Tribuna, decembrie 1935 (Anul 8, nr. 404)
1935-12-25 / nr. 404
Pag. 2 moment complicaţiuni, cam uşor ne-ar putea atrage într’un război, pentru a ne apăra graniţele, apropierea dintre noi şi minoritarii noştrii este indispensabilă şi aceasta în primul rând pentru minoritari. Calea urmată de dl Fuss este un început bun şi lăudabil. Nu trebue să uite concetăţenii noştri saşi, că ei sunt în primul rând indicaţi să facă legătura mai trainică, între consângenii lor germani din marele Reich şi România ! Dar asupra acestei chestiuni vom reveni cu altă ocaziune. Nicolae C. Droc. „TRIBUNA* Obolul ocnaşilor Zilele trecute ziarele au adus o veste extraordinar de impresionantă pentru cei neîndobitociţi, pentru cei can mai simţ uman: Sobolii Ocnelor Mari. Ocnaşii cu cele mai grele pedepse — majoritatea din ei pe viaţă închişi aci — au renunţat la hrana lor pe o zi (de Duminecă), în favorul locuitorilor înfometaţi din Basarabia. Iniţiativa a fost luată de către cineva dintre ei şi e înduioşetor faptul că toţi aceşti desmoşteniţi ai soarelui, au salutat cu entuziasm ideia care le deşteaptă primul gând de a face şi ei o faptă bună — poate prima ca atare — şi au cerut într’un glas stăpânilor lor ca să li se permită a şi trimite acest obol bieţilor ţărani înfometaţi din Basarabia. Natural li s’a primit cererea şi astfel suma din costul hranei lor care era de opt mii cinci sute şi câţiva zeci de lei pentru acea zi de Duminecă, direcţiunea închisorii a trimis-o la locul cerut de deţinuţi. Uite aşa nu ştiu cum, celor cari mai simţim — ni se naşte în suflet o duioşie momentană ca apoi să ne rămână pentru societatea nepăsătoare şi pentru cei cari conduc destinele ţării o permanentă revoltă din partea noastră. Ce palmă groaznic de ruşinoasă vi se aplică pe obraz domnilor cari vă tâfâiţi în bogăţii! S’a aprins candelă până şi în conştiinţa ocnaş lor. S’a făcut rugăciune — deşi la 12 noaptea — şi în iad laşilor. S’a fumegat cu tămâie şi la altarul celor cari eri Slujiau crimei şi altor fapte groaznice, numai în sufletele voastre nu. Prea v’aţi închi — atât material cât şi spiritual — în citadelele voastre infame şi aurite. Nu mai auziţi nimic ? Nici slujba dela utrenii, toaca dela liturghie, nici glasul cântecelor dela vecernii care încep cu „Doamne strigat-am către tine auzi-mă“ şi nici măcar ruga de la miezul nopţii, nimic, nimic nu mai pătrunde până la voi. Pocnetele produse din desfundarea sticlelor de şampanie, gâlgâitul acesteia când se varsă în cupe de argint, zângănitul produs din ciocnirilor lor, apoi clinchetul răsturnărilor pe gât cu isonul ţinut de râsete, interminabile râsete de care vă tremură şi burta cu toate bunătăţile, vă asurzesc. Nu vă răsună în urechi decât şoaptele destrăbălate din jurul vostru. Nu vă e deschisă fereastra sufletului spre nici un colţ de cer. Mişunaţi ca viermi în putregaie. In zadar faceţi bae cu amantele voastre în cel mai scump parfum şi în şampanie — cum cunoaştem atâtea cazuri şi nu la figurat ci la propriu — pentru că tot murdari veţi rămânea. Nu vă vor curăţi nici vânzolirea apelor toate, până când nu veţi ajunge ca sărmanul Iov şi câinii să-şi dea obolul lor pentru v®’, ca ieri, omului însemnat mai sus. Ceiace e mai dureros este că: inimile voastre nu se vor da câinilor de aci din lumea asta, pentru că voi cumpăraţi cu bani grei sau de multe ori cu un blid de linte pe cei cari ar trebui să vă pună la zid. Nu ştiu câţi bani au donat pentru înfometaţii din Basarabia, toţi gras înfruptaţii — născuţi în zodia porcului — din bugetul sărmanei ţări bogate. Câţi marchizi de Skoda de la Cluj, Bucureşti etc. şi-au trimis şambelanii cu sume pentru înfometaţii din Basarabia. Gestul ocnaşilor e o palmă aplicată cu mâna întoarsă peste multe râturi de porc şi obraji de taval Începând cu numărul viitor, vom da cu numele aci la gazetă, pe toţi cei cari au de unde da pentru înfometaţi din Basarabia dar nu vor crăpa le-ar inima, ca să li se deschdă şi lor căi către colţuri de zări, în afară de citadelele egoismului cu ideal porcesc! Anchete prin cluburile autorizate de stat. Din cele mai vechi timpuri, jocul de şah a fost, este şi va fi incontestabil cea mai nobilă distracţie. Singurul joc distractiv în care gândul omului de elită caută profunzimi, singurul joc distractiv admis adevăraţilor intelectuali. Timpul jocului de şah nu este un timp pierdut. Aci puterea de pătrundere spirituală se oţereşte eminent şi pregăteşte oarecum pe om pentru jocul cotidian al ciudatei şi mult variatei existenţe umane. Argumentele ni le dă însăşi necesitatea descoperirei acestui joc de către Şahul Persiei. Cu acesta el a câştigat marea victorie pe care o urmărea, dar nu o găsea pe altă cale. Ceea ce mă face să scriu aceste rânduri, este o constatare pe marginea unei anchete recente de presă, a subsemnatului la un CLUB DE ŞAH în oraşul vecin Mediaş, club condus de dl Kartmann. Aci am găsit săli curate, foarte bine amenajate şi spaţioase, in care sănătatea nu are nimic de suferit, cum este în alte multe cluburi destul de insalubre. Pe lângă jocul de şah am mai constatat şi alte jocuri distractive şi o admirabilă bibliotecă pe lângă sala de LECTURĂ. Preferansul, remy şi alte jocuri distractive stau la dispoziţia exclusivă a dlor membri, cari numai aceştia au acces, străinilor de club intrarea fiindu-Ie strict interzisă. In definitiv aceste jocuri (care de altfel au o autorizaţie legală şi nu sunt dăunătoare vieţii publice) se practică in destul de mică măsură pe lângă jiul de şah, minunatul joc de şah al intelectualului de elită. Ar fi de dorit ca toate cluburile autorizate de stat să fie la înălţimea clubului de şah din Mediaş. Celelalte vor veni la rândul lor în coloanele acestui ziar, întrucât suntem informaţi, că şi în Sibiu, pe ziua da 1 ianuarie 1936 vor lua fiinţă câteva cluburi, despre care ne vom exprima logic şi fără nici un fel de parţialitate, necruţând însă pe nimeni din cei cari se vor abate de la rigoriile legii. Dl Dr. Romul Miocu : Un prefect care s’a identificat cu opera sa de valoare Mărturisesc sincer că nu am nici o coterie personală cu omul a!e cărei merite Ie subliniez aci și deasemenea cu gruparea politică din care face parte. Mi am impus întotdeauna Insă în cariera mea publicistică, drept o datorie — indiferent de doctrine poliitice — de a da Cesarului ce e al Cesarului. Poate nici nu ar cădea ceea ce încrestez în vreme cu slova asta. In sfera mea de activitate gazaefrească, insă ca fi al județului Hunedoara, actualmente gospodărit de harnicul prefect de cari mă ocup azi, legitim mi-am permis să mă extind şi aci, ca In mod absolut obiectiv, să judec la justa valoare opera măreaţă şi pe realizatorul ei dl Dr. Romul Miocu, prefectul judeţului Hunedoara, care şi a găsit In sfârşit pe omul care a trecut la fapte. Pentru faptul că ziaristul din nume ca şi dealtfel toţi mânuitorii condeiului — trebue să aibă conştiinţa trează şi curajul răspunderii, nu mă mărginesc la flatări fade sau reticenţe spirituale, dau alăturat două chestionare din care se poate vedea icoana clară a realizărilor în timp scurt cu un grad de superioritate înalt, chiar super tanaii faţă de alţii cu timp de vreme mult îndelungată şi din care au rezultat numai deficite de zeci de milioane în dauna cetăţenilor. Judeţul Hunedoara. Chestionat de lucrările efectuate de judeţ, oraşe şi comunele rurale în timp de 5 ani adecă din anul 1929 până la 15 Noemvrie 1933. Biserici nou- construite 12 » reparate 23 Şcoli noi 6 » reparate 24 Spitale noi — » reparate 2 Dispensare noi — » reparate — Primării şi alte construcţii noi 5 » » » » reparate 6 Şosele noi km 1/2 » reparate km 1480 Poduri noi 83 » reparate 63 Linii telefonice noi km 9 » »reparate 15 Cumpărări de animale pentru reproducţie buc. 73 Unelte agricole 1 Porumb (cereale) de hrană distribuit — Seminţe pentru culturi — Lucernă privitoare la izlazuri — Diferite alte lucrări — împrumuturi, deficite bugetare, datorii la furnizori şi antreprenori, risipă, abuzuri sau fraude 51.597.574 Judeţul Hunedoara. Chestionar despre realizările efeptuite de judeţ, oraşe şi comune rurale în timp de 2 ani dela 15 Noemvrie 1933 până la 1 Noemvrie 1935. Iată argumentele cari mă îndrituesc să fiu cu conştiinţa împăcată că n’aia făcut o faptă indezirabilă, punând pi dl Dr. Romul Miocu în lumina opiniei publice ca harnic înfăptuitor pentru binele publicin Hunedoara Natural odată cu aceasta, omului de suflet dl Ministru Mitită Constantinescu care a avut o deosebită grija de judeţul Hunedoara şi apoi a altor harnici actualmente conducători ai destinelor judeţului ca deputatul G. Bârsan, îi sunt recunoscute incontestabile merite. Sunt fiu de ţăran — deşi strămoşul meu a avut un titlu onorific de nobleţe — născut pe plaiurile moţeneşti şi deşi aruncat de viaţă pe alte meleaguri, îmi iubesc cu tot focul meu tineresc, judeţul în care întors o clipă, inima numi poate decât să tre« salte de bucurie că în sfârşit progresează în tempo, având în fruntea lui un adevărt om, în persoana dlui Dr. Romul Miocu, în care dl prim-ministru Tătărescu — care deasemenea a fost mult sprijn judeţului — a găsit pe cei care să nu-i râstălmăcească intenţiile. Dela peştera. 24 63 56 78 3 5 11 2 14 49 12.545 2.525 245 166 5*5 repr® 116 147 distribuit f. Biserici construite » reparate Şcoli noi » reparate Spitale noi » reparate Dispensare noi » reparate Primării şi alte construcţii noi » » » » reparate Şosele noi km » reparate km Poduri noi » reparate Linii telefonice noi km » » reparate Cumpărări de animale pentru ducţie buc. Unelte agricole buc. Porumb (cereale) de hrană vagoane Seminţe pentru culturi vag. Lucernă privitoare la izlazuri Diferite alte lucrări Totalul costului 165.419.357 Nr. 404 Două cărţi de valoare: „Problema Universităţii Săseşti şi a instituţiei celor Şapte Juzi“ de Ioan Fruma şi „Diploma Andreiană din 1224 şi alte documente false sau fals interpretate“ de Iosif Şchiopul, de care ne vom ocupa într’un număr viitor mai pe larg, vor îmbogăţii— desigur — cunoştinţele bibliofililor şi a oricărui român care va trebui să le cunoască, pentru a se şi apăra că nu e la remorca unei naţiuni de act care se crede dominantă. „TRIBUNA“ urează cetitorilor săi sărbători vesele şi fericite