Tribuna, 1928 -1929 (Anul 1, nr. 1-45)

1928-04-08 / nr. 1

Nr. 1. Chiar mercurul (argintul viu) aşezat într’un vas cu aer lichid s’a petrificat. Aerul lichid e un explozibil puternic, de 11 ori mai tare ca dinamita. Această experienţă s’a făcut cu nişte vată inhibată în aer lichid, care fiind pusă în con­tact cu focul a făcut explozie. Aerul lichid se întrebuinţează ca explozibil şi în minele noastre de cărbuni de la Lupeni şi Petroşani, unde se prepară pe cale indus­trială. In timpul experienţelor pu­blicul asistent cu răsuflarea reţi­nută privea la conferenţiar, care cu sânge rece dădea explicaţii, deşi experienţele sunt foarte pe­riculoase. Pentru publicul sibian repre­zentat prin tot ce are mai select, cele trei conferințe ale dlui prof. Dr. E. Severin au fost adevărate ore de sărbătoare sufletească. Publicul a ovaţionat îndelung pe conferenţiar prin aplauze fur­tunoase. Cu această ocazie sun­tem datori să aducem mulţumi­rile noastre dlui Gen. Găvănescul Comand. Corpului VII Arm. care a invitat pe conferenţiar să ne procure această sărbătoare. Sa­crificiile materiale făcute de dl prof. Dr. E. Severin cu cheltue­­lile voiajului său, precum şi a celor doi asistenţi ne arată pe adevăratul savant, care sacrifică totul pe altarul culturii, iar dl General Găvănescul a dat dovadă că armata română — ca şi legi­unile romane odinioară în Dacia — e şi un factor de cultură şi civilizaţie, care ne va asigura vii­torul neamului. N. C. D. TRIBUNA In atenţia Dlui Ministru al Instrucţiunii. La şcoala secundară de fete din Sălişte e o adevărată anarhie. Autorul acestei situaţii nenorocite este inspectorul şcolar şef Ioan Bratu din Sibiu, fapt pe care-l vom dovedi în cele ce urmează: Odată cu preluarea imperiu­lui (1919) direcţia şcolilor secun­dare de boieri şi fete din Sălişte a fost încredinţată dlui profesor Lăpădat, care a condus ambele şcoli până în 1923, când s’a di­vizat şi s’a conformat art. 7 din legea învăţământului secundar, care nu permite ca una şi a­­ceeaş persoană să fie director la două şcoli. Cu această ocaziune a fost numită ca directoare d-şoara A­­urelia Banciu,­ care a condus cu mult tact şi pricepere această şcoală până în 22 Septemvrie 1927. Dovada corectitudinei şi price­­perei dşoarei directoare A. Banciu se face prin trei procese verbale şi anume: 1) . Procesul verbal din 4 Iunie 1924. 2) . Procesul-verbal al dlui con­trolor Bitea din 28 Sept. 1925 prin care se constată că toată arhiva, agendele financiare și ad­ministrative sunt în regulă. 3) Procesul-verbal al dlui ins­­pector-șef Bratu din 13 Decem­vrie 1926, prin care se constată: progres, disciplină, ordine etc. Ce s’a întâmplat însă? Dl Inspector şef Bratu din motive suspecte prin raportul său Nr. 15490/927 se resgândeşte şi se contrazice pe el însuşi zicând între altele despre dşoara dir. Banciu: „O prea tânără profe­soară, fără experienţă şi fără conştienciozitatea reclamată de acest post“. Cum d­e inspector şef Bratu după 4 ani de conducere corectă, ordine, disciplină, progres etc. deodată constaţi că directoarea e prea tânără, fără experienţă şi ceva mai mult fără constienciozi­­tate ?... In acelaşi raport propune: „ca directoare mai potrivită în persoana dnei Virginia Bellu, fe­­mee mai în vârstă şi mai cu ex­perienţă“. La sfârşitul aceluiaşi raport Nr. 15490/927 zice: „dşoara Banciu prea puţin se interesează de şcoală şi lipseşte des fără să anunţe autorităţile superioare“. Dl inspector Bratu dove­deşte că e un mare meşter de „Uite popa nu e popa“ după cum îi dictează interesele perso­nale şi ale ciracilor săi. Raportul insp.-şef Bratu e de rea credinţă, unde spune că dşoara directoare Banciu lipseşte des, fără să anunţe autorităţile superioare, căci dşoara Banciu în tot timpul celor 4 ani cât a fost directoarea acelei şcoli, a lipsit o singură dată, timp de 4 zile, dela 7—11 Februarie 1927, în interes familiar cu aprobarea Nr. 32914/927 a Min. Instrucţiunii. Desfidem pe dl Bratu a mai face vre-o dovadă că dşoara Banciu a mai lipsit vre-o dată. Ministerul însă s’a grăbit să aprobe raportul insp. Bratu şi a denumit ca directoară pe dna V. Bellu. Comitetul şcolar luând cu­noştinţă de înlocuirea dşoarei Banciu s’a revoltat încheind pro­cesul verbal din 9 Noemvrie 1927, aducând elogii fostei directoare şi contestând temeinicia acuzelor ce i s’au adus! O lecție pentru insp. Bratu. Dşoara Banciu pe drept cu­vânt indignată a cerut lămuriri Ministerului pentru ce a fost înlo­cuită şi n’a predat imediat direc­ţiunea, iar drept răspuns Minis­terul în urma sugestiilor dlui Bratu a pedepsit-o cu avertisment. Să vedem acum activitatea Dnei Bellu, noua directoară, protejata dlui Bratu. Dela 15 Oct. până la Cră­ciun, timp de 65 zile nu s’a fă­cut în cl. IV decât o jumătate de lecție, căci dna Bellu venea târziu la ore, își aducea ceaiul în clasă, consumându-l în fața e­­levelor, făcând politică și acu­zând pe Ardeleni că sunt mămă­­ligari, spunându-le că ea nu mă­nâncă decât pui şi a venit la Să­lişte să dea dovadă de cultură şi muncă (vorba vine). Obligă pe e­­leve să-i aducă găini, ouă, şi bomboane! Din banii şcoalei şi-a cumpărat veselă. Culmea e că această cină directoară conştiincioasă şi-a fă­cut din 15 Oct. până la Crăciun 3 zile libere pe săptămână pe cari le petrecea în Sibiu, iar dela Crăciun (culmea conştiinciozităţii) nici n’a mai dat pe la şcoală, iar azi şcoala care a avut o direc­toare model, după cum spunea însăşi insp. Bratu prin procesul­­verbal din 13 Dec. 1926, tot în urma uneltirilor sale şi a necre­dinţei sale în serviciu, a rămas fără directoară, căci Dna Bellu petrece acum prin Slatina, fiind în acelaş timp şi directoară pe hârtie la Sălişte! Aceasta este opera insp. Bratu. Nu crede dl Ministru al Ins­trucţiuni că ar fi momentul să ordone o anchetă severă la a­­ceastă şcoală şi la Inspectoratul IV Sibiu şi să mai taie din ghia­­rele acestui satrap şcolar, care şi-a ridicat în contra sa aproape întreg corpul profesoral de sub jurisdicţia inspectoratului său!? Pe Sibienii, cari îl cunosc pe insp. Bratu nu-i mai miră faptul că işi schimbă părerile şi credinţele politice după cum îşi schimbă cămăşile, fiind când na­ţionalist, când averescan sau li­beral — dela înfăptuirea Româ­niei mari — căci înainte de ur­nire era: Brâlyu Iancsi, profesor la Kecskemét — propagandist cultural al Ungariei milenare, fa­voritul lui Apponyi cu veleități de a deveni succesorul lui Sigieszky! Dar despre acestea și altele vom vorbi cu altă ocaziune. Dr. Catrina. Din mila lui Dzeu, voinţa şi interesul conducătorilor acestei blagoslovite ţări s’a înfiinţat Creditul Industrial. Scopul a­­cestei instituţii e să ajute cu procente mici ’ industria naţională în aceste timpuri de excesivă criză financiară. Roadele activităţii insp. veterinar Schoppeit. Fostul insp. veterinar Hein­rich Schoppeit, cel de tristă me­morie pentru populaţia judeţului Sibiu­ a fost pus la pensie iar în ziua de 5 Aprilie a predat ser­viciul. Pentru noi şi populaţia ju­deţului căruia nu-i mai poate po­runci, fostul insp. Schoppeit e ca şi mort, inexistent. Deşi prover­bul spune: „De mor fi nimic rău, dacă nu poţi vorbi de bine“, to­tuşi suntem datori a descrie din multele nenorgerii ce ne-a adus acest om, cel pujin una. In Si­biu era o firmă „Mastag“ între­prindere pentru îngrăşatul por­cilor şi vitelor cornute, sub di­recţia dlui Heinrich Benedek. A­­ceastă firmă îngrăşa anual mii de porci şi vite cornute, trimi­­ţându-i la export şi rulând zeci de milioane anual. Innsp. Schoppert prin luna ianuarie a. c. avea interesul ca un transport de vre’o 750 porci să nu poată fi exportat. Acest fapt a atras firma într’o pagubă de milioane. Consecința e că firma lichidează, vre’o 10 români cari aveau existența asigurată, au rămas pe drumuri, exportul se va resimți, statul nu va mai în­casa impozite, ba ceva mai mult firma „Mastag“ pretinde despă­gubiri de la Stat, al cărui repre­zentat era insp. Schoppeit. Una din roadele muncii sale! Ce zice Ministerul de Do­­menii şi foştii protectori ai fos­tului insp. Schoppeit ? Economist. Pag. 3. S’au ajutat diferite între­prinderi aşa zise naţionale — dar în adevăratul înţeles mino­ritare — căci industriaşii ro­mâni au fost sistematic refuzaţi. Totul e în funcţie de protecţie la puternicii zilei şi sperţul, întreprinderile minoritare, cari au fost finanţate de Cre­ditul Industrial, nesocotesc inte­resele naţionale şi drept recu­noştinţă pentru ajutorul primit boicotează sistematic tot ce e românesc — ca putere de muncă, funcţionar şi lucrător — adu­când din străinătate funcţionari şi lucrători sub paravanul că sunt specialişti. Oare românul a devenit din harnic ce era — înainte de răz­boi — leneş şi prost după răz­­boiu? Nici de funcţionar de bi­rou şi simplu salahor nu mai e bun ? E chiar prea bun, dar sin­gurul cusur ce-l are, e faptul că e Valah! O mică anchetă la între­prinderile minoritare din partea celor în drept şi se va dovedi afirmaţiunile noastre! Ne cerşesc parale şi după ce le dăm ne înjură! Ar trebui ca fiecare între­prindere care a primit credit in­dustrial, să fie impusă a elimina străinii supuşi ai altor ţări şi a angaja cetăţeni români. IND.

Next