Tribuna, iulie 1929 (Anul 2, nr. 71)
1929-07-07 / nr. 71
AnulI. Nr. 71 Duminecă 7 Iulie 1929. Prețul unui exemplar Lei 4. &mr ZIAR NATIONAL INDEPENDENT fi încrederea neţărmurită a poporului, blând şi încrezător în promisiunile făcute, a fi avut-o! Alegerile recente ne-a dovedit aceasta! Promisiunile propagandiştilor naţionaliSrănişti, că odată cu venirea la cârma țării a Excelenţei Voastre, dările se vor micşore, dreptatea va lua locul necinstei, hoţii vor înfunda puşcăria, etonomiile se vor face pe toată linie, viaţa se va eftini şi lapte şi miere va curge pe toate plaiurile României întregite, dornică de propăşire. S’a promis ceeace nu s’a putut face! Azi vedem că toate dările s'au mărit, începând cu timbru şi sfârşinduse cu globalul, acum se plănueşte mărirea din nou a dărilor cu 10—15% şi când ne gândim, că toate aceste dări le suportă în cea mai mare parte ţăranii, muncitorii şi funcţionarii, căci veniturile dlui Ştirbey sau Vintilă Brătianu nu le cunoaşte nimeni, dar ale nenorocitului de ţăran le vede toată lumea, dreptatea iarăşi n’o prea vedem, căci hoţiile sunt în floare, ier guvernul Excelenţei Voastre spune poporului, că liberalii au furat 6 miliarde! Dacă liberalii au furat, de ce nu-i băgaji în puşcărie? ! Economiile făgăduite nu s’au făcut, nici un automobil nu s’a vândut, ba din contră s’au cumpărat altele noui, s’au numit consilieri technici pe la toate ministerele, s’au înființet ministere noi, ca al Basarabiei, Bucovinei, Ardealului și Banatului, de care nu e nici o nevoe, căci n’au ce lucra, dar încasează sute de milioane anual, s’au plasat partizanii politici în toate părţile, iar în loc de economie aţi ajuns la jaf. Iar ca să puteţi face faţă situaţiei, în loc de economii, se pun impozite noi, ca să se poată ţine în slujbe partizanii gras plătiţi! Se pun impozite noi dela 3000 ÎOO.COO pe brevetele de cârciumi. Ţăranii nu plătesc impozitele că n’au de unde, sunt datori vânduţi la bănci, toţi eu de vânzare şi nimeni nu cumpără, falimentele se ţin lanţ, iar fabricile îşi concediază lucrătorii şi-şi închid porţile! Funcţionarii neplătiţi, ofiţerii, poliţia ete., din cauză că Administraţiile financiare n’au bani, armata datorează milioane furnizorilor, pe cari nu Ie poate plăti, cu alte cuvinte, am ajuns în plin faliment! Trist, dar adevărat! Credeţi că răbdarea populaţiei e nesfârşită? Nu mai întindeţi aţa, că se rupe! Poporul cere dreptate şi economie pe toată linia! Alungaţi lingăii şi incapabilii, tăieţi în carne vie, suprimaţi toate cheltuelile inutile, pretindeţi subalternilor sacrificii, dar sacrificaţi-vă întâi singuri, iar apoi cereţi-ne supremul sacrificiu — viața — şi dacă vedem că e nevoe să o secrifîtîm pe altarul patriei, o vom face bucuros cu toţii. Nicolae C. Droc mai pomenit şi de o pierdere incalculabilă? Dl prefect a ştiut să zăpăcească un număr neînsemnat de alegători — şi curios, unii tocmai dintre aceia cari cu câteva zile înainte au aderat la o hotărâre colegială de a nu se preta nimeni a deveni unealtă politică, renegându-şi clasa din care face parte, învitându-i în aceiaşi zi şi la aceiaş oră cu marea adunare a alegătorilor, convocată de către cei mai în drept şi anume, de către preşedintele comisiei interimare. Până aci nici o jignire, nici o desconsiderare. Atât doar, că la adunarea de la cârciumă a dlui prefect, lista de candidare au compus-o nu alegătorii, aceştia necunoscând interjiunile ascunse ale unei clici de partid, ci aderenţi politici, „capabili“ de aceasta. In cât priveşte sentimentele alegătorilor de la această „adunare" induşi în eroare, despre aceasta nu ne sesizăm nici noi, îi priveşte dacă nu au fos îndeajuns de circumspecţi! Ceea ce a indignat pe toată lumea şi ceea ce de fapt constitue o jignire, este desconsiderarea acelora, cari erau adevăraţii reprezentanţi ai alegătorilor şi cam întruniţi pentru a se exprima asupra persoanelor celor mai potrivite de a fi apărătorii intereselor româneşti faţă de atitudinea sfidătoare a Saşilor, nici nu bănuiau că o sumă de bani, fie ea oricât de mare, ar putea să înduplece pe cineva să se preteze la jertfirea acelor interese. Jertfire de interese româneşti? Da! Căci a face o combinaţie cu Saşii în sensul ajungerii unui scop atât de murdar (bănesc) şi mai cu seamă a face un pact, punând alaturi de cunoscuţii „vecini“ iscusiţi întru toate şi experţi în ale cernerii, nişte bieţi „voinici“, adunaţi la întâmplare şi cum a dat Dumnezeu, unii simpluţi de tot, alţii cu lei şi fel de defecte (surzi, şchiopi etc.), însemnează a lăsa conducerea unei instituţiuni româneşti pe mâna Ce era să păţim? In aceste zile de răstrişte generală şi când în deosebi comersantul şi industriaşul se slşte zadarnic pentru a eşi din impasul financiar adus lui de sărăcia şi prin uimere reducerea oricărei puteri de consumaţie a ţăranului, acum când cârmuitorii ţării şi slujbaşii ei principali ar trebui să înţeleagă mai uşor ca oricând, că îmbunătăţirile dorite pot fi realizate numai printr’o conlucrare frăţească la care să ia perie toji Românii de bun simţ, — acum zic, era s’o păţim la Sibiu urât de tot. Era cât p'aci să fie călcat în picioare simţul de demnitate al celor mai greu încercaţi, era să se treacă peste interese profesionale şi româneşti, atunci când prefectul judeţului a intrat nechemat în camera de comerţ, anunţând reprezentanţii comersanţilor şi ai industriaşilor, adunaţi acolo pentru a se consfătui, că Domnia Sa a încheiat un pact electoral cu Saşii şi că a şi compus deja singur lista viitorului consiliu. In numărul trecut al ziarului nostru, sub titlul „Scandalul de la Camera de Comerţ“, am redat cu o exactitate recunoscută de toată lumea întâmplările în legătură cu intervenţia ilegală a unui prefect, ce urmăria desconsiderarea oricărei demnităţi profesionale, jertfirea chiar a intereselor româneşti, pur şi simplu cu scopul de a-şi căpătui un partizan. Cele 80.000 de Lei la an, pe cari preşedinţii cernerilor ar trebui de fapt să Ie folosească pentru a reprezenta demnă această instituţiune, dar cam bani în această epocă de neruşinat şi scârbos materialism, se vede că urmează a fi consideraţi drept „blidul de linte“ pentru care se vând chiar şi interese naţionale, Au exercitat de astă dată o influenţă atât de puternică asupra unor bădărani mânuitori ai destinului naţional, încât conduşi de acel desgustător nesaţiu bănesc, au trecut chiar peste întenţiunile (mărturisite) ale guvernului, devenind prin exclusivismul lor de partid mai catolici decât însuşi Papa. Dar cum s'a jignit simţul de demnitate al comersenţilor şi industriaşilor? Ce pericol naţional rezultă din această jignire şi din pactul cu Saşii încheiat de dl prefect? Ce trebuia omis şi ce se pretinde imperios pentru a feri clasa comersanţilor şi a industriaşilor precum şi însemnate interese naţionale de un blam ne redacţia Şiadministraţia sibiu Str. Avram Iancu (fostă Orezului) Nr. 35. Director: Nicolae C. Droc Anunțuri: rândul m/m 7 Lei 50 H.