Tribuna, februarie 1903 (Anul 20, nr. 20-39)
1903-02-01 / nr. 20
Anul XX. ABONAMENTELE Pentru Sibliu : 1 lună 1 cor. 70 bani, ’/, an 6 cor., */ an 10 cor., 1 an 20 cor. Pentru ducerea la casă cu 30 bani pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 2 cor. 40 bani, */, an 7 cor., */, an 14 cor., 1 an 28 cor. Pentru România și otrăluătari: ’/4 an 10 franci, '/, an 20 franci, 1 au 40 franci. Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. INSERŢIUNILE Un fir garmond prima dată 14 bani, a doua oară 12 bani,a treia oară 10 bani. —*CMRedacţia şi administraţia: Strada Poplăcei Nr. 15. —K8W— Se prenumără la poşte şi librării. -K#* In România abonamentele se fac la Agenţia de Publicitate Carol Schulder, Bucureşti, str. Doamnei 28, etajul I. _At Wll ii M â Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Numeri singuratici , 10 bani se vând In Sibiiu, librăria „Tipografiei“, societate pe acțiuni. — în Alba-Iulia la librăria Weiss Bernat „La loterie“. FOIŢA „TRIBUNEI“. Ziua Unirei. Bucureşti, Ianuarie 1903 Cea mai mare ierbătara a fraţilor noştri de peste munţi — o spun şi înşişi — este ziua neuitată a Unirei Principatelor. Atunci s’au pus temeliile de granit al României de astăzi, atunci au răsărit zorile fericite ale victoriilor româneşti de mai târziu. Actul epocal, săvârşit la 24 ianuarie 1859, ne apare tot atât de scump nouă. Românilor, cari împrejmuim de toate părţile ţeara cea frumoasă a fraţilor liberi şi cari, oricât de mult ne-ar stăpâni politiceşte alţii, bine ştim că la sufletul nostru aceeaşi stăpânitoare puterii rodeşte: duhul cel bun al neamului românesc. Românii de pretutindenea cu toţii simţim una cu cetăţenii regatului, că Unirea dela 1859 constitue apogeul iubire de neam. Acea dată istorică de binecuvântată pomenire, cuprinde în gloria trecutului mângăerea prezentului, garanţia viitorului românesc. Acolo licăreşte candela credinţei în putere şi-’n mărirea neascului nostru; de acolo ne îndeamnă pe noi glasul profetic al celor viitoare; acolo şi simbolul sfânt al vramilor, ce ne aşteaptă, fapta dela 1859 ne povăţueşte să nu îndrăznim a uita vreodată, că unirea este singura noastră scăpare, că fără a lupta uniţi, cădem pradă sigură în gura lupilor flămânzi, cari ne-ar înghiţi de vii, sâ poată.... Dacă soartea ne-a împărţit pe Români in atâtea provincii, rupându ne dela dlalta şi împrâştiindu-ne cum vinturile împrăştie sămânţa şi dacă noi am avut şi am păstrat bunul simţ de a nu nesocoti niciodată obligămîntale noastre politice faţă cu statul, căruia plătim biruri şi dăm ostaşi, — noi nam uitat însă a ne închina smeriţi idealului unei uniri sufleteşti, unei uniri culturale cât mai desăvîrşite. Respectăm drepturile altora, dar’ noi nu lăsăm o iotă din drepturile noastre. Buna ridicarea colonelului loan Cuza la vrednicia d® principe al celor două ţări surori, par’oa se reteză detr'o lovitură energică de sptdii capul acelui balaur, care mistuia până atunci forţele cele mai bune aie fraţilor din Principate : Oarba neunire... Moldoveni şi Munteni se luminară ca unul de sfintul duh al iubirei da neam şi din inimi aurate pecetluiră cu votul lor unanim unirea unei jumătăţi a neamului nostru. Ceea ce firea făcuse dela început, dar soartea rea desfăuse cu răutate — s’a resta- bilit odată pentru vecie : două mici state surori s’au topit într’un stat unitar, două frânturi da neam într’un popor întreg .. Sa minte, dacă este numai o jumătate etnicesta. In văpaia iubirei frăţeşti se lămuri aurul jertfire! de sine, se făuri oţelul armelor de mai tîrziu, cari au recucerit pe fraţii noştrii lor vişite, redându-’i pe ei neamului şi destinelor lui. Unirea botezată cu laerisssile de bucurie aie Românilor a dus la Neatîrnarea botezată cu sângele vitejilor de pe câmpiile de dincolo de Dunara. Frăţia, proclamată în dulcea pace a iubirei de neam şi a caprificărei pentru neam, a condus pe fraţii coşti , prin răsboiuri crunte la propăşirea de astăzi a regatului, garantată prin rodnicianei culturi naţionale şi prin tăria unei armate gata să treacă prin foc şi un singur semn şi căpitanului erou, la o mişcare din sprinceană a regelui Carol. I. Astăz , după patruzeci şi patru de ani, o ţeară liberă şi un popor stăpân pe soartea lui slăveşte vrednicia strămoşilor şi la mormântul loi toată poporaţia României îşi pleacă plină de cucernicie genunchii. Ear’ pe când o astfel de ju.imâtate a neamului nostru îşi fericeşte zilele, cealaltă jumătate priveşte cu ochi , j umezi ia bucuria fraţilor şi din sufletul acelora scoate vigoarea credinţei în vre-j muri mai bune.I Este de ama înţeles, că ziua cea binecuvântată a fost sărbătorită de către toată suflarea din regat. Guvernul şi toate autorităţile civile şi militare ale ţării, biserica, şcoalele de la dascălul din sat până la profesorii universităţii, apoi diferitele societăţi culturale au fost un gând şi o simţire în preamărirea actului de la 1859 Fanfarele gardei palatului răsunau şi ele sărbătoreşte, răspândind în largul Bucureştilor conştiinţa liniştitoare, că domnul României — »apărătorul de ţeară«, cumi se zice în imnul regal — se găseşte şi acum, ca totdeauna, între supuşii aci credincioşi, cu inima bătând acelaşi ritm ca sufletele româneşti. Ia fruntea societăţilor naţionale Liga pentru unitatea culturală ,şi-a avut şi da asta-dată rolul conducător. In preajma sitei este mari un apel călduros al comitetului central îndemânsa pe toată societăţile plămădite din idealuri româneşti să fie una în sărbătorirea aniversării însăşi Liga a contribuit la sărbare printr’un frumos festival la Ateneu, in seara zilei. A vorbit dl George Pann, cunoscutul bărbat politic şi stilistul escelent, a căruia gândire adâncă este apropiată mult in cercurile literare de aici. In cuvinte limpezi fără bombasticisme şi fără patos de paradă, dinsul a desvoltat ideea unităţii noastre culturale, făcând elogii gei pentru-că a gătit calea cea adevărată în lucrările ei pentru unitatea culturală. A mai debutat şi corul bine condus al dlui Kiriac, esecul find spre marea plăcere a publicului căteva cântece poporale, cele mai multe composiţii ale dlor George Dima şi I. Vidu. Ţin sa spun, ofi sala Ateneului a fost tixital de un public ales. Studenţii universităţii au serbat deasemenea in linişte şi cu demnitate ziua memorabilă. La Ateneu a avut loc In după ameaza zilei un festival al societăţii istorice a studenţilor, în care s’au ţinut câteva discursuri şi pe urmă, un moment original foarte frumos, s’au esecutat danţuri naţionale de cătră elevii liceului dlui Virgil Popescu. A mai cântat şi corul seminarial sub conducerea renumitului bas al operei române, dl Teodorescu. A debutat escelent şi domnişoara Orthy Maory, o cântăreaţă drăgălaşe- I I if I Terorsarea presei naţionalităţilor. (V) Am ajuns să ne întreb airi, nu sufletele revoltate, ce-a mai rămas liber in ţeara noastră, care se pretindeconct tuţîoaală.Este liber cetăţeanul, ale cărui drepturi se garantează în constituţie ? O fantomă poreclită »ideea steiului naţonal maghiar«, e deaj’uns oi sfi apară, pentru a spulbera In voia viaturilor orice iotă din constituţie, dacă se vorbeşte acolo despre vreun drept al naţionalităţilor. Sunt libere alegerile? Nu. Oamenii administraţiei, agenţii guvernamentali, gendarmii fioroşi, armata însăşi toată puterile cari pot sfida oricând prevederile constituţionale. Este liberă presa ? Nu. Ferit-a Domnul să fie aşa: ce ar face atunci procurorii lacomi de merite patriotice şi ce-ar mai ferici pe membrii curţilor cu juraţi, cari, îşi imaginează oftaie şi spânzură... trădători de ţară. Aşadar ce a mai râmas liber în statul nostru? Liber este guvernul, să prigonească naţionalitftţile. Liberi sunt procurorii, să inventeze delicte politice, tunând şi fulgerând în contra oamenilor pacinici. Liberă este presa maghiară oa sfi împroaşte cu insulte in toţi ace’a, caii nu gflsesc adevărul în cloacele mincimnel. Libere sunt curţile ou juraţi, ca sâ înfunde puşcăriile cu inocenţi, pe când ţeava bîrbile de şarlatani politici, de escroci ai capitalelor publice şi de alta asemenea esistenţe ciumate. Ni se cer probe ? Dar, cine mai are cinismul sâ întrebe de probe, atunci când o singură lună din anul acesta înregistrează o sumă de acte nesocotite, cari toate constituesc dovezi de cea mai temerară terorisare a presei naţionalităţilor ? La Tirgu-Mureşului, curtea cu juraţi jubilează că poate osândi pe socoteala bunului cumpăt juridic trei gazetari saşi, pentru cuvântul, că au tradus un articol românesc din gazeta noastră. La Cluj, tribunalul condamnă la cincisprezece luni de puşcărie pe un redactor şi la unsprezece mii de coroane ziarul »Tribuna«, mărturisindu ea de cătră însuşi procurorul că ţinta este nimicirea organului nostru. Un alt ziar al naţionalităţilor, con fratele sârbesc »Branik« a încercat de purfind aceeaşi soarta. Redactorul sâu a fost osândit la câteva luni de puşcărie pentru aceleaşi motive trase de pâr, agitaţie împotriva naţiunei maghiare. Ei bine, ne mai cere vr’un om dovezi, afunci ele curg grijă? Şi ele vor mai curge gîmă multă vreme, dacă guvernul ţării şi organele lui nu şi vor lua minţile’n cap şi nu vor vedè că prin asemenea, făptuiri de teroare, liniştea cetăţenilor este turburată, dar buna propăşire a ţării primejduită. Da Nu süntem noi aceia cari agităm. Nu süntem noi duhurile, cari ameninţă siguranţa ordinei legale în stat. Agitatorii sunt o parte mare din compatrioţii noştri, cari vreau sâ stingă in noi până şi cea mai sfioasă licărire a liberei opinii. Dacă în aţa curţilor cu juraţi maghiare, osândiţi! suntem noi şi osânditorii sânt vrăşmaşii naţionalităţii noastre, — înaintea dreptăţii eterne situaţia se shimbă. Acolo cuvântul osândei este al nostru, care popalul delictului — al adversarilor. Aceiaşi râmâne situaţia în faţa ţării, în faţa milioanelor de blânzi cetăţeni maghiari, români, sârbi, slovaci, saşi — cari toţi ne iubim ţeara, oari toţi suferim pe urma unui guvern nedrept şi a unor organe publice şi mai nedrepte. Ţeara ştie, că binele ei nu atîrnă de la comedianţii unei politici aventurioase, oari pun în joc liniştea publica Ţeara înţelege, ori viitorul ei stă în iîinile cetăţenilor şi ea nu poate uita, că noi — prigoniţii — constituim mai mult de jumătatea popolaţiei statului. Ni se tot vorbeşte de răisvrăjitori, cari uneltesc împotriva statului. Aşa e. Sunt mii de asemenea duhuri rele, la noi. Ele unic nu zăpăcesc minţile noastre, nu tulbură inimile noastre, nu seduc conştiinţele noastre. Ci lăcaşul lor blăstimat este foarte departe de colibele bieţilor cetăţeni nemaghiari ai ţârii... La Pesta, în biurourile guvernului, prin provincie, în cabinetele pompoşitor — iată undeşi-au făcut cuibul esistenţele patilinare. Acolo se făuresc pa nurlie împotriva linişte! publice. Acolo se cumpără sufletele oamenilor slabi de înger, cari pentru o glorie falsă şi pentru câteva diurne iau asupra lor marea răspundere a terorisării pacinicelor naţionalităţi. Iată adevărul. Cine nu-i recunoaşte, îl pălmueşte in faţă. 11 I I—LMBJH1S5 Sibiiu, 13 Febr. n. 19 3. Primatele Ungariei în serviciul maghiarisărei. Primatele Vasvary Kolos a păşit pe terenul politicei militante. Cu opasiunea aniversarei sale a 74 a dat un circular satra preofimea şi inspectorii şcolari din eparchia sa, impunendu le ca in şcoalele frecventate de Nemaghiari studiul religiunei se se propună în limba şi spiritul limbei maghiare. Părintele păcii şi al dragostei mai dispune ca şi sfintele predici se se fină în limba maghiară. Capul bisericei cere ca toţi Sibiiu, 1/4 Februarie 1903 factorii se stărue pentru lăţirea limbei maghiare. Circularul primatelui asupra potu'a vom reveni dovedeşte lămurit că biserica catolică din Ungaria s’a pus în serviciul maghiarisărei. Preotul Stupinian suspendat. Consîstorul din Lugoj a respins ca nefundată acusaţia Inspectorului şcolar din Deva, care arătase pa preotul Stuphan, că acesta nu primeşte deja elevii români salutara în limba maghiară Viastios a suspendat însă pe preotul român din postul de patrohat, şi cu aceasta crede, că a mai câştigat un cetăţean pentru idea, ori că va mai croi câţiva Tuhutum? Alegerea de la Arad. Sinodul eparohial al diecesei Aradului a ales om de episcop pe protosincelul Ioan Ignatie Papp, cu 36 voturi, faţă de celalalt candidat Aug. Bamsea, care a avut 22 voturi. Alegerea a decurs în ordine. Ar fi de dorit, ca frământările condamnabile, cari au neliniştit atâta timp diecesa Aradului, şi încetase, făcând loc unei lucrări liniştite şi intense pentru binele bisericii. Nou alesul episcop este de origine din Bihor şi stă în serviciul bisericei de 30 ani. Conversiunea. După cum se comunică, conversiunea se va îndeplini fotmat cu 4 procente. Pentru renta de reservă se va crea un tip nou de obligațiuni de stat cu 3 */* •/#■ Pentru plata cupoanelor s’a stabilirea fiecare semestru început se se plătească pe dintregul. PENTRU STAPÂNITORII NOȘTRI. Politica polonă a guvernului prusian începe să aibă consecinţe rele. Sentimentul naţional al Polonilor sa redeşteptat aşa de mult, încât pentru prima oară aceştia au pus candidaţii lor separat în Silesia de sus, vor candida la alegeri deputaţi propuşi de comitetul polon, dare nu ca până acum, când Polonii mergeau mână în mână cu partidul central. Din cei candidaţi, trei sunt redactori deviare, doi doctori şi doi ţărani. Această nouă atitudine a Polonilor va pune desigur pe gânduri guvernul din Berlin şi mai ales pe cancelarul Bulotv. Stăpânitorii noştri ar putea să înveţe şi din acest exemplu. Otrăvitorii «Tribunei«. Aşa ne numeşte »Bud. Hírlap«, luând notiţă despre articolul nostru de Duminecă, scris din incidentul procesului din săptămâna trecută. Zice că esenţa articolului e resumată în ameninţarea: Ţine minte. Să poate! Din dietă. In şedinţa de Marţi a vorbit după Benyovszky Szentiványi, fostul vice president al partidului apponyist. El a polemisat cu Mezősy, care atacase fostul partid din causa fusiunii lui cu liberalii. Szentiványi a susţinut, că fusiunea lui Tisza în 1875 n’a fost făcută în interesul ţârii, căci aceasta a suferit astfel de pagube, încât nici acum nu sânt vindecate, pe când partidul naţional n’a reflectat la nici un portofoliu ministerial. Prin fusiune n’au cedat nimic din pretensiunile lor naţionala, pa cari ie au făcut şi cu prilejul acestor proiectii militare. Asiguraţi fiind de Szél şi Fejérváry, că pretensiunile lor vor fi considerate, ei sunt liniştiţi. Vorbeşte apoi Szatmári, îmblătind tot trasele vechi despre armată naţională etc. şi la urmă presintă proiectul de resoluţiune, ca necunoştinţa limbei maghiare sâ nu fie pedecă pentru de-a pută deveni ofiţer de stat major. Se votează asupra propunerii lui Széll de a se prelungi şedinţele până la 3 ore d. a., ceea-ce se primeşte. Kubik cere sa se constate capabilitatea camerei de-a aduce hotărîri, ceea-ce refusă presidentul. Oposiţia începe o gălăgie infernală, în decursul căreia şedinţa se declară de închisă. Şedinţa de Mercuri s’a început din partea oposiţiei cu plângeri contra presidentului, care n a voit sâ primească cererea lui Kubik dela finea şedinţei premergătoare. Vorbesc Lengyel, Kubik, Beöthy, Rakovseky, Gajăry, Apponnyi, Stell, oposiţionalii atacând pe Daniel, care presidase şedinţa premergătoare, ceialalfi apărându-i. Mult haz a produs statistica întreruperilor făcute de Fejérváry, dupa cum a compus-o Kubik. Aprigul ministru de honvezi a întrerupt pe Bakonyi da 4 ori, pe Beöthy de 5 ori, pe Benyovszky de 8, pe Kapoteffy de 15, Szekiy de 23, pe Trubinyi de 39, pe Szattuáry de 49, şi pe Barta de 58 ori. Toată comedia s’a pertractat în şedinţă secretă Redeschizându se şedinţa publică, au ajuns pe tapet interpelările. Mai interesantă a fost a lui Lengydl, care s’a plâns, că Monarchul a vorbit cu Sibil la balul de curte nemţeşte, că Steinacker, agitatorul pedepsit, încă a fost invitat la bal şi că Monarchul a distins cu felicitări pe deputaţii, cari au vorbit pentru proiectele militare. Széli răspunde, că nu ştie încă nimic despre Steinacker, dar’ va cerceta. Monarchul poate vorbi In casa lui cu cine vrea. In felul acesta s’s perdut timpul I până la V* 4 d. a. Desbaterile se vor prelungi în Infinit, mai ales, că fiecare orator din oposiţie presentează şi câte un proiect de resoluţie, aşa că are drept să mai vorbească înc’odatft. Nr. 20 „Condamnări politice“. Cu titlul acesta »Kronstadts Zeitung« publică în numerii 33 din 11 p. un prim. In care arată resultatul, la care an ajuna două împărății, la aparenți puternica, prin condamnarea cea mai aspră a tuturor bărbaților, cari nu voiau să se supună jugului, ce părea ao sugrume, prin greutatea lui, pentru veacuri ori-ce fel de libertate mai ales naţională. E vorba da Francia lui Napoleon III şi de Austria absolutistici. Referitor la cea din urmă scrie următoarele: »Abatragem de la regularisirile şi condamnările politice din ţările ereditare de dincolo de Lauba considerând muntai ţerile coroanei ungare. Regre- I tăm un singur lucru : că spaţiul foaei noastre e mult prea mic, pentru de-a ne pută estinde şi numai asupra celor mai importante întâmplări. Am pută umple volume întregi, vrând a nota to- I tul. Nimic nu ilustrează mai drastic modul de procedură pe terenul linguistic I faţă de Maghiari, după-ce se passase I constituţia ungară pe temeiul teoriei I perderii drepturilor, ca o vorbă a lui I Benedek care fusese numit In a. 1860 i guvernator al Ungariei. Ofunci i s’au I presentat In capitala ţării funcţionarii şi s a dovedit că dintre toţi consilierii de poliţie numai unui cunoştea limba maghiară, Benedek a ridicat mările în sui strigând: »De zece ani funcţionari in Ungaria şi nu ştiţi nici o vorbă maghiară! Asta-’i scandal!« Ei, dar guvernul avea numai principiul, de a ţină naţionalităţile îngenunchiate. Şi cu toate acestea in Viena se mirau, oft naţionalităţile nu erau de loc aplecate »să schimbe cunoscutele libertăţi ungare cu egala îndreptăţire necunoscuta«, după* cum scria un conservator vechiu; oft după-cum scrisese deja Eötvös în a. 1850, »poate, că va succede sâ se nimicească patriotismul, pe care nu-l voia ministerul, dar’ nu va succede să se obţină patriotismul, pe care-’l voia«. Resultatul acestor regularisiri pe terenul limbei a fost, că toţi cei-ce au fost până