Tribuna, martie 1902 (Anul 19, nr. 40-60)

1902-03-02 / nr. 40

Anul XIX. ABONAMENTELE Neutra Stihii» t 1 lună 1 cor. 70 bani, •/« an 8 «or­» V« 10 eor.,1 m 20 cor. Pentru ducerea !* aeat cu 40 bani pe lună mai mait Psat« (»«uareiiir s 1 lună a cor. 40 beni, */« an 7 oor., ‘js an 14 oor., 1 an 28 «or Pentru România și Htră'.nâtates !/4 an 10 franci, */, an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente!« ce fac numai petindu-se înainte. Siblîu. Sâmbătă 2/15 Martie 1902 \mamt INSERTIUNILE Un­­Ir garmond prima­ dati 14 bani, a doua-oară 12 bani a traia-oară 10 bani. Redacţia şi administraţia: Strada Poplăcei Nr. 15. Se prenamfertt 1» poşte şi libr&rii. In Ro­mânia abonamentele se fac la Agenția de Publicitate Carol Schulder București, strada Șelar, 10. Epistole nefraacate se reiasă. — Manuscripte nu se înapoia/.ă. Numeri singuratici . 10 bani se vând în Sibiiu, la librăria »Ti­pografiei«, societate pe acțiuni. — In Alba-Iulia la librăria Weisz Bernat »la loterie«. Scrisoarea deia Vinerea. In numărul mai nou al »Libertăţii« din Orăştie, fostul director al »Ardele­­nei«, dl Dr. loan Mihu, a surprins lu­mea românească cu o scrisoare, datată din Vinerea, care e viu comentată de ziaristica noastră. 1­1 Dr. Mihu în scrisoarea sa atinge o chestie politică din cele mai delicate: vrea să ciuntească în mod uşuratic programul nostru national dela 1881. Anume, dînsul crede, că p. 1 al progra­mului despre recâştigarea autonomiei Transilvaniei şi punctul ultim despre chestia dualismului, trebue eliminate din program »având a ne pune întru toate pe baza legilor esistente«, în ceea­ ce priveşte revindicările de drept public cuprinse în aceste două puncte. Nici mai mult, nici mai puţin! Să ne apucăm noi Românii acum de schim­barea programului naţional, lăsând din el două puncte esenţiale şi adăogând altele cu postulate social-politice, agrare şi economice. Aşa cere dl Dr. Mihu. Un program politic, oua este şi programul nostru dela 1881, se compune de obiceiu cu mare precauţiune şi pre­vedere, luând in considerare toate îm­prejurările, atât ale firului istoric, care leagă trecutul cu presantul, cât şi stă­rile din timpul d­in care s’a compus. Şi în adevăr, dacă examinăm cete noue puncte ale programului nostru na­ţional, ne vom convinge, că fiecare din ele este motivat de forţa împrejurări­lor, că fiecare din ele şi toate la olaită, demarcă direct, de lupte şi de străduinţe şi postulate, impuse de situaţiunea d­in care se afla poporul român la 1881. Astfel stă lucrul şi deci o even­tuală schimbare în program ar fi nu mai atunci admisibilă, dacă am sta în faţa unei noue situaţii, dacă schimbă­rile ar fi impuse de forţa împrejură­rilor. Acest pas în timpul de faţă nu esistă. Şi întrebăm pe dl Dr. Mihu, că­­şi-a dat seamă despre acest fapt, pro­punând schimbări esenţiale în program? Se vede, că dînsul a resimţit ceva în privinţa aceasta, zicând, că »Ungaria de astăzi nu mai este Ungaria dela 1867­. Da, o ştim şi noi aceasta, dar’ progra­mul nostru nu e făcut la 1867 şi schim­bările ce s’au petrecut dela 1881 încoace atât în Ungaria, cât mai ales în Au­stria, unde tendenţele federaliste de popoare şi de ţâri autonome es tot mai mult la iveală — tocmai ne impun, ca să susţinem neştirbit acest program şi se ne grupăm cu toţii în solidaritate în ju­rul lui. Neavând dl Dr. Mihu un motiv im­pus de situaţie, recurge la »motivec for-I ţate, am putu zice naive şi chiar neîn­temeiate. Un motiv al sau este, că postula­tele din cele două puncte sunt dorinii­e ideale. Să vedem : Mai întâiu punctul al 9-lea, chestia I dualismului, nu conţine ceva concret,­­ pentru-că el are următorul cuprins: »Chestiunea dualismului nefiind astăzi la ordinea zilei, partidul naţional îşi reservă a se pronunţa asupra ei la timpul seu*. Ce »dorinţă ideală« află dl Mihu » în acest punct, noi nu putem pricepe. Ar rămâne deci punctul 1 cu autonomia Transilvaniei, ca o »dorinţă ideală«. Oare întocmai aşa să fie ? O mică schiţare a istoricului ace­stei chestii ne va convinge despre con­­trarul, ne va convinge, că recâştigarea­­ autonomiei Transilvaniei nu e dorinţă ideală, ci cât se poate de reală. Transilvania­­şi-a primit autonomia sub împăratul Leopold I, la 1691 prin diploma Leopoldină. Această autono­mie a fost confirmată de toţi împăraţii I următori, şi de Monarchul nostru actual, care la 1863 a însărcinat dieta transil­vană a da acestei ţări o nouă consti­tuţie autonomă, bazată pe egala îndrep­tăţire a tuturor naţionalităţilor. Eveni­mentele, ce s-au succedat în defavorul monarchiei, au împedecat ducerea în­deplinire a dorinţei Monarchului şi ţării şi Maghiarii profitând de aceste eveni­mente, au forţat unirea ei cu Ungaria, cassându ’i total autonomia de veacuri. Şi acest act s’a făcut contra voinţei majorităţii locuitorilor ardeleni, contra voinţei Românilor. O ştie aceasta di Dr. Mihu şi o ştie tot Românul. Punctul 1 al programului naţional nu cere ceva ideal, ce n’a esistat şi n’ar putea esista. In el să pretinde un lu­­cru real, respectarea diplomei Leopol­­dine, confirmată prin 9 Monarchi şi ast­fel restituirea Transilvaniei în dreptu­rile sale autonomice. Sau gândeşte dl Dr. Mihu, că acest postulat e »ideal« din causâ, că de vre-o 30 de ani nu s’a putut realisa ? Aşa se vede, căci aceasta îl f­ace să aj­ungă aproape la desperaţie, zicând, că »noi din ale noastre puteri nici-când nu vom putea realiza aceste postulate« — formând din aceasta un alt motiv pentru passarea celor două puncte. De unde îşi ia convingerea di Dr. Mihu, ca aceste postulate nici când nu le vom putea realisa ? Din slăbiciunea noastră ori din timpul trecut de 30 ani fără resuitate în acest punct? Din ori care aceste să isvorecsca convingerea dlui Dr. Mihu, ea e greşită, căci nici aşa de slabi nu suntem, ca — dacă nu acum — cal puţin in viitor, să nu putem realisa întreg progra­mul dela 1881 şi nici timpul de trei decenii — timp scurt în vieaţa unui po­por — nu poate îndreptăţi pe nimeni la astfel de suposiţii sinistre. Au luptat popoare şi partide poli­tice timp cu mult mai lung pentru rea­­lisarea dorinţelor lor şi n’au abzis de ele. Esemplu avem chiar la noi în pa­trie, pe kossuthişti. Cîi luptă pentru in­dependenţa Ungariei — un adevărat ideal — şi cu toate c­ă au puţine şanse de independenţă, nu abzic de speranţa unui triumf. Iată câteva dovezi, din cari reiese, că dl Dr. Mihu e greşit în păreri şi reu face, propagând astfel de idei, cari pot să mărească confusia între noi, acum când tocmai trebue să ne clarificăm şi consolidăm. Dar’ vom continua. Carnevalul în Abrud. Abrud la 10 Martie 1902. Că nu ’ţi-am scris de mult, e vina ta. Tu nu-’mi scrii de loc, sau foarte rar şi foarte scurt... Adu ’ţi aminte de timpurile, în cari ne scriam coaie întregi.. Ştii cu câtă dragoste îmi spuneai — scriindu-’mi — toate impresiile, toate simţămintele tale... şi eu le ascultam cum asculţi glasul inimii! — Sau doar’ acum nu-’ţi mai sânt dragă ?!.. O! asta n’o pot crede... Tu m’ai iubit şi eu nu te-am ascultat ca să mă uiţi, şi apoi dragostea nu se stinge cu una cu două... mai ales o dragoste ca a noastră....... Urîtulel... Acum îţi scriu, şi m’am decis se ’ţi Boriu în chipul acesta, cum nici-odată nu ’ţi-am scris, pentru­ ca să cetească şi nenea Dumitru din F....... şi unch­ii Mateiu din Cr......... ei.... martorii dra­gostii noastre.. Te pâresc... Nu ştiu cum 'ţi ai petrecut came­ralul la al cărui sfîrşit am ajuns, căci nu ’mi-ai spus încă... Eu?!.. nu cumva să faci o mutră cum ’ţi-e obiceiul, dacă­’ţi spun, că, 'mi-am petrecut splendid.... Carnevalul al 2-lea al veacului pre­sant, în Abrud a fost de tot vesel. Inchipue-’ţi: la Crăciun, teatru şi­­ petrecere, la Anul-Nou, convenire la »Casina română« — petrecere împrovi­­sată — în 16 Faur, balul reuniunii fe­meilor române din Abrud, Abrudsat şi jur ; a urmat balul negustorilor; apoi concertul şi balul corpului oficeresc din loc d in Abrudsat petrecerea bisericii greco-orientale şi în sfîrşit petrecerea bisericii greco orientale din Abrud şi mai pe urmă Sâmbătă în 8­­. o. o con­venire a inteligenţii române în hotel »Tulnic«. De sigur tu ai voi să- ţi descriu în special cum a decurs fiecare petrecere din acestea 9. Ei bine, dragoste ! eu bucuros ’ţi-aş împlini voia ta, dar’ nu să poate, deo­parte pentru-că nu am sosit la toate, dar’ de altă parte pentru-că atunci spa­ţiul de sub linie sigur nu ’mi-ar ajunge. — De aceea îţi spun scurt că, toate au fost splendide, în tiata era veselia ca­racteristici muntenilor, dar culmea a ajuns-o balul reuniunii. Acestui bal i-au premers câteva probe de »Romana*.... Ce ? nu crezi?.... Par’că văd surisul tău sarcastic şi în­­doelnic... Mişel mai eştil... Dar­ e aşa dragul meu... Muntenii noştri pa lângă tot românismul lor, naţionalul joc »Ro­mans« nu ’l ştiu. 16 Faur 1902.... orele 8 seara !­­ .. Sala cea mica a hotelului. »De­tunata« e în haină de o sărbătoare. In front are un tablou mare, re­­presentând o Româncă cu furca în briu şi în furcă caer... Toarce... Deasupra tabloului, în lumină transparentă roza, să vede inscripţiunea : »Zrâiască femeia română«. Sala întreagă e decorată cu brad şi ghirlande frumoase... Lampioanele tricolore dau o lumină molatecă, feerică, ademenitoare.. La stingă un front e aranjat un fru­mos loo­schit de brad pentru iubita noastră presidentă, d-na Ana Filip, sau după­ cum îi zicem noi în dragostea noa­stră ,Leliţa Filip*. In sală un aer căldicel cu miros de brad... Eu am fost între cei dintâiu, căci­­ costumele naţionale erau preferite, şi­­ eu voiam să te văd rând pe rând, ca după impresiune să judec, care e mai frumos, care-’i mai drăguţ.. . Şi într’­­adevăr.. . ceva mai pitoresc în vieaţa mea n’am văzut. .. Inchipue­ţi, dragule, în mijlocul unei sale frumos împodobită, o co­’oaie­­ întreagă de dame cu admirabile costume româneşti din toate părţile. Aici am pretenţia a-­ţi înşira nu­mele, tuturor damelor împreună cu co­stumele mulţămită unui prietin* 1., ne­­costumate doamnele: Ana Filip, Silvia Cirlea, Ana Labonţ, Florentina Târnă­­vean Eugenia V. Simu, Florentina Şuluţ şi d-şoara Nina Şuluţ. 2. Costumate: a) doamnele: Netti Furdui (costum România), Elvira Pop (România), Sabina Borza (România), Sofia Cothişel (costum din munţi), Ana Goraboş (munţi) Măriţi Cothişel (munţi), Zoriţa David (Bucium), Silvia Popovici (România) Lucreţia Adamovici (Sălişte), Sofia Puşcariu (Târnave), Maria Oneţ (munţi), Ţinţii (Bănat), Sofia Macavei (Bucium), Maria Ţandrău (Bucium), Ma­ria Cioba (Bucium). b) domnişoare: Domnica Chirtop (România Iaşi), Sofia Buceşan (Sătişti), Letiţia Albani (România), Alina Demian (România) Cornelia Chirilă (România), Lucreţia David (România) Elena Ada­­movici (Sălişte) Otilia Puşcariu (Sălişte), Victoria Puşcariu (România), Mărioara Nicola (România), Florentina şi Emilia Şuiuţ (România), Eva Macavei (Bucium), Eva Ţandrău (Bucium), Eva Cioba (Bu­cium) şi Eva Jurca (Bucium). Pare că cetesc în gândul tău... Ai ] vrea se ştii, care a fost mai drăguţă..., , Ei bine!. Cel mai elegant costum a­­ fost al doamnelor Elvira Pop şi Sabina Borza şi ele erau aşa de drăgălaşe, dintre domnişoare ?..........hm !!.. ’ţi-aşi spune, dar’­­mi-e frică de tine............ .... tac !!. . Amintesc atâta, şi te întreb şi pe tine, oare de ce damelor noastre nu le plac costumele, ce să poartă în diverse părţi ale Ardealului, doar’ sunt aşa de frumoase încât străinii le admiră. Poţi vedea că au fost costume aproape esclusiv de România. — De ce ?.. Doară, pentru esemplu, d-şoara Buceşan în co­stum curat de sălişteancă şi doamnele Gomboş, Colhişel şi Zoriţa David în costume din munţii noştri erau cele mai drăguţe, tot şi doamna şi d-ra Adamovici în costum de Sălişte. Mai adauge apoi, dragul meu, că und­e nici nu ştiu să observe originali' Sibiiu, 14 Martie 1902. Retragerea lui Fejérváry. De câteva zile foile maghiare se ocupă cu retragerea ministrului de honvezi, bar. Fejérváry Géza. Semioticioasele s'au grăbit se desmintă aceste svo­­nuri. Fejérváry Inse a declarat, că el n’a împuternicit pe nimenea la des­­mințiri despre abzicerea sa, vorbe cari dovedesc, că retragerea lui ori acum, ori după pertractarea budgetului de honvezi, negreșit se va întempla. Gausa demisionăm lui Fejérváry se zice că este intrarea lui Horcinszky în cabinet. Fejérvár­y, care a fost cel mai aprig adtot și operator al căzutului Rdnffy, vede o umilire a sa prin intrarea in guvern a preşedintelui fostului par­tid upponyist, faţă de care banffytşrii au avut totdeauna direa mai mare aver­siune. De când a devenit Hordinsz­cy ministru, Fejér­vary nu s’a mai presen­­tat mei în consiliul de miniştri, mei la clubul liberal. Judecând deci după ţinuta manifestată de Fejérvdry, retra­gerea lui se poate considera ca sigură. De urmaş al baronului Fejérvdry este luat in combinaţie generalul Itkdlfa­­lussy. Aceasta vise este numai o com­binaţie de puţină verosimilitate. IO.V VRURIUNEA. Pertractările mi­nistrului dle nuanțe ungar referitoare la convertirea unor datorii de stat, se vede, că au dus la resultat, de­oare­ce proiectul de lege despre conversiune va fi presentat camerei probabil îucă în săptămâna vii­toare. Ministrul Lukács voeşte, ca desbate­­rea proiectului din partea comisiunii finan­­ciare să se termine încă înainte de sărbă­tori, ca astfel după Paşti să poată fi adus in plenul camerei. Jin dietă. Pertractarea budge­tului de interne s’a terminat şi la ordi­nea zilei s’a pus desbaterea budgetului­ ­ de agricultură. Kossuthistul Eötvös Bá­lint urgitează revizuirea legii de vânat, se ocupă cu pescuitul, apoi cere parce­­larea latifundiilor, ca astfel micii pro­prietari să fie regeneraţi. Deputatul Clujului, baronul Feilitsch Arthur, a vor­bit apoi, lovind îndeosebi în poporul român. A făcut impertinenta afirmare, că pădurile şi păşunile erariale Romă­nii le folosesc spre scopuri daco-româ­­neşti, şi că prin urmare datorinţa gu­vernului, respective a erariului este să pună capăt acestor lucruri îndreptate contra »statului maghiar«, contra inte­reselor »naţiunii« (?!). Vorbind apoi de­spre colonisări, cere planuri cât mai grabnice. Tot în această şedinţă s’au fâcut şi câteva interpelări. In ce pri­veşte propunerea limbei germane în şcoalele primare din Budapesta, mini­strul Wlassics a dat »patrioticul« răs­puns, că aceasta poate fi scoasă din program fără nici o esitare. — Săcuiul Sebess Dénes a interpelat pe Wlassics în chestia congresului studenţesc, ce se va ţină anul acesta la Budapesta, acti­­vând tinerim. univ. română da nepatrio­­tism şi iredentism, pe motivul, că tine­rimea română voieşte, ca la congres să facă acţiune comună cu studenţimea din România. Wlassics, între aplause ge­nerale, declară, că va sugruma această mişcare încă în faşă, şi împreună cu rectorul universităţii va lua cele mai severe măsuri contra tinerimii. în şedinţa de ieri s-a continuat des­­baterea budgetului de agricultură, vor­bind deputatul Benyovszky, care apără mercantilismul faţă de atacurile sgra­­ri or. Iloronszky şi comitatele. Noul mini­stru de comerciu, Horánszky Nándor, a adresat tuturor municipiilor un rescript, în care cere sprijinul acestora la munca ce-­l aşteaptă pe te­ren economic şi cultural, binefacerile universităţii ungureşti, vor se ia parte la congresul studenţesc, nu în rândurile tinerimii din patrie, ci în secţia străinilor aşteptaţi ca oaspeţi la acest congres şi să caute a demonstra contra legilor şi a păcii ţării ospitaliere. Avertisez serios pe agitatorii (!) supuşi jurisdicţiunii disciplinare a senatului universitar, că nu li se vor tolera unel­tirile şi că dela universitate se vor es­­clude toţi infidelii (!), cari oferindu-se străinilor vor produce disonanţă în rîn­­durile tinerimii naţiunii şi cari aţîţă ura de rassă«. Ministrul Wlassics deasemenea a declarat în dietă la interpelaţia adresată în această privinţă de către deputatul Sebess Dénes, că acţiunea tinerimii ro­mâne o consideră de «cel mai mare ire­dentism« (?!) şi că va lua cele mai energice măsuri, ca, congresul interna­ţional studenţesc să nu fie esploatat în scopul demonstraţiunilor politice naţio­naliste« (!). Adecă se vor începe din nou şica­nele şi persecuţiunile în contra tine­rimii noastre. Acasele de »trădători de patrie« vor curge din nou la adresa universitarilor români. Dar’... multe vifore au trecut peste tinerimea noastră şi ea totuşi n’a părăsit terenul de luptă pentru apărarea intereselor naţiunii sale. îşi va şti face şi acum datoria, consi­derând glasul lui Wlassics şi al subal­ternilor sei numai de un vaet de oupuvae.­ ­ Contra tinerimii noastre. Tinerimea universitară română de pretutindenea a acceptat ideea să iee parte la congresul federaţiunii interna­ţionale studenţeşti, ce se va ţine anul acesta la Budapesta, în luna Septem­vrie Faptul acesta a scos din sărite întreagă ceata şovinistă. Cu furia ca­racteristică rassei maghiare se năpustesc acum toţii: rector, ministru şi presă asu­pra tinerimii universitare române, tero­­rizându-o prin tot felul de ameninţări cu scopul să o abată de la îndeplinirea datori­ţei sale naţionale. Rectorul uni­versităţii din Budapesta, Dr. Vécsey Ta­m­ás, a afişat următorul avertiment la adresa tinerimii noastre: »Este o agitaţie nepatriotică, dacă acei cetăţeni ungari, cari sânt de limba românească, cu toate-că se bucură de m.r_- * a n­ r. Autonomia catolică şi Românii uniţi. Am anunţat, că congresul catolic pentru autonomie s’a încheiat în 10­­. o. şi că proiectul t­e organizare, primit de congres, va fi înaintati acum Maiestăţii Sale spre aprobare. în şedinţa din urmă a congresului s’a întâmplat însă un incident, care tre­­bue să ne atragă atenţiunea tuturor, pen­­tru­ că poate deveni începutul unor eve­nimente mari. Am anunţat în numărul din urmă, că preşedintele a presentat în şedinţa aceea, adecă numai în ultimul moment al congresului, şi Memorandul pe care în numele bisericei române unite cu Roma,­­l-a fost trimis primatehii, ca preşedinte al congresului, Esc, Sa Metropolitul Dr. Mihályi de la Blaj. Congresul, la propunerea preşedin­telui şi la insistenţa mai ales a contelui Apponyi, a trecut pur şi simplu peste Memorandul Românilor, fără să-­l fi cetit măcar, fără să fi enunţat asupra lui măcar un cuvânt meritoriu al con­gresului. Faptul acesta a produs o impre­­siune de îngrijorare asupra Românilor

Next