Tribuna Sibiului, noiembrie 1968 (Anul 1, nr. 219-244)

1968-11-01 / nr. 219

PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, ONIŢI-VA! ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P. C. R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN PROVIZORIU 150 DE ANI DE LA ÎNFIINŢAREA PRIMELOR CURSURI DE INGINERI­­A BUCUREŞTI Festivităţile consacrate împlini­rii a 150 de ani de la înfiinţarea în Bucureşti a primelor cursuri de inginerie în limba română au început joi dimineaţa printr-o şe­dinţă festivă organizată în Sala Palatului Republicii Socialiste Ro­mânia. Au participat membri ai C.C. al PC.R., ai Consiliului de Stat şi ai guvernului, academicieni şi alţi oameni de ştiinţă, cadre didactice universitare din Bucureşti şi din celelalte centre cu învăţămînt teh­nic superior, cercetători ştiinţifici, specialişti din întreprinderi, stu­denţi. Adunarea a fost deschisă de prof. dr. docent George Bălănes­­cu, rectorul Institutului politeh­nic din Bucureşti, care a salutat pe oaspeţii prezenţi la festivitate. Primit cu vii aplauze a luat cuvîntul tovarăşul Dumitru Popa, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., prim­­secretar al Comitetului Municipal Bucureşti al P.C.R., care a dat citire mesajului adresat de tova­răşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P C.R., preşe­dintele Consiliului de Stat al Re­publicii Socialiste România, cor­pului profesoral şi studenţilor din institutele de învăţămînt teh­nic superior din Bucureşti. Au luat apoi cuvîntul prof. emerit Constantin Dinculescu, membru corespondent al Acade­miei, arad. Ştefan Bălan, ministrul invăţămîntului, prof. univ. A­­lexandru Popescu, prof. emerit Constantin Ionescu-Bujor, şi Ion Amăriuţei, vicepreşedinte al Aso­ciaţiei studenţilor din România, care au evocat aspecte din istoria învăţămîntului tehnic superior ro­mânesc S-a dat apoi citire saluturilor adresate corpului, profesorul şi studenţilor din institutele de în­­văţămînt tehnic superior din Ca­pitală, din partea centrelor uni­versitare cu învăţămînt tehnic su­perior: Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Cluj, Braşov, Craiova, Galaţi, Pe­­troşeni, Tg. Mureş şi Ploieşti-In încheierea adunării, cadrele didactice şi studenţii institutelor de învăţămînt tehnic din Capi­tală au adresat o scrisoare Comi­tetului Central al Partidului Co­munist Român, tovarăşului Nicolae Ceauşescu personal, prin care îşi exprimă adeziunea deplină la în­ţeleaptă şi clarvăzătoarea politică a Partidului Comunist Român, po­litică de înaltă principialitate, me­nită să asigure progresul neîn­cetat şi un puternic prestigiu na­ţiunii noastre. Profund emoţionaţi — se spune printre altele în te­legramă — de cuvintele calde cu­prinse în mesajul dumneavoastră, cuvinte de înaltă şi aleasă pre­ţuire, dascăli şi studenţi mărturi­sim hotărîrea fermă de a conti­nua şi îmbogăţi glorioasele tra­diţii ale înaintaşilor, de a munci cu entuziasm şi devotament pen­tru pregătirea temeinică a zeci de mii de ingineri, misiune de mare răspundere şi de hotărîtoare importantă pentru ridicarea pe noi culmi a tehnicii şi ştiinţei în patria noastră socialistă. * După-amiază, în localul Institu­tului Politehnic a avut loc festi­vitatea dezvelirii unei plăci come­morative care marchează diferi­tele etape de dezvoltare a învăţă­­mîntului tehnic superior bucureş­­tean de-a lungul unui secol şi jumătate. Au participat tovarăşii Dumitru Popa, membru supleant­ al­ Com-r­­tetului Executiv al C.C. al P.C.R., prim-secretar al Comitetului de Bucureşti, Capitalei, municipiului general al DTU Utl V^UilPLUinnicov. .. partid al primarul prof. univ adjunct al ministrului învăţămnîn­­tului, Ion Teoreanu, şef de sec­ţie la C.C. al P.C.R., reprezentanţi ai conducerii unor instituţii cen­trale şi de învăţămînt din Bucu­reşti şi din ţară, academicieni, cadre didactice din învăţămîntul superior, studenţi. La dezvelirea plăcii comemora­tive, dr. docent George Bălănes­­cu, membru corespondent al Aca­demiei, rectorul Institutului Poli­tehnic din Bucureşti, a rostit un cuvînt inaugural. A urmat apoi deschiderea ex­poziţiei documentare „Dezvoltarea învăţămîntului tehnic superior ro­mânesc", amenajată în holurile Institutului. Sunt expuse documente care înfăţişează în succesiune istorică dezvoltarea şcolii politehnice ro­mâneşti­ Printre cele mai impor­tante figurează „înştiinţarea lui Gheorghe Lazăr către tinerime". Decretul lui Alexandru Ioan Cuza din 1864 pentru înfiinţarea şcolii de ponti, şosele şi arhitectură, diploma de inginer a lui Petrache Poenaru şi Brevetul acordat aces­tuia la Paris pentru inventarea focului cu cerneală continuă, o­­magiul inginerilor adus în 1886 cu prilejul inaugurării localului din str. Polizu şi altele. O altă parte a expoziţiei ilus­trează evoluţia facultăţilor şi sec­ţiilor transformate în institute in­dependente iar un grafic oglin­deşte creşterea numărului de stu­denţi bursieri, absolvenţi şi cadre didactice. Machete, panouri şi fo­tografii, înfăţişează noile şi mo­dernele construcţii destinate în­­viitămîntului tehnic superior­­din ţara noastră. (AGERPRES) Mesajul adresat de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU secretar general al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de Stat, corpului profesoral şi studenţilor din institutele de învăţămînt tehnic superior din Bucureşti STIMAŢI TOVARĂŞI, Aniversarea unui secol şi jumăta­te de la înfiinţarea, în Bucureşti, a primelor cursuri de inginerie în lim­ba română, îmi oferă plăcutul prilej de a aduce corpului didactic, între­gului tineret din învăţămîntul supe­rior tehnic, salutul cald al Comitetu­lui Central al Partidului Comunist Român, al Consiliului de Stat şi al guvernului Republicii Socialiste Ro­mânia. Inaugurarea, cu 150 de ani în urmă, a cursurilor de inginerie iniţiate de Gheorghe Lazăr, eminent om de cul­tură şi înflăcărat patriot, a reprezentat un eveniment remarcabil în istoria învăţămîntului, ştiinţei şi culturii noastre, în decursul existenţei sale, Şcoala tehnică superioară din Bucureşti a format zeci şi zeci de promoţii de ingineri. Din rindul lor s-au ridicat memorabile figuri de sa­vanţi şi profesori care, făcînd parte din pleiada intelectualilor înaintaţi, au jucat un rol de seamă în propă­şirea materială şi spirituală a naţiu­nii române. In anii socialismului, ca o expresie elocventă a grijii partidului nostru pentru dezvoltarea invăţămîntului, pentru ridicarea nivelului de cultură al poporului, Şcoala tehnică superi­oară din Bucureşti — cea mai im­portantă sursă de formare a cadre­lor tehnice inginereşti în toate ra­murile economiei naţionale — a cu­noscut o puternică dezvoltare. Pen­tru învăţămîntul tehnic superior, so­cialismul a însemnat o creştere con­siderabilă a numărului de institute şi facultăţi, de studenţi şi cadre didac­tice, o îmbunătăţire permanentă a condiţiilor de studiu şi de viaţă ale tineretului studios. Doresc, şi cu acest prilej, să ex­prim înalta apreciere pe care partidul şi statul nostru o acordă activităţii rodnice, devotare a corpului profe­soral care îşi îndeplineşte îndatori­rile de onoare ce-i revin, aducind o contribuţie deosebit de valoroasă la formarea celui mai ales şi mai pre­ţios produs al societăţii noastre, omul temeinic şi multilateral pregătit — constructor al socialismului. Temeiuri de îndreptăţită satisfacţie ne dau ti­nerele vlăstare ale intelectualităţii tehnice, întreaga noastră studenţime care se pregăteşte cu răspundere pentru a purta mîine, spre noi culmi, cuceririle gîndirii şi creaţiei ştiinţi­fice şi tehnice contemporane, pentru a participa cu dăruire de sine la soluţionarea problemelor complexe pe care Ie ridică opera de desăvîr­­şire a construcţiei socialiste. Sărbătoarea de azi constituie un prilej de a cinsti tradiţiile înaintate ale învăţămîntului tehnic superior din România, de a omagia actul pa­triotic care a pus temeliile lui şi de a reliefa marile lui succese de azi. Cu sentimentul mîndriei de a fi con­tinuatorii operei unor iluştri înain­taşi, dumneavoastră toţi , profesori din toate generaţiile şi studenţi, a­­veţi înalta îndatorire de a ridica pe noi trepte tradiţiile luminoase ale Şcolii tehnice româneşti, pentru a răspunde încrederii şi dragostei ce vi le poartă întregul popor, pentru a contribui mai direct, cu mai mare eficienţă, la înălţarea măreţului edi­­ficiu al României socialiste. Mulţumindu-vă pentru invitaţia pe care mi-aţi adresat-o de a lua parte la această sărbătoare, vă adresez urări de noi şi mari succese, vă do­resc multă sănătate, fericire şi reali­zări însemnate în activitatea dum­neavoastră închinată propăşirii patri­ei noastre socialiste. Sura Mare, strada principală. I­I I I­I­­­I ÎN DEZBATERE PUBLICĂ Documentele Plenarei Comitetului­ ­ Frontul Unităţii Socialiste a­corolar şi expresie­­a înaltului democratism al orînduirii noastre ! Central al P. C. R. Lucrările plenarelor Comitetului Central al Partidului Comunist Ro­mân subliniază de fiecare dată fap­tul că problematica acestor întruniri este caracterizată de actualitate, de căutarea celor mai potrivite răspun­suri aduse unor necesităţi fireşti le­gate de dezvoltarea revoluţionară a ţării noastre pe drumul desăvîrşirii construcţiei socialiste a unui stat puternic politic şi economic, suve­ran, independent, demn a sta alături de celelalte state-parteneri din ma­rele concert al popoarelor dornice de libertate, democraţie, socialism. Documentele apărute în presa ulti­melor zile, tematica acestora ca şi felul în care sînt dezbătute propune­rile cu caracter complex care con­tinuă drumul prescris de Congresul al IX-lea, oglindesc din nou preocu­pările intense destinate să rezolve, în concordanță cu aspectele speci­fice etapei de­­dezvoltare actuale, unele aspecte de ordin politic, social etc., măsuri puse în slujba creării unei vieţi demne, pline de conţinut, care să ofere fiecărui membru al societăţii noastre posibilităţi egale pentru desfăşurarea aptitudinilor sa­le, a energiei sale creatoare. Propunerile comitetului Central privind organizarea Frontului Uni­tăţii Socialiste cît şi a Consiliilor naţionalităţilor conlocuitoare repre­zintă una din filele istorice ale a­­cestei plenare prin care se subliniază încă odată convingerea fermă a partidului nostru că numai un front unit, o muncă umăr la umăr poate să ne ducă spre ţelurile măreţe care se găsesc la punctul spre care con­verg toate eforturile muncitorilor, tehnicienilor, intelectualilor români şi maghiari, germani şi de altă naţio­nalitate, închegaţi ca un tot monoli­tic în jurul idealurilor înalte ale în­văţăturii marxist-leniniste. Triumful revoluţiei socialiste în ţara noastră nu este pentru nimeni astăzi o noţiune abstractă, declama­torie, ci un fapt din cele mai con­crete, la realizarea căruia şi-au adus aportul milioanele de indivizi. Transformările adinei produse în profilul economic social şi cultural al ţării noastre, într-un proces revo­luţionar ale cărui efecte se pot des­cifra în ecourile pe care le găsesc în rîndurile acelora care ne-au vi­zitat ţara după un interval de cîteva decenii. Schimbările care s-au petrecut în viaţa­­ fiecărui individ, muncitor, ţăran, intelectual au dus la crearea unei mentalităţi noi, a unui ataşament liber consimţit faţă de politica internă şi externă a parti­dului şi statului. Omul de cultură, intelectualul, ar­tistul, nu s-a situat niciodată departe de marile frămîntări a­le vremii. Un (Continuare în pag. a II-a) HERBERT HOFFMANN doctorand în Istoria Artelor ­ANUL I Nr. 219 4 PAGINI Vineri 1 NOIEMBRIE 1968 30 BANI ARTIZANATUL ŞI TRADIŢIA Artizanatul prin însăşi definiţia sa este un meşteşug practicat cu artă. Aşa­dar produsele de artizanat nu sunt numai simple produse ci con­ţin în ele o doză de măiestrie, o concentrare de valenţe artistice. Ar­tizanatul are însă şi un aspect eco­nomic. Produsele sale nu sunt făcute numai de dragul etalării artistice, ci şi cu scopul comercializării. Dimi­nuează cu ceva aspectul economic pe cel artistic, ori există vreo legătură între ele? Din contră se completează unul pe celălalt. Produsele de arti­zanat sunt pentru comerţ, dar aceas­ta nu înseamnă că ele sunt acceptate uşor de cumpărător, adică să se ne­glijeze aspectul artistic al produselor. Ele devin mai valoroase şi pluri­valente economic, dacă sub aspectul artistic reuşesc să fie reprezentative, ori reuşesc în modul cel mai firesc să fie tradiţionale. Artizanatul are de fapt meritul de a vehicula, valorile artistice ale crea­ţiei populare, chiar şi atunci cînd le adaptează la modern. Este o faptă meritorie a cooperativelor speciali­zate în artizanat că în cadrul lor sînt antrenaţi şi solicitaţi artişti populari autentici, care fac să nu dispară tradiţiile, meşteşugurile. Produse de artizanat în Sibiu sînt realizate de cooperativa „Arta Sibiu­lui", o unitate nouă, ca numire, dar veche ca preocupări. Artizanatul preia în zilele noastre tradiţia unor meşteşuguri vechi practicate în sa­tele din împrejurimi de-a lungul veacurilor, cu măiestria şi pricepe­rea artistului popular. Artizanatul si­­bian cuprinde mai multe genuri: ţe­sături cu ațesături, marochinărie, co­voare, sculptură în lemn, impri­merii, confecţii, în unele din ele continuîndu-se intr-o viziu­ne nouă preocupările vechi, iar în altele îmbinîndu-se mijloacele tehnice noi cu motivistica veche spe­cifică. Genul ţesături cu ațesături — care se pare că este cel mai re­prezentativ în zona­ noastră — cu­prinde 4 secţii cu 26 de sate. Satele sînt grupate pe zone de­­coloristică şi motivistica: Gura Rîului (Sălişte, Orlat, Cristian) Sibiu (Răşinari — Fo­ptaca — Şura Mare); Avrig (Porum­­bacul, Racoviţa, Sebeşul de Jos); Arpaş (Cîrţişoara, Noul Român). Gru­parea satelor pe zone este determi­nată de variaţia motivelor şi tehnicii de lucru. în cadrul acestor aşezări lucrează peste 100 de artişti amatori, autentici, care­ au învăţat meseria prin tradiţie­ Femeile din aceste cen­tre produc cca. 250 modele ţesături cu aţesături, printre care ştergare, fete de mese, seturi de diferite di­mensiuni. In aceste localităţi ,se păstrează în cele mai mici detalii tradiţia locului incit produsele evidenţiază specificul zonei. Bunăoară produsele din zona Avrigului — unde e un centru pu­ternic — ca tehnică de lucru este folosit rostul deschis (tehnică neîn­­tîlnită în alte părţi). Produsele din aceste centre se im­pun prin alesăturile caracteristice, cromatică, cîmpul cu o varietate mare de dungi, precum şi prin ciucuri. La Gura Rîului se foloseşte o altă tehnică, ţesutul cu rost în­chis — cu speteaza — iar în croma­tică predomină roşu, negru şi alb. „Noi lăsăm liberă fantezia creato­rului, indicăm numai linia generală" — spunea tovarăşa Elena Cioran vi­cepreşedintă la „Arta Sibiului". Dintre creatorii populari care migă­lesc cu măiestrie articole interesante e greu să alegi pe cel mai talentat, fiindcă toţi sunt, fiecare îşi are perso­nalitatea sa. Dar totuşi a vorbi des­pre ei fără să aminteşti de Maria Spiridon din Avrig, vestită în părţile locului, care a participat la a lli-a bienală de artă populară din­ Bucu­reşti 1967, care conduce azi un cerc de fete tinere în cadrul comunei, cri despre Maria Brad, din Gura Rîului care a luat premii la concursurile de creatori de artă populară, ori despre Ioana Zaf tot de aci, care în ciuda celor 60 de ani este mereu prezentă cu lucruri „faine", ori despre cele 10 artiste populare de la Răşinari care lucrează în specificul locului, este imposibil. Sibiul şi împrejurimile îşi au tra­diţia şi în lucrările in piele (maro­chinărie). Această secţie produce prin meşterii săi Stamp Francisc cu băia­tul, loan Droc şi alţi cîţiva, care duc mai departe un meşteşug stră­vechi. Există şi 20 de ucenici care sunt introduşi în tainele meseriei. în cadrul acestei secţii se realizează: cordoane, poşete, portmonee, gentu­­te, etc. Şi acestea se înscriu pe linia tradiţiei şi reflectă specificul local. De exemplu, gentutele, sunt lucrate după modelul pungilor de tutun din Mărginime. La Sălişte este o secţie de covoare puternică condusă de Maria Peligrad. Aci au lucrat pentru un beneficiar francez o tapiserie „Picasso“ de toată frumuseţea. Totuşi nu este neglijată nici aci tradiţia: în tehnica scoarţe­lor (ţesut orizontal) se introduc mo­tive ardeleneşti. Tradiţia cioplitului în lemn îşi gă­seşte şi ea un loc binemeritat în preocupările artizanilor din Sibiu, fiind reprezentată printr-o serie de obiecte cioplite atît sub forma de amintiri cît și utilitare. Totuși meș­terii sînt putini. Obiectele lucrate sînt legate de specificul locului: — Lingurar — bibelou de diferite mă­rimi, cu 6 linguri, fiecare reprezen­­tînd un sat, cu motivistica sculptu­rală specifică (Răşinari, Sebeş, Cis­­nădie, Tilişca etc.); roată de tors — model din Cisnădie — ca amintire; blide din lemn — utilitare — cu e­­lemente caracteristice judeţului, gar­nitură de fructe cu pirogravură; vase de stînă din Răşinari, linguri ciobă­neşti, furci frumos încrucişate, ca­sete pictate cu motive săseşti, etc­ Ceea ce e demn de remarcat în preocupările „Artei Sibiului" este reînvierea unei­ vechi tehnici populare a icoanelor pe sticlă, atît de carac­teristice judeţului. In procesul de lucru au 12 modele (10 din Sibiu, 2 din Maramureş). In această secţie se copiază icoane de la Muzeul Bru­­kenthal păstrîndu-se cu stricteţe de­taliile şi caracteristicile originalului. Ele sunt lucrate de oameni calificaţi la Şcoala populară de artă sub îndru­marea specialiştilor de la Bruken­­thal. Ne gîndim că ar fi interesant să se lucreze în cadrul cooperativei şi costume populare specifice. Aceasta ar corespunde multor cerinţe. La ţară, se lucrează mai puţin. Sînt însă multe ocazii cînd costumul popular se îmbracă. Mă gîndesc la serbările şcolare. Atunci părinţii aleargă prin tot oraşul, ori merg prin satele din jur ca să împrumute nişte costume. Oare ar fi rău dacă s-ar găsi de cumpărat aşa ceva de la magazinele specializate? Cred că nu­ Artizanatul sibian este un sector nomic cu multiple valenţe"''artistice. Produsele de artizani d­e specificul lo­cal sînt adevăraţi se ffi ai unor meş­teşuguri transmisa'' din generaţie în generaţie. Ele sî­ht căutate şi apre­ciate tocmai pentru autenticul lor. Iar cooperativei „Arta Sibiului" îi revine pe mai departe îndrumarea competentă­­ a acestei mişcări artis­tice. I VICTOR voicu VEDEA ţiilor O înaltă îndatorire îndeplinirea obliga­contractuale la cartofi Cooperativele agricole de produc­ţie şi-au asumat obligaţia de a livra, pe bază de contract, importante can­tităţi de cartofi atît de necesari in­dustriei alimentare, cît şi unităţilor de desfacere pentru o cît mai bună aprovizionare a populaţiei de la ora­şe. Considerînd îndeplinirea obliga­ţiilor contractuale, cît şi achitarea muncilor I.M.A. o înaltă îndatorire, ţăranii cooperatori caută să livreze încă din cîmp cantităţile de cartofi prevăzute. Este deci şi firesc să întîl­­neşti în aceste zile pe drumurile ce duc la bazele de primire convoaie întregi de atelaje, remorci şi cami­oane. Ele sunt o mărturie a înaltu­lui simţ de răspundere cu care co­operatorii din judeţul nostru privesc îndeplinirea obligaţiilor asumate în contract. Totodată, livrarea produse­lor în întregime atrage după sine obţinerea unor importante venituri băneşti care contribuie la creşterea valorii zilei-muncă. CÎTEVA CUVINTE DES­PRE FRUNTAŞI In numeroase unităţi, ca urmare a faptului că s-a acordat o atenţie de­osebită bunei organizări a transpor­tului in acest scop, mobilizîndu-se un număr sporit de mijloace, au fost achitate în întregime muncile I.M.A. cît şi contractele încheiate. De exem­­plu, cooperativele agricole de pro­ducţie din Agnita şi Cîrţa au ter­minat predarea obligaţiilor faţă de «te­t încă cu cîteva zile în urmă. Co­operativa agricolă de producţie Ste­jerişul a predat în plus faţă de sar­cina contractuală mai bine de 20 tone cartofi. Şi de la Cîr­a şi Agnita continuă să sosească la centrele de preluare a cartofilor cantităţi peste cele prevăzute în contract, ca urma­re a preocupării conducerilor acestor unităţi de a realiza venituri tot mai mari. Şi la C.A.P. Şaroş, s-au pire­­dat în contul muncilor I.M.A. 102 196 kg cartofi faţă de 98 741 kg cît a fost prevăzut. La Ighişul Nou ţăranii co­operatori au livrat la contract 117 519 kg cartofi din totalul de 135 000 prevă­zute în contract Fruntaşe în preda­rea muncilor I.M.A. şi în achitarea obligaţiilor contractuale sunt şi co­operativele agricole de producţie din Apaldul de Sus, Mercurea Sibiului, Laslea şi altele. ZILNIC PESTE 7, VAGOA­NE DE CARTOFI Intr-o discuţie avută cu Nicolae Hanea, preşedintele cooperativei a­­gricole de producţie din Slimnic, am aflat că şi aici ţăranii cooperatori sunt preocupaţi să-şi îndeplinească cu cinste obligaţiile faţă de stat. „Cantităţile prevăzute în contul muncilor I.M.A. (130 000 kg cartofii, au fost predate — ne spunea preşe­dintele. Chiar şi la contract am li­vrat, pînă în prezent, 20 000 kg car­tofi. Pentru a impulsiona transportul am căutat să mobilizăm forţe şi mij­loace sporite. Astăzi, bunăoară, (30 octombrie) am folosit 20 de ate­laje, două remorci şi 5 camioane“. „ Numai din brigada, mea au fost la transport 12 atelaje — a intrat în discuţie brigadierul Constantin Hămbăşan. Şi fiecare atelaj a făcut trei drumuri. Tot atîtea drumuri au făcut şi remorcile. — De mîine, — reia discuţia tov. Hanea — vom avea mai multe mij­loace la transport. Pe lingă atelajele noastre, o remorcă şi camionul co­operativei, am fost asiguraţi că ne vor sosi încă 10 camioane de la O.L.F. Aşa că zilnic putem transpor­ta la contract circa 10 vagoane car­tofi. ÎN AŞTEPTAREA MAŞINILOR Dorinţa cooperatorilor din Ruşi de a-şi achita în modul cel mai onora­bil obligaţiile faţă de stat s-a con­cretizat în achitarea muncilor I.M.A. (Continuare în pag a li­a) P. BADEA I11RI9HB0 La „Independenţa”, un nou procedeu de zincare. Autor, inginer Uviu Bera

Next