Tribuna, martie 1929 (Anul 2, nr. 55-57)

1929-03-17 / nr. 55

Anul II. Nr. 55. Preţul unui exemplar Lei 4. L­unecă 17 Martie 1929. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA SIBIU Str. Avram Iancu Nr. 35. Director: Nicolae C. Droc Anunţuri’: rândul nr. 2 Lai 50 Bani. ZIAR NATIONAL INDEPENDENT Chestiunea Păscăliei In desbaterea Parlamentului. Să intră în ordinea de zi: in­terpelarea d-lui dr. N. LUPU a­­dresată d-lui prim-ministru şi d-lor­­miniştrii de culte şi interne, asupra situaţiei create în urma hotărârii Sf. Sinod, relativ la data serbării Paştilor. D. DR. LUPU începe prin a spune că se prezintă nu ca om politic, ci ca un fiu credincios al Bisericii Răsăritului. In viaţa mile­nara a ortodoxismului, îrn viaţa de două ori milenară a Bisericii de Răsărit, nici odată nu s’a pome­nit cred — spune oratorul — o clipă atât de grea ca acea de azi. Păscălia este orânduirea aşezării sfintelor Paşti şi ea este conside­rată de credinciosul ortodox ca a­­vând aceiaşi valoare morală ca şi cele zece porunci Orânduirea datează de la 1325. Atunci, acolo, la Nicea, 318 înalţi chirurchi au stabilit atâtea lucruri hotărâtoare în viaţa ortodoxismu­lui şi tot de atunci încoace Paş­­tele creştineşti nu se mai sărbă­toreşte de odată cu Paştele iudaic ca până la 1325. Biserica nu aparţine numai capilor ei, ci, în aceiaşi mă­sură, şi sutelor de milioane de mireni. Ei bine, la 1920 s’a făcut la noi trecerea la calendarul Iulian fără avizul mirenilor Evident, îndreptarea calendaru­lui trebuia făcută, dar nu în felul acesta. Ştiţi dvs. câte zeci de mii de oameni serbează azi încă pe ascuns după calendarul vechi ? In Basarabia, aproape tot norodul şi în regat — în Vlaşca de pildă, — aproape trei sferturi din provincie ţin sărbătorile după cum au apu­cat după stilul vechiu. Paştile noastre a căzut totdeauna între 22 Martie şi 25 Aprilie. Anul acesta,­pentru prima dată, Paştile creştineşti ortodoxe cade la 18 Mar­tie stil vechiu. La Niceea, la 1325, s’a stabilit norma ca în orice caz Paştile creştineşti să cadă opt zile după cel evreesc. A fost desigur greu până a răz­bit această dogmă dar în cele din urmă a biruit. Abaterile de-a lungul vremurilor, au fost socotite ca erezii şi ereticii erau afurisiţi. Iată însă că, după hotărîrea Sf. Sinod, Paştile urmează să se ser­beze anul acesta înaintea celor ev­­reeşti. Hotărîrea a făcut mari ravagii, mai ales în Basarabia. Cu timpul însă ne-am obişnuit. Dar, iată că, avid de reforme, la 1928, în lipsa patriarhului, Si­nodul sub preşidenţia mitropolitu­lui Pimen, hotărăşte să schimbe şi data Paştilor. Eu m’am dus imediat la ministrul cultelor, Lăpă­­datu şi i-am spus că dacă nu se revine asupra chestiei Pascaliei, plec din guvern. Chestia economică nu m’a făcut să plec din guvern, dar pe chestia Păscăliei aş fi ple­cat. S’a întâmplat pe urmă să cadă guvernul însuşi şi nu m’am mai putut ocupa de chestiune. Dar, în Sinodul dela 13 Iulie 1928 au fost dour prelaţi: unul, modest, Dionisie vicarul de la Chi­şinău şi altul arhiereul Tit Târgo­­vişteanu. Ei au arătat în scris că nu se poate schimba Păscălia fără avizul celorlalte Biserici surori de Răsărit. Cu toate acestea, Sinodul ho­tărăşte, pe ascuns, în şedinţa secretă schimbarea datei Paştilor. In ascuns, pe întuneric, ca orice făcător de rele. Enciclică fireşte n’a mai dat. S’ar fi răsculat lumea. CONGRESUL CLERICILOR Un congres de clerici pus sub preşidenţia profesorului decan Mi­­hălcescu, ţinut mai târziu, a votat o moţiune prin care arată că felul cum s’a făcut schimbarea dotei Paştilor a produs o adâncă per­turbare în cler. M’a­i dus dăunăzi la Patriarhul Miron Cristea. LA PATRIARH Patriarhul era bolnav. I-am împărtăşit hotărîrea mea de a aduce chestiunea în parla­ment. Patriarhul m’a rugat să n’o fac. Eu însumi — mi-a spus Patriarhul — sunt pentru data de 5 Mai. Şi dacă nu se va reveni, ar însemna că Bi­serica este în schimbă. Or, nu s’a revenit. însemnă că Patriarhul, nu numai cap al Bisericii ci şi al Statului este înfrânt. Aceasta nu e de admis. De altfel, credincioşii nici n’au început încă să postească. Ei încep postul la 19 Martie, aşa cum se cade. Enciclica recentă a Sinodu­lui, redactată de episcopul Bartolomeu al Râmnicului stă­­rue în a cere poporului să serbeze Paştile la 31 Martie. Şi episcopul Bartolomeu aduce în argumentare ştiinţa. Iată dar, că oamenii Bisericii se ocupă de ştiinţă, iar oamenii de ştiinţă sunt nevoiţi să de­vină apărători ai Bisericii. Membrii Sinodului, în Enci­clică, spun că majoritatea po­porului e de partea lor. Mă întreb: cu ce drept afirmă ei aceasta ? Eu ştiu că nu numai în Bucovina şi Basarabia, dar în toată ţara, poporul este ne­mulţumit. Vrea guvernul să fie nevoit a impune oamenilor credinţa, cu jandarmul şi baioneta.? Şedinţa se suspendă pentru cinci minute. DACĂ HOTĂRÂREA SINO­DULUI SE MENŢINE La redeschidere, d. dr. LUPU reia firul interpelării, şi spune că dacă, în cele din urmă, va triumfa totuşi hotărîrea Sinodului, pentru naţiunea română este un mare pe­ricol. Căci noţiunea de român cu cea de creştin sunt una. Ortodoxismul român, în afară de pagina aceasta neagră pe care o înscrie acum, a mai suferit o lovi­tură, acum două sute ani, când mii de fraţi s’au rupt de ortodoxism. Aceasta n’a clintit totuşi ortodoxis­mul. Noi am fost trei secole sus­ţinătorii vajnici ai ortodoxismului , şi noi nu putem acum să ne re­negăm trecutul. Dacă se menţine hotărârea Si­nodului, sfârmăm însăşi tăria cre­dinţei în popor. D. ministru AUREL VLAD zâm­beşte. D. dr. LUPU: Degeaba râzi, domnule ministru al cultelor, că nu pricepi nimic în materie de culte. (Se naşte vacarm. Majoritarii cer chemarea la ordine a oratorului. In cele din urmă, liniştea se resta­bileşte). D. dr. LUPU: continuă: Nu luaţi poporului credinţa. In viaţa ţăra­nului, credinţa este legată cu tra­diţia, cu munca de toate zilele. El aşteaptă Paştile cu bucuria cu care toată lumea ştie că-l aşteaptă de şapte veacuri! II mai aşteaptă el acum cu aceiaşi bucurie­? Viaţa internă a poporului va fi săpată. A respecta hotărîrea Sino­dului ar însemna să săpăm la în­săşi temelia casei noastre. Datoria d-lui prim-ministru e de a nu res­pecta hotărîrea Sinodului. Casa ar­de şi e ciasul al doisprezecelea. Nu mai e timp de aşteptat. Dacă pâ­nă Dumineca viitoare, nu se revine asupra hotărîrii Sinodului, se va întâmpla cu Biserica noastră ceea­­ce nu s’a mai întâmplat de aproa­ Dr. N. Lupu.

Next