Tribuna, iulie 1932 (Anul 5, nr. 20-23)

1932-07-10 / nr. 20

ANUL V. Nr. 20 DUMINECA 10 IULIE 1932. Preţul unui exemplar 3 lei. Organ Naţional-Socialist creştin pentru Ardeal Redacţia şi Administraţia : Director : I, SIBIU, Str. METROPOLEI No. 29 NICOLAE COMAN DROC Anunţuri: Rândul ""im 7.50 Lei, în pagina de text 3.50 Lei. Fraţi Români ! începuturi bune şi sănă­toase în industria lemnu­lui românesc Ca specialişti suntem dato­ri de a alimenta dragostea de păduri şi de a naţionaliza prin energii româneşti această bogă­ţie, acaparată o mare parte de străini cu concursul politicianilor. De când Statul a Început a da o extensiune pronunţata ex­ploatărilor în regie, constatăm cu plăcere, că foarte mulți ingi­­neri silvici tineri, absolvenţi ai Şcoarei Politehnice din Bucureşti în lipsă de jocuri bugetare, au fost angajaţi ca lucrători dirigu­itori in exploatările de păduri şi fabrici, începutul timid al tin­eretului nostru d­aar a­­devenit o necesi­tate, pentru acei din tineri care solicitau slujbe biurocratice, şi cred că gestul Inaugurat, de ministerul Domeniilor să fie imi­tat şi de alte mari instituţi, În­locuind străinii cu elemente ro­mâneşti autohtone. In scurt timp, din aceste elemente, se vor naşte adevă­­raţi comercianţi de lemne şi în Interior şi în exterior. Căci din nefericire până şi comerţul de lemne, e azi numai în mâna străinilor, cari traesc şi profita numai din speculaţia lemnului, mai mult ca însăşi proprietarul padurei. Ca dovadă, putem ilustra acest articol cu un caz din o mie, și anume. Cunosc cazul când un co­misionar străin ia pentru fiecare vagon de lemne vândut în Bu­cureşti, drept comision 250 Iei fără sa facă nimic, fără să rişte nimic, fără sa investească nici un capital de­cât să şadă la ram­pa gării, aşteaptă vagonul şi 11 trimite consumatorului. Intr'un vagon de lemne de foc încape 20 metri steri, în mediu. Deci are la fiecare metru ster un co­mision de 12 lei 50 bani. În­trebăm acum deschis, pe orice exploatator de păduri, dacâ-i rămâne şi lui 12 lei 50 bani beneficiu de metru ster ? Dar proprietarul pădure! care așteap­tă pentru unele păduri 30 ani pentru altele 80-100 ani, ca să o taie, cât îi revine pe metru ster, pe loc în pădure ? In împre­­jurările de azi de abia dacâ-i rămâne 20-30 lei de metru ster și dacă pădurea e mai departe de calea ferată, nici atât. Pe când samsarul într-o oră reali­zează 12 lei 50 bani de metru ster, proprietarul în 30 ani re­alizează pentru acelaşi metru ster 20-30 lei. Iată de ce în­demnăm pe tinerii absolvenţi ai şcoalelor comerciale şi silvice, să se dedice şi comerţului real, care e o cinste, nu o ruşine, căci mai ruşinos este când n'ai ce mânca şi cu ce te ocupa. Dar nu comerţul de cherestea când aproape toţi depozitarii sunt străini ? Despre acestea voi vorbi într'un articol special î O dirijare a tineretului, că­tre comerţ şi industrie să ne fie lozinca, acelora ce avem datoria, de a ajuta ţara, în aceste mo­mente de criză prin care se sbate. A trecut vremea idealismu­lui, şi să venim la realism, în­ceputul inaugurat de stat în pă­durile sale, sa ne fie de exemplu tuturor cari simţim româneşte. Ştiu că vor fi critici, cari vor critica exploatarea în regie a pădurilor statului, dar în faţa re­alităţii, când trebue să naţiona­lizăm cu un ceas mai de vreme şi comerţul lemnului nostru, cred că şi criticii ne vor aprecia şi ne vor da satisfacţie. Prin aceste masuri vom lupta contra străi­nilor cari ne-au invadat ţara şi au făcut imposibilă viaţa români­lor creştini autohtoni, cari cu titluri în buzunar sunt muritori de foame. In propria lor ţară, pentru care strămoşii şi părinţii lor, au sângerat, pentru a ne reda România de azi, încurajaţi comerţul şi indu­stria românească, lăsaţi biro­cratismul dacă dorim sâ facem România cea dorită de strămoşii noştri. Pădurile şî agricultura pot procura prin bogăţiile lor, atâta fericire acelora care vor şti a înbrăţişa şi comerţul pro­duselor lor, care trebueşte luat din mâna străinilor. M. P. FLORESCU Ing. inspector general silvic, fost deputat. România, — mândra şi frumoasa noastră ţară, una dintre cele mai bo­gate din lume, — a ajuns în trista si­tuaţie de azi, neputându-ţi plăti regu­lat salariaţii publici, armata, pensio­narii, etc. etc., iar poporul român tră­ieşte în cea mai dureroasă nesiguranţă de pe o zi pe alt®. In toate ramurile sociale, in toate straturile economice, in toate gospo­dăriile financiare, în toate domeniile moralei publice, in toate mişcările vi­­eţei naţionale, în toate manifestările culturale, tronează necinstea, minciuna, făţărnicia, corupţia, de frâul, decăderea, desordinea, haosul şi sclăvia albă. Ţara a fost, şi este încă, gospo­dărită de partidele politice, — com­puse din tot soiul de trântori sociali, de oameni ce nu au nimic sfânt pe lume, de oameni ce sânt ori­când gata să vândă pentru bani tot ce le iasă în cale, şi pe tată şi pe mamă, şi pe frate şi pe soră, — în aşa fel că da­ta la publică a României este azi, — când scriu aceste rânduri pentru voi,— 172 de miliarde lei. Dacă împărţim această sumă cu numărul populaţiei, atunci constatăm că partidele politice au aruncat pe capul fiecărui om o da­torie de aproape 10.000 lei. Această sumă de datorie va creş­e mereu, dacă poporul nu vrea să ne ajute să pu­nem mâna în gâtul hoţilor şi mişeilor, să­ le zdrobim capul de perete, să-i pedepsim cu moartea, să facem con- trolul general asupra tuturor averilor din ţară, să plătească aceste datorii hoţ­i şi mişeii cari ie-au făcut, şi nu poporul care nu Ie-a făcut-Azi toată munce, toată sudoarea, toţi banii românilor, adunaţi prin im­pozite negre, cu toba şi cu jandarmul la uşa omului, se duc în punga mari­lor bancheri internaţionali, de la cari partidele politice, rând pe rând, au împrumutat, au împrumutat mereu fără să întrebe pe nimeni. Ba mai mult, împrumutând mereu la bani, po­porului i-au spus fel şi fel de min­ciuni, oamenii din partidele politice in alegeri,întotdeauna făgăduind ,marfa cu sarea, ceriul cu pământul“. Poporul crezând, aceşti ticăloşi ordinari sau îmbogăţit, cum nici în pântecile mai­­cei lor nu au visat, iar poporul a să­răcit mereu, astfel că azi e în mizerie, în jale şi în suferinţă. A contracta noul împrumuturii externe, la marii bancheri internaţionali, înseamnă a mări şi a întări această mizerie, f­ie şi suferinţă. Fraţi Români! Camarazi de luptă sfânt naţional-socialistă cu stina ! Nu­mai prin cinste sfântă, şi curată ca cele dintâi raze de lumină de soare de dimineaţă, numai prin luminarea poporului spunând adevărul curat, nu­măr prin voinţa de fier gata oricând de a face zid viu în jurul conducăto­rului nostru, numai prin îndrumări pe căi sfânt naţionale, în interesul exclu­siv al scumpei noastre Rorrân­, nu­mai prin învăţături noui asupra gos­podării banilor şi averei poporului putem scăpa de înlătuirea cămătăriei şi datoriilor ordinare. Întreaga viaţă economică şi financiară a Rom­âniei tre­­bue aşezată pe în­vă­ţătur­­e noui a „naţional-socialiştilor creş­ini“. Trebue să dăm cu piciorul „etalonului aur“ în stăpânirea marilor bancheri inter­naţionali, conduşi de regele neîncoro­nat al lumei, de J. P. Morgan din New-York. Trebue să scoatem Banca Naţională a României din ghiarele a­­cestor acaparatori. Nici unul dintre partidele politice nu poate îndeplini aceste condiţiuni, petru că toate sunt, mai mult sau mai puţin, obligate faţă de marii bancheri. Noi „raţional socialiştii creşt­ii" avem sfânta obligaţie în faţa lui­ Dum­nezeu, în faţa iubirei noastre nemărginită de ţară, şi în faţa poporului îl îndeplinim cu un ceas mai de­vreme aceste dorinţi arzătoare, singurele în stare să mântuiască poporul vostru din faţa prăbuşirii. Să le îndeplinim ! Căci mai bine să murim în luptă sfântă naţio­nală decât să cădem în robie econo­mică şi financiară complectă, cerşind un codru de pâine de la străini în propria noastră ţară şi murind de tuberculoză şi alte boli, în stradă ca câinii! Iată de ce voi toţi, dragii mei ca­marazi de luptă sfânt naţională, trebue să fiţi cu ochii în patru, urmărind pas cu pas minciuna partidei­­ politice, zdrobind fără milă învăţăturile comu­niştilor şi pe socialiştii internaţionali, cari sunt străini de sângele şi de nea­mul nostru, iar pe cei de sân­gele şi de simţirea noastră să-i luminaţi, să-i readuceţi pe căile naţio­nalismului care avântă sufletul, înalţă gândirea şi întăreşte simţirea, să­ le spuneţi că glasul sângelui neamului românesc, din care s-au născut, este mai puternic decât „internaţionala“ ji­dovilor, că sufletul leagănului,­in care au crescut, este mai viu decât învăţă­turile mincinoase ale lui Karl Marx­ după numele adevărat Markus Mar­­dosai, nepotul fostului rabin Nathan Mardosai din Colonia­ Renană, că graiul pământului, pe care au învăţat să umble, nu se poate uita, că Patria liberă este cea mai scumpă comoară a omului pe pământ, că omul fără Patrie Naţională este ca turma de oi fără păstor, şi că cine este „internaţi­onal* acela nu poate fi şi naţional, acela nu poate fi şi cetăţean bun!. Romulus Damian

Next