Tribuna, martie 1902 (Anul 19, nr. 40-60)
1902-03-02 / nr. 40
Pag. 158 Sibiiu, Sâmbătai, uniţi Toţi, cei ce au aflat despre această procedură de bagatelizare a congresului, ne-au vorbit foarte indignaţi, am pută zice revoltaţi, despre incident. Vedem acum, că aceeaşi impresiune, extrem de rea, a produs purtarea congresului şi asupra cercurilor din Blaj, centrul metropoliei unite cu Roma. Vedem că »Unirea« a apărut, în mod extraordinar, încă ieri, în loc de a aştepta până Duminecă, pentru a vesti mai de timpuriu despre pericolul ce poate ameninţa biserica română gr.catolică. »Unirea« raportând despre încheierea congresului, înfierează in modul cel mai necruţător şi meritat procedura congresului, şi dă un adevărat alarm de luptă şi de apărare, contra uneltirilor politicei maghiare, care se vede^s’a furişat în sinul congresului catolic. »Nedemnă şi perfidă a fost deci procedura congresului. Ea ne arată apicat, că tendenţa congresului este contopirea noastră în organismul autonomie. Procedura aceasta dovedeşte din nou, că scopul autonomiei proiectate nu este scop bisericesc, ci curat scop politic. Vor să folosească biserica de mijloc pentru desnaţionalizarea bisericei noastre. Ei bine, scopul n’au să şi’l ajungă. In contra voinţei noastre nu ne poate nime pe lumea aceasta contopi într’un organism, care nu ne convine. In politică mai umblă cu terorismul. In biserică, în domeniul conştiinţei, nu are valoare nici o putere lumească. Dar acum e timpul suprem de acţiune, cel ce e competent în lucrul acesta să ne dee scut şi apărare, este Maiestatea Sa Regele apostolic ca patron al bisericei noastre, care mai pe sus Scaunul apostolic al Romei. Suntem convinşi, că Archiereii noştri nu vor întârzia nici un moment a se apropia de aceşti doi factori. Şi sântem siguri, că ascultare vor afla, pentru că nici Scaunul apostolic nu are drept de a ne ocuipa un organism, care nu are păreche in întreagă lumea catolică. Şi dacă totuşi Archiereii noştri ar simţi, că demersurile lor nu au aplombul dorit, de numai un semn şi cu mic cu mare vom sări ca leii şi vom apăra sanctuarul nostru de profanarea contrarului. Să fim dar’ cu toţii gata!« Memorandul din chestiune — după cum ştim — datează deja din 1897. Redactat din conferenţa episcopilor gr.-cat. români, el precizează punctul de vedere în chestiune al bisericei române, arătând pentru ce nu poate participa la congresul catolic, şi pentru-ce pretinde o organisaţiune autonomă separată, conformă poziţiei sale istorice şi de drept, speciale. Primatele, căruia a fost adresat Memorandul, ca convocătorul şi preşedintele congresului, a predat acest important act comisiunii de 27. N’am găsit Insă în ziare nici-când nici o urmă despre soartea lui. La Românii uniţi s’a lăţit opinia, că Memorandul ’şi-a făcut efectul seu, şi astfel biserica lor va rămână neatinsătatea portului, altele nu să ştiu îmbrăca. Da, spre esemplu, spune: ai văzut tu vre-un costum de sălişteancă, nn care mânecile cămeşii sânt încărcate de cusături; eu ştiu că portul săliştenesc e foarte simplu, şi simplicitatea asta e ceea ce înfrumseţează portul; apoi firea Româncei e, ca să-şi împodobească pieptul şi gâtul cu mărgele, dar’ şi aici e o măsură, desigur tu nu ai văzut, dar’ eu am văzut la balul nostru pe pieptul unei dame atâtea mărgele, încât îi atârnau mai jos pe piept... incomodau chiar Şi pe dansator... eu aşa cred.. Ce zici!.. Ştiu, că zimbeşti. Abstrăgând dela acestea balul a fost splendid , splendid cum n’a mai văzut Abrudul, mulţămită domnilor aranjori, cari prin frumosul aranjament al salei, admirabilul buchet presentat Leliţei Filip şi prin curtoasia lor au ridicat mult — foarte mult splendoarea balului. Şi când musica a început să cânte, sburau părechile ferice pe luciul parchet al salei, cum sboară fluturii, pe razele de soare. Petrecerea a ţinut până în faptul zilei, când toţi ne-am depărtat cu suvenire plăcute dorind un alt bal, în carecostumele sunt preferite«. Adio ! Te îmbrăţişează a ta Jana. Din desbaterile de acum ale congresului se vedea însă, că Ungurii catolici n'au abzis de gândul de a băga şi biserica română in cazanul comun al »autonomiei« lor. Poate bucata aceasta, aşa de dulce şoviniştilor, ’i-a determinat pe cei mai mulţi de a abdica şi de cele mai esenţiale drepturi autonomie», după voia guvernului, numai re vadă pe Românii uniţi înjugaţi şi espuşi mai uşor maghiarisării prin »autonomia bisericească«. Temerile de pericolul acesta — multă vreme n’au prins teren, din pricina, că mulţi credeau, că din »autonomia« asta catolică, nimic nu are să se aleagă. Acum însă eată autonomia e pe cale a se face! Proiectul va fi aşternut Maiestăţii Sale spre aprobare. Pericolul astfel ia fiinţă în toată grozăvenia sa. Incidentul din ultima şedinţă a congresului aruncă înainte umbra sa înfiorătoare. Mai ales, că în mijlocul scenei din congres apare figura mefistofelică a contelui Apponyi, preşedintele camerei şi acum şeful diplomaţiei maghiare din Budapesta. Lui ’i se datoreşte schimbarea tainică şi neaşteptată, ce s’a produs în congres, in favorul proiectului de autonomie, aşa de umilitor pentru catolici. Probabil tot el pregăteşte şi lovitura contra bisericei române. Temerea este dlar’ îndreptăţită. Dar’ nu e suficientă! Cei chemaţi şi răspunzători, se fie la locul lor. Acum e timpul suprem! Aşteptăm să vedem pe fruntaşii bisericei unite la lupta pentru operarea bisericei t euisnatului Ieri, în 13 l. p. a fost primit în audienţă la Maiestatea Sa episcopatul bisericei noastre gr.-or. române, însărcinat din partea delegaţiunii congresuale a face paşii de lipsă în chestia mănăstirilor, cari — afară de una (Hodoş-Bodrog) — au rămas în stăpânirea Şerbilor. Escel Sa Archiepiscopul şi Metropolitul Meţianu, după o scurtă alocuţie, a predat M. Sale memorandul delegaţiunii congresuale, în care Maiestatea Sa e rugat, să binevoiască a efectul resolvarea chestiunii mănăstirilor din preaînalta Sa putere. Săntem informaţi, că episcopatul a fost primit foarte afabil. Memorandul predat M. Sale e de cuprinsul următor : Maiestate ces. şi apostolică-regească. Preamilostive Stăpâne! Capii şi representanţii bisericei române gr.-or. din Ungaria, cu cea mai profundă reverinţă subscrişii, îmbărbătaţi de binevoinţa şi îngrijirea părintească a M. Voastre, manifestată totdeauna faţă cu poporul român de religiunea ortodoxă, care cu neclintită fidelitate şi supunere ţine la înaltul tron, şi faţă de biserica aceluia,ni-am luat cutezanţa a ne presenta înaintea Prealuminatei feţe a M. Voastre, în interesul regulării definitive a unei chestiuni bisericeşti de mare importanţă, până azi rămasă încă neregulată. Anume, când M. Voastră prin Preaînaltul autograf dat in 24 Decemvrie 1864, V’aţi îndurat prea graţios a aproba înfiinţarea, organisarea şi dotarea de nou înfiinţatei Metropolă gr. or. române din Sibiiu, în legătură cu desfacerea ei de cătră Metropolia din Carloviţ, respective, când prin Preaînaltul rescript din 29 Decemvrie a aceluiaşi an (nr. 8642/1), V-aţi milostivit a regula posiţia de drept public a nouei Hierarchie Prealuminatul simţ de dreptate şi îngrijirea părintească a M. Voastre s’a estins asupra tuturor ramurilor şi manifestaţiunilor vieţii bisericeşti, şi când M. Voastră V’aţi îndurat prea graţios a dispune, ca pentru Ungaria şi Transilvania să se înfiinţeze o Metropolie de sine stătătoare, de egal drept cu cea sârbească* — sigur că a Voastră a fost condusă de aceea Preaînaltă intenţiune, că aceasta nouă Metropolie să fie făcută părtaşă proporţională la toate acele drepturi şi dotaţiuni, de cari s’a bucurat metropolia Garloviţului odinioară unitară, şi cam ca eflux al desine stării şi egal îndreptăţirii sunt indispensabile pentru« ca noua Metropolie română să-şi poată împlini conştienţios şi demn misiunea şi sfântă. TRIBUNA Astfel M. Voastră Vsţi îndurat a dispune şi aceea, ca împărţirea averilor bisericeşti să se extindă şi asupra mănăstirilor ortodoxe aflătoare pe teritoriul hierarchiei vechi, şi a îndrumat congresul bisericei sârbe ca în acest obiect să caute a întră în invoeală cu biserica română. Spre infinit regret al nostru însă, aceasta nobilă intenţiune a M. Voastre nici până azi nu e realizată — nu din a noastră vină, căci mănăstirile comune cu excepţia uneia, încă şi acum se află toate esclusiv în administrarea şi sub jurisdicţiunea bisericei sârbe! Manţinerea până acum şi aşa da îndelungat a acestei stări contrare cu nobila intenţiune prea graţios enunţată la M. Voastre, numai acelei împrejurări e a se atribui, că tratativele de învoeală, iniciate de fericitul metropolit al bisericai noastre gr.-or. române Andrei Şaguna şi de delegaţii congresului bisericei române, la congresul bisericei sârbe şi la deputaţii aceluia în Garloviţ deja în 17 Martie 1865 şi în răstimp resuscitate, nu au succes, întrucât representanţii bisericei sârbe la toate aceste ocasiuni au declarat, că ei consideră mănăstirile esclusiv averea naţională sârbească şi in privinţa acelora nu întră în tratative. Această atitudine a bisericei sârbe stă insă în contrast atât cu esistenţa şi desvoltarea comună veacuri de-a rândul a bisericei gr.-or. din patrie, cum şi cu canoanele bisericei ortodoxe, ba şi chiar cu istoria înfiinţării şi cu misiunea acestor mănăstiri, pentru că Românii locuitori în părţile sud-estice ale patriei noastre, deosebi în fostul bănat timişan, până la 1690 au urmat esclusiv religiunea ortodoxă gr.-or., pe care, în cea mai mare parte ,şi-au păstrat-o până în zilele de acum. Acest popor de religiunea ortodoxă, conform mărturiei istoriei,şi-a avut bisericele, mănăstirile şi preoţii sei deja înainte de anul 1690, când massa poporului sârb sub conducerea patriarohului Arseniu Cernoviţ din Ipec, a venit in patria noastră şi s’a aşezat în părţile sudice, respective sud ostile ale aceleia, unde împăratul şi rege Leopold I, de fericită memorie ,li-a dat astfel de privilegii, în orbirea cărora patriarohul, respective archiepiscopul-metropolit al lor a fost investit cu jurisdicţiune bisericească interimară asupra preoţimei bisericelor şi mănăstirilor întregului popor de religiunea gr.or., şi în urmarea acestui privilegiu al seu a luat în administrare bisericească şi bisericele şi mănăstirile gr. or. pe cari le a aflat ca asistente deja, cum o dispusese aceasta . Preamuita diplomă din 20 August 1691 şi Preaînaltele rescripts urmate aceleia ; drept de proprietate esclusivă biserica I sârbă nu a căpătat însă nici-când asu- I pra acestora, şi nici a putut căpăta, — pentru-că averea bisericească competes ! încă dela început bisericei ortodoxe indivizibile, nelegate de naţionalitate, car’ această stare nu a îndurat nici o alterare prin amintitele privilegii. Această generală jurisdicţiune bisericească a patriarohilor din Garloviţ a sustat până la anul 1864, respective 1865, când prin Preaînaltul rescript edat în 24 Decemvrie 1864 şi respective prin înaltul ordin guvernial din 29 Decemvrie 1864 nr. 8642/1, citat mai sus şi întregitoriu al acelui rescript, adresat episcopului din Sibiiu Andreiu Şaguna, M. Voastră aţi decretat înfiinţarea Metropoliei gr.-or. române separate şi desine stătătoare, mai târziu înarticulată apoi în lege. Pe basa acestui decret graţios biserica episcopească din Sibiiu, completată cu eparchiile gr.-or. române separatizate, a fost ridicată la metropolie de sine stătătoare şi de egal drept (»coordinierie*) cu cea sârbească şi totodată s a decretat în principiu şi în general împărţirea echitabilă a comunelor, resp. a bisericelor comune şi a mănăstirilor, care congresul bisericesc sârb a fost îndrumat să caute a ajunge la învoeală şi în obiectul acesta. (-Bezüglich jenes Antheües, welcher, von dem den Dioecesen der Karloviczer Metropolie in Ungarn, Croatian, Slavonien, mit Icbagriff dar Miiitargrenze gemeinsamen Vermögen den aus dem Verbände dieser Metropolie ausgeschiedenen rumänischen Şprengeln zu Gute kommen soll, ferner bezüglich der in den Banater Dioecesen inmitten einer rumänischen Bevölkerung gelegenen Klöster haben Seine k k Apostolische Majestät mit weiteren Allerhöchsten Entsohhessuugen vom 24 Decem 2/15 Martie 1902 ber 1864, anzuordnen geruht, dass im I Nationaloongresse ein Übereinkommen zu vereinbaren getrachtet werden solle«). Principiul acesta mai târziu a primit întrupare şi pe cale legislativă, decretându-se în art. de lege IX. din anul 1868 (§ 2), că metropolia înfiinţată pe seama Românilor, de sine stătătoare, »a szerbekével egyenjogú« (egal îndreptăţită cu a Sârbilor) se inarticolosiză în lege şi că disposiţiunile art. de lega X. din 1792 se estind și asupra ei. îndrumării preaînalte amintite mai sus congresul bisericesc sârb de pe atunci în parte a şi satisfăcut, întrucât a măsurat îndrumării Preaînalte adresate baronului Iosif Philippovich, eumis tot atunci comisar guvernial, a constituit »comisiunea mixtă« congresuală, care în anul 1871 a elaborat apoi principiile fundamentale şi normele, cari aveau sâ servească drept cinosuiră la împărţirea în două a aşa numitelor »comime« mixte şi la împărţirea prietenească, pe calea învoielii, a averii bisericeşti foste până atunci comune; acest pact (»Vereinbarung«) obţinând Preaînalta aprobare a M. Voastre, a fost şi pus în lucrare şi cu ajutorul aceluia despărţirea hierarchică şi împărţirea averii a fost dusă în deplinire cu suct cos în numeroase comune bisericeşti mixte. (Va urma). Ungureşte... E judecat! Şepte zile robie şi 20 coroane amendă în bani! Părintelui Ardeleanu îi sună această judecată! Pentru că a interzis cântarea unui cuplet bisericesc-unguresc în biserica românească din Dob. ’L-a judecat forul aperator, tribunalul din Sătmar.... Nostimă judecată! Adecă ungurească. Croită ungureşte. Ţesută ungureşte. Încă şi pinteni are........Şi aceştia sunt ungureşti. Patentaţi şi hăngoşi-zurnitori! ... Măsura e ungurească. Şi fasonul e unguresc. Asemenea şi pintenii... Perfect. Plus quam perfect. Peste orice aşteptare. Unguresc adecă. Aşa a fost triumful!.... Triumful jidovesc după prima judecată, care ’l-a osândit pe părintele Ardelean la 6 luni temniţă şi 400 coroane amendă... Judecata de acum e croită tot atât de ungureşte. Dar’ în — miniatură numai ! Măsura: 7 cm., adecă 7 zile de robie şi 12 cor. de aliimneri, adecă amendă în bani... Fasonul? ! ... Tot moda cea veche. Cu puţină decoraţie nouă........Motivele vechi au rămas. Pentru că şi fiindcă........nu ştiu pentru ce?!... Adecă, pentru că e permis să suieri ori-ce cuvânt unguresc în biserica românească. Din patriotism!.. Şi nu-’i permis sâ Interzici aceste dăinuieli... E permis să joci şi csárdás în acea biserică. Numai rezgoion să-’l joci şi cu însufleţire!.. . Şi acesta — drept patriotism! Şi nu-’i permis să te scandalisezi asupra acestei fapte! .... Prioritate are D-zeu, cel unguresc. Jertfa, adusă lui nu ’i permis să o împedeci! Ar fi saoriloj!... După aceea, in al doilea hod vine Dumnezeul popoarelor. Dumnezeu, Atotputernic! Jertfa adusă Lui poate fi împedecata. E permis. Nu-’i saoriloj Nu-i scandal. .. Să-’l împedeci pe preot în ţinerea misei, e permis! Să pui frâu profanării bisericei, nu-’i permis!.... Să dai liber curs păcatului, e merit patriotic. Să ’i împedeci păcatul, să-’ţi esercitez dreptul, e demerit... Şi acest patriotic. Delict. Trebue pedepsit.... Aşa s’a şi întâmplat... latre acoardele pintenilor s’a întâmplat! ... Au zurnit pintenii in poala trufiei ungureşti şi s’a adus cea mai ungurească judecată.. . Legea de naţionalităţi, bulele, dapretele, referitoare la liunba bisericei româneşti simpla minte le-a ignorat. Fasonarea martorilor în favorul părintelui a desconsiderat o această judecată. Dia trufie! împotriva dovezilor vii a zis, că cupletul unguresc-bisericesc a — cântare românească. .. Permis ori-şi-când să o cauţi! .. .. Asta o zice tribunalul. Metropolis, episcopi, liturgier, potoio, patavasier, orologier etc. —nu se ţine de voi statorirea cântărilor bisericeşti. Acesta e dreptul esclusiv şi inclusiv al luminatului scaun! Ca să se ştie! .. . Va fi consult se studiezi şi d-ta, părinte Ardelean teologia încă odată la tribunalul din Sătmar. Le vai învăţa acolo şi cântările bisericeşti. Intre ele —■ poate şi cântarea interzisă de d«ts. »Elkészült már az aranyos koszorú!« etc. Afară de aceea şi câteva cuplete patriotice bisericeşti .. Şi apoi, mergi şi le vesteşte acelea în toate părţile lumii, până la marginile mării — Adriatice.... Incinte de plecare mă întrebi însă: Pentru ce ântâiu ai fost osândit la 6 luni robie şi 400 coroane amendă; şi pentru ce la 7 zile şi 20 coroane în al doilea rând?! Pentru ce?!... Ce e rostul judecăţilor acestora?!... Pedeapsa dintâiu ar zice, că eşti vinovat. A doua zice, că eşti nevinovat. La aparenţă altfel sună. Dar’ implicite nevinovat te spune... Şovinismul unguresc nu cunoaşte pedeapsă de 7 zile pentru o crimă, comisă prin batjocorirea limbei ungureşti... Şi dacă totuşi o croeşte astfel, — recunoaşte că nu ai comis acea batjocură!.. Sau, că nu fără drept a’i comis-o!... De pedepsit însă, — trebue se se pedepsească!.. Şi fără vină, şi contra paragrafilor!... Şovinismul, binele comun o pretinde aceasta, şi interesul patriei... Datorinţă, merit, virtute patriotică e judecata adusă... Căci aşa să făuresc la noi virtuţile patriotice !.. In cenuşa păcatelor noastre !. Trebue salvată patria de aceste păcate!.. A salvat-o luminatul scaun!.. Şi în urma păcatului părintelui Ardelean cresc cu droaia meritele patriotice!.. Remuneraţia?!. Nici aceasta nu va rămână!.. Sosi-va cât de curând In chipul numirilor de procuror suprem, jude la tablă, jude la Curie... şi doar’ şi servitorul, care a fost de faţă, va avansa de inspector bisericesc!.. Pentru că s’a putut interpreta paragraful într’un înţeles atât de — patriotic. Ge-’i juridic, — e secundar numai.. Acuma, în era »dreptăţii!« ... Ear’ părintele Ardelean?? El va fi pedepsit pentru interpretarea strictă a paragrafului. Pentru respectarea paragrafului... Pedeapsa lui va fi o cunună de martir... O cunună, din a căreia spini lăsare, îndemn şi îmbărbătare la lupta vieţii, mângâiere şi linişte în suportarea suferinţei... Justita. N.r 40 Revistă esternă. 1Kon boiul din Africa-de-Sud. In camera engleză a declarat ministrul de răsboiu, că lordul Kitchener încă tot mai capătă întăriri. In cursul lunei viitoare vor mai pleca încă 6000 Yeomanries dimpreună cu mai multe detaşamente de infanterie şi cavalerie. După știri sosite în Bruxela, rana lui Methuen s’a înrăutăţit aşa de mult, încât e necesară amputarea piciorului rănit. în pastrele lui Delarey nu se află însă nici un medic, aşa că e temere de cangrenarea ranei, ceea ce va avă ca urmare moartea. Soţia lui Methuen e în Oraşul - Gap, unde îl aştepta, ca să plece cu el la Anglia in virtutea concediului obţinut. Delarey a ameninţat pe Englezi, că va împuşca pe Methuen şi pe celalalt oficer prins, dacă vor executa sentenţa de moarte asupra lui Kruitzinger. Şi în Londra şi în Bruxela circulă svonul despre o nouă biruinţă a Burilor. Coloana generalului englez Grenfell ar fi nimicit-o total comandantul bur Kemp. Știri mărunte. Crisa ministerială din Spania încă nu a resolvată.* Guvernul rusesc a cedat ținutei firme a Chinei invoindu-se se evacueze Mangiuria in ÎS luni. China insistă să se întâmple evacuarea in restimp de un an.* Senatul Serbiei a ridicat censul electoral în comunele rurale dela 10 la 15 lei. * Consiliul de miniştri al Angliei se ocupă cu situaţia din Irlanda. Secretarul pentru Irlanda recomandă moderaţiune la luarea de măsuria în cercurile înalţilor funcţionari din Constantinopol domneşte o adevărată panică din causa denunţurilor făcute de spionii palatului, cari îi acusă de participare la mişcările Turcilor tineri. La Abonament lunar pentru Martie st. TeeM« Invită Adssistisfcraţia sigruloî „TRSBUIA9