Tribuna Sibiului, octombrie 1971 (Anul 4, nr. 1122-1148)
1971-10-15 / nr. 1134
Priorităţi pe agenda de lucru a întreprinderilor asea în scurtul răstimp care ne mai desparte de încheierea celui dintii an al actualului cincinal, eforturile colectivelor întreprinderilor şi centralelor industriale sunt îndreptate spre realizarea integrală a sarcinilor de plan şi pregătirea detaliată astartului" producţiei din anul viitor. Legat de această importantă problemă economică — pregătirea pro- ducţiei pentru 1972 — este evident că la această oră se impun cîteva priorităţi pe agenda de lucru a tuturor întreprinderilor, între care 2 cele mai însemnate se dovedesc a fi pregătirea tehnică şi organizatorică a procesului de fabricaţie, concomitent cu perfectarea contrac- telor de aprovizionare şi desfacere. în sfera acestor priorităţi se în-scrie, şi pregătirea documentaţiilor tehnice şi de execuţie pentru profe ducţia anului viitor, problemă asupra, căreia ne-am concentrat investigaţiile întreprinse zilele trecute la uzina sibiană „Independenţa". în cadrul unei mese rotunde au răspuns la întrebările, noastre ing. Mir .cea Florian, şeful serviciului pregătirea fabricaţiei, ing. Günther Gross, şeful serviciului constructor-şef, şi Ion Pop, adjunct al şefului servi- I ciului aprovizionare. I RED.: Fără îndoială, in oricare etapă a pregătirii producţiei pentru anul următor, problema asigurării documentaţiei tehnice necesare este atit de complexă incit nu poate fi „decupată“ din ansamblul celorlalte priorităţi şi analizată separat. Vă propunem deci să o urmărim în ansamblul corelaţiilor şi implicaţiilor sale pe un traseu ce parcuge contractarea, pregătirea fabricaţiei, activitatea compartimentelor de concepţie şi aprovizionarea materială. G. G.: Trebuie să începem prin a recunoaşte că la acest capitol uzina noastră a acţionat cu predilecţie „pe ultima sută de metri“. Motivele au fost dintotdeauna mai mult sau mai puţin obiective. Mai presus de ele rămine constatarea că mult discutatul (şi absolut necesarul) decalaj între lansare şi execuţie rămine cel mai adesea o doleanţă şi nu o realitate. Şî mai ales dintr-o,producţie pe care ponderea o deţin unicatele, cind mu ai literalmente timpul să te (Continuare in par a III-a) EMIL DAVID (I ! is Is ! ! i * V \ ! is, I s Is S IV *s I I! is, Is! Cunosc pe mulţi din oamenii acestea uzine şi nu cred să mi se fi întîmplat să-i trec vreodată pragul şi să nu aflu o nouă izbîndă înscrisă cel mai adesea in şirul evenimentelor cotidiene, dar depăşind cu mult graniţele obişnuitului prin semnificaţiile ei profunde. Ultima, mi-au povestit-o de curînd muncitorii de la montaj şi o socotesc în multe privinţe definitorie pentru înaltul lor ataşament la istoria de azi şi de mîine a uzinei. S-a întîmplat cu o lună în urmă... Prin forţa împrejurărilor, uzina a primit o comandă de execuţie pentru export — un lot de fierăstraie circulare — ce trebuiau expediate în cel mai scurt timp posibil. Dificultatea vădită a sarcinii a fost departe de a-i demobiliza pe oameni. Dimpotrivă!... Din acel moment, totul a început să funcţioneze cu o precizie de ceasornic. Un simţ organizatoric desăvîrşit, priceperea şi abnegaţia lucrătorilor s-au împletit pe aceeaşi coordonată, către acelaşi ţel. S-au format grupe de muncitori conduse de şefi de echipă pentru fiecare subansamblu în parte; din proprie iniţiativă oamenii au pulverizat hotarul celor 8 ore, lucrînd zi şi noapte la maşini. Şi la temperatura acestor uriaşe eforturi, contururile fierăstraielor s-au născut cu o uimitoare repeziciune. O ultimă „probă“ a fost trecută în final cind încercarea instalţiilor hidraulice — foarte complexe şi sensibile — avea să arate dacă s-a muncit bine sau nu. Rezultatul? Toate iaşinile au funcţionat ireproşabil... Oamenii au lăsat diri mină uneltele şi şi-au şters fruntea asudată. Erau mulţumiţi. Performanţa lor constituia neîndoielnic unul dintre cele mai strălucite recorduri din istoria uzinei — un ciclu de fabricaţie de 3 săptămini redus la 8 zile! Un record şi... 80 de recordmani... Dintre ei, alegem ,la întîmplare nume ca cele ale lui Ion Roman, Simion Tara, Nicolae Cerciu, Liviu Popa, Nicolae Bodi, Gheorghe Schwartz, Ioan Schuster, Dumitru Preda, Gheorghe Cruciat. ... Comunistul Ion Roman lucrează la Uzina mecanică Sibiu de 13 ani. In împrejurările relatate, el şi-a făcut „debutul“ in funcţia de şef de echipă. Cum au muncit oamenii dumneavoastră, tovarăşe Roman? — Exemplar. Totul a mers, cum se zice, „ca pe roate“ şi intr-o asemenea situaţie poate conta mai puţin cine conducea echipa. Oricine s-ar fi descurcat la fel. Ca să vă dau o măsură a eforturilor e de ajuns să vă spun că lăsam adeseori lucrul la 2 noaptea, pentru a-l începe iar la 7 dimineaţa. Mai mult decit semnificaţiile multiple ale secvenţei relatate, mi se pare demn de subliniat faptul că ea nu poate fi izolată de contextul mai amplu a eforturilor și succeselor uzinei întregi, că este absorbita in ele cu forma cu care un fluviu își adună apele. Este un mod de a dovedi că istoria unei uzine o scriu zilnic oamenii săi, că etalonul mersului ei înainte ii formează competenţa şi dăruirea lor. Iar istoria Uzinei mecanice Sibiu va număra foarte curind 50 de ani. Ani care au pulsat cu adevărat viguros, sub fluxul înnoirilor spectaculoase, abia sub soarele socialismului. Pe biroul directorului uzinei, inginerul Vasile Vasu, am văzut un grafic riguros întocmit, redînd dinamica principalilor indicatori economici pe o perioadă mai lungă: 1967—1972. An după an, etapă după etapă, săgeţile s-au înălţat semeţe, în unghiuri spectaculoase înspre coordonate superioare. „Pe ele ne măsurăm simbolic drumul parcurs şi prin ele privim in anii care vor urma — ne mărturisea tovarăşul director. Avem oameni de nădejde şi nu ne putem propune decit obiective pe măsură. O uzină semicentenară este după părerea mea o uzină care impune respect nu numai prin istoria sa, dar mai ales prin forţa şi îndrăzneala aspiraţiilor sale, prin ceea ce-şi pregăteşte în viitor". L-am întrebat pe Ion Roman ce îşi doreşte la emoţionanta sărbătoare a uzinei. — Să fiu mulţumit sufleteşte că am dat tot ce se putea da în cei 13 ani în care m-am identificat cu drumul uzinei — a fost răspunsul. Cuvinte responsabile, demne, firești. Astfel de oameni vor sărbători semicentenarul locului lor deluncă cu gmdul și privirile în viitor. Astfel de oameni s-au pătruns de adevărul ca istoria uzinei este istoria lor. D. BUJOR File la istoria unei uzine s Is s î V Is Is Is mm * mm * xsr „ nw „ / m Is Is IV Is Iss S i ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN La recoltat trifoi cu combina „Gloria” în ferma nr. 4 din Șura Mică, a I.A.S. Sibiu ANUL IV nr. 1134 Vineri 15 octombrie 1971 4 pagini 30 bani DIN ACTUALITATEA : COTIDIANĂ • Rubrica de informaţii AZI... AZI.. • • Coloana diverselor • Sport • Carnet cultural pag. a 2-a ! • Dirigintele — factor principal în educarea politico-ideologică a elevilor • Din activitatea consi- liilor populare pag. a 3-a ; • VIAŢA INTERNAŢIONALĂ • Sesiunea O.N.U. • întrevederi ale tovară-i șului Corneliu Mănescu ‘ • Notă externă: Ca pe vremea lui Dickens pag. a 4-a »«Mniiiiinniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiill^ In campania agricolă de toamnă: Tractoarele să lucreze zi şi noapte la arai, la însămînţări! Realizarea in timpul optim a întregului volum de lucrări agricole din actualul sezon impune folosirea mijloacelor mecanice din dotarea secţiilor de mecanizare la întreaga lor capacitate. Astfel, la cooperativa agricolă de producţie din Şaroşu pe Târnave, miercuri, 13 a.c., toate tractoarele din cadrul secţiei de mecanizare se aflau în plină activitate. „Mecanizatorii noştri — ne relata inginerul şef al cooperativei, Petru Aldea — îşi fac în mod conştiincios datoria. Ca dovadă, la noi s-a încheiat semănatul orzului pe întreaga suprafaţă planificată, de 160 ha, iar la griu avem „acoperite" Autotren pentru transportat lichide alimentare, produs de cunoscuta uzină „Automecanica" din Mediaș pînă astăzi 180 ha din 400. Lucrăm din plin cu toate cele 3 semănători, atingînd o viteză zilnică de 30 ha. Avem teren eliberat de culturi pe mai bine de 80 ha. în prezent circa 400 membri cooperatori se află la recoltatul sfeclei de zahăr. în cîteva zile și aceste terenuri vor fi eliberate, urmind să intre tractoarele la arat. Astăzi executăm arături cu 4 tractoare, care pot realiza pe zi o suprafaţă de 12 ha. De mîine vor intra la arat şi alte tractoare. Şi întrucît cu aceste mijloace nu putem acoperi necesarul de teren pentru cele 3 maşini de semănat, am discutat cu mecanizatorii să lucrăm în schimburi prelungite, îi pot aminti aici pe Gheorghe Morar, Friedrich Teutsch, Emil Doda, Mircea Cîmpeanu, Mihail Baier, care ară sau discute la farurile tractoarelor pînă la ora 23. Altfel nu este chip să ţinem pasul, mai ales că timpul este destul de înaintat". Specialistul unităţii are perfectă dreptate, în condiţiile acestei toamne, cind lucrările agricole de sezon sînt mult întîrziate, singura soluţie pentru ca sămînţa să ajungă la timp în pămînt şi recolta — la adăpost, rămine, fără îndoială, folosirea din plin a tuturor forţelor şi mijloacelor existente. Iar la cooperativa agricolă din Şaroşu pe Tîrnave, după cum am văzut, această chestiune se bucură de atenţia cuvenită. S-ar mai putea exemplifica şi prin aceea că şi la grădina de legume era folosit, la recoltatul pătrunjelului, cu foarte bune rezultate, un L-400 cu dislocator, in urma căruia 60 elevi şi 30 cooperatoare adunau şi sortau producţia. Cu totul altfel stau lucrurile la cooperativa agricolă din Ocna Sibiului. Este adevărat că miercuri, cînd am vizitatunitatea, toate cele 14 tractoare se aflau în lucru. Dar nu-i mai puţin adevărat că pînă acum cîteva zile unele tractoare se aflau încă în „tratament" la secţie, fapt ce a făcut să se întîrzie executarea arăturilor şi pregătirea patului, germinativ. „Nu am reuşit să folosim toate maşinile de semănat — ne spunea inginerul şef al unităţii, Gheorghe Tontea — pentru că nu avem teren pregătit. Cu o maşină insămînţăm orzul pe ultimele suprafeţe din cele 150 ha, cit a fost planificat. La griu, în schimb, am realizat abia 110 ha din 500. La pregătirea solului avem 4 tractoare. Pentru mîine vom putea asigura cca 30 ha". Pentru mîine da. Dar pentru poimîine? Ne-am pus această întrebare pentru că, pe lingă faptul că tractoarele şi maşinile existente nu sunt utilizate la capacitatea lor maximă, nu se face nici o repartizare a acestora în funcţie de necesităţile stringente ale lucrărilor de sezon. Cum se poate ca în situaţia în care unitatea nu are executate alături decit pe 42 ha, adică atît cit să acopere intr-o zi de lucru 4 maşini de semănat, nici unul dintre mecani (continuare în pas a III-al P. BADEA Tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU va participa la festivităţile prilejuite de aniversarea statului iranian Joi dimineaţa, a părăsit Capitala, îndreptîndu-se spre Iran, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, împreună cu soţia, Elena Ceauşescu, care, la invitaţia Şahinşahului Iranului, Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr, va participa la festivităţile prilejuite de cea de-a 2 500-a aniversare a creării statului iranian. Preşedintele Consiliului de Stat este însoţit de George Macovescu, prim-adjunct al ministrului afacerilor externe. La plecare, pe aeroportul Băneasa, erau prezenţi tovarăşii: Ion Gheorghe Maurer şi sofia sa, Elena Maurer, Emil Bodnaraş, Manea Mănescu, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Pană, Virgil Trofin, Iiie Verdeţ, Maxim Berghianu, Florian Dănălache, Emil Drăgănescu, Janos Fazekas, Petre Lupu, Dumitru Popa, Dumitru Popescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Ștefan Voitec, Iosif Banc, Petre Blajovici, Miron Constantinescu, Ion Ioniță, Ion Stănescu, Mihai Marinescu, Ion Păran, împreună cu senile, membri ai Consiliului de Stat, miniştri, conducători de instituţii centrale şi organizaţii obşteşti. Erau de faţă Sadegh Sadrieh, ambasadorul Iranului la Bucureşti, membri ai ambasadei Iranului, şefi ai misiunilor diplomatice acreditaţi în ţara noastră. Un mare număr de cetăţeni ai Capitalei, aflaţi pe aeroport, au salutat cu deosebită căldură pe preşedintele Consiliului de Stat, au ovaţionat îndelung, exprimîndu-şi şi cu acest prilej sentimentele de stimă şi respect faţă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Un grup de pionieri a oferit flori. (Agerpres) Lucrările comisiilor permanente ale Marii Adunări Naţionale In ziua de 14 octombrie 1971, la Palatul Marii Adunări Naţionale s-au desfăşurat lucrările comisiilor permanente: economico-financiară, pentru industrie, construcţii şi transporturi, pentru agricultură şi silvicultură, pentru sănătate, muncă şi asigurări sociale, pentru consiliile populare şi administraţia de stat şi ale comisiei juridice. La şedinţa comună prezidată de tovarăşul Aurel Vijoli, membrii comisiilor au ascultat expunerea tovarăşului Maxim Berghianu, preşedintele Comitetului de Stat al Planificării, privitoare la Proiectul de lege pentru adoptarea Planului de Stat de dezvoltare a economiei naţionale pe anii 1971—1975. în aceeaşi zi, în cadrul lucrărilor acestor comisii, care au avut loc sub preşedinţia tovarăşului Alexandru Sencovici, deputaţii au ascultat expunerea făcută de tovarăşul Petre Lupu, ministrul muncii, la Proiectul de lege cu privire la organizarea şi conducerea unităţilor socialiste de stat. La şedinţă au participat reprezentanţi ai conducerilor unor ministere, ai altor organe şi organizaţii centrale de stat şi obşteşti. Comisiile îşi continuă lucrările examinînd secţiunile Planului de stat de dezvoltare a economiei naţionale pe anii 1971—1975, precum şi unele proiecte de legi, de competenţa lor. (Agerpres) Oportunitate evitate-cheia eficacităţii brigăzilor artistice de agitaţie O sală de şedinţe din municipiul Sibiu, în faţa celor cîteva sute de persoane participante la dezbateri, obiect al discuţiei şi al analizei, prezenţă inedită în astfel de ocazii, se află cîteva mari grafice redactate sugestiv şi convingător. Imaginea a fost surprinsă cu puţină vreme în urmă la plenara Consiliului sindical judeţean, consacrată dezbaterii recentelor documente de partid de excepţională importantă, referitoare la îmbunătăţirea muncii politico-ideologice şi cultural educative de masă. Graficele întocmite special cu acest prilej ilustrau cifric eforturile depuse în primele opt luni ale anului de comitetele de sindicat din cîteva întreprinderi ale judeţului, tocmai în direcţia educaţiei politice a salariaţilor lor. Unul dintre acestea era dedicat exclusiv acelei forme a muncii politico-educative de masă, de înaltă eficacitate agitatorică, cu profund caracter partinic, combativ, militant — pe nedrept neglijată în ultimii ani: brigada artistică de agitaţie. Graficul sesiza o situaţie reală din acest sector de activitate, caracterul festivist al celor mai multe brigăzi de agitaţie, existenţa lor în funcţie de concursurile locale sau republicane — sursă de premii şi distincţii —, şi nu ca un reflex direct al realităţii nemijlocite din întreprinderea proprie. Dar să dăm cuvîntul cifrelor: La U.P.A.S. statisticile consemnau o brigadă centrală şi cinci brigăzi de secţii. în ianuarie şi februarie 1971 ele au prezentat, în întreprindere, şase şi, respectiv, opt spectacole. A trecut insă faza de masă a concursului şi din martie pina în mai numărul apariţiilor pe scenă a scăzut la una pe lună, pentru ca apoi brigada să nu mai dea nici un semn de viaţă. La întreprinderea „8 Mai" din Mediaş, lunile „de vîrf" din activitatea celor două brigăzi de secţii au fost tot cele ale concursului. Din iunie, nici aici nu a mai fost prezentat nici un spectacol pînă luna trecută. Iar exemplele s-ar putea înmulţi. în urma dezbaterilor aprinse, din plenara amintită, s-a trecut la o reactivare a „formaţiilor fantomă" si la înfiinţarea unor brigăzi noi. O asemenea măsură, utilă in fondul ei, se poate dovedi însă ineficientă dacă nu va constitui de acum înainte obiectul unor analize periodice. Căci eficacitatea politică a brigăzii artistice de agitaţie constă tocmai în continuitatea activităţii sale, inconsecvenţa cu care abordează toate aspectele critice ce se ivesc in întreprindere. O formaţie care apare la un impuls exterior şi nu îşi trage seva existenţei din entuziasmul membrilor săi, din hotărîrea lor de a oglindi prompt viaţa de fiecare zi a întreprinderii are puţine şanse de a se transforma în acel eficace instrument politic pretins ,cu îndreptăţire în documentele de partid. La fel de adevărat este faptul că o condiţie a viabilităţii brigăzii artistice de agitaţie o constituie ancorarea sa în realităţile concrete ale uzinei,eliminarea tentaţiilor operetistice şi revuistice. Şi din acest punct de vedere, formaţiile de care ne ocupăm mai au multe de făcut. Să ne oprim, de pildă, asupra situaţiei unora dintre cele mai bune, mai active şi mai operative brigăzi din judeţ, cele de la „Independenţa". Chiar şi aici o bună parte din textele prezentate în prima jumătate a anului au plutit in generalităţi, nu au fost axate pe problemele reale ale colectivului de muncă, in timp ce in primul semestru al anului, din totalul de salariaţi ce lucrau in (Continuare în pag. a III-a) RADU ARGHIR Tineri şi virstnici îşi petrec timpul liber frecventînd cursurile Şcolii populare de artă din Sibiu. In fotografie, vă redăm un aspect din clasa de sculptură a prof. Imre Gyenge