Tribuna, martie 1929 (Anul 2, nr. 55-57)

1929-03-17 / nr. 55

Pag. 2. pe un mileniu. Guvernl are drep­tul, are datoria să intervină. D. GOGA: Este o mare greşală ca aici în Camera să se discute şi să se hotărască în această ches­tiune. Chestiunile bisericeşti privesc nu­mai organele bisericeşti.» Eu cred că în această chestiune, parlamentul nu poate să dea un vot. Apoi, nu cred că d-nii Maniu şi Vaida vor avea lipsa de tact de a lua o ho­­tărîre în această chestiune, d-lor nefiind ortodoxi. Cred că singurul chemat ar fi d. ministru al cultelor, care şi dânsul se va ascunde, desigur, îndărătul hotărîrilor Sf. Sinod.­­ D. PAMFIL ŞEICARU: Biserica nu este independentă de Stat. Sta­tul, e deci obligat să examineze chestia. Mai ales când e ştiut că mai toţi membrii Sf. Sinod au fost aleşi cu sprijinul unui anumit partid. D. POMPILIU IOANIŢESCU: Protestăm, cu toată energia îm­potriva afirmaţiei d-lui Guga. D. Maniu reprezintă azi voinţa întregii ţării şi e în drept să intervină pentru liniştea acestei ţări. PRIMUL MINISTRU SĂ HOTĂRASCĂ D. dr. LUPU: Românii din Ar­deal, chiar cei cari s’au unit, au păstrat într’atât legăturile cu noi, în cât nu e nici o deosebire între credinţa noastră şi a lor. In numele celor 7 generaţii de preoţi din familia d-tale, ,d-le Maniu, şi al celor 14 milioane de oameni pe care îi conduci, te implor să aduci hotărîrea salvatoare! Sunteţi în măsură, sunteţi obli­gaţi, să examinaţi în ce condiţiuni a luat Sinodul hotărîrea dela 21 Ianuarie. Veţi vedea acolo dacă acele hotărîri au fost luate din sfântă credinţă sau sunt rodul unor meschine întrigări şi al unor inter­venţii bolnăvicioase. Hotărîrea n’a fost cumva luată în urma presiunii unui om orgolios, mitropolitul Nicolae Bălan a! Si­biului ? O VOCE: protestează. D. IULIU MANIU: Informaţiile dvs. în această chestiune sunt in­exacte şi cred că ele ating pe ne­drept onoarea unei înalte feţe bisericeşti. D. dr. LUPU: Eu menţin afir­maţia. O VOCE: Protestez cu toată energia. D. dr. LUPU: Nu protesta, că nu-ţi dă leafă mai t­are. Apoi, pe mitropolitul Bălan l-a ajutat episcopul Râmnicului, care are şi el atâtea la activul lui. D. ministru AUREL VLAD: Cred că e inadmisibil să terfeliţi în felul acesta fără dovezi membrii ai Sfântului Sinod, membri ai Senatului, când nu pot răspunde acuzaţiilor aduse. (Aplauze puter­nice). D. dr. LUPU: Ştiu eu multe şi multe despre mironosiţi pe cari îi aperi d-ta. Menţinerea hotărîrii Sinodului este ilegală, anticanonică şi asa­sină. Primul ministru trebue să intervină, să convoace Sinodul, căruia să-i arate pericolul şi să-i roage să revie. Iar dacă nu­ vor vrea, trimite-i la mănăstire şi ia apoi hotărîrea singur, care se poate lua. INTERPELAREA D-LUI POLICARP BEŢIANU D. POLICARP BEŢIANU (ba­sarabean naţ.-ţăr.): Toată discuţia a început de fapt dela îndreptarea calendarului. Dacă această îndreptare a putut să treacă, prin părţile acestea, mai greu ori mai puţin greu, în schimb, în Basarabia îndreptarea e primită foarte greu. Vina e cred în aceia că atunci când s’a adus îndrepta­rea, nu s’a venit şi cu măsurile cuvenite, poporul văzând că în­dreptarea îi este impusă cu forţa, a început să reacţioneze. Rezulta­tul: au intervenit baionetele jan­darmilor. Acum mi e teamă să nu se întâmple acelaş lucru. Nu e vorba de propagandă so­vietică, nici de bolşevizm. E vorba doar de credinţă. Poporul din Ba­sarabia are credinţa că Paştile trebue să se sărbătorească la 5 Mai şi credinţa aceasta nu-i poa­te fi smulsă. Dar alături de popor, e şi preoţimea de acolo, în frunte cu mitropolitul Gurie, care — de altfel — a atras la timp atenţia celor în drept asupra mişcării ce a produs-o în Basarabia hotărîrea sinodală. Se ştie că Sf. Sinod a revenit la un moment dat, îngă­duind poporului să sărbătorească Paştile, după voe, la 31 Martie sau la 5 Mai. In faţa acestei reveniri — con­tinuă d. Beţianu —■ am întrebat în Cameră guvernul, ce vor face şco­lile, tinerii militari, şi autorităţile. Nu mi s’a răspuns direct, dar am aflat pe cale particulară că lucru­rile se vor aranja astfel ca să nu se producă nemulţumiri. Iată însă că la 23 Februarie, Si­nodul a dat o nouă hotărîre şi anume, ca Paştile să fie serbat la 31 Martie. Eu cred aceasta nu va fi ultima hotărîre. In orice caz, oricare ar fi hotărîrea Sinodului, rugăm guvernul ca faţă de dorinţa poporului basarabean de a serba Paştile la 5 Mai, să nu se ia nici o măsură de violenţă contra popu­laţiei. In plină criză bisericească. PĂR. M. GASPAR (naţ.-ţăr.): Ne găsim în plină criză bisericeas­că. Criza aceasta este rezultanta greşelilor din trecutul acestei Bi­serici. Istoria acestui neam, este însă atât de strâns legată de orto­doxie, în­cât o despărţire nu e cu putinţă. Politicianismul fără scru­pul introdus în Biserică, distruge autoritatea ei. D. dr. LUPU: Nu e admisibil să vorbiţi în felul acesta. Este o crimă. (Se naşte scandal. D. dr. Lupu continuă să protesteze pe ton ridi­cat). D. IONESCU-Botoşani: Să fii cuviincios d-le dr. Lupu. D. dr. LUPU: Eşti obrasnic! D. preşedinte ANGHELESCU: D-le dr. Lupu, vă invit să retra­­geţi cuvântul „obrasnic“. D. dr. LUPU: Nu retrag! D. preşedinte ANGHELESCU: Vă chem la ordine! D. dr. LUPU: Nu retrag cu­vântul ! D. PREŞEDINTE: Vă chem a doua oară la ordine şi vă invit să păstraţi liniştea. Hotărârea Sinodului. D. M. GASPAR îşi rea firul cu­vântării şi spune că hotărîrea Si­nodului este sfântă şi, din punctul de vedere al disciplinei bisericeşti, ea trebue respectată de toată lu­mea. Asupra hotărîrii Sinodului nu încape nici o discuţie. Ori — spune d. Gaspar — mă supun ei, ori părăsesc Biserica. A discuta hotărîrea Sinodului, în a patra săptămână a Postului, este o adevărată nebunie. Chestiu­nea fiind de natură bisericească, guvernul are o singură datorie: aceia de a păzi ca să fie respec­tată hotărîrea Sinodului. D. prof. N. IORGA: Nu era bine să se aducă chestia aci, dar de vreme ce s’a adus, fiecare par­tid e dator să-şi spuie cuvântul. După mărturisirea tuturora, ţara este azi turburată. Trebuie unitate sus, acolo unde se iau hotărârile, pentru liniştea poporului. Nu suntem aci ca să luăm ho­tărîri în chestii bisericeşti. Dar suntem aci ca să veghem când ordinea e tulburată. Dacă aşi fi fost întrebat, aşi fi recomandat fără îndoială să nu se judece poporul român ca un fel de massă inertă, înainte de a se lua o hotărâre ca aceia în ches­tia Paştilor, oamenii trebuesc pre­gătiţi. Dacă sinodul şi-ar fi dat seama că naţiunea aceasta are o viaţă morală şi dacă ar fi pregătit din vreme sufletul poporului n’am fi ajuns aci. Sus s’a lucrat cu uşurinţă, jos erau elemente cari trebuiau împie­dicate. Noi avem de apărat aici liniş­tea ţării. Dar noi avem aici de a­­­părat şi prestigiul acestei ţări, a­­vem de apărat un sfânt patrimoniu al înaintaşilor noştri: Biserica noas­tră. A fost o mândrie pentru noi când am văzut că în jurul Bise­ricii noastre se adună toate spe­ranţele ortodoxiei. Şi această bază nu trebue zdruncinată. Fixarea dată Paştilor cade şi în conpetinţa altora decât a Sinodu­lui, fiind vorba de date ştiinţifice şi nu de dogme ca — de pildă — sfânta Treime. Când asistăm la lupta îndelungată între reprezen­tanţii de faţă ai Bisericii noastre, când autoritatea Sinodului a fost continuu minată, atunci în jurul hotărîrilor Sinodului începe discuţia. Nu trebue ca ministrul cultelor să ia asupră-şi întreaga răspunde­re a acestei grave hotărîri, ci tre­bue convocată marea Adunare na­ţională bisericească, unde au cu­vântul şi laicii şi în această Adu­nare va trebui să se ia hotărîrea în faţa căreia să se închine tot poporul. D. I­ G. DUCA: Este incontes­tabil că ne găsim cu toţii în faţa unor probleme gingaşe. Ne stăpânesc pe noi, partidul li­beral două gânduri. Unul ca să nu se slăbească au­toritatea forurilor superioare bise­riceşti, să facem toţi ce ne stă în putinţă ca sâ întărim această au­toritate. Şi al doilea gând este de a se face totul ca să se potolească a­­gitaţiile. In direcţia aceasta ne veţi găsi alături de d-voastră dându-vă tot concursul. Altfel ne veţi găsi avizând noi la măsuri cari să aducă liniştea spiritelor şi întărirea forurilor bi­sericeşti. DISCURSUL D-LUI GOGA D. OCT. GOGA: Chestiunea care priveşte Păscălia nu trebue discutată aci, întrucât nu e de ad­mis ca parlamentul să se ameste­ce în treburile bisericeşti. Cred însă că trebue — după cum a spus şi d. prof. Iorga — să se convoace Marea adunare bisericească. Aces­ta ar fi cel mai nimerit for şi de hotărîrea lui ar trebui să ţină sea­ma şi Sinodul. D. IULIU MANIU: Nu vreau să rămână nimeni cu impresia că ci­neva dinte noi a fost impedicat de a-şi spune cuvântul. Cred dlar că d. dr. Lupu este în drept de a citi o moţiune, chiar dacă nu e semnată de numărul reglementar de deputaţi. Deci d. dr. Lupu tre­bue să fie lăsat a citi scrisoarea d-sale, iar dacă, scrisoarea conţine o moţiune şi nu e semnată de 15 deputaţi, atunci moţiunea nu va fi luată în consideraţie de către bi­roul adunării. D. dr. LUPU citeşte o moţiune prin care declară că nu este de acord cu hotărîrea guvernului, întru­cât ea ar fi contra intereselor Bise­ricii. D. Prof. N. Iorga D. Iuliu Maniu. „TRIBUNA“ Nr. 55.

Next