Tribuna, februarie 1930 (Anul 3, nr. 97)

1930-02-23 / nr. 97

Anul III. No. 97 Preţul unui exemplar 4 Lei Duminecă 23 Februarie 1929 Redacţia şi Administraţia: SIBIU, Strada Avram Iancu No. 35. Director: NICOLAE C. DROC. Anunţuri: Rândul m/m 2 Lei 50 bani. Unde mergem, Die Maniu? Cu câtă dragoste v’a aşteptat »sărăcimea« ţării româneşti să luaţi conducerea ţării, câte lacrimi de bucurie au umplut obrajii oame­nilor curaţi la suflet, când au auzit şi văzut »minunea« venirii Dom­­niei-Voastre în fruntea ţării ?! Puţini erau necredincioşii — şi între ei eram şi eu — cari nu dam crezare vorbelor goale — cu toate făgăduelile unor prooroci interesaţi cari promiteau că venind la putere partidul naţional - ţărănesc dările vor fi şterse automobilele vor fi vândute, sinecurele vor fi desfiinţate, iar cinstea, ordinea şi legalitatea vor ajunge la loc de frunte! Astfel de prooroci aţi avut pe Valea Secaşului iar în amintirea poporului sunt încă proaspete. Eu nu i-am crezut, căci mni a­­minteam de vremea Consiliului Dirigent şi ştiam de ce sunt ca­pabili unii dintre partizanii Dom­niei Voastre! Nu m’am înşelat! Toate s’au întâmplat contrar făgăduelilor! Viaţa s’a scumpit, — afară de produsele ţăranului, care v’a dat votul şi care se vând pe preţ de batjocură — s’a scumpit tutunul, chibriturile, benzina iar în loc de scăderea dărilor ele au fost mărite cu 30°/o anul trecut iar acum se măresc din nou, totuşi funcţiona­rilor nu li-sau ridicat salariile, dar li-sau mărit reţinerile; în loc de economii s’au numit consilieri, para­­consilier şi arhiconsilieri­ technici, cu lefuri de zeci de mii lunar,­­în loc de reducerea ministerelor s’au creat 3 noi subsecretariate de stat şi 7 directorate cu mii de funcţio­nari. Automobilele nu s’au vândut iar unde s’au vândut s’au cumpă­rat altele noi, furturile n’au încetat, se fură la stat, se fură şi se o­­moară la drumul mare, mai rău ca’n codru Vlăsiei — în urma reor­ganizării poliţiei şi jandarmeriei — speculanţii au format cartele şi speculează fără milă populaţia, fără ca să le puneţi mâna’n beregată şi să-i băgaţi la puşcărie; avem cartelul berei, care se vinde de 3 ori mai scump ca’n orice ţară din lume, avem cartelul zahărului, care ni­ se vinde cu 36 lei Kgr. în ţară, dar acelaş zahăr românesc se vinde la export în Bulgaria şi Turcia cu 15 lei Kgramul. Comuniştii au scos capul pe tot întinsul ţării, bătând organele po­liţieneşti, iar dacă sunt arestaţi peste câteva ore sunt eliberaţi! Lipseşte mâna de fier! Criza economică e excesivă, n’o mai putem suferi, falimentele se ţin lanţ, iar legea concordatului preventiv a dat ocazie multor co­mercianţi necinstiţi să distrugă cre­ditul ţării în străinătate iar ei să se îmbogăţească peste noapte! Ţara plânge şi oftează, nenoro­cirea ne-o vedem cu ochii şi ne întrebăm: Unde mergem, Domnule Maniu ? N. C. Droc. Medic clujan , gândit de înalta Curte de casaţie înalta Curte de casaţie a con­­damnat pe doctorul ginecolog­­ bofler Bernard, din Cluj, strada I­uliu Maniu, să sufere opt luni re­­c­uziune pentru că a siluit pe pa­­c­enta Ehrenfeld Irina din locali­­t­ate. Medicul stă sub greaua vină de a fi abuzat de starea de boală, c­are a mânat pe victimă în clinica sa şi punând-o pe masa de ope­­r­aţii, a batjocorit-o. Fiindcă isprava doctorului pri­­v­eşte — oarecum — şi prestigiul meseriei lui, hotărârea Curţii su­preme i-a aplicat şi pedeapsa com­plimentară a interzicerii meseriei pe timp de 3 ani. Execuţiile continuă în Rusia. Din Moscova se anunţă că la Vladimir sunt daţi în judecată peste 100 funcţionari superiori sovietici contra-revoluţionari. După decla­raţiile procurorului, 27 din ei vor fi condamnaţi la moarte. La Novocerkassk au fost exe­cutaţi 18 cazaci din fosta armată a generalului Caledin; la Tuia au fost împușcați 5 contra-revoluți­onari. îndrumări pentru viaţa socială. Dacă observăm această viaţă sub toate aspectele pământeşti, vom con­stata că atât animalele, cât şi vegeta­lele nu se desvoltă decât prin bucurie, imediat ce există o constrângere sau o suferinţă totul ce trăieşte se stinge şi moare. O plantă din ţările calde a­­dusă la noi slăbeşte şi se usucă, pa­serea călătoare pleacă odată cu trece­rea sezonului, care a adus-o, ursul alb trăeşte fericit numai în regiunile polare lipsite aproape de alte animale. Asemenea şi omul lovit de o soarte nemiloasă îl face nenorocit. Deci nu se poate trăi decât într’o atmosferă plăcută dat fiind că omul nu poate suporta suferinţi continui, sau osteneli imposibile de îndurat. Bolile, supărările etc., micşorează vi­talitatea, bucuriile şi desvoltarea ceea ce înseamnă că fără bucurie viaţa este imposibilă. Iată pentru ce omul este împins către plăceri socotind această esenţă a vieţii şi totuşi de cele mai multe ori aici este greşeala cea mai gravă, căci este foarte greu să deosebeşti o plă­cere distrugătoare de o bucurie sănă­toasă. Acel ce vrea să se ridice, trebue să facă abstracţie strictă de plăcerile gro­solane şi nenorocite, care distrug pe om şi-l degradează în faţa propriilor săi ochi. Sunt plăceri care disolvă şi omoară spiritul ca beţia, pasiunea de femei, abuzul de narcotice etc. şi acei care vor şti să înlăture astfel de plăceri, desvoltă puterea lor de muncă şi în­vaţă a voi. Viciosul, beţivul, clevetitorul ego­istul, sunt stăpâniţi de apucături vino­vate şi nici o bucurie nu-i impresio­nează. Acestea sunt adevărate epave omeneşti. Din contră, inventatorii, eroii, oa­menii de ştiinţă de muncă de curaj, de cinste şi toţi acei care caută să facă bine pentru interesul general, sunt de admirat şi merită încurajarea; ei gă­sesc bucurie în munca creatoare şi în desvoltarea şi perfecţiunea geniului o­­menesc. Am spus că nu este posibilă viaţa fără plăceri şi înţelegem că omul este forţat să asculte această lege a naturii, dar aceasta nu înseamnă că trebue să dăm un curs liber tuturor pasiunilor ci fiecare trebue să-şi impue voinţa şi să fie atât de tare, încât să se dedea la bucurii, care să înlăture răul. La din contra înseamnă să lucrăm pentru distrugerea corpului nostru şi în loc să fim cu conştiinţa clară, cor­pul virtuos şi inima curată ne vom vedea stăpâniţi de instincte brutale, ceea ce fatal ne va duce la dispreţul societăţii, atunci când omul transfor­mat în bestie pierde încet, încet no­ţiunea de lege şi respectul dreptului altuia. Omul cu adevărat tare şi vred­nic de respectul societăţii ce trebue admirat fără rezervă, este acela al că­rei forţe izvoreşte dintr’o voinţă calmă, conştientă şi generoasă. Cu alte cu­vinte cea mai bună întrebuinţare, pe care un om o face din voinţa sa, este de a şti să comande instinctelor sale, cu conştiinţă împăcată că n’a depăşit nici o barieră morală, şi astfel omul, care ştie ce vrea, poate face bine: el poate uşor culege printre plăcerile ce-i ispitesc, pe aceia către care va între­buinţa cu socoteală activitatea sa. Dacă vedem în viaţa noastră mulţi indivizi nenorociţi şi ne interesăm de trecutul lor, desigur că vom afla că aceştia s’au bizuit prea mult pe voia întâmplării şi s’au sustras muncei ne­cesară care îi putea duce la fericire, deci aceştia n’au învăţat să voiască şi n’au preţuit munca. Totuşi dacă întâmplător auziţi că cineva a câştigat lotul cel mare, dacă ştiţi pe cineva, care profită de un venit obţinut, graţie unei mari protecţiuni (sinecură), nu vă opriţi un moment pentru a-i admira sau să-i luaţi drept model, căci veţi risca a omorî în Dv. energia, fără de care nu veţi putea nimic în viitor. V-am spus toate aceştia pentru a vă pune în gardă contra relilor din viitor şi totdeauna când vă puneţi în gând să faceţi ceva luaţi-vă osteneala de a vedea, de a judeca şi de a observa bine ceea ce voiţi să faceţi. Trebue să aveţi atâta voinţă ca să vă îndreptaţi gândurile către fapte ono­rabile, înfăptuiţi lucruri­le,care să fiţi mândri­, munciţi şi preparaţi totul pentru progresul vostru şi al familiei Dv. Fiţi oameni în adevăratul înţeles al cuvântului. Până aci v-am arătat că omul pentru a putea isbuti în viaţă, în primul rând trebue să aibă voinţă, dar mai are ne­­voe de încă ceva şi anume: are nevoe de forţă, care este un element tot atât de principal ca şi voinţa în îndepli­nirea planurilor sale, şi acum ia să vedem cum se pregăteşte această forţă, de care avem nevoe. Unii care cred în teoria fatalismului pretind că ceea ce se întâmplă omului în viaţa este hotărât de la naşterea sa şi nimic nu se mai poate schimba.

Next