Tribuna Sibiului, octombrie 1971 (Anul 4, nr. 1122-1148)

1971-10-15 / nr. 1134

Priorităţi pe agenda de lucru a întreprinderilor as­ea în scurtul răstimp care ne mai desparte de încheierea celui dintii an al actualului cincinal, eforturile colectivelor întreprinderilor şi centralelor industriale sunt îndreptate spre realizarea integrală a sar­cinilor de plan şi pregătirea detaliată a­­startului" producţiei din a­­nul viitor.­­ Legat de această importantă problemă economică — pregătirea pro-­­ ducţiei pentru 1972 — este evident că la această oră se impun cîteva priorităţi pe agenda de lucru a tuturor întreprinderilor, între care 2 cele mai însemnate se dovedesc a fi pregătirea tehnică şi organiza­torică a procesului de fabricaţie, concomitent cu perfectarea contrac-­­ telor de aprovizionare şi desfacere. în sfera acestor priorităţi se în-­­­scrie, şi pregătirea documentaţiilor tehnice şi de execuţie pentru pro­­fe ducţia anului viitor, problemă asupra, căreia ne-am concentrat inves­­tigaţiile întreprinse zilele trecute la uzina sibiană „Independenţa". în­­ cadrul unei mese rotunde au răspuns la întrebările, noastre ing. Mir­ .­cea Florian, şeful serviciului pregătirea fabricaţiei, ing. Günther Gross,­­ şeful serviciului constructor-şef, şi Ion Pop, adjunct al şefului servi- I ciului aprovizionare. I RED.: Fără îndoială, in oricare e­­tapă a pregătirii producţiei pentru anul următor, problema asigurării documentaţiei tehnice necesare este atit de complexă incit nu poate fi „decupată“ din ansamblul celorlalte priorităţi şi analizată separat. Vă pro­punem deci să o urmărim în ansam­blul corelaţiilor şi implicaţiilor sale pe un traseu ce parcuge contracta­rea, pregătirea fabricaţiei, activitatea compartimentelor de concepţie şi a­­provizionarea materială. G. G.: Trebuie să începem prin a recunoaşte că la acest capitol uzina noastră a acţionat cu predilecţie „pe ultima sută de metri“. Motivele au fost dintotdeauna mai mult sau mai puţin obiective. Mai presus de ele rămine constatarea că mult dis­cutatul (şi absolut necesarul) decalaj între lansare şi execuţie rămine cel mai adesea o doleanţă şi nu o reali­­­tat­e. Şî mai ales dintr-o­,producţie pe care ponderea o deţin unicatele, cind mu ai literalmente timpul să te (Continuare in par a III-a) EMIL DAVID (I ! is Is ! ! i * V \ ! is, I s Is S IV *s I I! is, Is! Cunosc pe mulţi din oamenii a­­cestea uzine şi nu cred să mi se fi întîmplat să-i trec vreodată pragul şi să nu aflu o nouă izbîn­­dă înscrisă cel mai adesea in şirul evenimentelor cotidiene, dar de­păşind cu mult graniţele obişnui­tului prin semnificaţiile ei profun­de. Ultima, mi-au povestit-o de curînd muncitorii de la montaj şi o socotesc în multe privinţe defi­nitorie pentru înaltul lor ataşament la istoria de azi şi de mîine a uzi­nei. S-a întîmplat cu o lună în ur­mă... Prin forţa împrejurărilor, u­­zina a primit o comandă de exe­cuţie pentru ex­port — un lot de fierăstraie circu­lare — ce trebu­iau expediate în cel mai scurt­­ timp posibil. Dificultatea vă­dită a sarcinii a fost departe de a-i demobiliza pe oameni. Dimpo­trivă!... Din acel moment, totul a început să func­ţioneze cu o precizie de ceasornic. Un simţ organizatoric desăvîrşit, priceperea şi abnegaţia lucrători­lor s-au împletit pe aceeaşi coor­donată, către acelaşi ţel. S-au for­mat grupe de muncitori conduse de şefi de echipă pentru fiecare subansamblu în parte; din proprie iniţiativă oamenii au pulverizat hotarul celor 8 ore, lucrînd zi şi noapte la maşini. Şi la tempera­tura acestor uriaşe eforturi, con­tururile fierăstraielor s-au născut cu o uimitoare repeziciune. O ul­timă „probă“ a fost trecută în fi­nal cind încercarea insta­lţiilor hi­draulice — foarte complexe şi sen­sibile — avea să arate dacă s-a muncit bine sau nu. Rezultatul? Toate i­aşinile au funcţionat ire­proşabil... Oamenii au lăsat diri mină uneltele şi şi-au şters frun­tea asudată. Erau mulţumiţi. Per­formanţa lor constituia neîndoiel­nic unul dintre cele mai străluci­te recorduri din istoria uzinei — un ciclu de fabricaţie de 3 săptă­­mini redus la 8 zile! Un record şi... 80 de recordmani... Dintre ei, alegem ,la întîmplare nume ca cele ale lui Ion Roman, Simion Tara, Nicolae Cerciu, Liviu Popa, Nico­lae Bodi, Gheorghe Schwartz, Ioan Schuster, Dumitru Preda, Gheor­ghe Cruciat. ... Comunistul Ion Roman lu­crează la Uzina mecanică Sibiu de 13 ani. In împrejurările relatate, el şi-a făcut „debutul“ in funcţia de şef de echipă. Cum au muncit oamenii dumneavoastră, tovarăşe Roman? — Exemplar. Totul a mers, cum se zice, „ca pe roate“ şi intr-o a­­semenea situaţie poate conta mai puţin cine conducea echipa. Ori­cine s-ar fi descurcat la fel. Ca să vă dau o măsură a eforturilor e de ajuns să vă spun că lăsam ade­seori lucrul la 2 noaptea, pentru a-l începe iar la 7 dimineaţa. Mai mult decit semnificaţiile multiple ale secvenţei relatate, mi se pare demn de subliniat faptul că ea nu poate fi izolată de con­textul mai amplu a eforturilor și succeselor uzinei întregi, că este absorbita in ele cu forma cu care un fluviu își adună apele. Este un mod de a dovedi că istoria unei uzine o scriu zilnic oamenii săi, că etalonul mersului ei înainte ii formează competenţa şi dăruirea lor. Iar istoria Uzinei mecanice Sibiu va număra foarte curind 50 de ani. Ani care au pulsat cu­­ adevă­rat viguros, sub fluxul înnoirilor spectaculoase, abia sub soarele so­cialismului. Pe biroul directorului uzinei, in­ginerul Vasile Vasu, am văzut un grafic riguros întocmit, redînd di­namica principalilor indicatori e­­conomici pe o perioadă mai lun­gă: 1967—1972. An după an, etapă după etapă, săgeţile s-au înălţat semeţe, în un­ghiuri spectacu­loase înspre coor­­donate superioare. „Pe ele ne mă­surăm simbolic drumul parcurs şi prin ele privim in anii care vor urma — ne măr­turisea tovarăşul director. Avem oameni de nădej­de şi nu ne pu­tem propune de­cit obiective pe măsură. O uzină semicentenară es­te după părerea mea o uzină care impune respect nu numai prin is­toria sa, dar mai ales prin forţa şi îndrăzneala aspiraţiilor sale, prin ceea ce-şi pregăteşte în vii­tor". L-am întrebat pe Ion Roman ce îşi doreşte la emoţionanta sărbă­toare a uzinei. — Să fiu mulţumit sufleteşte că am dat tot ce se putea da în cei 13 ani în care m-am identificat cu drumul uzinei — a fost răspunsul. Cuvinte responsabile, demne, fi­rești. Astfel de oameni vor sărbă­tori semicentenarul locului lor de­­luncă cu g­mdul și privirile în viitor. Astfel de oameni s-au pă­truns de adevărul ca istoria uzinei este istoria lor. D. BUJOR File la istoria unei uzine s Is s î V Is Is Is mm * mm * xsr „ nw „ / m Is Is IV Is Iss S i ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN La recoltat trifoi cu combina „Gloria” în ferma nr. 4 din Șura Mică, a I.A.S. Sibiu ANUL IV nr. 1134 Vineri 15 octombrie 1971 4 pagini 30 bani DIN ACTUALITATEA : COTIDIANĂ • Rubrica de informaţii­­ AZI... AZI.. • • Coloana diverselor • Sport • Carnet cultural pag. a 2-a !­­ • Dirigintele — factor­­ principal în educarea­­ politico-ideologică a elevilor • Din activitatea consi-­­ liilor populare pag. a 3-a ; • VIAŢA INTERNAŢIONALĂ­­ • Sesiunea O.N.U. • întrevederi ale tovară-i șului Corneliu Mănescu ‘ • Notă externă: Ca pe vremea lui Dickens pag. a 4-a »«Mniiiiinniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiill^ In campania agricolă de toamnă: Tractoarele să lucreze zi şi noapte la arai, la însămînţări! Realizarea in timpul optim a în­tregului volum de lucrări agricole din actualul sezon impune folosirea mijloacelor mecanice din dotarea secţiilor de mecanizare la întreaga lor capacitate. Astfel, la cooperati­va agricolă de producţie din Şaroşu pe Târnave, miercuri, 13­­ a.c., toa­te tractoarele din cadrul secţiei de mecanizare se aflau în plină acti­vitate. „Mecanizatorii noştri — ne relata inginerul şef al cooperativei, Petru Aldea — îşi fac în mod con­ştiincios datoria.­ Ca dovadă, la noi s-a încheiat semănatul orzului pe întreaga suprafaţă planificată, de 160 ha, iar la griu avem „acoperite" Autotren pentru transportat lichi­de alimentare, produs de cunos­cuta uzină „Automecanica" din Mediaș pînă astăzi 180 ha din 400. Lucrăm din plin cu toate cele 3 semănători, atingînd o viteză zilnică de 30 ha. Avem teren eliberat de cul­turi pe mai bine de 80 ha. în pre­zent circa 400 membri cooperatori se află la recoltatul sfeclei de za­hăr. în cîteva zile și aceste terenuri vor fi eliberate, urmind să intre tractoarele la arat. Astăzi executăm arături cu 4 tractoare, care pot rea­liza pe zi o suprafaţă de 12 ha. De mîine vor intra la arat şi alte trac­toare. Şi întrucît cu aceste mijloa­ce nu putem acoperi necesarul de teren pentru cele 3 maşini de semă­nat, am discutat cu mecanizatorii să lucrăm în schimburi prelungite, îi pot aminti aici pe Gheorghe Morar, Friedrich Teutsch, Emil Doda, Mir­­cea Cîmpeanu, Mihail Baier, care ară sau discute la farurile tractoa­relor pînă la ora 23. Altfel nu este chip să ţinem pasul, mai ales că timpul este destul de înaintat". Specialistul unităţii are perfectă dreptate, în condiţiile acestei toam­ne,­ cind lucrările agricole de sezon sînt mult întîrziate, singura soluţie pentru ca sămînţa să ajungă la timp în pămînt şi recolta — la adăpost, rămine, fără îndoială, folosirea din plin a tuturor forţelor şi mijloacelor existente. Iar la cooperativa agrico­lă din Şaroşu pe Tîrnave, după cum am văzut, această chestiune se bucu­ră de atenţia cuvenită. S-ar mai pu­tea exemplifica şi prin aceea că şi la grădina de legume era folosit, la recoltatul pătrunjelului, cu foarte bune rezultate, un L-400 cu dislo­cator, in urma căruia 60 elevi şi 30 cooperatoare adunau şi sortau pro­ducţia. Cu totul altfel stau lucrurile la cooperativa agricolă din Ocna Si­biului. Este adevărat că miercuri, cînd am vizitat­­unitatea, toate cele 14 tractoare se aflau în lucru. Dar nu-i mai puţin adevărat că pînă a­­cum cîteva zile unele tractoare se aflau încă în „tratament" la secţie, fapt ce a făcut să se întîrzie execu­tarea arăturilor şi pregătirea patu­lui, germinativ. „Nu am reuşit să fo­losim toate maşinile de semănat — ne spunea inginerul şef al unităţii, Gheorghe Tontea — pentru că nu avem teren pregătit. Cu o maşină insămînţăm orzul pe ultimele supra­feţe din cele 150 ha, cit a fost pla­nificat. La griu, în schimb, am rea­lizat abia 110 ha din 500. La pregă­tirea solului avem 4 tractoare. Pen­tru mîine vom putea asigura cca 30 ha". Pentru mîine da. Dar pentru poimîine? Ne-am pus această între­bare pentru că, pe lingă faptul că tractoarele şi maşinile existente nu sunt utilizate la capacitatea lor ma­ximă, nu se face nici o repartizare a acestora în funcţie de necesităţile stringente ale lucrărilor de sezon. Cum se poate ca în situaţia în care unitatea nu are executate alături decit pe 42 ha, adică atît cit să a­­copere intr-o zi de lucru 4 maşini de semănat, nici unul dintre mecani­ (continuare în pas a III-al P. BADEA Tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU va participa la festivităţile prilejuite de aniversarea statului iranian Joi dimineaţa, a părăsit Capitala, îndreptîndu-se spre Iran, preşedinte­le Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, împreună cu soţia, Elena Ceauşescu, care, la invitaţia Şahin­­şahului Iranului, Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr, va participa la festivităţile prilejuite de cea de-a 2 500-a aniversare a creării statului iranian. Preşedintele Consiliului de Stat este însoţit de George Macovescu, prim-adjunct al ministrului afaceri­lor externe. La plecare, pe aeroportul Băneasa, erau prezenţi tovarăşii: Ion Gheor­­ghe Maurer şi sofia sa, Elena Mau­rer, Emil Bodnaraş, Manea Mănescu, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Pa­nă, Virgil Trofin, Iiie Verdeţ, Maxim Berghianu, Florian Dănălache, Emil Drăgănescu, Janos Fazekas, Petre Lupu, Dumitru Popa, Dumitru Po­pescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoi­ca, Ștefan Voitec, Iosif Banc, Petre Blajovici, Miron Constantinescu, Ion Ioniță, Ion Stănescu, Mihai Marines­­cu, Ion Păran, împreună cu senile, membri ai Consiliului de Stat, mi­niştri, conducători de instituţii cen­trale şi organizaţii obşteşti. Erau de faţă Sadegh Sadrieh, am­basadorul Iranului la Bucureşti, mem­bri ai ambasadei Iranului, şefi ai mi­siunilor diplomatice acreditaţi în ţa­ra noastră. Un mare număr de cetăţeni ai Ca­pitalei, aflaţi pe aeroport, au salu­tat cu deosebită căldură pe preşedin­tele Consiliului de Stat, au ovaţionat îndelung, exprimîndu-şi şi cu acest prilej sentimentele de stimă şi res­pect faţă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Un grup de pionieri a oferit flori. (Agerpres) Lucrările comisiilor permanente ale Marii Adunări Naţionale In ziua de 14 octombrie 1971, la Palatul Marii Adunări Naţionale s-au desfăşurat lucrările comisiilor per­manente: economico-financiară, pen­tru industrie, construcţii şi transpor­turi, pentru agricultură şi silvicultu­ră, pentru sănătate, muncă şi asigu­rări sociale, pentru consiliile popu­lare şi administraţia de stat şi ale comisiei juridice. La şedinţa comună prezidată de tovarăşul Aurel Vijoli, membrii co­misiilor au ascultat expunerea tova­răşului Maxim Berghianu, preşedin­tele Comitetului de Stat al Planifi­cării, privitoare la Proiectul de le­ge pentru adoptarea Planului de Stat de dezvoltare a economiei naţionale pe anii 1971—1975. în aceeaşi zi, în cadrul lucrărilor acestor comisii, care au avut loc sub preşedinţia tovarăşului Alexandru Sencovici, deputaţii au ascultat ex­punerea făcută de tovarăşul Petre Lupu, ministrul muncii, la Proiectul de lege cu privire la organizarea şi conducerea unităţilor socialiste de stat. La şedinţă au participat reprezen­tanţi ai conducerilor unor ministere, ai altor organe şi organizaţii centra­le de stat şi obşteşti. Comisiile îşi continuă lucrările exa­­minînd secţiunile Planului de stat de dezvoltare a economiei naţionale pe anii 1971—1975, precum şi unele pro­­iecte de legi, de competenţa lor. (Agerpres) Oportunitate e­vitate-cheia eficacităţii brigăzilor artistice de agitaţie O sală de şedinţe din municipiul Sibiu, în faţa celor cîteva sute de persoane participante la dezbateri, obiect al discuţiei şi al analizei, pre­zenţă inedită în astfel de ocazii, se află cîteva mari grafice redactate sugestiv şi convingător. Imaginea a fost surprinsă cu puţină vreme în urmă la plenara Consiliului sindical judeţean, consacrată dezbaterii re­centelor documente de partid de ex­cepţională importantă, referitoare la îmbunătăţirea muncii politico-ideolo­­gice şi cultural educative de masă. Graficele întocmite special cu acest prilej ilustrau cifric eforturile de­puse în primele opt luni ale anului de comitetele de sindicat din cîteva întreprinderi ale judeţului, tocmai în direcţia educaţiei politice a salaria­ţilor lor. Unul dintre acestea era dedicat ex­clusiv acelei forme a muncii politi­co-educative de masă, de înaltă e­­ficacitate agitatorică, cu profund ca­racter partinic, combativ, militant — pe nedrept neglijată în ultimii ani: brigada artistică de agitaţie. Graficul sesiza o situaţie reală din acest sec­tor de activitate, caracterul festivist al celor mai multe brigăzi de agita­ţie, existenţa lor în funcţie de con­cursurile locale sau republicane — sursă de premii şi distincţii —, şi nu ca un reflex direct al realităţii nemijlocite din întreprinderea pro­prie. Dar să dăm cuvîntul cifrelor: La U.P.A.S. statisticile consemnau o brigadă centrală şi cinci brigăzi de secţii. în ianuarie şi februarie 1971 ele au prezentat, în întreprin­dere, şase şi, respectiv, opt specta­cole. A trecut insă faza de masă a concursului şi din martie pina în mai numărul apariţiilor pe scenă a scăzut la una pe lună, pentru ca a­­poi brigada să nu mai dea nici un semn de viaţă. La întreprinderea „8 Mai" din Mediaş, lunile „de vîrf" din activitatea celor două brigăzi de secţii au fost tot cele ale con­cursului. Din iunie, nici aici nu a mai fost prezentat nici un spectacol pînă luna trecută. Iar exemplele s-ar putea înmulţi. în urma dezbaterilor aprinse, din plenara amintită, s-a trecut la o re­activare a „formaţiilor fantomă" si la înfiinţarea unor brigăzi noi. O asemenea măsură, utilă in fondul ei, se poate dovedi însă ineficientă da­că nu va constitui de acum înainte obiectul unor analize periodice. Căci eficacitatea politică a brigăzii artis­tice de agitaţie constă tocmai în con­tinuitatea activităţii sale, in­consec­venţa cu care abordează toate as­pectele critice ce se ivesc in între­prindere. O formaţie care apare la un impuls exterior şi nu îşi trage seva existenţei din entuziasmul mem­brilor săi, din hotărîrea lor de a oglindi prompt viaţa de fiecare zi a întreprinderii are puţine şanse de a se transforma în acel eficace in­strument politic pretins ,cu îndreptă­ţire în documentele de partid. La fel de adevărat este faptul că o condiţie a viabilităţii brigăzii ar­tistice de agitaţie o constituie anco­rarea sa în realităţile concrete ale uzinei,­­eliminarea tentaţiilor opere­­tistice şi revuistice. Şi din acest punct de vedere, formaţiile de care ne ocupăm mai au multe de făcut. Să ne oprim, de pildă, asupra situa­ţiei unora dintre cele mai bune, mai active şi mai operative brigăzi din judeţ,­­ cele de la „Independenţa". C­hiar şi aici o bună parte d­in tex­tele prezentate în prima jumătate a anului au plutit in generalităţi, nu au fost axate pe problemele reale ale colectivului de muncă, in timp ce in primul semestru al anului, din totalul de salariaţi ce lucrau in (Continuare în pag. a III-a) RADU ARGHIR Tineri şi virstnici îşi petrec timpul liber frecventînd cursurile Şcolii populare de artă din Sibiu. In fotografie, vă redăm un aspect din clasa de sculptură a prof. Imre Gyenge

Next