Tribuna, august 1933 (Anul 6, nr. 15-17)

1933-08-03 / nr. 15

ANUL VI. Nr. 15 Joi 3 August 1933 Prețul unui exemplar 3 Iei, Ziar Naţional Independent Sfânta minciună. De la război încoace partide­le politice au trăit şi au guvernat cu minciuna, care le-a fost cea mai bună armă de apărare şi cel mai credincios aliat In opoziţie minciuna le-a fost cel mai bun instrument pen­tru câştigarea voturilor, care apoi s-a adus la guvern. Ne aducem bine aminte de minciunile naţional­e Stăniste din 1925-28, când promiteau ţăranilor că venind ei la putere vor şterge dările şi vor face să curgă lapte şi miere, dar venind la putere au ridicat timbrul pe petiţii de la 7 la 11 lei, au scumpit tutunul şi chibriturile, în loc să facă eco­nomii, au înfiinţat casele autono­ma, unde şi-au plasat toate nea­murile , iar ca o dovadă a cins­tei ne-au dat exemplare ca Boilă, Bocu, Dobrescu, iar în ultimul timp afacerea Skoda, unde dl Vaida şi-a plasat feciorul cu ve­nituri de milioane anual. Azi dl V. V. Tilea promite studenţilor „numerus clausus“ iar dl Vaida îl confirmă, ori ştiut este că jidanii au fost şi sunt favori­zaţi de naţionali-ţărănişti, iar pre­sa jidoveascăi a ridicat in slava cerului pe dl Vaida şi guvernul sfiu. Azi unii membrii ai guvernu­lui susţin că trebue inflaţie, unii devalorizare, alţii chiar restabili­­zare, iar d! Vaida susţine stabili­zarea. Ori prin bonurile de impozit pe cari se vor emite în câteva zile, prin cari statul îşi achită datorii­le vechi, ce se face ? Desigur o inflaţie deghizată! De unde va face față sistul cheltuelilor vii­toare, când cu aceste bonuri se pot plăti impozitele, ori dacă ste­iul în loc de bani va incasa a­­ceste bonuri, nu va fi nevoit să facă bani, ca să-şi achite cheltu­­elile ? Aceasta va fi o continuare a inflaţiei începute! Deocamdată însă, guvernul minte şi va mai minţi! Când vom ajunge ca sfânta minciună de azi să lie pusă la zid, impreună cu propovăduitorii ei ? întâlnire între Litvinoff, comisarul afacerilor externe al Rusiei şi Nic. Titulescu, — moment de a dis­cuta şi relua din nou, acel plan de neagresiune, după ce această discuţie fusese începută la Ge­neva. Normele la cari s-a ajuns acum, sunt mult mai favorabile decât cele concepute pentru pri­ma data când a fost pus căzut pe tapet. — Aceasta convenţie cel puţin pusa pe hârtie, este definitivă şi nelimitata, pe când atunci însăşi Societatea Naţiuni­lor şi pactul Briand-Kellog, erau puse pe o poziţie de absolută nulitate, cea ce era o primejdie extraordinara pentru noi — cum am spus-o şi atunci în coloane­le acestui ziar. Reţeta şi injecţiile, aplicate de dl Nicolae Titulescu care deşi nu-l medic ca primul ministru Alexandru Vaida au fost mai puternice — au avut efect. Au lărgit siguranţa noastră dela ră­sărit — Au făcut posibila recu­noaştere a Basarabiei noastre de către asupritorii şi deţinatorili ei de est. Rusia a capitulat — a tre­buit sa cedeze, căci existenţa ei ca stat sovietic şi comunizat a fost şi este pusa în joc — In spate este ameninţată de Ispa­­nia, cu care a mai avut de furcă aşa ca-l cunoaşte intenţiile, iar din faţa s-a ridicat ca un zid puternic, hitlerismul german,­­ care a ajuns aşa de departe ca în plenul şedinţelor de la Londra să ceara prin glasul lui Hugen­­berg, fostul ministru al econo­miei naţionale a Reichului, libera voie de a pătrunde în Rusia ca sa o transforme totalmente. România şi celelalte state semnatare ale convenţiei, afară de Polonia, nu au semnat conven­ţia, forţate de împrejurări, nici de dragul Franţei şi nici de ura ce ar purta-o Germaniei, ci mai mult din interese proprii. Rezultatul acestor frământări externe, a avut şi altă parte bună. A împrăştiat întrucâtva ide­ea de revizuire a tratatelor de pace, apropiind pe cele două state mari latine. Franţa şi Italia şi-au mă­rS­­cut posibilă o apropiere a Austriei de Mica Înţelegere şi tot, o apro­piere a Austriei de convenţia de neagresiune. In astfel de împrejurări doc­trina comunistă, rezultatul germe­nului jidovesc, va dispare fără în­doială din aşezămintele ei actuale, aşa că nu mai putem vorbi de o întindere a ei. Cu toată grija ce l-o poartă şefii ei de la Moscova, ajutaţi de­ocamdată de statele cari s-au arătat binevoitoare. Pentru ca să se ajungă la a­­cest rezultat, nu e nevoie neaprec­iată de mişcare răsboinică. Se va putea face şi fără vărsare de sânge. §­ii Dar, având în vedere că se vor putea ivi şi alte inconveniente, cari vor forţa împrejurările şi se apropie de 1914. Va trebui ca bătrâna Europă să se mai zgudue odată din temeli. Să îmbrace haina răsboiului crunt, pentru ca să triumfe o ideie şi o credinţă. Nicolae D. Găvozdea Evenimentele politice ex­terne din ultimul timp. Trei, au fost, In ordine cro­nologica aceste evenimente im­portante mondiale. — Trei în­cercări de ameliorare a situaţiei critice universale : Pactul celor patru mari puteri — Franţa, An­glia, Germania şi Italia, azi semnat conferinţa economica de la Lon­dra şi mai recent, Convenţia de neagresiune, încheiată, între Ru­sia Sovietica şi vecinii sa­i ime­diaţi — România, Polonia, Es­tonia, Letonia, Turcia, Persia şi Afganistanul — şi apoi semnată de Mica înţelegere şi la care cu siguranţa vor mai adera şi alte state. Pactul celor patru puteri, care a provocat la început o se­rioasa îngrijorare în rândurile a­­iaţilor Franţei, a sfârşit prin a­­cel optimism cunoscut, fiindcă s-a schimbat în oarecare mâsura textul original elaborat la Roma de Ducele Mussolini. Se ştie ca adevăratul scop al „Pactului“, a fost altul decât cel rezultat — şi era natural ca Franţa să riu-l primească in forma lui Iniţiala, câci însemna să-şi piardă sim­­patiile aliate şi aşa Polonia a cărei situaţie e poate mai delica­tă ca a noastră, a început sa devieze şi să se refugieze din braţe­le Franţei şi dacă nu sur­venea convenţia cu Rusia, care sa-i aduca cel puţin în aparenţa o oarecare siguranţă, cine ştie ce facea. Conferinţa Economică de la Londra — unde şi-a a­­ratat V. Madgearu incapacitatea sa financiara — a înregistrat u­­nul dintre cele mai mari eşecuri cunoscute până acum ii analele diplomaţiei, eşec, datorit poziţiei de fermitate, luată de fiecare stat a­parte, de-a nu ceda nimic din vederile proprii. Aceasta confe­rinţa, care a făcut să se plimbe până la Londra atâtea persona­­nalităţi din toată lumea — plâ­­tite cu bani extrem de mulţi, cum a plătit de altfel şi ţara noastră — zic această conferin­ţa, a adus momentul prielnic de Doamna Elena Vlaicu, soţia pre­fectului din Făgăraş are o aface­re. Da, o afacere şi încă ce afa­cere, una foarte lucrativă, o afa­cere de autobuse. Azi dintre pu­ţ­inele afaceri, cari se mai pot­ace, doamna prefectoreasă Vlaicu ne arată că afacerea dsale ren­tează şi caută pe orice cale să-i renteze şi mai bine. Iată cum, îi stă afacerea dnei prefectorese! Dşa ere concesionate liniile de autobuze Făgăraş—Cohalm şi Făgăraş—Agnita. Pe aceste linii nu o deranjează nimeni, dar doamna Vlaicu mai exploatează ţară incesiane şi linia Făgăraş— Sibiu cu numeri­ de circulaţie Fg. 194 şi Fg. 192 . Tot pe linia Făgă­raş—Sibiu circulă cu autorizata prevăzută de lege dl Mihai Ivan, un românaş harnic şi inimos din Ucea de jos, jud. Făgăraş care a introdus linia. Cum dl Mihai Ivan, dispune de toate actele şi drepturile prevăzute de lege, iar doamna Vlaicu nu le are, caută şi intervine la soţul-prefect, sau ordonă suprapusului (ori supusu­lui) prefect-soţ să facă mizerii şi greutăţi concurentului dsale, căci poate astfel îi va putea lua cli­entela şi-şi va mări afacerea proprie. Natural că soţul prefect e de acord cu doamna şi o sa­tisface. Astfel din ordinul său in ziua Redacţia şi Administraţia : SIBIU, Str. Mitropoliei Nr. 29 Director: Nicolae Coraan Droc Anunturi : Rândul m/1 1 2­50 Lei in pagina de text 3­50 Lei -----.

Next