Tribuna, 1928 -1929 (Anul 1, nr. 1-45)

1928-04-08 / nr. 1

Pag. 2. TRIBUNA* Nr. 1. Efectul acţiunii dlui Maniu in străinătate.Salvaţi crescătorii de vite Iarna trecută a fost cumplită pentru toată populaţia ţării, dar mai ales pentru crescătorii de vite. Durata excepţională, frigul şi zăpada mare a fost o adevărată pacoste pe capul crescătorilor de vite, cam încă prin luna Februarie a isprăvit nutreţul, căci anul trecut a fost foarte slab pentru agricultură. Lipsa de nutreţ a ridicat preţul fânului la sume fantastice cum nu a fost nici când, ajungând până la 7 lei kg. de fân. Cum produsele crecătorilor de vite, în special ale oierilor ca brânza şi lâna au fost asemenea foarte scăzute din cauza crizei de numerar ce ne bântute precum şi a lipsei de export şi concurenţă — căci singura industrie a brânzei e monopolizată de firma „Lica“ neavând concurenţi în judeţ, — era natural ca oierilor în special să lemeargă rău lucrurile şi să ajungă în această situaţie nenorocită. Cei mai mulţi dintre oieri au încăput pe mâna speculanţilor, fiind nevoiţi a împrumuta bani cu dobânzi de 30% şi chiar 40% numai ca să-şi scoată vitele din iarnă. Când ne mai gândim că de pe urma reformei agrare păşunile s’au divizat şi împuţinat, fapt care iarăşi a contribuit la scumpirea excesivă a păşunilor, avem icoana clară că creşterea vitelor nu mai e aproape de loc rentabilă, căci în realitate câştigul oierilor intră în pungile acelora cari n’au nici o legătură cu ei. In mod imperativ se impune ca cei dela cârma statului să ţină seamă de această chestiune atât de importantă — creşterea vitelor fiind o ramură principală a bogăţiei noastre naţionale — şi să o salveze dela o perie sigură. In primul rând Camera de Agricultură a jud. Sibiu are datoria să se ocupe de această chestiune atât de importantă, — căci scopul înfiinţării ei nu e numai de a da îndrumări în domeniul agricol şi zootechnic — ci şi de a veni în ajutorul tuturor membrilor ei. Aci putem aminti oierilor că în ceea ce priveşte darea de 16 lei de oaia cu lapte (mânzărî) în urma intervenţiei dlui Prefect Regman a fost redusă la 4 lei 60 bani iar darea pentru cele sterpe a fost ştearsă. Propunem ca în timpul cel mai scurt să se intervină prin Uniunea Camerilor Agricole la Ministerul de Domenii, iar în cazul că Ministerul nu ar avea fondurile necesare să se deschidă un credit cu 8—10% la Banca Naţională, care să fie împărţit crescătorilor de vite în general şi oierilor din judeţul nostru în special. Pentru jud. Sibiu credem că ar fi suficient un împrumut de vre o 30—40 milioane, care s’ar face prin Camera de Agricultură, care în baza informaţiunilor primite din comune asupra stării materiale a solicitatorului şi-ar da avizul în fiecare caz. Operaţiunea s’ar putea face prin băncile populare acolo unde există, iar unde n’ar exista, prin celelalte institute de credit. Cu puţină bunăvoinţă, prin intervenţia dlui senator Anastasie Boiu, preşedintele Camerii şi concursul celorlalţi parlamentari ai judeţului s-ar putea obţine acest împrumut. Dacă statul a venit momentan în ajutorul sinistraţilor prin acordarea câtorva zeci de milioane şi înfiinţarea unei loterii în folosul lor, tot aşa ar putea acorda acest ajutor sub formă de împrumut — nu pomană, — acestor români, cari sunt fala neamului nostru! Uniunea oierilor din Poiana, are ocazie să procedeze acum la fapte! Nicolae C. Droc. Aerul lichid Conferinţa experimentală a dlui Prof. Dr. E. Severin din Bucureşti. Marţi 20 Martie a. c. dl Prof. Dr. E. Severin de la Şcoala Politechnică din Bucureşti a ţinut a treia şi cea mai interesantă conferinţă tratând cu deplină competenţă despre: Aerul lichid. Interesul crescând al celor două conferinţe anterioare şi curiozitatea de a vedea cele mai senzaţionale experienţe, pe care le poate prezenta chimia în public, explică afluenţa publicului. Sala teatrului era arhiplină. După ce conferenţiarul face un istoric al aerului, arată că în vechime aerul era considerat de esenţă divină. Primul care a înţeles că aerul e greu a fost Aristot, dar abia Galileu (1663) a încercat să dovedească acest lucru. Toricelli însă a arătat relaţia între apăsarea atmosferică şi greutatea aerului inventând barometrul In 1777 Lavoisier arată nanatura compoziţia şi rolul aerului, dar abia în 1887 a putut fi lichefiat de Cailletet prin detentă sau destindere. Lichefierea aerului a fost pusă la punct de către Linde, care la lichefiat pe cale industrială. Temperatura aerului lichid este de — 194 grade, adecă aproape 200 sub zero. Cu ajutorul aerului lichid s-a lichefiat hidrogenul, iar cu ajutorul acestuia Kamerling Onnes la Leyda, a lichefiat heliul, a cărui temperatură este de — 272 grade, adecă numai cu 1 grad mai sus decât zero absolut, care este — 273° când totul este în repaos, orice mişcare este moartă. Au urmat apoi o serie de experienţe extrem de interesante. O floare muiată în aer lichid a îngheţat complect, o minge şi o țeavă de cauciuc, un crenvurst, s-au pietrificat imediat. O sârmă groasă de oţel înroşită în loc şi introdusă în aerul lichid arde cu flacără. Suntem convinşi că toate partidele noastre politice urmăresc progresul şi fericirea ţării. Fiecare îşi are însă convingerile şi laclica sa. Fiecare partid are suprema dorinţă să ajungă la piliere spre a se validita şi aşi arăta concepţiile. Partidul naţionalţărănesc însă în ultimul timp a adoptat la cica întrunirilor populare, fiind convins că pe această cale va obţine puterea. Presa opoziţionistă în general şi a partidului naţional ţărănesc în special a întrebuinţat un limbaj extrem de violent, care în străinătate face mult rău ţării noastre, mai ales acum când avem de rezolvat chestiunea optanjilor, împrumutul de stabilizare şi lupta ce trebue să o începem în contra acţiunii Lordului Rothermere susţinătorul acţiunii de revizuire a tratatului de pace de la Trianon, in paguba României şi în folosul Ungariei. Această acţiune a partidului naţional-ţărănesc a dus apa la moara duşmanilor noştrii unguri. Iată ce scrie ziarul „Budapesti Hírlap“ în numărul să din 21 Martie a. c. „Ce întorsătură a timpului, că Maniu şi tovarăşii lui azi aproape au ajuns să scoale pe Horia, Cloşca şi Bariţiu, doar că nu scormonesc din mormânt pe Avram Iancu, zicându-le: „Conduceţi-ne contra noului duşman, contra Bucureştiului“. Căci situaţia ce ni se prezintă în România ne arată că Ardealul este jefuit de proconsuli unindu-se cu masele deposedate de drepturi din România veche, sunt pe cale de a porni revoluţia contra Cezarilor din Bucureşti, cari nu au dispărut nici după moartea lui Brătianu, cari consideră drept o provincie Ardealul, cari nu pricep să guverneze, şi cari încet-încet macină puterea poporulu român, ducând, la supă de lemn ţara prin smintită gospodăreală, dovedind zi după zi că nu sunt demni de Ardeal. Azi Ardealul civilizat geme sub stăpânirea tirănilor din vechiul regat. „Poate oare să dureze această stare de lucruri ? Nu“. Şi încheie astfel: „Astfel se coace recolta zilei de mâine maghiară! Oile rătăcite se vor întoarce. Astfel dovedesc dl Maniu şi tovarăşii lui, dreptatea noastră, dreptatea lui Rothermere. Justifică chiar şi cuvintele lui Wilson: „popoare nu pot fi mânate ca olte, dintr’o ţară întreita“. Aspectul situaţiei actuale dovedeşte că Ardealul a exportat în regat pe vajnicii lui agitatori şi aceşti oameni buni, după vechea reţetă a lui Horia. Cloşca, Iancu, prepară doctoria pentru România bolnavă. Doar pacientul s-a schimbat. Atunci ne-au administrat nouă doctoria ucigătoare a revoluţiei, acum o dau să o înghită România. „Vor chema pe Titulescu în ţară, sau nu, e tot una. A pornit la drum revoluţia. A pornit şi Maniu este şeful. Mihalache potpomeneşte de arme, de piramide. Poporul a pornit din munţi. Pe cai mărunţi, femei cu topoare în mâni se aproprie. Vai vouă feţe subţiri din Bucureşti. Azi Majestatea sa poporul poate a ochit doar, care palat i-ar place. Azi încă e disciplinat ascultă de şefi, poate însă să vină ceasul, când nici Maniu nu mai porunceşte şi atunci flăcările vor cuprinde imperiul român. „Ardealul să vegheze, să nu fie vândut din nou, la târg. „Iar noi să stăm pregătiţi pentru momentul când flăcările focului lui Maniu ne vor dogori hotarete“. Putem vedea că ungurii s’au aşezat la pândă — iar naţional-ţărăniştii le-au oferit armele. Dureros... Eroul Sibiului Poiret Mic şi slăbuţ, tăcut şi negru la inimă, — din tată plutonier gornist, la honvezi, ajuns în conflict — cu Justiţia pentru falsificare de bancnote, — fiul ce putea să devină decât ceea ce este! Capra sare masa, iada sare casa ! Din pantofar de profesie, ajuns în urma crizei de funcţionari, odată cu înjghebarea României Mari slujbaş al statului, a ştiut să se vâre sub pielea superiorilor, devenind controlorul taxelor pe spectacole. Odată ajuns domn a ştiut să se înfigă — mai rău ca păduchele — şi cu tot salariul de 2700 lei lunar, venea regulat la serviciu în luxosul echipaj tras de cai de rasă, secondat de un valet personal, un cangău de rasă, — ca şi dobitoacele înhămate — cu șnururi negre la pantalonii albi ca zăpada. Valetul n’avea alt serviciu decât să escorteze pe stăpân la slujbă, iar după serviciu să-l însoţească acasă. — Nu mai putea umbla pe jos, căci își strica pantofii — pe cari nu-i mai făcea el, căci își uitase meseria! La luxul ce-l purta îi trebuiau parale, mai ales că se îndeletnicea şi cu samsarlâcul de cai scumpi, iar banii şi-i procura din cei destinaţi statului, înţeles cu contabilul, — în speţă casierul cinematografului „Urania“ — formează amândoi tovărăşia sfântă şi se pun pe lucru păgubind Administraţia Financiară, care-l ridicase până unde poate nici nu visase. Când vor vedea lumina zilei aceste rânduri, eroul Sibiului — Simeon Barna — va fi fost poate escortat — dar de alţi valeţi — spre un alt palat, dar nu al Administraţiei ci al Justiţiei! Acesta e portretul vorbit al tâlharului, care a dat dovada aptitudinilor sale, rămânând nedescoperit timp de aproape 5 ani. Te pomeneşti că pentru aceste aptitudini înăscute trăgea nădejde să devină ministru de finanțe! Ca mâine vom ajunge ca după fiecare funcţionar de stat, mânuitor de bani publici, să angajăm câte un agent de siguranță. Catrina