Tribuna, noiembrie 1936 (Anul 1, nr. 4)

1936-11-01 / nr. 4

Anul I Nr. 4 SIBIU, 1 Noemvrie 1936 Preţul unui exemplar Lei 3 Reparaţii de RADIO PROMT şi IEFTIN Radio - Lux KUNTE Str. Regina Maria No. 49 Nu o reclamă Nici minciună Cafeaua „La Paşa“ E cea mai bun­ă Sibiu, Str. Regina Maria 42 Telefon 93 DIRECTOR: NICOLAE C. DROC Redacţia şi Administraţia SIBIU, Str. Şaguna Nr. 25^ “.ONIONAL INDEPENDENT PRIM REDACTOR: LEX. TOMICI SEVERIN Abonamente: Pe un an lei 150, pe V2 an lei 80 — Instituţii şi autorităţi 1000 lei — Naţionalism sau Comunism Lupta între fasciste şi demo­craţie — a se citi naionalism şi comunism — a luat în ultimul timp în Europa, proporţii şi as­pecte îngrijorătoare. Italia şi Germania au văzut din fericire triumful solidarităţii etnice în contra haosului internaţionalist al iudeo—comunismului şi au pri­vilegiu rar, norocul de a fi con­duse în aceste vremuri critice, de oameni excepţionali pe care istoria îi hărăzeşte omenirii la in­tervale de sute de ani. Restul Europei trăeşte o con­fuzie fără precedent, o învolbu­rare de ape al căror fund nu se poate ghici după cum nu se po­ate bănui nici ce lasă în urm­a lor. Lumea veche se află la o răs­cruce a istoriei. Cu toate acestea sunt câteva fapte care indică cu certitudine triumful naţionalismului prin ro­mânism. Franţa de pildă, întrată în ghia­­rele hidrei populare în loc de a manifesta fericirea paradisiacă anunţată, — este din contră con­vulsionată de spasmuri frecvente ale căror suflu patriotic este încă destul de puternic pentru a în­sângera vestita „Place de la Concorde“ sau celebra Avenue des Champs Elysées*... Spania care deasemeni anun­ţase triumful „stângei“­ se svârco­­leşte de luni de zile în infernul celui mai crud război civil. Nu mai vorbim de Rusia, al căruia paradis... este destul de cunoscut din reportagiile celor ce-şi riscă vieaţa ca să treacă Nistrul în iadul nostru burghez. In faţa acestor exemple Româ­nia nu poate ezita. Evident avem şi noi... „demo­craţii" noştri dar aceştia când nu sunt duşmani înveteraţi ai ţării, interesaţi la schimbarea actualei ordini sociale şi politice, sunt bieţii revoltaţi, cetăţeni paşnici şi loiali din sufletul cărora însă debordează amărăciunea provo­cată de venalitatea şi corupţia guvernanţilor noştri. De aceea răul vine de sus şi trebuie curmat de sus. Spre deosebire de Comunism, care este o doctrină de răzbu­nare socială în masă, uşor accesibilă revoltaţilor sociali,­­ naţionalismul este o doctrina de însănătoşire prin dre­­p­ta socială. pt® Mulţimea înşelată, minţită. ..­, preţuită, furată... în fine jefuită­ şi batjocorită, deslănţuită asupra profitorilor, nu va putea să-i­ facă dreptate. Răzbunarea este oarbă. Ea este un sentiment periferic şi vulgar a căruia deslânţuire răstoarnă ordine, aşezăminte, legi, etc, calcă în picioare vinovaţi şi nevinovaţi. Naţionalismul din contră pune acestei destrăbălări plebeiene, ordine şi în locul urei sălbatece şî dizolvante — dragostea de neam şi Dumnezeu — care să lege prin muncă şi disci­­pi.RU, oUraCtcle pueii.c SE .’iâipi.L pe meleagurile acestei ţări, de buruiana politicianistă. In loc de a distruge, naţiona­lismul clădeşte — clădeşte o Ro­mânie Nouă, — a tuturor ro­mânilor. Iar setea de răzbunare a mul­­ţimei, o va împăca prin sancţiuni. In Ioc de un milion de incen­dii şi asasinate, o sută de spân­zuraturi — în loc de o ţară anar­­hizată şi căzută pradă iudeo­co­munismului, mai bine o ţară în­trată în legalitate şi moralizată în care de frică va trebui să în­locuiască teama de Dumnezeu şi ruşinea de oameni, la aceia în sufletul cărora sentimentul de so­lidaritate şi interes colectiv nu a putut desvolta sentimentul datoriei. Diferenţa dintre aceste două doctrine apare aşadar în mod evident. Dacă accentuăm astăzi aceste lucruri nu o facem pentru cei mulţi. Nu. Un popor nu se guvernează cu teorii, ci din instinct. Instinctul nedesminţit pe care-l afirma vitalitatea puternică a nea­mului nostru este cel mai bun aliat al naţionalismului românesc pe calea regenerării vieţii noastre publice. Cine nu pricepe aceste lucruri cu atât mai rău. Alex­ Tomici Severin . Desvelirea bustului lui Gheorghe Lazăr laAvrig In satul natal al lui Gheorghe La­zăr s’a desvelit cu multă solemnitate bustul aceluia care a propovăduit învăţătura peste munţi, ducând fraţilor de dincolo slovă românească. Cum se obişnueşte în asemenea ocazii, s’au pronunţat discursuri, s’a dat un ban­chet şi du­pă ce şi a satisfăcut fiecare orgoliu­ şi stomacul, a plecat acasă mulţumit. Dar oare câţi dintre cei ce au făcut paradă de vorbe umflate cu­­noaşte viaţa zbuciumată a dascălului Gheorghe Lazar? Gheorghe Lazar a fost de fapt numai un dascăl N’a fost nici mare grangur politic nici patriot de ocazie care să ridice pretenţia unor statui pe toate pieţile publice. Un dascăl arde­lean, modest şi sfios, dar cu multă tenacitate şi energie în el. Dacă Ardealul a excelat în vreo profesiune aceasta a fost aceia a das­călilor. Vocaţia de dascăl părea în­născută în orice ardelean. Fiecare sim­ţea nevoia să înveţe, să propovădu­iască, să semene idei şi să trezească la viaţă conştiinţa naţională. Erau vre­murile de aşa fel, încât dascal înse­mna şi profet şi păzitor al tradiţiei româneşti. Datorită dascălilor arde­­leni s’a ajuns la cunoaşterea originei noastre latine şi la introducerea alfa­betului latin. Aceşti dascăli, n’au fost institutori în senzul de azi al cuvân­tului, cari să stea locului „g’ebae aus­­trirfi», ci erau un fel de nomazi sau mai bine zis misionari, cari umblau din loc în Ioc să propovăduiască a­­devărul. Funcţiunea lor avea o semni­ficaţie etnică, un tâlc naţional. Prin ei s’au răspândit toate bunurile spiri­tuale ale acestui neam, făcând legă­tură între diverse provincii, prin care s’a păstrat unitatea poporului. Gheorge Lazăr este unul dintre marii dascăli misionari ardeleni, care au dus slova peste munţi, făcând să încolţească ideea unităţii de neam şi de ţară luptător dârz şi hotărât—cali­tăţi eminamente ardeleneşti — a stră­bătut pericole pentru a-şi realiza intenţia Ştie fiecare, din istoria literaturii, cum acest dascăl a infiinţat o şcoală în inima ţării româneşti, într-o epocă în ca­re eram inundaţi de cultura străină, fiind ameninţaţi să ne înecăm în ea. Acţiunea acestui dascăl ardelean se da­­toreşte salvarea sufletului român din ghiarele influienţei străine. Ridicarea unui bust lui Gheorghe Lazăr în comuna sa natală a fost un act de dreptate ce s-a făcut acestui fiu al Ardealului. E bine să - şi arate şi Ardealul recunoştinţă pentru oam­e­­nii săi. Cultul oamenilor de seamă trebue să fie ca o religie, ei întruchi­pează sufletul naţiunii. Gheorghe Lazăr e un apostol al românismului, care a pornit cu trais­ta în spate peste munţi, plină cu cărţi de învăţătură. Pelerinajul ce a avut foc la Avrig, a izvorât deci din sufla­tul curat al naţiunii. L N. Maidanul cu scăeţi Reforma închisorilor Din America ferice Cu păduri scăldate ‘n rouă, Prin mesaj radiofonic Ne-a sosit o ştire nouă. Ştire foarte importantă Şi cu ample rezultate. Şi anume: închisoarea Poji so­ faci acolo 'n rate. Domnii gangsteri mai de seamă După Codu­l American Vor sălăşlui ’n celulă, Numai patru luni pe an. Ce-i c’un an şi jumătate, Răpitorii (corupătorii de minore), La răcoare au să stee La o lună zece ore. Spiritul de libertate E în U. S. A. în floare Deci s'a Introdus reforma Privitor la închisoare. Ce să-i ţii cinci ani la gherlă Fără de activitate ? Dăde drumul după serii Ca să mai clucreze» frate . . . Ai comis cumva o crimă Şi­­i-au dat opt ani de hrubă Deci te 'ntreabă procurorul: Când poftiţi, mă rog, la dubă ? Iţi consulţi în grabă­ agenda Şi c’un aer aferat Iţi alegi ziua şi ora! — Joi la cinci, neapărat!... Delicvenţii de duzină Hoţi, borfaşi şi iuţi de mână Au un tratament aparate! Fac trei zile ’n săptămână, Dar sunt alţii, criminalii Cu alură cinică Care cer să stea la gherlă Doar câte-o Duminecă. Extizând puţin progresul Cred că s'ar putea aduce Îmbunătăţire o sumă Dacă s’ar mai Introduce Clauza ca ’n timpul verii Cei din ocnele de sare, Să-şi petreacă închisoarea, In localităţi balneare! Extizând acum reforma! Asta americănească, Ia să aplicăm cu brio Şi ’n ţara românească. Grosz-Cagero ar pretinde Pravoslavnic şi supus Că doar sâmbăta să stee Dar. . . la sâmbăta de Sus. . . Cantalup, as în devize Cred că ar prefera băiatul, Evident că nu Doftana Ci la cLeul şi Cârnatul» Şi deci vorba ca ’n rate Să-ţi faci anii de ’nchisoare El ar prefera s’o facă Dar 'n rate. . . seculare. ATOMSEVER

Next