Tribuna, noiembrie 1936 (Anul 1, nr. 4)
1936-11-01 / nr. 4
Anul I Nr. 4 SIBIU, 1 Noemvrie 1936 Preţul unui exemplar Lei 3 Reparaţii de RADIO PROMT şi IEFTIN Radio - Lux KUNTE Str. Regina Maria No. 49 Nu o reclamă Nici minciună Cafeaua „La Paşa“ E cea mai bună Sibiu, Str. Regina Maria 42 Telefon 93 DIRECTOR: NICOLAE C. DROC Redacţia şi Administraţia SIBIU, Str. Şaguna Nr. 25^ “.ONIONAL INDEPENDENT PRIM REDACTOR: LEX. TOMICI SEVERIN Abonamente: Pe un an lei 150, pe V2 an lei 80 — Instituţii şi autorităţi 1000 lei — Naţionalism sau Comunism Lupta între fasciste şi democraţie — a se citi naionalism şi comunism — a luat în ultimul timp în Europa, proporţii şi aspecte îngrijorătoare. Italia şi Germania au văzut din fericire triumful solidarităţii etnice în contra haosului internaţionalist al iudeo—comunismului şi au privilegiu rar, norocul de a fi conduse în aceste vremuri critice, de oameni excepţionali pe care istoria îi hărăzeşte omenirii la intervale de sute de ani. Restul Europei trăeşte o confuzie fără precedent, o învolburare de ape al căror fund nu se poate ghici după cum nu se poate bănui nici ce lasă în urma lor. Lumea veche se află la o răscruce a istoriei. Cu toate acestea sunt câteva fapte care indică cu certitudine triumful naţionalismului prin românism. Franţa de pildă, întrată în ghiarele hidrei populare în loc de a manifesta fericirea paradisiacă anunţată, — este din contră convulsionată de spasmuri frecvente ale căror suflu patriotic este încă destul de puternic pentru a însângera vestita „Place de la Concorde“ sau celebra Avenue des Champs Elysées*... Spania care deasemeni anunţase triumful „stângei“ se svârcoleşte de luni de zile în infernul celui mai crud război civil. Nu mai vorbim de Rusia, al căruia paradis... este destul de cunoscut din reportagiile celor ce-şi riscă vieaţa ca să treacă Nistrul în iadul nostru burghez. In faţa acestor exemple România nu poate ezita. Evident avem şi noi... „democraţii" noştri dar aceştia când nu sunt duşmani înveteraţi ai ţării, interesaţi la schimbarea actualei ordini sociale şi politice, sunt bieţii revoltaţi, cetăţeni paşnici şi loiali din sufletul cărora însă debordează amărăciunea provocată de venalitatea şi corupţia guvernanţilor noştri. De aceea răul vine de sus şi trebuie curmat de sus. Spre deosebire de Comunism, care este o doctrină de răzbunare socială în masă, uşor accesibilă revoltaţilor sociali, naţionalismul este o doctrina de însănătoşire prin drepta socială. pt® Mulţimea înşelată, minţită. .., preţuită, furată... în fine jefuită şi batjocorită, deslănţuită asupra profitorilor, nu va putea să-i facă dreptate. Răzbunarea este oarbă. Ea este un sentiment periferic şi vulgar a căruia deslânţuire răstoarnă ordine, aşezăminte, legi, etc, calcă în picioare vinovaţi şi nevinovaţi. Naţionalismul din contră pune acestei destrăbălări plebeiene, ordine şi în locul urei sălbatece şî dizolvante — dragostea de neam şi Dumnezeu — care să lege prin muncă şi discipi.RU, oUraCtcle pueii.c SE .’iâipi.L pe meleagurile acestei ţări, de buruiana politicianistă. In loc de a distruge, naţionalismul clădeşte — clădeşte o Românie Nouă, — a tuturor românilor. Iar setea de răzbunare a mulţimei, o va împăca prin sancţiuni. In Ioc de un milion de incendii şi asasinate, o sută de spânzuraturi — în loc de o ţară anarhizată şi căzută pradă iudeocomunismului, mai bine o ţară întrată în legalitate şi moralizată în care de frică va trebui să înlocuiască teama de Dumnezeu şi ruşinea de oameni, la aceia în sufletul cărora sentimentul de solidaritate şi interes colectiv nu a putut desvolta sentimentul datoriei. Diferenţa dintre aceste două doctrine apare aşadar în mod evident. Dacă accentuăm astăzi aceste lucruri nu o facem pentru cei mulţi. Nu. Un popor nu se guvernează cu teorii, ci din instinct. Instinctul nedesminţit pe care-l afirma vitalitatea puternică a neamului nostru este cel mai bun aliat al naţionalismului românesc pe calea regenerării vieţii noastre publice. Cine nu pricepe aceste lucruri cu atât mai rău. Alex Tomici Severin . Desvelirea bustului lui Gheorghe Lazăr laAvrig In satul natal al lui Gheorghe Lazăr s’a desvelit cu multă solemnitate bustul aceluia care a propovăduit învăţătura peste munţi, ducând fraţilor de dincolo slovă românească. Cum se obişnueşte în asemenea ocazii, s’au pronunţat discursuri, s’a dat un banchet şi după ce şi a satisfăcut fiecare orgoliu şi stomacul, a plecat acasă mulţumit. Dar oare câţi dintre cei ce au făcut paradă de vorbe umflate cunoaşte viaţa zbuciumată a dascălului Gheorghe Lazar? Gheorghe Lazar a fost de fapt numai un dascăl N’a fost nici mare grangur politic nici patriot de ocazie care să ridice pretenţia unor statui pe toate pieţile publice. Un dascăl ardelean, modest şi sfios, dar cu multă tenacitate şi energie în el. Dacă Ardealul a excelat în vreo profesiune aceasta a fost aceia a dascălilor. Vocaţia de dascăl părea înnăscută în orice ardelean. Fiecare simţea nevoia să înveţe, să propovăduiască, să semene idei şi să trezească la viaţă conştiinţa naţională. Erau vremurile de aşa fel, încât dascal însemna şi profet şi păzitor al tradiţiei româneşti. Datorită dascălilor ardeleni s’a ajuns la cunoaşterea originei noastre latine şi la introducerea alfabetului latin. Aceşti dascăli, n’au fost institutori în senzul de azi al cuvântului, cari să stea locului „g’ebae austrirfi», ci erau un fel de nomazi sau mai bine zis misionari, cari umblau din loc în Ioc să propovăduiască adevărul. Funcţiunea lor avea o semnificaţie etnică, un tâlc naţional. Prin ei s’au răspândit toate bunurile spirituale ale acestui neam, făcând legătură între diverse provincii, prin care s’a păstrat unitatea poporului. Gheorge Lazăr este unul dintre marii dascăli misionari ardeleni, care au dus slova peste munţi, făcând să încolţească ideea unităţii de neam şi de ţară luptător dârz şi hotărât—calităţi eminamente ardeleneşti — a străbătut pericole pentru a-şi realiza intenţia Ştie fiecare, din istoria literaturii, cum acest dascăl a infiinţat o şcoală în inima ţării româneşti, într-o epocă în care eram inundaţi de cultura străină, fiind ameninţaţi să ne înecăm în ea. Acţiunea acestui dascăl ardelean se datoreşte salvarea sufletului român din ghiarele influienţei străine. Ridicarea unui bust lui Gheorghe Lazăr în comuna sa natală a fost un act de dreptate ce s-a făcut acestui fiu al Ardealului. E bine să - şi arate şi Ardealul recunoştinţă pentru oamenii săi. Cultul oamenilor de seamă trebue să fie ca o religie, ei întruchipează sufletul naţiunii. Gheorghe Lazăr e un apostol al românismului, care a pornit cu traista în spate peste munţi, plină cu cărţi de învăţătură. Pelerinajul ce a avut foc la Avrig, a izvorât deci din suflatul curat al naţiunii. L N. Maidanul cu scăeţi Reforma închisorilor Din America ferice Cu păduri scăldate ‘n rouă, Prin mesaj radiofonic Ne-a sosit o ştire nouă. Ştire foarte importantă Şi cu ample rezultate. Şi anume: închisoarea Poji so faci acolo 'n rate. Domnii gangsteri mai de seamă După Codul American Vor sălăşlui ’n celulă, Numai patru luni pe an. Ce-i c’un an şi jumătate, Răpitorii (corupătorii de minore), La răcoare au să stee La o lună zece ore. Spiritul de libertate E în U. S. A. în floare Deci s'a Introdus reforma Privitor la închisoare. Ce să-i ţii cinci ani la gherlă Fără de activitate ? Dăde drumul după serii Ca să mai clucreze» frate . . . Ai comis cumva o crimă Şii-au dat opt ani de hrubă Deci te 'ntreabă procurorul: Când poftiţi, mă rog, la dubă ? Iţi consulţi în grabă agenda Şi c’un aer aferat Iţi alegi ziua şi ora! — Joi la cinci, neapărat!... Delicvenţii de duzină Hoţi, borfaşi şi iuţi de mână Au un tratament aparate! Fac trei zile ’n săptămână, Dar sunt alţii, criminalii Cu alură cinică Care cer să stea la gherlă Doar câte-o Duminecă. Extizând puţin progresul Cred că s'ar putea aduce Îmbunătăţire o sumă Dacă s’ar mai Introduce Clauza ca ’n timpul verii Cei din ocnele de sare, Să-şi petreacă închisoarea, In localităţi balneare! Extizând acum reforma! Asta americănească, Ia să aplicăm cu brio Şi ’n ţara românească. Grosz-Cagero ar pretinde Pravoslavnic şi supus Că doar sâmbăta să stee Dar. . . la sâmbăta de Sus. . . Cantalup, as în devize Cred că ar prefera băiatul, Evident că nu Doftana Ci la cLeul şi Cârnatul» Şi deci vorba ca ’n rate Să-ţi faci anii de ’nchisoare El ar prefera s’o facă Dar 'n rate. . . seculare. ATOMSEVER