Tribuna, mai 1936 (Anul 1, nr. 4)

1936-05-10 / nr. 4

Pag. 2________________________________ „TR3pUNA-NOUA" _____________________ Nr. 4 Intre revoluţionarism şi terorism Ştiu precis că în cartoanele Si­guranţei statului ,Cruciada" e trecuta sub denumirea de „mişcare revolu­ţionară*. Nu ştiu dacă s’au gândit la ceva când au scris, dar au găsit ter­menul just. Şi acum nu ne sperie pe nimeni faptul «grav» de a afirma o mişcare drept „revoluţionară*. Acest termen n’are nimic subversiv iar cei care-l confundă cu anarhicul, fac o greşeală, în primul rând că revoluţia implică o voinţă totală sau majoritară a naţiunii, şi în al doilea rând ea poate fi spirituală şi nesân­­geroasă. Revoluţionarismul nu condiţionează violenţa. Nu include dezordinea. El marchează doar un mers acce­lerat şi viu, însoţit de o răsturnare mai grăbită a stării de fapt. Tendinţele oricărei mişcări, partid sau organizaţie este de a schimba faţa lucrurilor, de a îndrepta răul. Căile sunt: evoluţia, revoluţia şi lovitura de stat. Ultima e o sinistră aventură, care dacă reuşeşte nu se poate menţine, neavând un reazăm de atmosferă sau de pregătire spirituală. Din acest din urmă punct de vedere, evoluţia e cea mai bună, dar necesită atât de mult timp şi scapă atâtea momente istorice în­cât aproape în­tot­deauna a com­­­promis scopul şi a stagnat într’un conservatorism dăunător. Revoluţionarismul, ţinând seama de spiritul evolutiv de până în preajma lui, a realizat şi realizează mersul înainte al societate! omeneşti. Revoluţionarismul se caracterizează printr-o pleiadă de cercetători spiri­tuali şi forţe aprinse de energie. Ei nu aşteaptă ca gândurile lor să-şi facă drum singure. Ei le susţin. Se duc pe teren, în mulţime şi le difuzează Forţează nota receptivă a cetăţeanului. Deaceia cadrele revoluţionarilor sânt tinere. Ele au nevoe de energie de mobilitate, de acţiune. Nu puterea interesează pe revolu­­ţionar, ci transformarea spiritului pu­­blic, re-evoluţionarea lui. Zguduirea mulţimilor din toropeala grijei de pâine şi interesarea lui în grijile sociale şi publice. Pregătirea de elemente dinamice şi capabile Revoluţia nu se face In stradă, cum greşit se interpretează, Ci în transformarea lăuntrică a sufletului omenesc, în biblioteci, în laboratorii, în presă. Sfreda, adică mulţimea dacă devine mai nervoasă, mai sensibilă, e tocmai realizarea In masă, a spiritu­lui de receptivitate revoluţionar, care vrea schimbarea lucrurilor accelerat. Şefii unei mişcări revoluţionare care poate avea în frunte u­n monarch sau un republican, un naţionalist sau un comunist, trebuie să fie oameni de culturi, elemente superioare ca spirit şi caracter, îmbibaţi de energia corespunzătoare şi mari iubitori de oameni. O revoluţie se face pentru mai binele oamenilor. Nu tot acelaşi sens are teroris­mul şi anarchismul. A sta la pândă cu pistolul după colţ şi a trage într’un om fără apărare, pentru simplu motiv că tţi este ad­versar politic, e cea mai abjectă mur­dărie şi cea mai degradantă atidudine umană. Revoluţionarul nu trage după colţ, nu ucide. Cel mult el stă faţă în faţă cu adversarul pe baricadă şi luptă deschis, expunându-şi viaţa ca şi ce­lălalt. Apoi teroristul nu reprezintă ex­presia mulţimilor. Mulţimea ca să execute un vinovat n’are nevoie de Arhangheli. Ea cere capul lui Moţoc, fără in­­termed­iii. Mulţimea când e nemul­ţumită se revoltă sau linşează. Acei cari afirmă că în numele mulţimei ucid, sânt nişte siniştri impostori. Uciderea de oameni politici, vi­novaţi sau nevinovaţi, nu poate ca­racteriza o mişcare socială sau de redresare publică. Focul de revolver însemnează re­clamă, alarmă, atragere de atenţie. Atât. Dar niciodată, absolut niciodată, mişcarea care a ucis, n’a realizat o redresare socială Terorismul, anar­hismul rămâne armă de ameninţare, de care uzează unul sau altul, dar nu rea­lizează niciodată nimic. Acel care trage în numele unei idei chiar, atrage poate admiraţie. Asasinii politici au fost socotiţi tot­deauna eroi. Dar prin acest titlu n’au realizat nimic social. Să luăm ca exemplu asasinarea lui I. Gh. Duca. Ce rezultat a adus căderea aces­­tui om, întâmplător prim ministru, în acele vremuri de enervare generală ? Ce s’a realizat real? Că s’a bă­gat frica în pasaje unor neputincioşi guvernanţi ? Dar nici măcar o cădere de regim n’au adus gloanţele dela Sinaia. Şi atunci ? Dece au fost trase? Dece s’a or­donat să se tragă? O răsbunare? Atunci e crimă pa­sională. O pedepsire ? Atunci sântem în deplin terorism. Mobilul politic nu-1 văd nicăieri. Nici măcar pentru organizaţia care a tras. In loc s’o întărească, a slă­bit-o, a distrus o chiar. în politică nu există acţiune fără scop. Şi odată acţiunea efectuată scopul trebuie realizat. Ce s'a re­­lizat ? Ce au văzut realizându se aşa de formidabil, ca să fie necesară viaţa unui om, miile de tineri ce-au crezut în gloanţele dela Sinaia ? Şi oare trăgaciul invizibil care a slobozit dela distanţă pulbera ucigă­toare era atins de o mână sinceră? Nici măcar atâta! Nouile ameninţări cu moartea do­vedesc că sistemul e în evoluţie şi perseverează, încă alte braţe oarbe vor trage fără scop politic şi vor pecetlui pe veci pe trăgători drept terorişti, stăvilindu-le în viitor orice ascensiune către conducerea poli­tică a ţării. E dureros pentru acel tineret în­căput în calapoadele crimei, ale unui nevropat, dozat cu o incapacitate po­litică totală. Cum se poate crede că în creş­tinismul de faţadă trâmbiţat de un Nae Ionescu sau diferiţi preoţi verzi, când un teolog care şi a format su­fletul în scriptură şi dogmă creştină, JURA moartea cuiva? Să mi­ se dovedească de cineva că e creştineşte acest gest şi în clipa aceia voi crede şi eu în crimă. Dar cine poate combate acel: „Să nu ucizi"? Cine poate dărâma cuvintele de pace şi de înfrăţire ale lui Isus Hristos ? Nimeni în lume. Acel care le nesocoteşte se dărâmă pe el. De azi înainte organizaţia tinerilor legionari, E MOARTEA PENTRU VII­TORUL POLITIC, dacă persistă în greşeala terorismului. Ca să poată realiza ceva, trebuie dat terorismul peste bord. Dacă nu, organizaţia lor va fi un O. R. I. M. bulgăresc, care va însemna o pată de sânge în istorie. Printre cei ce Oarda a hotărât să fie suprimaţi, de curând sunt şi eu. Nu mă tem. N’o spun cu brava­dă, că e inutil. Glonţul nu gândeşte, loveşte. E orb şi fatal. Nu te poţi apăra de el. Cel mult îl poţi preveni şi să cazi luptând. Iată de ce sunt complect senin în faţa ameninţărilor. Ba mai mult. Sânt convins că dacă voi cădea va învinge spiritualiceşte o întreagă generaţie, care va merge pe drumul trasat de Cruciadă. Atitudinea mea de frondă nu este pentru a dărâma o organizaţie, ci pentru a transforma o mentalitate. E atitudinea revoluţionari a unui luptă­tor ce vrea si înlăture putregaiul. In virtutea cărei justiţii imanente se poate condamna un om la moarte ? Care e justificarea morală şi istorici a aceluia ce se erijează un judecător al vieţilor omeneşti? Dintr'un popor de 20 de milioa­ne, chiar sufragiul a 100 de mii de oameni nu-ţi poate da dreptul de tri­bunal al naţiunei. Dacă pofi — trecând peste alte considerente — dă dreptul unui Hit­ler, Mussolini sau Stalin, să hotăras­că astfel de fapte, în baza sufragiu­lui de 90 —98 la sută ce-l au ca ade­renţi nu poţi să primeşti ceregialescul spectacol al unui om ce înconjurat de o mână de tineri fanatici, se cre­de întruparea Arhanghelului Mihail pe pământ. Şi e păcat. E păcat pentru massa de tineri, cari şi-au şubrezit viaţa prin puşcării, e păcat da tinerii, care şi-au găsit moartea, e păcat că acestor ti­neri li se închid azi drumurile creato­rilor politici spirituali şi sociali, re­­ducându-se la o mână de terorişti, veş­nic tracaţi de revolta opiniei publice. Fosta Oardă de Fier, a falimentat politic, fără posibilitate de revenire. Ultimele svârcoliri indiferent de timp sunt iluzii, alimentate cu mult păros şi încăpăţânare. Şi acum spre convingere o oglin­dă a activităţii fostei Gărzi de Fier. Iată bilanţul realizat de şeful ei „spi­ritual“. MORŢI PRIN ASASINARE. De mâna lui Codreanu: Manciu, prefect de poliţie. Fajik, elev evreu. Căzut pentru Codreanu: Virgil Teo­­dorescu, student creştin. Căzut pentru Codreanu: Niţă Con­stantin, muncitor. I. Gh. Duca — prim ministru. Căzut pentru...? Sterie Ciumeii, Macedonean. Căzut pentru Codreanu: Tom­a Toader. MORŢI PRIN PERSECUŢII Bălăşeanu Melicescu ÎNCHIŞI PE VIAŢA? Nicu Constantinescu Doru Belemace Caranica CONDAMNAŢI 31/2 ANI EXECUTAŢI Dumitrescu Zăpadă CONDAMNAŢI INCA SUB INSTAN­ŢA DE JUDECATA Mihail Stelescu 1 an juni. Soţia mea şi alte 2 fete câte 6 luni şi 40 de­ legionari cu pedepse variind între 2 ani şi 6 luni. Arestaţi Peste 10.000 de oameni. Totalizând peste 800.000 de zile de închisoare adică 2400 de ani. Reealizările taberilor de muncă 1) O cabană pe Rarău, care s’a pră­vălit. 2) Un dig de Vişani care nu s’a făcut niciodată. 3) O «casă verde» la Bucureştii Noi, din banii lui Malaxa. 4) Câteva sute de metri de şosea. 5) Zeci de mii de cărămizi cu care s’a făcut comerţ. 6) Scoaterea de pietre din Mare la Carmen Sylva, ca astăzi Codreanu să stea intr’o vilă comodă şi moşier. 7) Spiritual nimic în afară de bro­şuri de hărţuială. Are această organizaţie cu aşa bi­lanţ tenebros vre­o bibliotecă în afară de cele înfiinţate de mine ? Are vre’un cerc de studii ? Singura faptă creşti­nească cu care văd că se luptă viito­rul meu asasin Oh. Fardul — Crucea de la Erou! necunoscut — a fost făcută de mine, încolo, propagandă electorală, ju­răminte, paradă şi ...praf şi . .pulbera. Acestea nu sunt decât terorism­, anarhism şi n’au nici o legătură cu revoluţionarismul sfânt al regenerării unui popor. Eu mi-am făcut datoria şi mi o fac, faţă de generaţia mea. Răspunderea greşelilor ei de-aci înainte îi aparţine Dar o repet, e păcat că Intr’o ţară unde au strălucit eroi ca Horia şi Tudor, ca Ştefan şi Mihai Viteazu, oameni da arme la câmp deschis şi unde au gândit un Heliade, Kogălni­­ceanu, Brăcienii, Take Ionescu, unde avem un Iorga, un Cuza, unde a murit un Istrati şi unde au domnit un Carol şi Ferd­nand să poată trăi o organizaţie teroristă ordinară, iar tinerii induşi în eroare să persiste în greşală.Mihail Stelescu Citiţi şi răspândiţi TRIBUNA­ NOUA Cafeaua cea mai delicioasă Prăjită şi măcinată imediat la cerere. Neîntrecută la gust, aromă calitate, atât special pentru tur­cească, cât şi pentru lapte, găsiţi sigur numai la renumitul maga­­zin special de cafea şi bonbonerie. „La Paşa“ SIBIU — Str. Reg. Maria Nr. 42 — SIBIU Telefon 93 Convorbiri gratuite

Next