Tribuna, august 1929 (Anul 2, nr. 77)

1929-08-11 / nr. 77

finul II. Nr. 77 i W V . Preţul unui exemplar Lei 4. Duminecă, 11 August 1929^ -£*y a r.^e U-^7, f REDHCT1H ŞI ADMINISTRAŢIA SIBIU. Str. Regina Maria Nr. 12. Director: Nicolae C. Droc Anunţuri: rândul m/m 2 Lei 50 B. (fostă Cisnădiei) Ziar Maponai Independent Pe ce mâini a ajuns ţara? Sărman cetăţean al României întregite pe ce mâini ai ajuns ? Odată cu venirea la cârma ţării a „guvernului sărăcimii“ te aşteptai la „Dreptate, cinste şi legalitate“, căci aşa îţi urlau în gura mare propagan­diştii partidului, cari pe lângă alte binefaceri îi promiteau marea cu sarea, scăderea impozitelor, eftinirea traiului, mă­rirea lefurilor funcţionarilor, împrumuturi eftine pentru agricultori şi meseriaşi etc. Fizi, după opt luni de guver­­nare, toate dările s'au mărit în două rânduri, timbru, globalul, impozitul mobiliar, cifra afacerilor, ţuica, spirtul, vinul, berea, brevetele cârciumarilor, benzina, cauciucu­rile, tutunurile etc. etc. Toate acestea lovesc în primul rând în nenorocitul de ţăran, căci ei formează marea masă a produ­­cătorilor şi consumatorilor, ei duc greul jugului şi ei suferă toate ne­­ajunsurile. Cei mari motivează că a fost nevoe de mărirea dărilor, pentru că liberalii au furat şase miliarde şi trebue umplute golu­rile! Dacă au furat, de ce nu-i bagă la puşcărie ? Uite dovada minciunei lor! N'au furat liberalii, dar guvernul dlui Maniu a avut nevoe să-şi căpătuiască par­tizanii, a înfiinţat ministere de cari n'avem nevoe şi ne-a făcut de râsul lumii, căci America are 8 miniştrii, iar noi 22 şi lu­crurile merg proşti Automobilele nu s’au vândut, dar s’au cumpărat altele noui, şefii de cabinet au fost înzestraţi cu motociclete, s’au numit sute de ata­­şaţi şi inspectori technici, cari în* casează lefuri de sute de milioane anual, pe cari ne mai având de unde*i plăti, ne cotropesc cu impo* zitelel Mâine vom ajunge să ni*se pună dare şi pe oul ce«l ouă găina! Parlamentul dlui Maniu, care s’a închis zilele trecute, ne*a votat 500 de legi noui şi sunt sigur că deputaţii nici nu ştiu ce legi au votat! De pe urma împrumutului sta­­bilizării, de 100 milioane de dolari, nu vedem nici o binefacere, dar străinii ne-au pus mâna pe o parte din bogăţiile ţării. Aezi mâine e vorba ca guvernul sa înstrăineze şi terenurile petrolifere! Hoţiile şi jafurile n’au încetat. Zilnic auzi de noui fraude şi hoţii în averea statului. Cei puşi sâ-fi apere viata şi av stut — pofifia — te fură ca ’n codru: 'Crei dovezi ? Iată-te ! Sergenţii de oraş 31îunteanu şi fRron au violat pe fetiţa 31. 2­. 3 Prefectul de judeţ a căutat să-i facă scăpaţi cu o Pedeapsă disci- Plinară, revocându-i din serviciu, deşi fapta lor fiind crimă trebuiau trimişi imediat Parchetului. Intervenind tatăl copilei, i-au promis 50.000 lei să tacă! Sergent­ul Ciungu a furat o că­ci­u­lă de la restaurantul fraţilor fictivoi a fost Prins în fapt, totuşi e men­ţinut in serviciu căci a intervenit în scris dl deputat Simonetti. Un de­­putat intervine, ca boţul să fie ţinut în poliţie. 3t­t sergent îşi vinde revolverul — care formează averea statului — iar când superiorii vor să-l dea afară, acelaş deputat intervine. Un mucos de 19 ani N. Sas e angajat ca ordonanţă la Poliţie, deşi regulamentul prevede să fi satis­­făcut legea recrutării, fiind însă naţionalist, regulamentul nu con­­tează! Acest nenorocit plin de zdrenţe, calcă lumea în stradă şi se dă drept agent de poliţie, legiti­­mând oamenii cinstiţi şi umblă prin localuri de noapte, dându-se drept substitutul comisarului, şef al secţiei contravenţionale. Te fereşti ca de ciumă de el, să nu ţi*se prindă vre’un parazit din zdrenţele ce-i curg! Aceştia sunt oamenii, cari sunt puşi să ne apere avutul şi viaţa! §§1fe ratinuăm, cum am promis, seria articolelor noastre privitoare la prigina bancara, în speranţă că anr­ma dată de noi va întruni sufrag al acelor, cari luptă azi cu greutăţi de necrezut, cari se sbat în criza economică, prin care trece întreaga ţară, cari prin munca ce o depun pe ogorul vieţei economice merită întregul nostru sprijin şi cari prin urmare, au dreptul sa fie scoşi cu o oră mai curând din mizeria în care se găsesc. Am spus-o în articolele noastre precedente şi credem că nu strică să o repetăm şi aci: nu urmărim cu aceste articole ale noastre nici un interes personal, nu avem înaintea ochilor nici un caz spe­cial sau de ordin mărunt, dorinţa noastră este numai, ca prin alarma ce o dăm, prin nararea greşe­lilor ce s-au făcut în trecut, gre­şeli cari continuă a dăinui, să contribuim la revenirea intr'o atmosferă mai senină, la o atmo­sferă, care să dea posibilitatea celui ameninţat cu distrugerea, de a-şi reveni cât mai curând. Din articolele noastre prece­dente s'a desprins un singur gând: acela de a face, ca băn­cile noastre — şi e bine să se ştie, că nu facem nici o dife­renţă între bănci mari sau mici, între bănci curat româneşti sau minoritare, deoarece între toate aceste instituţiuni există conven­­ţiuni, fie scrise, fie tacit primite de ele, aşa că, până nu vor găsi o rezistenţă bine organizată, ele nu vor ceda nici un pas în poli­Ca mâine vom ajunge să ne organizăm în gărzi cetăţeneşti să ne putem apăra în contra tâlharilor din poliţie! Uite pe ce mâini a ajuns ţara! N. C. DROC­­tica distrugătoare urmată până acum — să revină cu un ceas mai de­vreme la sentimente mai bune, să ajute comerţul şi indu­stria în opera de refacere şi consolidare, atât de necesare unei vieţi economice normale. Dar nu numai elemente eco­nomice propriu zise au nevoie de această schimbare în politica bancară. Am avut de înregistrat în ultimul timp un eveniment, care ne arată, că această schim­bare se cere şi de alte straturi ale societăţii. Am văzut de exemplu proprietarii imobilelor urbane, cari au ipoteci asupra acestor imobile, că cer,­intr'o întrunire ce a avut recent loc la Bucureşti, să se extindă şi asu­pra lor dispoziţiunile concorda­tului preventiv. Ne vom opri dar un moment asupra acestui nou fenomen, foarte caracteristic după noi şi care oglindeşte chestiunea tra­tată de noi dintr'un punct de vedere cu totul nou şi neaşteptat. Să vedem dlar de ce este vorba ? Proprietarii ipotecari, cari au fost nevoiţi să se îndatoreze, de­sigur din cauza legilor excepţio­nale, cari au dăinuit cu privire la proprietatea urbană — rechi­­ziţii silite, legi de chirii excep­ţionale, impuneri excesive şi de multe ori în disproporţie cu ve­niturile reale — găsesc că veni­turile caselor nu le mai permite să suporte dobânzile enorme ce sunt nevoiţi a plăti băncilor şi Băncile hrăpăreţe.

Next