Tribuna, ianuarie 1929 (Anul 2, nr. 46-47)

1929-01-13 / nr. 46

Scrisori din Bucureşti împrumutul. Nu sunt unul din cei o sută de mii de români grăbiţi, cari bat Calea Victoriei, de dimineaţa până seara. Dar când sensul unic al vechiculelor greu impuse, mă ia cu torentul, atunci aş preferi ori­ce ... Să-mi explice d. Garoflid ce e cu budgetul, să-mi citească d. Vintilă vechile sale expu­neri de motive care transformau leul în metal nobil şi mizeria noastră în raiuri terestre ... Numai să scap de curioşii cari mă ameţesc, intrebându­­ma: ce e cu împrumutul. Dacă e pregătit, s’a semnat ori nu se mai face ... Din cinci în cinci paşi, unul mă asigură că e gata ... Al doilea, că un bancher străin certăndu-se cu consoarta, — consorţiul întreg e in­dispus ... Al treilea, că d. Lugojanu , chiar în acea clipă îşi cauta tocul­­rezervor, ca să iscălească ultimul protocol.. . Intre siguranţă şi incer­titudine, informaţia precisă şi vagă ştire optimistă, guvernamentale asi­gurări şi rezerve opozante, trec năucit, ca americanul care s’a baricadat în­­tr’un butoi şi s’a lansat pe Niagara... La Capşa, torentul mă capturează ca pe un ultim misionar al ezitantului domn Blair. — Ei?! E gata? Nu e aşa că »îl fac?« A spus-o Sever Dan, unei moașe cu diplomă! Bocu avea îndoeli! »Mihai«, — care s’ar putea porecli »Viteazul* cu acelaș drept și modestie cu care d. Vaida își spune Voevod: — Mihai Popovici e încă nelămurit. D. R. I. e vesel, — ceace arată că­­s’a făcut*. (Pe ce e numai vorba să se facă, el ne dând nici tre­­parate), însă Banca Franţei !... In schimb Ene de la Industrie ... Chiar I. N. a început să digereze evenimentul... Şi Anquetil crede, — cu toate că ... Ştii, tranşa e numai de o mie de iei ! O veritabilă şi imensa casă de sănătate, pare bătuta cale a Victoriei. Ceea ce mă obligă să implor pe d. Iuliu Maniu, veselul impresar al vastei ameţeli: — Inchee odată, domnule Prezidiu! Hotărăşte-te nene, între cele două grupuri de bancheri. Altfel iar păţeşti ca, cu vesela dilemă în care d-ta erai capabil să nu ştii ce ... direcţie să alegi intr’o prozaică ocazie, — şi să procedezi pe îmbrăcate!... Inchee dacă ai ce, domnule Maniu. Iar dacă n’ai, — cum crede toată lumea, — nu mai ameţi lumea şi nu mai provoca nebunia flotantă, care ucide, nu alt­ceva! Iar d. Lugojanu să lase Montmartrul, şi să înceapă să numere, — dacă i se avansează tranşa, — cât ar fi ea de costelivă!... Corespondent, unde locuesc, îmi fac vânt pe ghiaţa străzii şi... ffsss!!! sunt într’un singur minut la poarta redacţiei. Foarte bine! Practic, sportiv şi în aceiaşi vreme econo­mie de timp şi taxă la tramvai. Azi, însă, a răsărit soarele şi pe ici pe colo din streşini picură încet şi rar şi poate că, cu aju­torul lui D-zeu peste câteva zile n’o să mai avem nevoe de atâtea lemne — din cauza cărora fumez numai 10 (zece) ţigări pe zi din 30 câte fumam — şi gerul se va muia zăpada de pe străzi şi pe acoperişuri se va topi iar Sibiul îşi va căpăta aspectul lui normal, pe care l-a adoptat de la începutul acestei ernie băltoacă în care sărmanii trecători îţi fac impresia unor raţe ce se bălă­cesc. l-ai fi putut feri de această puţin măgulitoare comparaţie — care mi-am permis-o, dacă acum când zăpada este îngheţată, echi­pele Dv. de lucrători ar fi cură­ţat-o. Aţi fi făcut, fie primar, de două ori bine: trăsurile,săr­manii cai n’ar mai fi alunecat iar eu aşi fi fost ferit de o cheltueală neprevăzută încă în bugetul meu de iarnă: galoşi! Aşa, însă, vom avea acelaşi noroi, maşinile ne vor împroşca noroi pe haine obraz şi ochii, iar un drum în oraş va avea nevoe de un plan bine stabilit în care tactul şi strategia vor ocupa primul loc. Eu scriu aceste rânduri mai mult pentru mine, Die Primar, şi nu pentru toţi nefericiţii locui­tori ai acestui oraş faţă de cari sunteţi atât de vitreg. Este o simplă chestiune personală, pe care o termin şt»­... o Lit.ain.e rândurile de mai sus sunt scrise în zadar, în van şi fără ecou. Le scriu totuşi cu credinţa într’un vechiu proverb românesc: „nu se ştie de unde sare epurele“ G. Mi­tea. Agricultura în 1928. Ce s’a făcut până acum două luni şi ce se face de acum încolo. Ţara noastră este eminamente agricolă. Nu se scapă nicio ocaziune să se amintească acest caracter şi totdeauna guvernele nu uită să consacre un capitol special agriculturei la Mesaj. Bugetul prevede totdeauna sarcini grele impuse agriculturei şi taxele vamale impuse cerea­lelor, au prejudiciat mult inte­resele agricultorilor. Nu s’a protestat niciodată sau au fost opuneri timide, cari n’au influen­ţat prea mult. Anul trecut, la Adunarea gene­rală a Uniunei Camerelor de Agricultură d. C. Argetoianu ministrul de atunci al agriculturei, a pronunţat un discurs în care anunţa: „ofensiva agricolă“. Lupta pentru pâine, pentru industrializarea agriculturii, pen­tru introducerea de sisteme noi de cultură adaptate nevoilor micei proprietăţi agricole, a apărut atât de evidentă, încât ministerul de atunci a socotit necesar să facă apel la toate forţele orga­nizate, la instituţii şi la oameni,­­ cari să contribuie la câştigarea marei bătălii a grâului. În alte ţări, apelurile asemă­­toare au fost urmate şi agro­nomii, proprietarii şi muncitorii agricoli au contribuit la desăvâr­şirea izbânzei. Apelurilor guvernelor ie-a ur­mat sacrificiul devotat al tuturor, cari, înţelegând că problema producţiei agricole stă în strânsă legătură cu buna stare naţională, n’au pregetat să contribue la câştigarea definitivă a izbânzei. Avem cazurile Italiei şi Franţei, a căror producţie de a înregistrat în cursul anilor, urcări simţitoare, tocmai în detrimentul exportului nostru. La noi apelul ministrului agri­culturei a găsit răsunet. Uniunea Camerelor de agri­cultură, soc. Agronomilor, etc. sa grăbit să­ se pună la dispo­ziţia ministerului de agricultură. Lucrările pregătitoare au în­ceput cu asiduitate, toţi agronomii, — nu numai cei din serviciul statului, — oferindu-se să con­tribue după puterile lor la alcă­tuirea şi aducerea la îndeplinire a măsurilor pentru înbunătăţirea şi mărirea producţiei agricole D. Ch. Cîpăianu, fostul sub­secretar de stat al agriculturei, a hotărât, împreună cu comisi­­unea pe care o prezida, înfiin­ţarea unui comitet central de acţiune şi propagandă şi a unor comitete judeţene şi comunale din care să facă parte fruntaşii vieţei plugăreşti şi autorităţile, cari­­ ia toate măsurile în legătură cu organizarea vieţei agricole ca: propaganda, ajuto­rarea şi sfătuirea sătenilor agri­cultori. Pe de altă parte cu prilejul ţinerii congresului internaţional agricol se hotărâse amenajarea unor ferme şi pepiniere ale statului şi gospodăriilor particu­lare însemânţări de culturi spe­ciale etc... cari toate contribuiau la desvoltarea şi intensificarea agriculturii.* De două luni încoace, însă, nu s’a mai făcut nimic. Actualul guvern are probabil alte concepţii în această privinţă şi a suspendat sau anulat mă­surile luate. Impropietarirea sătenilor a­­proape terminată, este amenin­ţată cu noi revizuiri, fiind prilej de vrajbă şi noui izbucniri de patimi; comitetul central pentru organizarea activităţii agricole şi comitetele judeţene şi comu­nale au fost disolvate, coloniză­rile au fost oprite; judecarea şi luarea treimilor cuvenite sta­tului cuvenite în Cadrilater a fost suspendată; comasarea pro­prietăţilor statului a fost sus­pendată; în schimb Bulgarii au intrat cu plugurile în pămân­turile comasate cum şi în trei­mile statului (cazul de la Duran­­culac jud. Can­acra) funcţionarii sunt transferaţi fără nici un motiv, invocându-se pretexul „interes de serviciu“ periclitân­­du-se astfel bunul mers al ad­ministraţiei ; în locul funcţionarilor definitivi chemaţi la centru sunt numiţi diurnişti etc. Toate aceste măsuri contribue la dezorganizarea serviciilor şi la lipsa de continuitate în acţiune. Bilanţul anului agricol se în­­chee deci cu o lipsă totală de activitate pe tărâm agricol sol­­dându-se numai cu satisfacerea intereselor de partid sau de persoane contrarii programului anunțat de guvern. Domnule primar! Ţin să vă aduc la cunoştinţă că în oraşul Sibiu — pe care cu atâta pricepere îl grospodăriţi — că în ziua de 5 ianuarie 1929 a nins, în cea de 6 de asemenea, iar în zilele de 7, 8, 9,10 şi 11 a fost un ger straşnic care a în­gheţat zăpada pe care patinezi de ţie mai mare dragul. E de fapt un mijloc admirabil de deplasare pentru mine. Ştiţi de ce? Nu?! Ei bine, mă dau jos din casa TRIBUNA* No. 46 Iarnă grea. D-nii Miniştrii Ion Mihalache, Virgil Potârcă şi Aurel Dobrescu şi au întrerupt inspecţiile în ţară, din cauza timpului nefavorabil „care împiedică circulaţia cu automobilele“. Exelenţele lor, se înţelege, sunt prea delicaţi pentru a se expune intemperiilor. S-ar putea, Doamne ferește, ca d. Mihalache să contracteze un guturai care să facă să strănute tot guvernul.. Trei Asfixieri. D. Louis Lardeau, de 56 ani, funcţionar într’o mare librărie pariziană şi soţîa sa născută Louise Bossard, de 42 ani, locuind cu mătuşa acesteia din urmă, vădu­va Thomas, de 80 ani ocupau o mică locuinţă compusă din trei camere situate la primul etaj în rue de la Sabliere, Paris. Soţii s’au dus să-şi petrească Dumi­neca la ţară, lăsând pe bătrâna femee singură acasă. Când reveniră seara pela opt, o găsiră culcată şi nu întârziară să adoarmă şi ei. Dimineaţa pe la şapte, un vecin văzu fum gros ieşind prin incheeturile uşii care dă în coridor. Ajutat de alt vecin, el împinse imediat uşa. Un fum gros um­plea prima cameră şi câteva flăcări sburau ici colo. Pompierii chemaţi veniră în grabă. Ei descoperiră în camera soţilor pe bătrâna femee întinsă pe pat şi în camera octogenarei pe cei doi nepoţi întinşi pe jos; toţi trei păreau lipsiţi de viaţă. Din ancheta deschisă rezulta că d-na Thomas răsturnând sfeş­nicul care se afla pe o măsuţă lângă patul ei, focul se întinse la un zid apropiat. Bătrâna, je­nată de fum, chemă pe d-na şi dl. Lardeau cari dormea în camera vecină. Aceştia veniră şi-o du­seră în patul lor. Când reveni­ră în cameră, fură şi ei asfixiaţi şi căzură lângă pat, acolo unde au fost găsiţi. Fumul îşi urmă atunci opera, şi în zori au fost descoperite trei cadavre. Toate sforţările făcute pentru a readuce la viaţă pe nefericiţii oameni, au fost zadarnice. Publicaţiune. Se aduce la cunoştinţă generală ca în ziua de 15 Ianuarie 1929 ora 10 dim. la Atelierul Regional de Confecţie al C. Z. A. din Sibiu strada Carmen Silvia No. 40 se va ţine licitaţie publică cu oferte închise pentru reparatul a 15 maşini de cusut. Ofertele ar fi însoţite de o garan­ţie de 10% din valoarea furniturei. Relaţii se dau în localul Atelierului de Confecţie al C. 7. A. în orice zi lucrătoare între orele 9—12 a­­n. Şeful Atei. de Conf. al C. 7. Arm.

Next