Tribuna, martie 1902 (Anul 19, nr. 40-60)

1902-03-02 / nr. 40

Pag. 158 Sibiiu, Sâmbătai, uniţi­ Toţi, cei ce au aflat despre acea­stă procedură de bagatelizare a congre­­sului, ne-au vorbit foarte indignaţi, am pută zice revoltaţi, despre incident. Ve­dem acum, că aceeaşi impresiune, extrem de rea, a produs purtarea congresului şi asupra cercurilor din Blaj, centrul me­­tropoliei unite cu Roma. Vedem că »Unirea« a apărut, în mod extraordinar, încă ieri, în loc de a aştepta până Duminecă, pentru a vesti mai de timpuriu despre pericolul ce poate ameninţa biserica română gr.­­catolică. »Unirea« raportând despre încheie­rea congresului, înfierează in modul cel mai necruţător şi meritat procedura congresului, şi dă un adevărat alarm de luptă şi de apărare, contra uneltiri­lor politicei maghiare, care se vede^s’a furişat în sinul congresului catolic. »Nedemnă şi perfidă a fost deci pro­cedura congresului. Ea ne arată apicat, că tendenţa congresului este contopirea noastră în organismul autonomie. Pro­cedura aceasta dovedeşte din nou, că scopul autonomiei proiectate nu este scop bisericesc, ci curat scop politic. Vor să folosească biserica de mijloc pentru desnaţionalizarea bisericei noastre. Ei bine, scopul n’au să şi­’l ajungă. In contra voinţei noastre nu ne poate nime pe lumea aceasta contopi într’un organism, care nu ne convine. In po­litică mai umblă cu terorismul. In bi­serică, în domeniul conştiinţei, nu are valoare nici o putere lumească. Dar acum e timpul suprem de ac­ţiune, cel ce e competent în lucrul acesta să ne dee scut şi apărare, este Maie­statea Sa Regele apostolic ca patron al bisericei noastre, care mai pe sus Scau­nul apostolic al Romei. Suntem convinşi, că Archiereii no­ştri nu vor întârzia nici un moment a se apropia de aceşti doi factori. Şi sân­tem siguri, că ascultare vor afla, pen­tru că nici Scaunul apostolic nu are drept de a ne ocuipa un organism, care nu are păreche in întreagă lumea ca­tolică. Şi dacă totuşi Archiereii noştri ar simţi, că demersurile lor nu au aplom­bul dorit, d­e numai un semn şi cu mic cu mare vom sări ca leii şi vom apăra sanctuarul nostru de profanarea con­trarului. Să fim dar’ cu toţii gata!« Memorandul din chestiune — după cum ştim — datează deja din 1897. Re­­dactat din conferenţa episcopilor gr.-cat. români, el precizează punctul de vedere în chestiune al bisericei române, ară­tând pentru­ ce nu poate participa la congresul catolic, şi pentru-ce pretinde o organisaţiune autonomă separată, conformă poziţiei sale istorice şi de drept, speciale. Primatele, căruia a fost adresat Me­morandul, ca convocătorul şi preşedin­tele congresului, a predat acest impor­tant act comisiunii de 27. N’am găsit Insă în ziare nici-când nici o urmă de­spre soartea lui. La Românii uniţi s’a lăţit opinia, că Memorandul ’şi-a făcut efectul seu, şi astfel biserica lor va ră­mână neatinsă­­tatea portului, altele nu să ştiu îmbrăca. Da, spre esemplu, spune: ai văzut tu vre-un costum de sălişteancă, nn care mânecile cămeşii sânt încărcate de cu­­sături; eu ştiu că portul săliştenesc e foarte simplu, şi simplicitatea asta e ceea ce înfrumseţează portul; apoi firea Ro­mâncei e, ca să-­şi împodobească piep­tul şi gâtul cu mărgele, dar’ şi aici e o măsură, desigur tu nu ai văzut, dar’ eu am văzut la balul nostru pe pieptul unei dame atâtea mărgele, încât îi atâr­nau mai jos pe piept... incomodau chiar Şi pe dansator... eu aşa cred.. Ce zici!.. Ştiu, că zimbeşti. Abstrăgând dela acestea balul a fost splendid , splendid cum n’a mai vă­zut Abrudul, mulţămită domnilor aran­jori, cari prin frumosul aranjament al salei, admirabilul buchet presentat Leli­ţei Filip şi prin curtoasia lor au ridi­cat mult — foarte mult splendoarea ba­lului. Şi când musica a început să cânte, sburau părechile ferice pe luciul par­chet al salei, cum sboară fluturii, pe ra­zele de soare. Petrecerea a ţinut până în faptul zilei, când toţi ne-am depărtat cu suve­nire plăcute dorind un alt bal, în care­­costumele sunt preferite«. Adio ! Te îmbrăţişează a ta Jana. Din desbaterile de acum ale con­gresului se vedea însă, că Ungurii ca­­tolici n'au abzis de gândul de a băga şi biserica română in cazanul comun al »autonomiei« lor. Poate bucata acea­sta, aşa de dulce şoviniştilor, ’i-a deter­minat pe cei mai mulţi de a abdica şi de cele mai esenţiale drepturi autono­mie», după voia guvernului, numai re vadă pe Românii uniţi înjugaţi şi es­­puşi mai uşor maghiarisării prin »au­tonomia bisericească«. Temerile de pericolul acesta — multă vreme n’au prins teren, din pri­cina, că mulţi credeau, că din »auto­nomia« asta catolică, nimic nu are să se aleagă. Acum însă eată autonomia e pe cale a se face! Proiectul va fi aş­ternut Maiestăţii Sale spre aprobare. Pericolul astfel ia fiinţă în toată grozăvenia sa. Incidentul din ultima şedinţă a congresului aruncă înainte umbra sa înfiorătoare. Mai ales, că în mijlocul scenei din congres apare figura mefistofelică a contelui Apponyi, pre­şedintele camerei şi acum şeful diplo­maţiei maghiare din Budapesta. Lui ’i­ se datoreşte schimbarea tai­nică şi neaşteptată, ce s’a produs în congres, in favorul proiectului de auto­nomie, aşa de umilitor pentru catolici. Probabil tot el pregăteşte şi lovitura contra bisericei române. Temerea este dlar’ îndreptăţită. Dar’ nu e suficientă! Cei chemaţi şi răspunzători, se fie la locul lor. Acum e timpul suprem! Aşteptăm să vedem pe fruntaşii bi­sericei unite la lupta pentru operarea bisericei t­ ­­euisnatului­­ Ieri, în 13 l. p. a fost primit în audienţă la Maiestatea Sa episcopatul bisericei noastre gr.-or. române, însăr­cinat din partea delegaţiunii congre­­suale a face paşii de lipsă în chestia mănăstirilor, cari — afară de una (Ho­­doş-Bodrog) — au rămas în stăpânirea Şerbilor. Escel­ Sa Archiepiscopul şi Metro­­politul Meţianu, după o scurtă alocuţie, a predat M. Sale memorandul delega­ţiunii congresuale, în care Maiestatea Sa e rugat, să binevoiască a efectul resolvarea chestiunii mănăstirilor din preaînalta Sa putere. Săntem informaţi, că episcopatul a fost primit foarte afabil. Memorandul predat M. Sale e de cuprinsul următor : Maiestate ces. şi apostolică-r­eg­ească. Preamilostive Stăpâne! Capii şi representanţii bisericei ro­mâne gr.-or. din Ungaria, cu cea mai profundă reverinţă subscrişii, îmbărbă­taţi de binevoinţa şi îngrijirea părin­tească a M. Voastre, manifestată totdea­una faţă cu poporul român de religi­­unea ortodoxă, care cu neclintită fideli­tate şi supunere ţine la înaltul tron, şi faţă de biserica aceluia,­­ni-am luat cu­tezanţa a ne presenta înaintea Prealu­minatei feţe a M. Voastre, în interesul regulării definitive a unei chestiuni bi­sericeşti de mare importanţă, până azi rămasă încă neregulată. Anume, când M. Voastră prin Prea­­înaltul autograf dat in 24 Decemvrie 1864, V’aţi îndurat prea graţios a aproba înfiinţarea, organisarea şi dotarea de nou înfiinţatei Metropolă gr. or. române din Sibiiu, în legătură cu desfacerea ei de cătră Metropolia din Carloviţ, res­pective, când prin Preaînaltul rescript din 29 Decemvrie a aceluiaşi an (nr. 8642/1), V-aţi milostivit a regula posiţia de drept public a nouei Hierarchie Prea­luminatul simţ de dreptate şi îngrijirea pă­rintească a M. Voastre s’a estins asu­pra tuturor ramurilor şi manifestaţiuni­­lor vieţii bisericeşti, şi când M. Voastră V’aţi îndurat prea graţios a dispune, ca pentru Ungaria şi Transilvania să se înfiinţeze o Metropolie de sine stătătoare, de egal drept cu cea sârbească* — si­gur că a Voastră a fost condusă de aceea Preaînaltă intenţiune, că aceasta nouă Metropolie să fie făcută părtaşă proporţională la toate acele drepturi şi dotaţiuni, de cari s’a bucurat metropo­lia Garloviţului odinioară unitară, şi cam­ ca eflux al desine stării şi egal în­dreptăţirii sunt indispensabile pentru« ca noua Metropolie română să-­şi poată împlini conştienţios şi demn misiunea şi sfântă. T­RIBUNA Astfel M. Voastră V­sţi îndurat a dispune şi aceea, ca împărţirea averilor bisericeşti să se extindă şi asupra mănă­stirilor ortodoxe aflătoare pe teritoriul hierarchiei vechi, şi a îndrumat con­gresul bisericei sârbe ca în acest obiect să caute a întră în invoeală cu biserica română. Spre infinit regret al nostru însă, aceasta nobilă intenţiune a M. Voastre nici până azi nu e realizată — nu din a noastră vină, căci mănăstirile comune cu excepţia uneia, încă şi acum se află toate esclusiv în administrarea şi sub jurisdicţiunea bisericei sârbe! Manţinerea până acum şi aşa da îndelungat a acestei stări contrare cu nobila intenţiune prea graţios enunţată l­a M. Voastre, numai acelei împrejurări e a se atribui, că tratativele de învoeală, iniciate de fericitul metropolit al bise­ricai noastre gr.-or. române Andrei Şa­­guna şi de delegaţii congresului bise­ricei române, la congresul bisericei sârbe şi la deputaţii aceluia în Garloviţ deja în 17 Martie 1865 şi în răstimp resus­citate, nu au succes,­­ întru­cât repre­­sentanţii bisericei sârbe la toate aceste ocasiuni au declarat, că ei consideră mănăstirile esclusiv averea naţională sârbească şi in privinţa acelora nu întră în tratative. Această atitudine a bisericei sârbe­­ stă insă în contrast atât cu esistenţa şi­­ desvoltarea comună veacuri de-a rândul a bisericei gr.-or. din patrie, cum şi cu canoanele bisericei ortodoxe, ba şi chiar cu istoria înfiinţării şi cu misiunea ace­stor mănăstiri, pentru­ că Românii locu­itori în părţile sud-estice ale patriei noastre, deosebi în fostul bănat timişan, până la 1690 au urmat esclusiv religi­­unea ortodoxă gr.-or., pe care, în cea mai mare parte ,şi-au păstrat-o până în zilele de acum. Acest popor de religiunea orto­doxă, conform mărturiei istoriei,­­şi-a avut bisericele, mănăstirile şi preoţii sei deja înainte de anul 1690, când massa poporului sârb sub conducerea patriar­­ohului Arseniu Cernoviţ din Ipec, a venit in patria noastră şi s’a aşezat în părţile sudice, respective sud ostile ale aceleia, unde împăratul şi rege Leopold I, de fericită memorie ,li-a dat astfel de privilegii, în orbi­rea cărora patriar­­ohul, respective archiepiscopul-metropo­­lit al lor a fost investit cu jurisdicţiune bisericească interimară asupra preoţimei bisericelor şi mănăstirilor întregului po­por de religiunea gr.­or., şi în urma­rea acestui privilegiu al seu a luat în administrare bisericească şi bisericele şi mănăstirile gr. or. pe cari le a aflat ca asistente deja, cum o dispusese aceasta . Pream­uita diplomă din 20 August 1691­­ şi Preaînaltele rescripts urmate aceleia ; drept de proprietate esclusivă biserica I sârbă nu a căpătat însă nici-când asu- I pra acestora, şi nici a putut căpăta, —­­­ pentru-că averea bisericească competes ! încă dela început bisericei ortodoxe in­­­­divizibile, nelegate de naţionalitate, car’ această stare nu a îndurat nici o alte­rare prin amintitele privilegii. Această generală jurisdicţiune bi­sericească a patriarohilor din Garloviţ a sustat până la anul 1864, respective 1865, când prin Preaînaltul rescript edat în 24 Decemvrie 1864 şi respective prin înaltul ordin guvernial din 29 De­cemvrie 1864 nr. 8642/1, citat mai sus şi întregitoriu al acelui rescript, adresat episcopului din Sibiiu Andreiu Şaguna, M. Voastră aţi decretat înfiinţarea Me­­tropoliei gr.-or. române separate şi de­­sine stătătoare, mai târziu înarticulată apoi în lege. Pe basa acestui decret graţios bi­serica episcopească din Sibiiu, comple­tată cu eparchiile gr.-or. române sepa­ratizate, a fost ridicată la metropolie de sine stătătoare şi de egal drept (»coor­­dinierie*) cu cea sârbească şi totodată s a decretat în principiu şi în general împărţirea echitabilă a comunelor, resp. a bisericelor comune şi a mănăstirilor, care congresul bisericesc sârb a fost în­drumat să caute a ajunge la învoeală şi în obiectul acesta. (-Bezüglich jenes Antheües, wel­cher, von dem den Dioecesen der Kar­­loviczer Metropolie in Ungarn, Croatian, Slavonien, mit Icbagriff dar Miiitar­­grenze gemeinsamen Vermögen den aus dem Verbände dieser Metropolie ausge­schiedenen rumänischen Şprengeln zu Gute kommen soll, ferner bezüglich der in den Banater Dioecesen inmitten ei­ner rumänischen Bevölkerung gelege­nen Klöster haben Seine k k Aposto­lische Majestät mit weiteren Allerhöch­sten Entsohhessuugen vom 24 Decem­ 2/15 Martie 1902 ber 1864, anzuordnen geruht, dass im I Nationaloongresse ein Übereinkommen zu vereinbaren getrachtet werden solle«). Principiul acesta mai târziu a pri­mit întrupare şi pe cale legislativă, de­­cretându-se în art. de lege IX. din anul 1868 (§ 2), că metropolia înfiinţată pe­­ seama Românilor, de sine stătătoare, »a szerbekével egyenjogú« (egal îndreptă­ţită cu a Sârbilor) se inarticolosiză în lege şi că disposiţiunile art. de lega X. din 1792 se estind și asupra ei. îndrumării preaînalte amintite mai sus congresul bisericesc sârb de pe atunci în parte a şi satisfăcut, întru­cât a măsurat îndrumării Preaînalte adre­sate baronului Iosif Philippovich, eum­is tot atunci comisar guvernial, a consti­tuit »comisiunea mixtă« congresuală, care în anul 1871 a elaborat apoi prin­cipiile fundamentale şi normele, cari aveau sâ servească drept cinosuiră la împărţirea în două a aşa numitelor »co­mime« mixte şi la împărţirea prietenea­scă, pe calea învoielii, a averii biseri­ceşti foste până atunci comune; acest pact (»Vereinbarung«) obţinând Prea­înalta aprobare a M. Voastre, a fost şi pus în lucrare şi cu ajutorul aceluia despărţirea hierarchică şi împărţirea averii a fost dusă în deplinire cu suc­­t cos în numeroase comune bisericeşti mixte. (Va urma). Ungureşte... E judecat! Şepte zile robie şi 20 coroane amendă în bani! Părintelui Ar­­deleanu îi sună această judecată! Pentru­ că a interzis cântarea unui cuplet bisericesc-unguresc în­­ biserica românească din Dob. ’L-a judecat fo­rul aperator, tribunalul din Sătmar.... Nostimă j­udecată! Adecă ungurească. Croită ungureşte. Ţesută ungureşte. Încă şi pinteni are........Şi aceştia sunt ungureşti. Patentaţi şi hăngoşi-zurni­­tori! ... Măsura e ungurească. Şi faso­nul e unguresc. Asemenea şi pintenii... Perfect. Plus quam perfect. Peste ori­ce aşteptare. Unguresc adecă. Aşa a fost triumful!.... Triumful jidovesc după prima j­udecată, care ’l-a osândit pe părintele Ardelean la 6 luni temniţă şi 400 coroane amendă... Judecata de acum e croită tot atât de ungureşte. Dar’ în — miniatură nu­mai ! Măsura: 7 cm., adecă 7 zile de ro­bie şi 12 cor. de aliimneri, adecă amendă în bani... Fasonul? ! ... Tot moda cea veche. Cu puţină de­coraţie nouă........Motivele vechi au ră­mas. Pentru­ că şi fiindcă........nu ştiu pentru­ ce?!... Adecă, pentru­ că e per­mis să suieri ori-ce cuvânt unguresc în biserica românească. Din patriotism!.. Şi nu-’i permis sâ Interzici aceste dăi­­nuieli... E permis să joci şi csárdás în acea biserică. Numai rezgoion să-’l joci şi cu însufleţire!.. . Şi acesta — drept patriotism! Şi nu-’i permis să te scandalisezi asupra acestei fapte! .... Prioritate are D-zeu, cel unguresc. Jertfa, adusă lui nu ’i permis să o împedeci! Ar fi saoriloj!... După aceea, in al doilea h­od vine Dum­nezeul popoarelor. Dumnezeu, Atotpu­ternic! Jertfa adusă Lui poate fi împe­­decata. E permis. Nu-’i saoriloj Nu-­i scandal. .. Să-’l împedeci pe preot în ţi­nerea misei, e permis! Să pui frâu pro­fanării bisericei, nu-’i permis!.... Să dai liber curs păcatului, e merit patrio­tic. Să ’i împedeci păcatul, să-’ţi eser­­citez dreptul, e demerit... Şi acest pa­triotic. Delict. Trebue pedepsit.... Aşa s’a şi întâmplat... latre acoardele pintenilor s’a în­tâmplat! ... Au zurnit pintenii in poala trufiei ungureşti şi s’a adus cea mai un­gurească judecată.. . Legea de naţionalităţi, bulele, da­­pretele, referitoare la liunba bisericei ro­mâneşti simpla minte le-a ignorat. Faso­narea martorilor în favorul părintelui a desconsiderat o această judecată. Dia trufie! împotriva dovezilor vii a zis, că cupletul unguresc-bisericesc a — cântare românească. .. Permis ori-şi-când să o cauţi! .. .. Asta o zice tribunalul. Metropolis, epis­­copi, liturgier, potoio, patavasier, orologier etc. —­nu se ţine de voi statorirea cântă­rilor bisericeşti. Acesta e dreptul esclu­­siv şi inclusiv al luminatului scaun! Ca să se ştie! .. . Va fi consult se studiezi şi d-ta, părinte Ardelean teologia încă odată la­­ tribunalul din Sătmar. Le vai învăţa acolo şi cântările bisericeşti. Intre ele —■ poate şi cântarea interzisă de d«ts. »Elkészült már az aranyos koszorú!«­ etc. Afară de aceea şi câteva cuplete patriotice bisericeşti .. Şi apoi, mergi şi le vesteşte acelea în toate părţile lumii, până la marginile mării — Adriatice.... Incinte de plecare mă întrebi însă: Pen­­tru ce ântâiu ai fost osândit la 6 luni robie şi 400 coroane amendă; şi pen­tru ce la 7 zile şi 20 coroane în al doilea rând?! Pentru­ ce?!... Ce e rostul jude­căţilor acestora?!... Pedeapsa dintâiu ar zice, că eşti vinovat. A doua zice, că eşti nevinovat. La aparenţă altfel sună. Dar’ implicite nevinovat te spune... Şovinismul ungu­resc nu cunoaşte pedeapsă de 7 zile pentru o crimă, comisă prin batjocori­rea limbei ungureşti... Şi dacă totuşi o croeşte astfel, — recunoaşte că nu ai comis acea batjocură!.. Sau, că nu fără drept a­’i comis-o!... De pedepsit însă, — trebue se se pedepsească!.. Şi fără vină, şi contra paragrafilor!... Şovinis­mul, binele comun o pretinde aceasta, şi interesul patriei... Datorinţă, merit, virtute patriotică e judecata adusă... Căci aşa să făuresc la noi virtuţile pa­triotice !.. In cenuşa păcatelor noastre !. Trebue salvată patria de aceste păcate!.. A salvat-o luminatul scaun!.. Şi în urma păcatului părintelui Ardelean cresc cu droaia meritele patriotice!.. Remunera­ţia?!. Nici aceasta nu va rămână!.. So­­si-va cât de curând In chipul numiri­lor de procuror suprem, jude la tablă, jude la Curie... şi doar’ şi servitorul, care a fost de faţă, va avansa de inspec­tor bisericesc!.. Pentru­ că s’a putut in­terpreta paragraful într’un înţeles atât de — patriotic. Ge-’i juridic, — e secun­dar numai.. Acuma, în era »drep­tăţii!« ... Ear’ părintele Ardelean?? El va fi pedepsit pentru interpretarea strictă a paragrafului. Pentru respectarea para­grafului... Pedeapsa lui va fi­­ o cu­­nună de martir... O cunună, din a că­reia spini lăsare, îndemn şi îmbărbă­tare la lupta vieţii, mângâiere şi linişte în suportarea suferinţei... Justita. N.r 40 Revistă esternă. 1Kon boiul din Africa-de-Sud. In camera engleză a declarat mi­nistrul de răsboiu, că lordul Kitchener încă tot mai capătă întăriri. In cursul lunei viitoare vor mai pleca încă 6000 Yeomanries dimpreună cu mai multe de­taşamente de infanterie şi cavalerie. După știri sosite în Bruxela, rana lui Methuen s’a înrăutăţit aşa de mult, încât e necesară amputarea piciorului rănit. în pastrele lui Delarey nu se află însă nici un medic, aşa că e temere de cangrenarea ranei, ceea­ ce va avă ca ur­mare moartea. Soţia lui Methuen e în Oraşul - Gap, unde îl aştepta, ca să plece cu el la Anglia in virtutea conce­­diului obţinut. Delarey a ameninţat pe Englezi, că va împuşca pe Methuen şi pe celalalt oficer prins, dacă vor executa sentenţa de moarte asupra lui Kruitzinger. Şi în Londra şi în Bruxela circulă svonul despre o nouă biruinţă a Burilor. Coloana generalului englez Grenfell ar fi nimicit-o total comandantul bur Kemp. Știri mărunte. Crisa ministerială din Spania încă nu a resolvată.* Guvernul rusesc a cedat ținutei firme a Chinei invoindu-se se evacueze Mangiuria in ÎS luni. China insistă să se întâmple evacuarea in restimp de un an.* Senatul Serbiei a ridicat censul electoral în comunele rurale dela 10 la 15 lei. * Consiliul de miniştri al Angliei se ocupă cu situaţia din Irlanda. Secretarul pentru Ir­landa recomandă moderaţiune la luarea de măsuria în cercurile înalţilor funcţionari din Con­­stantinopol domneşte o adevărată panică din causa denunţurilor făcute de spionii palatului, cari îi acusă de participare la mişcările Turci­lor tineri. La Abonament lunar pentru Martie st. TeeM« Invită Adssistisfcraţia sigruloî „TRSBUIA9

Next