Tribuna, iulie 1929 (Anul 2, nr. 71)

1929-07-07 / nr. 71

Anul­­I. Nr. 71 Duminecă 7 Iulie 1929. Prețul unui exemplar Lei 4. &­mr­ ZIAR NATIONAL INDEPENDENT fi încrederea neţărmurită a po­porului, blând şi încrezător în promisiunile făcute, a­ fi avut-o! Alegerile recente ne-a dovedit a­­ceasta! Promisiunile propagan­diştilor naţional­iSrănişti, că o­­dată cu venirea la cârma țării a Excelenţei Voastre, dările se vor micşore, dreptatea va lua locul necinstei, hoţii vor înfunda puş­căria, eton­omiile se vor face pe toată linie, viaţa se va eftini şi lapte şi miere va curge pe toate plaiurile României întregite, dor­nică de propăşire. S’a promis ceeace nu s’a pu­tut face! Azi vedem că toate dările s'au mărit, începând cu timbru şi sfâr­­şinduse cu globalul, acum se plănueşte mărirea din nou a dă­rilor cu 10—15% şi când ne gândim, că toate aceste dări le suportă în cea mai mare parte ţăranii, muncitorii şi funcţionarii, căci veniturile dlui Ştirbey sau Vintilă Brătianu nu le cunoaşte nimeni, dar ale nenorocitului de ţăran le vede toată lumea, drep­tatea iarăşi n’o prea vedem, căci hoţiile sunt în floare, ier guver­nul Excelenţei Voastre spune po­porului, că liberalii au furat 6 miliarde! Dacă liberalii au furat, de ce nu-i băgaji în puşcărie? ! Economiile făgăduite nu s’au făcut, nici un automobil nu s’a vândut, ba din contră s’au cum­părat altele noui, s’au numit con­silieri technici pe la toate minis­terele, s’au înființet ministere noi, ca al Basarabiei, Bucovinei, Ar­dealului și Banatului, de care nu e nici o nevoe, căci n’au ce lu­cra, dar încasează sute de mili­oane anual, s’au plasat partizanii politici în toate părţile, iar în loc de economie aţi ajuns la jaf. Iar ca să puteţi face faţă situa­ţiei, în loc de economii, se pun impozite noi, ca să se poată ţine în slujbe partizanii gras plătiţi! Se pun impozite noi dela 3000­ ÎOO.COO pe brevetele de cârciumi. Ţăranii nu plătesc impozitele că n’au de unde, sunt datori vân­duţi la bănci, toţi eu de vânzare şi nimeni nu cumpără, falimentele se ţin lanţ, iar fabricile îşi con­cediază lucrătorii şi-şi închid por­ţile! Funcţionarii neplătiţi, ofiţerii, poliţia ete., din cauză că Admi­nistraţiile financiare n’au bani, armata datorează milioane furni­zorilor, pe cari nu Ie poate plăti, cu alte cuvinte, am ajuns în plin faliment! Trist, dar adevărat! Credeţi că răbdarea populaţiei e nesfârşită? Nu mai întindeţi aţa, că se rupe! Poporul cere dreptate şi eco­nomie pe toată linia! Alungaţi lingăii şi incapabilii, tăieţi în carne vie, suprimaţi toate cheltuelile inutile, pretindeţi sub­alternilor sacrificii, dar sacrifica­­ţi-vă întâi singuri, iar apoi cere­­ţi-ne supremul sacrificiu — viața — şi dacă vedem că e nevoe să o secrifî­tîm pe altarul patriei, o vom face bucuros cu toţii. Nicolae C. Droc mai pomenit şi de o pierdere in­calculabilă? Dl prefect a ştiut să zăpăcească un număr neînsemnat de alegă­tori — şi curios, unii tocmai din­tre aceia cari cu câteva zile îna­inte au aderat la o hotărâre co­legială de a nu­ se preta nimeni a deveni unealtă politică, rene­­gându-şi clasa din care face parte, învitându-i în aceiaşi zi şi la aceiaş oră cu marea adunare a alegă­torilor, convocată de către cei mai în drept şi anume, de către preşedintele comisiei interimare. Până aci nici o jignire, nici o desconsiderare. Atât doar, că la adunarea de la cârciumă a dlui prefect, lista de candidare au compus-o nu alegătorii, aceştia necunoscând interjiunile ascunse ale unei clici de partid, ci ade­renţi politici, „capabili“ de a­­ceasta. In cât priveşte sentimentele a­­legătorilor de la această „adu­nare" induşi în eroare, despre a­­ceasta nu ne sesizăm nici noi, îi priveşte dacă nu au fos îndea­juns de circumspecţi! Ceea ce a indignat pe toată­ lumea şi ce­ea ce de fapt constitue o jignire, este desconsiderarea acelora, cari erau adevăraţii reprezentanţi ai alegătorilor şi cam­ întruniţi pen­tru a­ se exprima asupra persoa­nelor celor mai potrivite de a fi apărătorii intereselor româneşti faţă de atitudinea sfidătoare a Sa­şilor, nici nu bănuiau că o sumă de bani, fie ea oricât de mare, ar putea să înduplece pe cineva să se preteze la jertfirea acelor interese. Jertfire de interese româneşti? Da! Căci a face o combinaţie cu Saşii în sensul ajungerii unui scop atât de murdar (bănesc) şi mai cu seamă a face un pact, punând alaturi de cunoscuţii „ve­cini“ iscusiţi întru toate şi ex­perţi în ale cernerii, nişte bieţi „voinici“, adunaţi la întâmplare şi cum a dat Dumnezeu, unii simpluţi de tot, alţii cu lei şi fel de defecte (surzi, şchiopi etc.), însemnează a lăsa conducerea u­­nei instituţiuni româneşti pe mâna Ce era să păţim? In aceste zile de răstrişte ge­nerală şi când în deosebi comer­­santul şi industriaşul se slşte za­darnic pentru a eşi din impasul financiar adus lui de sărăcia şi prin uimere reducerea oricărei puteri de consumaţie a ţăranului, acum când cârmuitorii ţării şi sluj­başii ei principali ar trebui să în­ţeleagă mai uşor ca oricând, că îmbunătăţirile dorite pot fi reali­zate numai printr’o conlucrare fră­ţească la care să ia perie toji Ro­mânii de bun simţ, — acum zic, era s’o păţim la Sibiu urât de tot. Era cât p'aci să fie călcat în pi­cioare simţul de demnitate al ce­lor mai greu încercaţi, era să se treacă peste interese profesionale şi româneşti, atunci când prefec­tul judeţului a intrat nechemat în camera de comerţ, anunţând re­prezentanţii come­rsanţilor şi ai industriaşilor, adunaţi acolo pen­tru a­ se consfătui, că Domnia S­a a încheiat un pact electoral cu Saşii şi că a şi compus deja sin­gur lista viitorului consiliu. In numărul trecut al ziarului nostru, sub titlul „Scandalul de la Camera de Comerţ“, am redat cu o exactitate recunoscută de toată lumea întâmplările în legă­tură cu intervenţia ilegală a unui prefect, ce ur­măria desconsidera­rea oricărei demnităţi profesio­nale, jertfirea chiar a intereselor româneşti, pur şi simplu cu sco­pul de a-şi căpătui un partizan. Cele 80.000 de Lei la an, pe cari preşedinţii cernerilor ar trebui de fapt să Ie folosească pentru a re­prezenta demnă această instituţiune, dar cam­ bani în această epocă de neruşinat şi scârbos materia­lism, se vede că urmează a fi consideraţi drept „blidul de linte“ pentru care se vând chiar şi in­terese naţionale, Au exercitat de astă dată o influenţă atât de pu­ternică asupra unor bădărani mâ­nuitori ai destinului naţional, în­cât conduşi de acel desgustător nesaţiu bănesc, au trecut chiar peste întenţiunile (mărturisite) ale guvernului, devenind prin exclu­sivismul lor de partid mai cato­lici decât însuşi Papa. Dar cum s'a jignit simţul de demnitate al comersenţilor şi in­­dustriaşilor? Ce pericol naţional rezultă din această jignire şi din pactul cu Saşii încheiat de dl prefect? Ce trebuia omis şi ce se pretinde imperios pentru a feri clasa comersanţilor şi a in­dustriaşilor precum şi însemnate interese naţionale de un blam ne­ redacţia Şi­­administraţia sibiu Str. Avram Iancu (fostă Orezului) Nr. 35. Director: Nicolae C. Droc Anunțuri: rândul m/m 7 Lei 50 H.

Next