, cu asigurarea deplină a li­bertăţii alegerilor fie pentru dietă, fie pentru congregaţiunile municipale. Resultatul lărgirii şi asigurării drep­turilor cetăţeneşti în direcţiunile indicate mai sus ar fi, pâ­in vieaţa politică, în vieaţa de stat, în vieaţa comitatelor ar întră elemente nouă, forţe nouă, oameni, cari în scurtă vreme ar curăţî atmos­fera de corupţie şi ar face din comitate tot atâtea fortăreţe puternice pentru stat. Aşa, cum stăm astăzi? Eiicele fac prin comitate ș0 vreau, nu-­i cine să te controleze. Sus, la parlament, tot tri­mişii elicelor informează guvernul de­spre stările din cercurile lor. Iată cir­­culus vitiosus. Cu statificarea stările nu se pot schimba în­spre bine; cel mult pot de­veni mai rele — în general. Guverne, cum au fost guvernul presidat de Tisza şi cabinetul lui Bănffy, având în măsură şi mai deplină toată puterea şi asupra comitatelor, pot călca in picioare toate drepturile, toate legile, pot comite abu­­surile cele mai înspăimântătoare, conştii fiind, că ori-când îşi pot recruta o ma­joritate parlamentară, care să-şi susţină după plac, în dragă voe. In mâna unui guvern aplicat spre nelegiuiri şi dedat cu corupţia, admini­straţia de stat va fi o nouă armă. Acesta este rolul, la care se reduce reforma administrativă, contemplată de Széli, în ultima analiză. Admit, că Széli nu are intenţiuni ascunse şi că doreşte îmbunătăţire. Tre­­bue să voiască îmbunătăţire. Aşa nu mai merge, starea de până acum nu mai poate dura. E greşită însă basa, pe care s-a pus prim-ministrul Széll în elaborarea proiectelor sale de reformă administra­tivă. Precum astăzi alegerile de func­ţionari administrativi nu representă es­­presia voinţei poporului, tot astfel în viitor aceia nu vor representă atât in­teresele obştei, cât mai ales vor înmulţi numărul agenţilor şovinismului de gu­vernament. Schimbarea produsă de reformele lui Széll pentru noi va fi numai o schim­bare de firmă, cu acelaşi negoţ, special un gureşc. p.2*. Sibiiu, 13 Dec. 1901. Convenţia de estrada­re cu România, în şedinţa de Mercuri, 11 Dec. c. a dietei, ministrul de justiţie Plosz a presentat convenţia de estra­­dare, încheiată în 14/27 iunie 0. ,în­tre România şi Ungaria. Convenţia constă din 36 de puncte, în cari se înşiră toate caşurile de crime pentru cari e­a se face estradarea. Pentru fapte penibile politice nu se­­ concede estradarea, cu excepția dacă faptul cuprinde în sine criteriile unui atentat de ucidere contra monarchului sau a membrilor familiei domnitoare. Estradarea se face în urma intervenț­­iei pe cale diplomatică. Discursul lui Körber. Dis­cursul lui Körber, prin care a arătat, că pricina crimelor din Austria e a se căuta în conflictul germano-ceh şi apoi a ameninţat cu disolvarea parlamentu­lui, eventual cu suspendarea constitu­ţiei — preocupă încă cercurile parla­mentare austriace. Membrii stângei estreme tant de părere, că a fost su­perfluă ameninţarea cu lovitura de stat Cu deosebire deput. Menger a dat es­­presie acestei păreri, numind procede­­rea lui Körber o ne mai­pomenită lipsă de tact. Pentru nepăsarea Cehilor sunt ne­căjiţi cu deosebire deputaţii germani ai dietei Boemiei. Aceştia zic, că dacă Cehii zădărnicesc activitatea parlamen­tului, ei vor zădărnici­­ munca dietei provinciale. Devisa lor este : fără Reichs­rat nu este Landtag. Ziarele cehe însă dau expresiune convingerii deputaţilor cehi, că Cehii pot să privească liniştit în viitor. Aşa se esprimă între altele ‹Narodni Listy­» care zice că Körber ar pute­a fi biruitor numai în luptă cu un parlament putred. Hlas Naroda e mai esplicită; ea zice, că constituţia nu e făcută de Cehi şi din partea lor a fost considerată întot­deauna numai ca ceva prov­or. In general se crede, că Körber prin I ameninţarea lui a produs efect contrar I la ceea­ ce a voit. SENATUL ROMÂNIEI In şedinţa de alaltfiieri a votat răspunsul de mesaj şi convenţia comercială cu Turcia. Rfispun­­sul la mesaj a fost votat cu 06 bile albe, contra 3 bile negre, care convenţia a fost acceptată cu unanimitate de voturi. Aniversarea luării Plevnei. Mercuri, în 11 Dec. n. s’au împlinit 24 de ani dela căderea Plevnei, când ar­mata română prin vitejia ei a înscris o pagină de glorie în analele vieţii poporului român. Aniversarea acestei zile a fost serbată la Bucureşti, ca de obiceiu, în chipul cel mai măreţ. La serbare au luat parte Maiestatea Sa Regele Carol, prinţul moştenitor Ferdi­nand cu prinţul Carol, oficerii şi tru­pele din garnisoană, apoi diferite no­tabilităţi. La biserica Mihaiu- Vodă s’a oficiat un Te-Deum, după care trupele, în frunte cu prinţul Ferdinand, au de­filat înaintea Regelui. Serbarea s’a ter­minat la orele lu­i,. Oraşul a fost pa­­voasat »Cronica p­arală marea însemnă­tate a acestei zile prin următoarele cuvinte: »Această zi are pentru noi cea mai mare importanţă istorică, pentru-că ea a dovedit lumei nu numai vitalitatea neamului românesc, dar­ şi dreptul no­stru la neatîrnare. Lovitura de graţie, dată de armata română neînvinsului Osman Paşa, a atras atenţiunea rumei întregi asupra noastră şi este de netăgăduit, că fără sprijinul nostru, onoarea armelor ruse ar fi fost grav compromisă. Căderea Plevnei se datoreşte în primul lop planului strategic admirabil al Regelui Carol, care a modificat în­treaga strategie a comandanţilor ruşi. Investirea cetăţii şi constrîngerea prin foame a armatei turceşti închise în Plevna, înaintarea asediatorilor prin lucrări de câmp, care strîngeau zi cu zi lanţul de fer ce încătuşa pe turci, ce datoresc concepţiei Suveranului nostru şi resultatul a dovedit marea Sa pre­vedere. Avem tot dreptul să fim mândri şi se sărbătorim această zi, care însem­nează pentru noi, începutul unei epoce nouă de vieaţă şi de desvoltare na­ţională«. Uroaţii şi Maghiarii. In decursul des­­baterii în dieta Croaţiei asupra răspunsului la mesagiu, deputatul Ruhetici, vorbind despre discursul lui Széli, a zis, că el stimează naţiu­nea maghiară şi nu crede, că ar fi vre-un de­putat dietat, care se urască Ungaria, dar’ şovi­nismul maghiar trebue combătut.. . . Din dietă. In şedinţele ultime camera maghiară a pertractat şi primit­­ proiectul de lege despre statificarea cas- I sehr comitatense. Răspunzând orato- I riîor oposiţionali, cari toţi s’au declarat I contra proiectului, Széll Kálmán a de­­­­clarat că în timpul cel mai apropiat va­­ presenta camerei întreagă reforma adm­i ministrativă, care va consta din 14 pro­­i­­ece. La sfârşit, în vederea restaurațiu­­nilor comitatense, Széll Kálmán a pro­pus, ca până în 16 Ianuarie st. n. 1902, camera să nu mai ţină şedinţe, ceea­ ce s’a şi primit. A treia universitate. O de­­putaţiune s’a presentat zilele trecute la ministrul Wlassics, care a cerut, ca a treia universitate maghiară să fie înfiinţată în Caşovia. Deputaţiunea a fost condusă de deputaţii Beöthy Ákos şi Horánszky Nándor, de episcopul Bubics şi prelatul Takács Menyhért. Acesta a presentat ministrului un memorand, în care să arată »misiunea patriotică« ce ar ave­a noua universitate in Caşovia, unul din centrele de »maghiarisare« în nordul Ungariei. Românii in municipii. Alegerea dela Dir­a. Câmpeni, 9 Dec. n. a. c. Chiar şi vice-comitele comitatului Turda-Arieş s’a scârbit de abusurile comise de sluşbaşi la alegerea săvir­­şită în tara, pentru membrii în congre­­gaţiunea comitatensă. El şi dimpreună cu el şi ceialalţi »domni« dela comitat s’au socotit că totuşi nu e bine să calce în picioare atât de ostentativ legea şi dreptu­rile unui popor egal îndreptăţit cu ei — Maghiarii. Şi ca să se arete că ei nu sufer nedreptăţile, au dat ascultare re­cursului înaintat şi acum să face cerce­tare, dacă într’adevăr nu li­ s’a publicat alegătorilor din acest cerc termenul alegerii? Deşi în recurs sânt arătate o mulţime de abusuri săvirgite în decur­­sul alegerii, aceste să trec cu vederea şi numai singur acest motiv s’a luat de basă la cercetare. Mai ştii ca pen­­tru-ce ? Noi însă sântem — deocam­dată — mulţumiţi, că nu s’a trecut cu vederea şi acesta şi dacă numai pu­ţin simţ omenesc va fi în ei trebue să ordoneze alegere nouă, cu toate­ câ pretorii din Câmpeni, îndată după înain­tarea recursului nostru, au putreerat satele ca să poată trimite vice-comitelui declaraţii dela notari şi primari, despre publicarea terminului pentru alegere. Lucru de altfel imposibil,­ căci aici in Câmpeni abia a sosit ordinul cu două zile înainte de alegere. Cum dară să ■e fi publicat şi în celelalte comune, unda posta merge numai odată pe săp­­tămână ? Dl Dr. Zosim Chirtop, în răspun­sul seu ce i l-a înaintat a dovedit cu acte aproape de la toţi alegătorii, că chiar şi cei-ce au fost la alegere numai pe cale privată au aflat despre alegere dar’ nu li-a’a publicat prin nici un oficiu ori persoană oficioasă. A arătat tulbu­reala în care pesouesc slujbaşii şi ne­dreptăţile ce ni le fac pri in ce joc li­ se dă ocasiune. Spunem mai sus că numai la apa­renţă ni­ s’a dat loc recursului. Şi de fapt aşa e, căci lor nu le trece prin cap nimicirea alegerii, ceea-ce se poate vedea din faptul, că alegerea func­ţionarilor din acest comitat e decretată pe 18 Decemvrie a. c. Deci vor face în 18­­. c. alegere de funcţio­nari cu desconsiderarea alegerilor din cercul nostru. Ei între ei vor pune funcţionari, care noi nu vom avă acest drept, ci numai de a le plăti lefile grase. Nimica alta decât procedură curat ungu­rească! Dorel Perderea, ce naţiunea română a suferit prin moartea ilustrului bărbat V. A. Urechiă, a fost viu resimţită şi în Italia. Mai multe depeşe de condo­lenţă au fost trimise de cătră bărbaţ­i distinşi ai Italiei corporaţiunilor, al că­ror snet­fibru a fost răposatul. Dăm din aceste una, depeşa prin­ţului Colonna, primarul Romei, adre­sată senatului român, despre care am făcut amintire în numărul din urmă. Iată cuprinsul ei: »Foarte adine mişcat pentru per­derea ilustrului senator V. A. Urechiă, a cărui cunoştinţă şi apreciată afec­ţiune pentru Italia şi Roma a fost atât de mare, în numele Romei trimit dom­niei voastre şi capitalei Bucureşti, es­­presiunea celor mai sincere condo­­lenţa, Prinţul Prospero Colonna­, primarul Romei. La sfieaîîk d! Stolteăeu a răspuni­­ în numele senatului prin următoarea­­ depeşă: Jir. 222 Prospero Colonna, primarul Romei, în numele senatului Vă rog a primi viile noastre mulţumiri pentru simţămintele aşa de simpatice ce nu es­­primaţi cu ocasiunea morţii prea re­gretatului nostru coleg V. A. Urechiă. Simţămintele de afecţiune şi de sinceră amiciţie ce Urechiă profesa pentru nobila naţiune italiană sunt împărtăşite de întreaga Românie şi sunt fericit de a fi interpretul lor pe lângă d voastră, Eugenia­ Statescu, preşedintele senatului. Preda Hallauft. Presa italiană dedică articoli oma­giali memoriei regretatului V. A. Urechiă. Intre altele, marele ziar II Popolo Romano din Roma, care ne-a sosit ieri, schiţând biografia ilustrului bărbat, zice: »Ştirea morţii sale va fi primita şi la noi ca profunda jale ; pentru­ ea , daci România deplânge pe Urechia, ca pe anul din cel mai llantri fii al aei, italia perde pe un amic din cei mai »In«wifi. Un alt ziar,»// travaso delit idee*, îi aduce portretul şi dându-­i biografia, reproduce următoarele reamintiri din vieaţa lui Urechiă: Când la 1860 era ministru al in­strucţiei, trimise câţiva studenţi români, ca bursieri, în Italia, la universitatea din Torino şi scrise lui Cavour urmă­toarele: — Faceţi din ei mari latini, descen­denţi demni ai Romei, mama na­ţiunii lor. Ziarul mai povesteşte următoarea anecdotă din vieaţa lui Urechiă: Urechiă a visitat prima oară Ita­lia la 1850. Abia sosit la frontiera libe­rului Piemont, îmbrăţişa pe cel dintâiu gendarm al lui Victor Emanuel, ce»’l întâlni. — E un smintit, — esclama gen­­darmul. — Poate e vre­un italian fugit din temniţele austriace — grăi un alt gendarm. Și de fapt — zicea Urechiă, care enora cu plăcere această întâmplare — era un român, care punea piciorul pentru prima oară pe pământul Italiei libere.* Dl C. I. Mitileneu din Roma anuntţându-ne trista impresie, ce a produs în toate cercurile de acolo vestea despre moartea lui Urechii, ne scrie următoarele site: Roma, 9 Decemvrie 1901. Moartea lui V. A. Urechii a fost cea mai mare și mai profundă durere, ce putea să umple de lacrămi de sânge ţeara întreagă şi toată suflarea româ­nească. După moartea lui Tudor Vladi­mirescu, perderea lui V. A. Urechiă este, ca şi aceea a marelui Român T. Vladimirescu, neînlofluită. O singură uniune a forţelor Românilor numai ar putea încâtva se înlocuiască pe ma­rele V. A. Urechiă ! Despre activitatea lui Urechiă. Lui Urechiă datoreşte România cele mai frumoase monumente istorice: Miron Costin şi Assaky la Iaşi, Coloana de la Răsboeni, bustul lui Cogălniceanu, al lui Alexandri, Văcărescu, etc. Colaboraţiunea sa la diferite re­viste şi ziare a fost fără seamăn. Dată o mică parte din titlurile publicaţiunilor sale: Grinda de aur (1851), Şetrarul Gurluescovici (1854), Mozaic (1855), Lo­gofătul Baptiste Veleli (1855), Coliba Măriucăi (1858), Schiţări de literatură românească (1859), Vieriţa cea frumoasă (1859), Balul mortului (1865), Femeia ro­mână (1865), De clasicism, romantism şi realism (1865), Cronicele noastre (1865), Patria română (1868), Opere complete (1878), Lugubre monumentum Besara­­biae (1878), Discursuri academice (1878), Conferenţe şi discursuri (1878), In­­cercare bibliografică despre Istria şi Udraaţia (1878), Album Macedo-Român (1880), Carta etnografică a Românilor

Next