Tribuna Sibiului, octombrie 1971 (Anul 4, nr. 1122-1148)

1971-10-24 / nr. 1142

înaintarea ţării noastre pe drumul fău­ririi societăţii socialiste multilateral dez­voltate, transformările profunde care au loc în baza tehnico-materială, în întrea­ga viaţă economică şi socială, impun îmbunătăţirea continuă a formelor şi metodelor de conducere şi organizare a economiei, pentru ca ele să contribuie din plin la utilizarea superioară a re­surselor materiale şi umane, la punerea în valoare a avantajelor noii orînduiri, îndeplinindu-şi rolul de forţă politică conducătoare a societăţii, consfinţit în Constituţia ţării, Partidul Comunist Ro­mân a iniţiat şi pus în aplicare un amplu program de măsuri pentru îmbu­nătăţirea organizării întregii societăţi, pentru perfecţionarea raporturilor sociale şi promovarea consecventă a principiilor echităţii socialiste, pentru adîncirea de­mocraţiei şi crearea unui cadru organi­zatoric care să asigure participarea ne­mijlocită a clasei muncitoare, a tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de na­ţionalitate, la elaborarea şi înfăptuirea politicii de dezvoltare a societăţii so­cialiste. Acest program, care îmbrăţişea­ză toate sferele vieţii economice şi so­ciale — industria, agricultura, construc­ţiile, circulaţia mărfurilor, cercetarea ştiinţifică, învăţămîntul, cultura şi ocro­tirea sănătăţii, administraţia de stat — asigură ridicarea pe un plan superior a întregului proces de edificare a orîndu­­irii socialiste în România. O deosebită însemnătate a avut per­fecţionarea conducerii şi organizării e­­conomiei pe baza centralismului demo­cratic, principiu organizatoric funda­mental al statului nostru socialist,­ care îmbină armonios conducerea unitară­­ şi coordonarea pe baza de plan a activită­ţii economico-sociale cu acordarea de largi atribuţii unităţilor economice, instituţiilor cultural-ştiinţifice, organelor locale. Delimitarea mai bună a locului şi ro­lului întreprinderii în sistemul de orga­nizare a economiei, constituirea centra­lelor industriale şi a altor unităţi simi­lare, înfăptuirea­ principiilor muncii şi a conducerii colective în toate domeniile, au creat condiţii pentru îmbunătăţirea calitativă a activităţii economico-so­­ciale. întreprinderea, ca unitate de bază a economiei, are rolul de a administra cu eficienţă maximă mijloacele de care dispune, de a asigura îndeplinirea­ rit­mică şi integrală a sarcinilor planificate, folosirea completă a capacităţilor pro­ductive, modernizarea proceselor tehno­logice, creşterea productivităţii­­ muncii, reducerea continuă a cheltuielilor de producţie şi ridicarea calităţii produ­selor. Centralele industriale, ca mari unităţi economice care reunesc — în raport cu specificul proceselor tehnologice, rela­ţiile de cooperare, amplasarea geografi­că şi alţi factori economici — între­prinderi cu profil apropiat sau din ra­muri conexe, dispun de posibilităţi spo­rite pentru organizarea raţională a pro­ducţiei, promovarea progresului tehnico­­ştiinţific şi creşterea rentabilităţii pro­ducţiei. Ele au sarcina de a dezvolta specializarea şi cooperarea între unită­ţile componente, de a realiza în mod centralizat unele activităţi din domeniul cercetării, proiectării, pregătirii şi execu­tării investiţiilor, al aprovizionării tehnico­­materiale şi desfacerii, de a acorda între­prinderilor sprijinul şi asistenţa tehnico­­organizatorică necesară, în dubla lor calitate de producători şi proprietari, oamenii muncii poartă răpunderea în faţa societăţii pentru mo­dul cum sunt utilizate fondurile mate­riale şi financiare încredinţate, avînd îndatorirea de a se preocupa neîncetat de asigurarea bunului mers al uni­tăţii în care lucrează. Prin însuşi conţinutul ei proprietatea socialistă impune integrarea organică a maselor în activitatea de­ organizare şi conducere a producţiei, întărirea disci­plinei şi responsabilităţii sociale­ a fiecă­rui cetăţean, participarea directă a celor ce muncesc la luarea deciziilor privind dezvoltarea economică și socială, exerci­tarea unui control exigent de către oa­menii muncii asupra modului cum se aduc la îndeplinire sarcinile de partid şi de stat. Constituirea organelor de conducere colectivă în unităţile socialiste de stat, instituţional­izarea adunărilor generale ale oamenilor muncii, au ridicat la un nivel mai înalt munca de conducere, au contribuit la adîncirea democraţiei so­cialiste, la creşterea rolului maselor popu­lare în viaţa economică a ţării, în gos­podărirea avuţiei naţionale. Pentru a asigura perfecţionarea în continuare a relaţiilor de producţie în procesul făuririi societăţii socialiste mul­tilateral dezvoltate, pentru a concretiza prevederile constituţionale cu privire la exercitarea de către popor a dreptului de a administra proprietatea socialistă de stat, stabilind unitar răspunderile or­ganelor de conducere colectivă din uni­tăţile socialiste de stat, atribuțiile şi ro­lul adunărilor generale ale oamenilor muncii. Marea Adunare Naţională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege ART. 5. — întreprinderile subordo­nate ministerelor, celorlalte organe cen­trale ale administraţiei de stat şi consi­liilor populare au relaţii bugetare direc­te. întreprinderile din cadrul centrale­lor realizează relaţiile bugetare prin in­termediul centralei din care fac parte; ele efectuează direct vărsămintele repre­­zentînd impozitul pe circulația măr­furilor și alte venituri cuvenite bugetului de stat. ART. 6. — Beneficiile aprobate prin planul financiar al întreprinderilor se re­partizează, potrivit legii, pentru: nevoi financiare privind producţia şi inves­tiţiile; vărsămile la bugetul de stat sau la dispoziţia centralei, în funcţie de subordonarea întreprinderii; constituirea fondului de premiere, precum şi a fondu­rilor pentru alte destinaţii legale. Beneficiile obţinute peste plan, rămase după acoperirea nevoilor financiare proprii, potrivit legii, se repartizează în funcție de subordonarea întreprinderilor, la bugetul de stat sau la centrală. ART. 7. — întreprinderea constituie la dispoziția sa în condițiile legii ur­mătoarele fonduri: — fondul pentru efectuarea de mo­dernizări, îmbunătăţiri ale tehnolo­giei producţiei, precum şi pentru lucrări de reparaţii capitale, în afara celor pla­nificate a se executa din cheltuielile de producţie sau circulaţie, în limita unei cote de pînă la 25 la sută din amorti­zarea aferentă fondurilor fixe utilizate după expirarea duratei de serviciu nor­mate; — fondul pentru tehnica nouă; — fondul de premiere pentru acor­darea de premii anuale, premii pentru economii de materii prime, materiale şi forţă de muncă, pentru depăşirea sarci­nilor de export şi reducerea importu­rilor, precum şi premii pentru realizări deosebite în cursul anului; — fondul pentru efectuarea unor lu­crări de investiţii sociale: locuinţe, cre­­şe, cămine, cantine, dispensare, baze sportive şi altele similare, din beneficiile peste plan ale anului anterior, în cadrul cotelor stabilite prin planurile anuale; pentru întreprinderile din cadrul centra­lelor fondul se constituie la nivelul cen­tralei; — fondul pentru protecția muncii; — alte fonduri prevăzute de dispozi­țiile legale. ART. 8. — întreprinderea beneficia­ză de fonduri repartizate de organul că­ruia îi este subordonată, din cele ce se constituie centralizat la nivelul aces­tuia. ATRIBUȚII ART. 9. — In domeniul planificării și controlului îndeplinirii sarcinilor de plan, întreprinderea are următoarele a­­­tribuții principale, purtînd răspunderea pentru îndeplinirea lor: a) elaborează planul cincinal şi pla­nurile anuale, pentru întreaga sa acti­vitate, asigurînd folosirea maximă a tuturor capacităţilor de producţie şi a celorlalte resurse pe care le are la dis­poziţie, ţinînd seama de posibilităţile de asigurare a materiilor prime şi materia­lelor necesare, precum şi de desfacerea produselor realizate atît pe piaţa internă cît şi la export; planul astfel elaborat se corelează cu prevederile planului de stat de dezvoltare a ramurilor şi a eco­nomiei naţionale în ansamblul său, de către organul ierarhic superior, aprobîn­­du-se de conducerea colectivă a acestuia; elaborează studii de prognoză privind dezvoltarea în perspectivă; b) asigură relaţii de cooperare cu alte unităţi socialiste; c) urmăreşte îndeplinirea ritmică şi integrală a planului şi raportează pe­riodic organului căruia îi este subordo­nată asupra realizării acestuia; d) organizează evidenţa capacităţilor de producţie, analizează modul lor de folosire ■ şi ia măsuri pentru creşterea gradului de utilizare a acestora. ART. 10. — în domeniul cercetării­­dezvoltării, întreprinderea are următoa­rele atribuții principale, purtînd răspun­derea pentru îndeplinirea lor: A. Cercetare și proiectare a) elaborează planul propriu de cer­cetare și proiectare, precum și planul tehnic; face propuneri pentru temele de cercetare care să fie cuprinse în planul de stat; b) elaborează studii, cercetări, docu­mentaţii şi proiecte pentru dezvoltarea produselor, dezvoltarea şi modernizarea utilajelor, reutilări, extinderi de capa­cităţi de producţie, perfecţionarea pro­ceselor tehnologice, introducerea de me­tode şi procedee noi, introducerea în fabricaţie a unor materiale noi, înlo­cuirea de materiale deficitare, ia măsuri pentru aplicarea acestora; c) aplici in producţie şi urmăreşte rezultatul valorificării studiilor şi cer­cetărilor ştiinţifice proprii şi a celor pri­mite de la organul ierarhic superior; d) organizează laboratorul de cerce­tare uzinală şi colaborează ai unităţi de cercetare şi cu instituţii de învăţămim superior pentru realizarea temelor pro­prii de cercetare; e) organizează activitatea de invenţii­­inovaţii, asigură înregistrarea şi protecţia soluţiilor tehnice brevetabile realizate în cadrul unităţii; elaborează proiecte de standarde, norme interne, prospecte şi instrucţiuni de folosire pentru produ­sele care intră în nomenclatura sa; f) asigură informarea, documentarea şi propaganda tehnică ştiinţifică. B. Investiţii şi construcţii a) elaborează planul de investiţii şi de finanţare şi creditare a acestora; b) asigură în termen documentaţiile tehnico-economice necesare pentru reali­zarea investiţiilor; c) stabileşte indicatorii tehnico-econo­­mici pentru investiţii, în limita compe­tenţelor acordate; a) încheie contracte de antrepriză pen­tru executarea lucrărilor de investiţii; asigură pentru lucrările la care între­prinderea este beneficiar amplasamen­tele şi deschiderea finanţării, în vederea începerii la termen a lucrărilor şi pen­tru desfăşurarea acestora conform gra­ficelor; organizează executarea de lu­crări în regie proprie; e) încheie contracte şi întocmeşte, în colaborare cu furnizorii, grafice pentru livrarea utilajelor, corelate cu graficele de eşalonare a investiţiilor şi cu terme­nele de punere în funcţiune a capacită­­loi; urmăreşte respectarea termenelor de livrare; f) urmăreşte realizarea resurselor pro­prii destinate finanţării investiţiilor; g) urmăreşte realizarea obiectivelor de investiţii şi răspunde de punerea în funcţiune la termen a noilor capacităţi şi de realizarea integrală a indicatorilor tehnico-economici aprobaţi; organizează şi aprobă recepţia lucrărilor de investi­ţii, ai căror indicatori tehnico-economici intră în competenţa sa de aprobare. C. Organizarea producţiei şi a muncii a) asigură organizarea pe baze ştiin­ţifice a activităţii de conducere, ia măsuri pentru introducerea metodelor moderne în acest domeniu, în care scop efectuează studii privind perfecţionarea structurii organizatorice, raţionalizarea sistemului informaţional şi introducerea treptată a metodelor moderne de calcul, elaborarea şi, perfecţionarea regulamen­telor de organizare şi funcţionare; b) ia măsuri pentru organizarea ştiin­ţifică a producţiei, elaborează studii privind organizarea proceselor de pro­ducţie, a activităţilor auxiliare, perfec­ţionarea metodelor de fabricaţie şi asi­gură extinderea şi generalizarea acestora; c) asigură îmbunătăţirea continuă a or­ganizării şi normării muncii şi elaborează normative şi norme unificate specifice do­meniului său de activitate; d) elaborează planul de normare a muncii şi ia măsuri pentru îndeplinirea lui, asigurînd aplicarea normelor funda­mentate ştiinţific la toate activităţile şi categoriile de personal şi stabileşte măsuri pentru ridicarea nivelului calitativ al aces­tora; e) stabileşte programul de măsuri pen­tru îndeplinirea sarcinii planificate de creştere a productivităţii muncii şi asigură aplicarea acestuia în scopul utilizării efi­ciente a resurselor de care dispune. ART. 11. — în domeniul producţiei, întreprinderea are următoarele atribuţii principale, purtînd răspunderea pentru în­deplinirea lor; a) organizează şi răspunde de îndepli­nirea planului de producţie în condiţii de eficienţă ridicată, prin folosirea completă a capacităţilor de producţie, utilizarea raţională a forţei de muncă, timpului de lucru şi a valorilor materiale; b) elaborează documentaţia de pregă­tire tehnică a producţiei; elaborează nor­me de consum pentru materii prime, ma­teriale, combustibili şi energie, încadrîndu­­se în normele obligatorii stabilite pe eco­nomie; asigură aplicarea unor metode mo­derne de pregătire-programare-lansare şi urmărire a producţiei; c) asigură realizarea ritmică a produc­ţiei; d) stabileşte lucrările de mică mecani­zare, asigură documentaţiile şi realizarea lor; e) stabileşte măsuri pentru realizarea de produse de calitate superioară, organizează controlul tehnic al calităţii pe faze de fabricaţie, asigură documentaţii tehnice pentru realizarea de produse noi şi mo­dernizarea celor existente; f) asigură reducerea consumurilor speci­fice, optimizarea stocurilor de valori ma­teriale, reducerea cheltuielilor neeconomi­­coase din activitatea proprie şi creşterea rentabilităţii produselor; g) asigură funcţionarea, folosirea ra­ţională, întreţinerea repararea şi moder­nizarea mijloacelor de producţie; h) asigură alimentarea cu energie, apă şi aburi, pentru necesităţile întreprinde­rii şi ia măsuri pentru folosirea raţio­nală a instalaţiilor termoenergetice şi utilizarea eficientă a combustibilului şi energiei; i) asigură aplicarea normelor de pro­tecţie şi igiena muncii în vederea pre­venirii accidentelor de muncă şi a îm­bolnăvirilor profesionale, a normelor de pază contra incendiilor, precum şi măsu­rile suplimentare necesare în raport cu condiţiile specifice din unitate; întoc­meşte programul lucrărilor de protecţia muncii şi asigură îndeplinirea lui; asi­gură aplicarea măsurilor pentru preve­nirea şi combaterea poluării mediului în­conjurător. ART. 12. — In domeniul comercial, întreprinderea are următoarele atribuții principale, purtînd răspunderea pentru ■îndeplinirea lor: A. Aprovizionare tehnică­ materială a) elaborează necesarul produselor de aprovizionat și încheie contracte econo­mice de lungă durată, anuale sau pe perioade mai scurte, urmăreşte şi răs­punde de realizarea lor; ia măsuri pen­tru respectarea normelor de consum a­­probate; b) răspunde de aprovizionarea cu ma­terii prime, materiale, combustibil şi e­­nergie în scopul asigurării unei realizări ritmice a producţiei; c) propune organului căruia îi este subordonată fondurile valutare necesare importurilor și elaborează fișele tehnice pentru importul departamental; d) elaborează propuneri de norme de stoc pentru materii prime, materiale, combustibil; ia măsuri pentru preîntâm­pinarea formării de stocuri supranorma­­tive; c) efectuează recepţia şi asigură depo­zitarea, conservarea şi transportul mate­riilor prime, materialelor, semifabricatelor şi produselor.­ ­ Desfacere a) participă la prospectarea pieţei in vederea cunoaşterii necesităţilor de con­sum pentru produsele din profilul său de activitate; b) încheie contracte economice di­ntingă durată, anuale sau pe perioade mai scurte pentru desfacerea produselor sale și asigură portofoliul de comenzi nece­sar; realizează sarcinile de export date de centrală sau minister, după caz; c) asigură reclama şi prezentarea pro­duselor, elaborează şi difuzează cataloa­ge comerciale; d) exercită atribuţiile ce-i revin — potrivit legii — în calitate de coordo­nator de balanţe; e) participă la expoziţii, demonstraţii practice şi tîrguri în ţară şi în străină­tate pentru produsele pe care le reali­­zează; f) organizează urmărirea în exploata­re a instalaţiilor şi a utilajelor, pre­­cum şi activitatea de „service“ potrivit clauzelor contractuale; g) asigură rezolvarea reclamaţiilor re­feritoare la calitatea şi cantitatea pro­ducţiei, ambalaje, termene de livrare sau alte condiții prevăzute în contrac­tele economice interne și externe. ART. 13. — în domeniul financiar­­contabil, întreprinderea are următoarele atribuții principale, purtînd răspunderea pentru îndeplinirea lor: _ _ _ a­ elaborează planul financiar cinci­nal și planurile financiare anuale, pe baza analizelor și studiilor proprii, pre­cum și a orientărilor primite de la orga­nul căruia îi este subordonată; după aprobare, asigură îndeplinirea planului financiar; . . b) asigură efectuarea la termen și in cuantumul stabilit a vărsămintelor cu­venite bugetului de stat sau organului ierarhic superior, după caz; c) elaborează propuneri pentru pro­iectele planului de credite și de casă; pentru nevoi suplimentare poate solicita credite la unitatea bancară la care are cont;­­ d) efectuează studii și analize cu pri­vire la eficienţa fondurilor de produc­ţie, evoluţia acumulărilor băneşti, a structurii cheltuielilor materiale, a stocu­rilor de valori materiale şi a altor in­dicatori financiari; e) face inventarierea bunurilor patri­moniale şi finind seama de­ cele con­statate ia măsurile corespunzătoare po­trivit legii; . . . f) organizează și exercita controlul financiar preventiv și controlul gestio­nar de fond asupra gospodăririi mijloa­­celor materiale şi bănești; g) stabilește, cu acordul beneficiaru­lui, prețuri şi tarife la produsele și ser­viciile din competenţa întreprinderii, precum şi adaosuri sau bonificaţii în condiţiile legii; b) stabileşte normativul mijloacelor circulante şi ia măsuri pentru accelera­rea vitezei de rotaţie a acestora; urmă­reşte situaţia stocurilor de valori mate­riale şi ia măsuri pentru încadrarea în normativul total al mijloacelor circu­lante; i) organizează /i conduce contabilita­tea; întocmeşte bilanţul contabil şi si­tuaţia principalilor indicatori economico­­financiari; j) stabileşte, potrivit legii, trecerea pe seama cheltuielilor de producţie a lipsuri­lor de valori materiale constatate la in­ventariere peste normele legale, în cazu­rile în care acestea nu se datoresc culpei cuiva, precum şi scăderea din contabilitate a oricăror alte pagube. Art. 14. — în domeniul activităţilor de personal, întreprinderea are următoa­rele atribuții prinrmale, purtînd răs­­put-4-r^* pentru îndeplinirea lor: a3 organize*-* orientare* profesională selecționarea, încadrarea si promovarea personalului potrivit cerințelor stabilite pentru fiecare loc de munca; asigură evidența cadrelor; ia măsuri pentru apîi­■ -"•-fit——.­­­­.................... , (Scmtisitate îa pag. a iî-aj f Jg , CU PRIVIRE LA ORGANIZAREA ȘI CONDUCEREA UNITĂȚILOR SOCIALISTE DE STAT CAPITOLUL I Organizarea şi funcţionarea întreprinderilor ART. T. —- întreprinderea de stat este unitatea de bază în care se­ desfă­şoară activitatea economico-socială şi în care oamenii muncii îşi exercită direct prerogativele ce decurg din dubla lor calitate de proprietari şi producători ai bunurilor materiale. Fiecare om al mun­cii, încadrîndu-se în colectivul unei în­treprinderi socialiste de stat, devine par­­ticipant la administrarea patrimoniului încredințat acesteia, cu drepturile și obli­­gațiile prevăzute în lege, se angajează fața de colectivul unităţii respective, faţă de societate, să depună toate efor­turile pentru a asigura utilizarea eficien­­tă şi dezvoltarea continuă a avutului obştesc, să-şi pună întreaga capacitate şi putere a creaţiei în slujba intereselor generale, să participe din plin la activi­tatea economică şi socială din unitate, întreprinderea are ca obiect de ac­tivitate, în funcţie de specific, produ­cerea de bunuri, executarea­­ de lucrări, prestarea de servicii, aprovizionarea şi desfacerea produselor. Organizarea activităţii economice se întemeiază pe principiul centralismului democratic, care îmbină în mod organic conducerea unitară a economiei cu auto­nomia funcţională a fiecărei unităţi. în­treprinderea îşi desfăşoară activitatea potrivit legilor în vigoare şi în­­cadrul planului de stat, avînd totodată largi atribuţii în domeniul planificării, cer­cetării şi proiectării, investiţiilor, apro­vizionării şi desfacerii produselor,­­ pregătirea personalului, în organizarea producţiei şi a muncii. întreprinderea este unitatea economică cu autonomie în gospodărirea fondurilor în scopul folo­sirii întregului potenţial economici răs­­p­unde faţă de organul căruia îi este subordonată de îndeplinirea planului şi a indicatorilor tehnici, economici şi fi­nanciari. ART. 2. — întreprinderile se organi­zează şi funcţionează pe principiul ges­tiunii economice. întreprinderile au per­sonalitate juridică pe care o dobîndesc de la data înregistrării lor la Ministe­rul Finanţelor sau, în cazul celor de sub­ordonare locală, la organele financiare judeţene şi al municipiului Bucureşti. întreprinderile au plan propriu, cores­punzător activităţii pe care o desfă­şoară, parte integrantă a planului de stat, încheie bilanţ, au cont la bancă, beneficiază de credite bancare, au relaţii economice, financiare şi juridice cu alte unităţi. ART. 3. — întreprinderile sunt subor­donate direct ministerelor, altor organe centrale ale administraţiei de stat,­ consi­liilor populare sau centralelor, potrivit ac­tului lor de înfiinţare. Prin actul de în­fiinţare a întreprinderii se stabilesc o­­biectul activităţii, denumirea şi sediul. întreprinderile de interes republican se înfiinţează prin hotărîri ale Consiliului de Miniştri; întreprinderile de interes lo­cal se înfiinţează prin hotărîri ale con­siliilor populare. Desfiinţarea întreprinderilor,­­ reor­ganizarea lor prin fuziune, absorbţie, di­vizare totală sau parţială, modificarea obiectului activităţii, denumirii şi sediu­lui se hotărăsc de către organele care au în competenţă înfiinţarea lor. ART. 4. — întreprinderile se înzes­trează la înfiinţare cu fonduri fixe şi se dotează cu mijloace circulante pro­prii, necesare desfăşurării activităţii lor. Fondurile fixe nu pot fi înstrăinate ipotecate sau gajate și nu pot fi ur­mărite în temeiul nici unui titlu și pe nici o cale. Fondurile fixe devenite disponibile, aflate în stare de funcţionare ori uzate, se transferă, se valorifică sau se lichi­dează, după caz, potrivit legii. Dotarea cu mijloace circulative se face de către ministere, alte organe cen­trale ale administraţiei de stat sau co­mitetele executive ale consiliilor popu­lare judeţene şi al municipiului Bucu­reşti, precum şi de către centrale pentru unităţile componente, după caz, din fon­durile înscrise în bugetul de stat, cu a­­vizul Ministerului Finanţelor, respectiv al organelor financiare locale. Materiile prime, materialele, combus­tibilii şi alte asemenea bunuri destinate procesului de producţie, în măsura în­ care depăşesc nevoile unităţilor deţină­toare, pot fi transmise cu plată în condițiile legii. Produsele finite se vînd pe baza de contracte economice, sau în alte condiții prevăzute de lege. Pentru creanţe, pot fi urmărite nu­mai mijloacele bănești ale întreprinderii. Creşterile de mijloace circulante de la un an la altul se acoperă în cursul pe­rioadei de plan prin credite bancare, rambur­abile din resursele prevăzute în acest scop. Mijloacele circulante se utilizează în cadrul normativului total aprobat pe ramuri de activitate Disponibilităţile de fonduri bănești ce apar în cursul exe­cutării planului * la unele elemente ale normativului mijloacelor circulante pot fi folosite pentru acoperirea unor nevoi suplimentare temporare la alte elemente. Bieiror . A,,ASTRA" SIBIU PROLET­ARI DIN TOATE ŢĂRILE, M­ÎNTÎTΓ" ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN ANUL IV nr. 1142 Duminică 24 octombrie 1971­­4 pagini 30 bani Să fie intensificat ritmul recoltării şi transpor­tului sfeclei de zahăr! Sfecla de zahăr devine un loc im­portant în economia cooperativelor agricole din judeţul nostru. Necesi­tatea eliberării terenurilor­­ ocupate cu această cultură în vederea însă­­mânţării griului de toamnă eviden­ţiază importanţa pe care cooperatorii şi mecanizatorii trebuie să o acorde strângerii din vreme­a întregii pro­ducţii de pe cimp. Conform situaţiei operative a Direcţiei generale jude­ţene a agriculturii, pînă la data de 22 octombrie a.c. sfecla de zahăr a fost recoltată de pe 1954 ha, ceea ce înseamnă 73 la sută fată de indica­torul planificat. Întrucît epoca opti­mă a semănatului griului a trecut, iar aceste terenuri urmează totuși să fie pregătite și insămintate, este ne­cesară o concentrare a tuturor efor­turilor, pentru recoltarea sfeclei de zahăr, pentru transportul de pe cimp al producţiei principale şi secundare. în aceste condiţii, deşi situaţia în­­săminţării griului este îngrijorătoare, în coperativele agricole din Alămor, Biertan, Bruiu, Buia, Cornăţel, Ighişul Vechi, Loamneş, Racoviţa, Săcădate, Şeica Mare, recoltarea sfeclei de zahăr se desfăşoară intr-un ritm ne­­corespunzător sau, cum este cazul la Buia, Cornăţel, Bruiu sau Şeica Mare, practic nici nu s-a început a­­ceastă acţiune. Probleme deosebite ridică trans­portul producţiei. Este necesar ca toate mijloacele existente , atelaje, remorci, autocamioane — să fie fo­losite cu maximum de randament, urmărindu-se zilnic în mod sistema­tic realizarea vitezelor de lucru pla­nificate. Să se acţioneze energic pen­tru eliberarea cit mai urgentă a te­renurilor, pentru a se crea condiţii bune de lucru tractoarelor. Este re­comandabil să se iniţieze şi să se organizeze puncte volante de pre­luare a producţiei, pentru a se des­congestiona terenurile ocupate a­­cum. Atenţie deosebită trebuie acor­dată şi transportului frunzelor şi co­­letelor de sfeclă de zahăr care con­stituie un furaj suculent de cea mai bună calitate. Atelajele cooperative­lor agricole să fie mobilizate la în­­silozarea acestor nutreţuri, pentru a se crea condiţii cît mai bune reali­zării producţiei animaliere. Există şi situaţii cînd, din cauza unuia sau altuia din membrii coope­ratori care nu au efectuat la timp recoltarea sfeclei de zahăr, pe în­treaga sală, de zece sau douăzeci de hectare, nu se poate efectua a­­rătura de însămînţare. Este necesar ca în acest gen de situaţii consiliile de conducere să intervină hotărit,­­să determine pe membrii cooperatori să se achite de îndatoririle asumate. De asemenea, este necesar ca toate mijloacele de transport, atît ale C.A.P. cit și ale S.M.A., să fie fo­losite la transportul producției din cîmp, pentru ca în cel mai scurt timp aceste terenuri să fie însămîn­țate cu griu. Ieri, la Şcoala militară de ofiţeri activi „Nicolae Bălcescu" din Sibiu, elevii anului I au depus jurămîntul, în imagine, un grup de pionieri felicită şi luminează buchete de flori viitorilor comandanţi Ziua Forţelor Armate ale Republicii Socialiste România General-maior SPIREA STANESCU In climatul spiritual şi social înnoitor generat de vastul program de educare marxist-leninistă a mem­brilor de partid, a întregului popor, elaborat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Parti­dului Comunist Român, oamenii mun­cii din patria noastră şi împreună cu ei ostaşii ţării sărbătoresc la 25 octombrie a XXVII-a aniversare a Zilei Forţelor Armate ale Republicii Socialiste România, simbol al vite­jiei şi eroismului armatei române dovedite in războiul antihitlerist, ex­presie a preţuirii oamenilor muncii, a partidului nostru, înscrisă la loc de cinste în cronica eroicelor lupte purtate de poporul român de-a lungul secolelor pentru eliberarea sa socială şi naţională, pentru existenţa liberă de sine stă­tătoare şi progres social, aniversa­rea Zilei Forţelor Armate ne amin­teşte de fiecare dată de vitejia şi e­­roismul dovedite de armata română, care, împreună cu formaţiunile de luptă patriotice, cu masele largi populare, răspunzînd cu însufleţire intereselor supreme ale ţării, che­mării Partidului Comunist Român, a participat la înfăptuirea insurecţiei din August 1944. Umăr la umăr cu glorioasa armată sovietică a luptat pentru izgonirea cotropitorilor de pe pămîntul nostru străbun, la elibera- , rea Ungariei, Cehoslovaciei şi Aus­triei, pînă la înfrîngerea definitivă a Germaniei fasciste și încheierea victorioasă a războiului în Europa. De la 23 August 1944 pînă în mai 1945, România a angajat în război efective militare însumind peste o jumătate de milion de oameni. In cele aproape 9 luni de zile, armata română a străbătut prin lupte grele 20 de masive muntoase, a forţat 12 cursuri mari de apă, a înaintat în dispozitivul inamic peste 1 000 de km şi a eliberat 3 831 de localităţi din care 53 de oraşe. In semn de preţuire a eroismului armatei române, soldaţilor, subofiţe­rilor şi ofiţerilor români li s-au con­ferit peste 300 000 de ordine şi me­dalii româneşti, sovietice, cehoslovace şi ungare, în focul luptelor purtate în comun de ostaşii români şi sovie­tici s-a făurit frăţia de arme româno­­sovietică, s-a cimentat trainic priete­nia dintre poporul român şi popoare­le sovietice, prietenie ridicată pe trepte superioare în anii construcţiei socialiste. Sărbătorind an de an Ziua Forţe­lor Armate, poporul nostru cinsteşte şi păstrează mereu vie amintirea fiilor săi care au luptat şi s-au jert­fit pentru­­ apărarea patriei de sub jugul fascist, pentru obţinerea victo­riei asupra Germaniei hitleriste. In cei 27 de ani care au trecut de la eliberarea patriei de sub jugul fas­cist tara noastră a cunoscut profun­de prefaceri revoluţionare in toate domeniile vieţii sociale, economice şi politice. într-o perioadă istorică scurtă a fost lichidată exploatarea omului de către om, fiind asigurată victoria deplină şî definitivă a so­cialismului in România, păşirea in etapa de făurire a societăţii socialis­te multilateral dezvoltate. Parte integrantă a edificării noii orînduiri sociale, armata de azi a României socialiste constituie o rea­lizare de seamă a poporului nostru sub conducerea Partidului Comunist Român. Reflectând, prin conţinutul şi misiunea sa, trăsăturile orinduirii noastre socialiste, ea este o armată cu un profund caracter popular. Aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceuşescu, secretarul general al parti­dului. „România dispune astăzi de o armată puternică, temeinic instruită, cu un înalt nivel de organizare, bi­ne înzestrată cu armament şi teh­nică militară, conştientă de menirea sa în societatea noastră, profund de­votată cauzei partidului şi poporului, capabilă să apere prezentul şi viito­rul luminos al naţiunii noastre so­cialiste“. • încercăm, toţi cei ce slujim sub drapel, de la general la soldat, un puternic sentiment de mindrie şi demnitate ostăşească pentru faptul că, de-a lungul întregii sale exis­tenţe, armata populară s-a dovedit la înălţimea sacrelor sale îndatoriri. Continuînd pe o treaptă superioară strădaniile eroice ale atîtor generaţii de înaintaşi făcute în numele liber­tăţii şi independenţei naţionale, ea a străbătut, pe parcursul a mai bine de un sfert de secol, un impresio­nant drum. Astfel, armata a putut să fie, în fiecare etapă a revoluţiei şi construcţiei socialiste, santinela bine înarmată şi dîrză a transfor­mărilor şi înnoirilor ce au schimbat din temelii chipul României şi des­tinul oamenilor săi, împreună cu găr­zile patriotice, cu detaşamentele de pregătire militară a tineretului, ea reprezintă azi un scut de nădejde al cuceririlor socialismului, al viito­rului patriei. Meritele pe care Ie-a dobindit ar­mata de azi a României în faţa ţării îşi au izvorul în faptul că ea este o creaţie a partidului comuniştilor, că in procesul formării şi consolidă­rii ei a fost în permanenţă educată şi condusă de partid. Partidul comu­niştilor a dat armatei conştiinţa răs­punderii sale, a înarmat-o cu o con­cepţie ideologică, politică şi milita­ră clară, a perfecţionat-o în pas cu cerinţele moderne, cu cuceririle re­voluţiei ştiinţifico-tehnice, i-a asigu­rat cadrele de comandanţi, de acti­vişti de partid, de ingineri şi specia­lişti, i-a concentrat ennergiile spre realizarea unor scopuri concrete, majore, a însufleţit-o şi a înspirat-o la fapte măreţe. Pe coordonatele trasate de Con­gresul al X-lea al partidului, înde­plinind sarcinile ce au fost trasata de comandantul său suprem, tova­răşul Nicolae Ceauşescu, armata noastră străbate un curs ascendent de înnoire în pregătirea de luptă şi politică, nu întărirea capacităţii sale combative. Nu putem uita nici un moment că, atita timp cît va exista imperialismul, trebuie să avem o armată puternică, capabilă in orice (Continuare în pag. a IV-a)

Next