Tribuna, august 1929 (Anul 2, nr. 77)

1929-08-11 / nr. 77

Pag. 2 în faţa pericolului de a-şi pierde imobilele din cauza acestor do­bânzi, se organizează pentru a face front pericolului şi cer ca primă măsură, de a beneficia de avantajele unei legi protectoare pentru cel datorat, de legea concordatului preventiv. Ei motivează această mişcare a lor cu faptul, că imobilele lor existente, ipotecate, prezintă de­sigur în cele mai multe cazuri, mult mai mari garanţii decât ar prezintă bilanţul, de multe ori relativ, al unei intreprinderi co­merciale sau industriale. Trebuie să recunoaştem, în toată sinceritatea, că au drep­tate ! Cine a urmărit greutăţile de tot felul în care se sbate pro­prietarul urban de la începutul răsboiului, cine a văzut zeci şi sute de imobile distruse din cauză că veniturile nu permiteau întreţinerea lor în bună stare, cine în fine pe de altă parte a putut inregistra perderea acestor imobile prin acumularea dobân­zilor bancare şi măsurile de „scoatere în vânzare silită“ în cari cazuri de obicei, şi tocmai din lipsa de numerar provocată — cum am arătat — în bună parte de bănci, nu se obţinea de multe ori, decât capitalul îm­­prumutat şi cheltuelile cari în asemenea cazuri sunt mai mult decât exagerate, acela va găsi de­sigur, că şi aci este cazul să se avizeze cât mai curând la măsuri de salvare. Nu, ştim, dacă măsura con­­trolatului preventiv este cea mai ericită dar ştim, că ceva trebuie acut. Pentru a fi consecvenţi cu ei înşine, vom prefera de a­ere, ce am cerut şi în trecut r­educerea dobânzilor ban­­are şi în acest caz este mai mit ca sigur, că şi proprietarii rbani vor renunţa la această ouă mişcare, care nu are în efinitiv alt scop, decât de a-şi­­face situaţia azi atât de sdrum­­­ată, prin dobânzile excessive ; sunt nevoiţi a le suporta. * * * Dar am înregistrat un fapt, de­sigur nu cel mai lipsit de iportanţă, care s'a produs în tima vreme. Este vorba de proectul de ge depus în cameră de către Dr. N. LUPU, şeful partidului rănesc — deci din iniţiativă iuată, — prin care se cere frânarea specului cu do­­vezile bancare. Actualul Parlament, a trecut ste acest proect la ordinea zilei sind — prin urmare — că nu are locul o asemenea măsură, — dl ministru al industriei şi comerţului V. Madgearu a arătat in expunerea motivelor pentru respingerea acestui proect, că nici o măsură represivă contra specului de camătă, nu şi-a atins până acum, niciodată şi nicăeri scopul. Va să zică, intrinsec, ministrul venit, găseşte şi el, de­sigur cu întreaga ţară, minus cei intere­saţi, că o asemenea măsură ar fi o binefacere pentru întreaga viaţă economică, respinge însă primirea proectului, numai fiindcă nu ar da roadele dorite. Să ni se permită şi nouă, să ne spunem cuvântul în mod sincer: dlui Madgearu nu-i con­venea din motive politice să se primească un asemenea proect, prezentat de un opoziţionist, şi aceasta numai fiindcă acest proect ar fi avut repercursiunile cele mai favorabile asupra vieţei noastre economice în special, vieţei întregi a ţărei în general, şi natural, că meritul nu ar fi fost al guvernului, care a permis să se voteze un asemenea proect, ci al celui, care l-a propus. Se poate, ba este chiar de presupus că unele elemente din guvern, cum ar fi dl Răducanu, director de bancă, la Marmorosch Blank et Co. sau ceilalţi miniştrii, mem­brii în diferite consilii de admi­nistraţie a institutelor financiare, să se fi opus. . . . et pa pour cause. Dar tot atât de cert este, că o asemenea măsură nu poate să mai întârzie mult timp şi ea îşi va croi drumul, fie că cei de la guvern ar admite-o, sau nu. Căci este cel puţin să recunoşti necesitat măsuri în interesul bine al ţărei şi să găseşti, rarea în materie, nu ai rezultatul dorit. Dar, să cern aminte doar de un mai apropiat, Băncile încasau 24 dobânzi și mai mult, ş deam nici o posibilitate reveni asupra acestor exagerate, cari au form atâtor elemente miliți­unare. Atunci a intervenit primul no­stru institut de emisiune, acel, care și-a dat în primul rând seama de dezastrul provocat de aceste dobânzi excesive, cerând băncilor, de a reduce do­bânda la 18%, cu tendinţa fermă şi certă de a o mai reduce după scurtă vreme la 15 % şi aşa mai departe, până la normal. Ne aducem cu toţii aminte, cum s'au opintit băncile, cum au protestat, cum s'au sbătut, de, le era greu să renunţe la jumă­tate din dobânzi. Şi totuşi, opera a reuşit complect numai graţie energiei, depuse la Banca Naţională. Dacă nu intervenea ridicarea scontului de la 6 la 9 jumătate la sută, ridicare, care am arătat, a fost cauzată de convenţiunile în jurul stabilizării, de­sigur că azi am avea o dobândă generală de 15%, cu tendinţa diminuării. Dar am arătat, că nu există nici un motiv, de a se continua cu perceperea dobânzei exces­sive de 18% când comerţul, industria şi acum vedem şi pro­prietatea urbană se sbat în cea mai grea criză şi de aceea cre­stule măsuri la dispoziţie, pentru a face şi pe cei interesaţi, am numit băncile hrăpăreţe, să-şi dea seama de realitatea tristă în care toată viaţa economică a ţărei se sbate de atâta amar de vreme. Iar dacă guvernul nu poate, sau nu vrea — din motive ce-l privesc — să ia măsurile dictate de împrejurări, atunci este da­toria celor loviţi să reacţioneze, să-şi ridice glasul în ultimul moment, înainte de totala pră­buşire. Avem doar aci la Sibiu exemple destule, de întreprinderi comerciale şi industriale, cari s-au prăbuşit din cauza dobân­zilor excesive, percepute de bănci. Ce se aşteaptă? Gestul desperărei ca cel din Timişoara şi care l-am relatat într-un număr trecut? Desigur nu suntem partizanii măsurilor anarhice şi avem cre­dinţa că ele nici nu vor fi ne­cesare. Credem însă că o orga­nizaţie serioasă a celor, cari luptă contra dobânzilor cu totul neîndreptăţite şi uzurare, îşi are locul şi de aceea avem convin­gerea că comerţul, industria, proprietatea clădită, cam­ azi suspină sub greutatea dobân­zilor insuportabile, dobânzilor distrugătoare, vor găsi posibili­tatea de a se aduna în ora ultimă, premergătoare dezastru­lui, pentru a protesta pe de o­parte contra acestor dobânzi excesive, de a aviza, pe de altă parte, la măsurile practice, cari trebuesc luate, pentru a eși cu un ceas mai devreme din impa­sul, în care se găsesc. ECONOMICUS. T­R­I­B­U­N­H“ Gravele acuzaţii aduse guvernului de d. Dr. Lupu D. dr. Lupu, cu prilejul întru­­nirei de la Oradia, pe care guvernul a încercat s’o zădărnicească, trimiţând nişte derbedei cu autocamioanele la adunare, a făcut următoarele declaraţii: „Guvernanţii de azi, car­ în­­ziţie propagau a doua expropiere, venit cu legea circulaţiei bunu­­ri, ţăranii, ajunşi la sapă de lemn vor vinde pământul. V­ina principală o poartă actualul ieri. In loc să micşoreze chel­iile le-a mărit înfiinţând noul mi­ere. In loc să guverneze, să linistreze au votat în câteva luni legi cu zeci de mii de articole. Reforma Agrară nu rezolvă criza celă. Ţăranul mai are nevoie de lit şi de instrucţie. Nu de credit cum l-au votat ei. Credit eftin cu 4 la sută din bugetul Statului prin contribuţia Statului. Plugarul mai are nevoie de învăţătură. Să ridicăm rentabilitatea producţiei de la 30 mi­lioane la 100 milioane cât poate să fie. Zece ani să înceteze lupta între noi — să luptăm pentru însănătoşirea economică şi financiară a ţărei. Gu­vernul de azi nu poate face singur faţă situaţiei. Sunt sigur că acest program se va înfăptui — şi cât de curând — căci spre acest rezultat mă ajută ne­priceperea şi neputinţa lor. Dacă guvernanţii vor căuta a se împotrivi vor pătimi rău. Cât despre haimanalele ce m-au întrerupt nu mă ocup, căci nu ei sunt responsabili.“ dl Dr. N. LUPU, fost ministru Specula Specula ordinară nu o fac nu­mai comercianţii de articole de prima necesitate, ci o fac toţi cari au ocazia să o facă, cu intenţia de a se îm­bogăţi peste noapte. Am tipărit „Tribuna" la dl. Ilie Măgean în „Tipografia Săteanului“ din Str. Şcoalei de înot No. 10 până când scoţând ediţia specială din 30 iulie, oameni interesaţi în cauză l-au rugat pe d-l Măgean să facă aşa fel, ca ediţia specială să nu apară, ceea ce le-a şi promis. Crezând că mă va putea determina să nu o mai scot, mi-a cerut în loc de 600 lei pe miia de bucăţi, — cu cât o culege şi ti­păreşte orice tipografie — 2000 lei, adecă exact prețul cu care se vinde, tiparului. I-am plătit 2 lei de bucată, iar pe urma gazetelor vândute, am în­casat 1 leu 50 bani, căci vânzătorii au primit 50 bani la bucată! Probabil că a avut interes sau „promisiuni“ să nu apară în public adevărul în legătură cu alegerea de preot din Sadu, căci altfel nu se poate explica! La ediţia obişnuită mi-a pretins 50% peste preţul obişnuit, cu care mi-a lucrat până în ultimul timp. Iată a doua urcare de preţ, fără nici un motiv! Ce-i asta, nu-i specula ? ! După ce luni de zile i-am suferit un tipar infect, o titeră proastă, o tipsă complectă de ordine în tipografia No. 77

Next