Tribuna, noiembrie 1935 (Anul 8, nr. 402-403)

1935-11-03 / nr. 402

Anul VIII Nr. 402 PREȚUL Abonamentului Pe 1 an lei 150 Pe l0 an lei 80 Anunţuri: Lei 3 pag­­ lor în pre­t 111 ■BIM IIIIIIIIDOIUHKi!■ Regina tristeţelor şi bucuriilor noastre — M. S. Regina Maria — Ţi-ai lepădat hlamida regească de purpură şi ai stat pavăză şi scut pe toate fronturile, când simfonia morţii stăruia sinistră printre rândurile viteji­lor noştri soldaţi, ce în războiul mon­dial, opt sute de mii Majestate, s’au făcut la lumina pământului cruci de lemn. Ai înfruntat în fața grozăviei deslănțuite cu sfidare moartea ce fi'ar fi putut șterge oricând­­ de pe frunte, îmbărbătarea senină ce o dedea­i ca soră de caritate prin spitalele ge­mând« de soldați bolnavi de truda războiului şi a tifosului exantematec. O vitează Regină sunt prea neputin­cioase rândurile acestea tinereşti ce le scriu cu toată profunzimea since­rităţii mele, acum la regala aniv­rsare a Majestati Voastre. Poate nici în istorie nu s’a scris cu literă de aur destul de mare, nu­mele Majestäti Voastre şi sub El presărate în rânduri cu acelaş scump metal, faptele din care au rezultat România Mare de azi, cu bucu­riile noastre la care de asemenea ne eşti Regină Maria în primul rând Tu. Am citit şi noi cei tineri istoria şi am auzit şi alte cari nu s’au scris, dar a căror veracitate s’a confirmat, aşa că Tu mare Regină eşti în primul rând făptuitoare. Pentru aceasta Majestate o întreagă ţară care este a Ta şi numai a Ta, îţi trimite toate florile la această ani­versare, ca sufletul Tău de regină, eroină şi poeţi să tresalte cu bucuria noastră că ni­ Te-a dăruit Cel de sus ca prin Tine să înfăptuim visul de veacuri. Şi Te înalţi cu bucuriile din noi Şi ani mulţ! să Te mai avem pază, Aşa cum ieri steteai la luptă’ntre eroi Şi tuturor le trimete­ai câte o rază! Trimisu-ţi-am azi flori Regină şi un gând, Curat ca sufletul Tău şi-am trimis Celui de sus cuvântul rugii, blând, Să-Ţi fie’n veci întreg măreţul vis ! Spunem visul Tău, pentru că a fost acelaş al nostru, atunci când ne afir­mam în lupta pentru întregire. Majestatea Voastră V’aţi identificat cu sufletul poporului Vostru şi de­­aceea dacă noi ne bucurăm azi de ţară că o avem întreagă, ea e a Ta şi Tu eşti şi regina tristeţilor şi a bucuriilor noastre. Trăiască Regina noastră, poeta, eroina şi înfăptuitoarea. •Tribuna*. Director: Nicolae C­OROC REDACŢII: Sibiu Str. Regina Maria Nr. 8 Bucureşti Bulevardul Banu Manta Telefon 4.23.64 Ziar Naţional Independent Preţul unui exemplar 3 Lei Reparaţii de RADIO PROMT şi IEFTIN Radio - Lux KUNTE Str. Regina Maria No. 40 Prim-redactor SILVIU LAZAR Administraţia: Sibiu Str. Regina Maria 8 IIIIISIlDlllUillIDIlllIIIOI O sursă de postav, cu păpuşi Dacă din cauza elementului acestui articol şi a vremilor care m’ar socotit anacronic, nu ar tre­bui sa dau sensului acestor rân­duri, această structură prozaică, fără îndoială că aşi scrie o poemă romanţ­oasă, în care un copil naiv cu veleităţi de rege între soldaţii şi ofiţerii lui păpuşi de postav, în zăngănit de pinteni şi săbii, mo­zaic încadrate — ca o tagmă a noastră — în budoarele domniţe­lor dudui, mai erin sau mai scump plătite, ar apărea frumoşi, mono­claţi cu brandemburguri, cu ro­­zeta la cizmă şi cu tot felul de pene de cuc la chipiu, ca într’o scenă de opereta.— Cu of­uri pe buze, uneori roşite ca a oricărei cocote mas­culine, cu mintea vagabondă şi cu ochii după minorele ce oftează ca nişte jalbe la „mândreţurile de păpuşi“ cum e la Sibiul nostru — de necrezuta lui jalnică tragi — comedie ar fi o revelaţie. Romanţa deşi s’ar părea o­­riginală, se indentifi­c perfect cu o situaţie actuală din dulcea ţară românească. Aş vrea sa rămân la prin­cipiul mentalităţii criticului literar modern: să se sugereze numai. Povestea romanţei mele ne­romanţate — nu din vina mea — mi­iw miiiii'imiiiihiIii mi'iiiaiiiiBHiiiiiiiiynd^ ■jn|n mmm11" se poate ghici aproape şi de cel mai simplu cititor, dacă nu se va supăra că îi pun puţin judecata la contribuie. Va cheltui niţică energie, dar face, pentru că îşi va vedea puţin o frântură din copi­lărie şi cine oare nu se încălzeşte de amintirea unui joc pe alee prunduită cu soare şi nisip de aur, în mijlocul soldaţilor — pă­puşi de plumb ori de postav. Am căutat bine în jurul nostru şi am găsit că întregul bal — extraordinar de cosmopo­lit — e o poveste actuală şi o chestie de afaceri, a unui jupan, ce s -a întins tentacolele unde tre­buia printr’o păpuşe vie, pe care vor­ba cântecului, noi de, credeam e „o jucărie“, dar ea e „ispi­tă vie“ ... şi pierde ţara oa­menii buni, pierde că ne ţinem de jocuri de a îmbrăca numai păpuşi pentru a fi frumoase şi mai ales să treaca postavul din bazarul oloacă a jupânului cu ne­poata. . . . . Operetă pentru copii şi am scris şi eu act confuz, un mic basm cu bazarul de păpuşi de postav şi cu un unchiu din vre­muri de demult cu nepoate fru­moase, pentru că se apropie car­navalul. Silviu Lazăr, şi bazarul Chestiunea Macedoneană Introducere Ss spune că prin înfăptuirea Ro­­mâniei Mici, noi ne am văzut visul cu ochii, ne-am remuizat idnnlul nostru politic. Dar idealul politic de azi,, nu este şi cel naţional, râvnit întotdeauna şi de toţi Români. Dacă înlăuntrul Ţârii acest ideal este atât de umilit, peste hotare el este complect abandonat. Solicitudi­nea pe care cu atâta mărinimie o ac­­cordăm străinilor de la noi, o uităm sau o precupeţim, când este vorba de conaţionalii noştrii de peste ho­tare. Să ni se spună în ce a constat interesul nostru pentru fraţii cari trăi­esc în Tunocul sârbesc, în regiunea Vidinului bulgăresc, în Maramureşul cehesc, în regiunea Hajdudorogului unguresc, sau în republica moldove­neasca de peste Nistru ? Nimic sau aproape nimic. Excepţia ce se face cu fraţii no­ştri din Grecia, Macedonia, se dato­­reşte inerjiei, şi nimic mai mult, ii ajutăm, numai pentrucă aşa am apu­cat să-i ajutăm de vre-o câteva de­cenii înainte. D­ar cum îi ajutăm nu ne am prea ocupat niciodată o po­litică bine definită n’am avut nici în această privinţa. Ş’ mai puţin ne-am interesat de rostul şi viitorul ce-i aşteaptă. Dacă înainte, sub imperiul turcesc ştiau de perpetua luptă de conservare dusă de fraţi noştri din sudul Dunării, după războiul balcanic şi mai ales după cel mondial, noi am continuat să aplicăm aceleaşi proce­dee vechi şi pe terenul nostru hărţi politice a tinerelor state balcanice pe azi, fără să ne mai interesăm dacă, acolo, lupta de rezistenţă naţio­nală se mai duce sau nu, dacă ea s’a adaptat noilor condiţii de viaţă sau nu. Noi cei de aici, ne-am mulţumit să votăm anual subvenţiunea biserici­lor şi şcolilor, ce avem în Balcani, fără să ne sinchisim mai de aproape de funcţionarea lor, de repartizarea lor, de rostul lor, şi legătura cu con­servarea şi popăşirea elementului nostru etnic de acolo. De ce ? Pentru­că ne-am mulţumit cu sugestiile, cu intervenţiile, cu colaborarea şi adesea cu conducerea fruntaşilor macedoneni, stabiliţi la noi. Ce recoltă naţională ne-au adus aceste sugestii, intervenţii, colaborări şi conduceri, câte de mari sunt roadele sutelor de milioane de lei puse de cei de aici de la război încoace la dispoziţia fraţilor noştri din Balcani pentru păstrarea şi întă­rirea fiinţei lor naţionale, se va vedea din cele ce urmează. La fiecare început de an şcolar Ministerul Instrucţiunii este asaltat pe „chestiunea macedoneană“. Chemaţi şi nechemaţi o flutură prin toate păr­ţile. Prin Minister, cu oarecare re­zervă, prin cafenele şi pe la răspântii, totdeauna cu multă gălăgie. De la elevii neînfrăţîţi cu cartea şi până la pensionarii înfraţi şi cu moartea,­­ches­tiunea" agită deavalma, pe toţi fraţii noştri de peste Dunăre. Găsindu-ne pe pragul unui an şcolar, nu este fără de interes a şli in ce consistă «chestiunea." Azi „eh sfiunee macedoneană" se reduce la: bursă, leafă, pensie şi. .. un lot de împroprietărire. Pentru bursa unui elev, numirea unui profe­sor sau institutor, trecerea lui la pen­sie sau împroprietărirea unui colonist, fraţii noştrri cheltuiesc aci, aceiaşi (Continuare pe pag. 3 a). Războiul italo­­abisinian. După cum era şi de înţeles armata italiană înaintează în ţara Negusului (aventurier) înconjurată mereu de victorii. Fără îndoială că acest groaz­nic botez de sânge trebuia evitat, pentru că afară de proiecţia naturii, abisinienii nu prea au cu ce se apăra, dar caraghiosul intrus pe tronul Abi­­siniei a sperat în ajutorul perfidiei engleze, care ar vrea să acapareze toate coloniile numai ea. Pentru a fi drepţi trebue să recunoaştem ca Italia e chiar îndreptăţită a-şi permite o destindere şi apoi din Abisinia se poate da muni italienilor pentru că cei care o locuiesc azi nu o ştiu ex­­exploata raţional şi chiar dacă ştiau, aveau destul şi poate prea mult şi pentru ei. Naivul rege al Abisiniei credea însă că îi e posibilă păstra­rea integrităţii ţării lui şi ba ce e mai mult vroia să mai reteze şi din drepturile Italiei de până acum. S'au făcut fel şi fel de comentarii şi mai ales de sărindărească — moscovită­­cloacă jidovească, pe această iernă şi s’a semnalat în presă că cine ar fi agresorul. Natural că „Adivorul* P a scos pe Duce, dar nu este tocmai aşa şi dovadă este faptul că dela în­ceputul războiului italo - abisinian şi pănă azi, armate întregi de abisinieni au trecut într’un entuziasm de simpatie de partea armatei Ducelui, care a desfiinţat sclavia şi care mâine va face din Abisinia un stat civilizat şi modern. E însă un proverb­: „De multe ori treb’e să baţi pe cineva ca să­­ pofi face un bine.* (Continuare în pagina 3)

Next