Tribuna Sibiului, octombrie 1971 (Anul 4, nr. 1122-1148)
1971-10-24 / nr. 1142
înaintarea ţării noastre pe drumul făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate, transformările profunde care au loc în baza tehnico-materială, în întreaga viaţă economică şi socială, impun îmbunătăţirea continuă a formelor şi metodelor de conducere şi organizare a economiei, pentru ca ele să contribuie din plin la utilizarea superioară a resurselor materiale şi umane, la punerea în valoare a avantajelor noii orînduiri, îndeplinindu-şi rolul de forţă politică conducătoare a societăţii, consfinţit în Constituţia ţării, Partidul Comunist Român a iniţiat şi pus în aplicare un amplu program de măsuri pentru îmbunătăţirea organizării întregii societăţi, pentru perfecţionarea raporturilor sociale şi promovarea consecventă a principiilor echităţii socialiste, pentru adîncirea democraţiei şi crearea unui cadru organizatoric care să asigure participarea nemijlocită a clasei muncitoare, a tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, la elaborarea şi înfăptuirea politicii de dezvoltare a societăţii socialiste. Acest program, care îmbrăţişează toate sferele vieţii economice şi sociale — industria, agricultura, construcţiile, circulaţia mărfurilor, cercetarea ştiinţifică, învăţămîntul, cultura şi ocrotirea sănătăţii, administraţia de stat — asigură ridicarea pe un plan superior a întregului proces de edificare a orînduirii socialiste în România. O deosebită însemnătate a avut perfecţionarea conducerii şi organizării economiei pe baza centralismului democratic, principiu organizatoric fundamental al statului nostru socialist, care îmbină armonios conducerea unitară şi coordonarea pe baza de plan a activităţii economico-sociale cu acordarea de largi atribuţii unităţilor economice, instituţiilor cultural-ştiinţifice, organelor locale. Delimitarea mai bună a locului şi rolului întreprinderii în sistemul de organizare a economiei, constituirea centralelor industriale şi a altor unităţi similare, înfăptuirea principiilor muncii şi a conducerii colective în toate domeniile, au creat condiţii pentru îmbunătăţirea calitativă a activităţii economico-sociale. întreprinderea, ca unitate de bază a economiei, are rolul de a administra cu eficienţă maximă mijloacele de care dispune, de a asigura îndeplinirea ritmică şi integrală a sarcinilor planificate, folosirea completă a capacităţilor productive, modernizarea proceselor tehnologice, creşterea productivităţii muncii, reducerea continuă a cheltuielilor de producţie şi ridicarea calităţii produselor. Centralele industriale, ca mari unităţi economice care reunesc — în raport cu specificul proceselor tehnologice, relaţiile de cooperare, amplasarea geografică şi alţi factori economici — întreprinderi cu profil apropiat sau din ramuri conexe, dispun de posibilităţi sporite pentru organizarea raţională a producţiei, promovarea progresului tehnicoştiinţific şi creşterea rentabilităţii producţiei. Ele au sarcina de a dezvolta specializarea şi cooperarea între unităţile componente, de a realiza în mod centralizat unele activităţi din domeniul cercetării, proiectării, pregătirii şi executării investiţiilor, al aprovizionării tehnicomateriale şi desfacerii, de a acorda întreprinderilor sprijinul şi asistenţa tehnicoorganizatorică necesară, în dubla lor calitate de producători şi proprietari, oamenii muncii poartă răpunderea în faţa societăţii pentru modul cum sunt utilizate fondurile materiale şi financiare încredinţate, avînd îndatorirea de a se preocupa neîncetat de asigurarea bunului mers al unităţii în care lucrează. Prin însuşi conţinutul ei proprietatea socialistă impune integrarea organică a maselor în activitatea de organizare şi conducere a producţiei, întărirea disciplinei şi responsabilităţii sociale a fiecărui cetăţean, participarea directă a celor ce muncesc la luarea deciziilor privind dezvoltarea economică și socială, exercitarea unui control exigent de către oamenii muncii asupra modului cum se aduc la îndeplinire sarcinile de partid şi de stat. Constituirea organelor de conducere colectivă în unităţile socialiste de stat, instituţionalizarea adunărilor generale ale oamenilor muncii, au ridicat la un nivel mai înalt munca de conducere, au contribuit la adîncirea democraţiei socialiste, la creşterea rolului maselor populare în viaţa economică a ţării, în gospodărirea avuţiei naţionale. Pentru a asigura perfecţionarea în continuare a relaţiilor de producţie în procesul făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate, pentru a concretiza prevederile constituţionale cu privire la exercitarea de către popor a dreptului de a administra proprietatea socialistă de stat, stabilind unitar răspunderile organelor de conducere colectivă din unităţile socialiste de stat, atribuțiile şi rolul adunărilor generale ale oamenilor muncii. Marea Adunare Naţională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege ART. 5. — întreprinderile subordonate ministerelor, celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat şi consiliilor populare au relaţii bugetare directe. întreprinderile din cadrul centralelor realizează relaţiile bugetare prin intermediul centralei din care fac parte; ele efectuează direct vărsămintele reprezentînd impozitul pe circulația mărfurilor și alte venituri cuvenite bugetului de stat. ART. 6. — Beneficiile aprobate prin planul financiar al întreprinderilor se repartizează, potrivit legii, pentru: nevoi financiare privind producţia şi investiţiile; vărsămile la bugetul de stat sau la dispoziţia centralei, în funcţie de subordonarea întreprinderii; constituirea fondului de premiere, precum şi a fondurilor pentru alte destinaţii legale. Beneficiile obţinute peste plan, rămase după acoperirea nevoilor financiare proprii, potrivit legii, se repartizează în funcție de subordonarea întreprinderilor, la bugetul de stat sau la centrală. ART. 7. — întreprinderea constituie la dispoziția sa în condițiile legii următoarele fonduri: — fondul pentru efectuarea de modernizări, îmbunătăţiri ale tehnologiei producţiei, precum şi pentru lucrări de reparaţii capitale, în afara celor planificate a se executa din cheltuielile de producţie sau circulaţie, în limita unei cote de pînă la 25 la sută din amortizarea aferentă fondurilor fixe utilizate după expirarea duratei de serviciu normate; — fondul pentru tehnica nouă; — fondul de premiere pentru acordarea de premii anuale, premii pentru economii de materii prime, materiale şi forţă de muncă, pentru depăşirea sarcinilor de export şi reducerea importurilor, precum şi premii pentru realizări deosebite în cursul anului; — fondul pentru efectuarea unor lucrări de investiţii sociale: locuinţe, creşe, cămine, cantine, dispensare, baze sportive şi altele similare, din beneficiile peste plan ale anului anterior, în cadrul cotelor stabilite prin planurile anuale; pentru întreprinderile din cadrul centralelor fondul se constituie la nivelul centralei; — fondul pentru protecția muncii; — alte fonduri prevăzute de dispozițiile legale. ART. 8. — întreprinderea beneficiază de fonduri repartizate de organul căruia îi este subordonată, din cele ce se constituie centralizat la nivelul acestuia. ATRIBUȚII ART. 9. — In domeniul planificării și controlului îndeplinirii sarcinilor de plan, întreprinderea are următoarele atribuții principale, purtînd răspunderea pentru îndeplinirea lor: a) elaborează planul cincinal şi planurile anuale, pentru întreaga sa activitate, asigurînd folosirea maximă a tuturor capacităţilor de producţie şi a celorlalte resurse pe care le are la dispoziţie, ţinînd seama de posibilităţile de asigurare a materiilor prime şi materialelor necesare, precum şi de desfacerea produselor realizate atît pe piaţa internă cît şi la export; planul astfel elaborat se corelează cu prevederile planului de stat de dezvoltare a ramurilor şi a economiei naţionale în ansamblul său, de către organul ierarhic superior, aprobîndu-se de conducerea colectivă a acestuia; elaborează studii de prognoză privind dezvoltarea în perspectivă; b) asigură relaţii de cooperare cu alte unităţi socialiste; c) urmăreşte îndeplinirea ritmică şi integrală a planului şi raportează periodic organului căruia îi este subordonată asupra realizării acestuia; d) organizează evidenţa capacităţilor de producţie, analizează modul lor de folosire ■ şi ia măsuri pentru creşterea gradului de utilizare a acestora. ART. 10. — în domeniul cercetăriidezvoltării, întreprinderea are următoarele atribuții principale, purtînd răspunderea pentru îndeplinirea lor: A. Cercetare și proiectare a) elaborează planul propriu de cercetare și proiectare, precum și planul tehnic; face propuneri pentru temele de cercetare care să fie cuprinse în planul de stat; b) elaborează studii, cercetări, documentaţii şi proiecte pentru dezvoltarea produselor, dezvoltarea şi modernizarea utilajelor, reutilări, extinderi de capacităţi de producţie, perfecţionarea proceselor tehnologice, introducerea de metode şi procedee noi, introducerea în fabricaţie a unor materiale noi, înlocuirea de materiale deficitare, ia măsuri pentru aplicarea acestora; c) aplici in producţie şi urmăreşte rezultatul valorificării studiilor şi cercetărilor ştiinţifice proprii şi a celor primite de la organul ierarhic superior; d) organizează laboratorul de cercetare uzinală şi colaborează ai unităţi de cercetare şi cu instituţii de învăţămim superior pentru realizarea temelor proprii de cercetare; e) organizează activitatea de invenţiiinovaţii, asigură înregistrarea şi protecţia soluţiilor tehnice brevetabile realizate în cadrul unităţii; elaborează proiecte de standarde, norme interne, prospecte şi instrucţiuni de folosire pentru produsele care intră în nomenclatura sa; f) asigură informarea, documentarea şi propaganda tehnică ştiinţifică. B. Investiţii şi construcţii a) elaborează planul de investiţii şi de finanţare şi creditare a acestora; b) asigură în termen documentaţiile tehnico-economice necesare pentru realizarea investiţiilor; c) stabileşte indicatorii tehnico-economici pentru investiţii, în limita competenţelor acordate; a) încheie contracte de antrepriză pentru executarea lucrărilor de investiţii; asigură pentru lucrările la care întreprinderea este beneficiar amplasamentele şi deschiderea finanţării, în vederea începerii la termen a lucrărilor şi pentru desfăşurarea acestora conform graficelor; organizează executarea de lucrări în regie proprie; e) încheie contracte şi întocmeşte, în colaborare cu furnizorii, grafice pentru livrarea utilajelor, corelate cu graficele de eşalonare a investiţiilor şi cu termenele de punere în funcţiune a capacităloi; urmăreşte respectarea termenelor de livrare; f) urmăreşte realizarea resurselor proprii destinate finanţării investiţiilor; g) urmăreşte realizarea obiectivelor de investiţii şi răspunde de punerea în funcţiune la termen a noilor capacităţi şi de realizarea integrală a indicatorilor tehnico-economici aprobaţi; organizează şi aprobă recepţia lucrărilor de investiţii, ai căror indicatori tehnico-economici intră în competenţa sa de aprobare. C. Organizarea producţiei şi a muncii a) asigură organizarea pe baze ştiinţifice a activităţii de conducere, ia măsuri pentru introducerea metodelor moderne în acest domeniu, în care scop efectuează studii privind perfecţionarea structurii organizatorice, raţionalizarea sistemului informaţional şi introducerea treptată a metodelor moderne de calcul, elaborarea şi, perfecţionarea regulamentelor de organizare şi funcţionare; b) ia măsuri pentru organizarea ştiinţifică a producţiei, elaborează studii privind organizarea proceselor de producţie, a activităţilor auxiliare, perfecţionarea metodelor de fabricaţie şi asigură extinderea şi generalizarea acestora; c) asigură îmbunătăţirea continuă a organizării şi normării muncii şi elaborează normative şi norme unificate specifice domeniului său de activitate; d) elaborează planul de normare a muncii şi ia măsuri pentru îndeplinirea lui, asigurînd aplicarea normelor fundamentate ştiinţific la toate activităţile şi categoriile de personal şi stabileşte măsuri pentru ridicarea nivelului calitativ al acestora; e) stabileşte programul de măsuri pentru îndeplinirea sarcinii planificate de creştere a productivităţii muncii şi asigură aplicarea acestuia în scopul utilizării eficiente a resurselor de care dispune. ART. 11. — în domeniul producţiei, întreprinderea are următoarele atribuţii principale, purtînd răspunderea pentru îndeplinirea lor; a) organizează şi răspunde de îndeplinirea planului de producţie în condiţii de eficienţă ridicată, prin folosirea completă a capacităţilor de producţie, utilizarea raţională a forţei de muncă, timpului de lucru şi a valorilor materiale; b) elaborează documentaţia de pregătire tehnică a producţiei; elaborează norme de consum pentru materii prime, materiale, combustibili şi energie, încadrînduse în normele obligatorii stabilite pe economie; asigură aplicarea unor metode moderne de pregătire-programare-lansare şi urmărire a producţiei; c) asigură realizarea ritmică a producţiei; d) stabileşte lucrările de mică mecanizare, asigură documentaţiile şi realizarea lor; e) stabileşte măsuri pentru realizarea de produse de calitate superioară, organizează controlul tehnic al calităţii pe faze de fabricaţie, asigură documentaţii tehnice pentru realizarea de produse noi şi modernizarea celor existente; f) asigură reducerea consumurilor specifice, optimizarea stocurilor de valori materiale, reducerea cheltuielilor neeconomicoase din activitatea proprie şi creşterea rentabilităţii produselor; g) asigură funcţionarea, folosirea raţională, întreţinerea repararea şi modernizarea mijloacelor de producţie; h) asigură alimentarea cu energie, apă şi aburi, pentru necesităţile întreprinderii şi ia măsuri pentru folosirea raţională a instalaţiilor termoenergetice şi utilizarea eficientă a combustibilului şi energiei; i) asigură aplicarea normelor de protecţie şi igiena muncii în vederea prevenirii accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale, a normelor de pază contra incendiilor, precum şi măsurile suplimentare necesare în raport cu condiţiile specifice din unitate; întocmeşte programul lucrărilor de protecţia muncii şi asigură îndeplinirea lui; asigură aplicarea măsurilor pentru prevenirea şi combaterea poluării mediului înconjurător. ART. 12. — In domeniul comercial, întreprinderea are următoarele atribuții principale, purtînd răspunderea pentru ■îndeplinirea lor: A. Aprovizionare tehnică materială a) elaborează necesarul produselor de aprovizionat și încheie contracte economice de lungă durată, anuale sau pe perioade mai scurte, urmăreşte şi răspunde de realizarea lor; ia măsuri pentru respectarea normelor de consum aprobate; b) răspunde de aprovizionarea cu materii prime, materiale, combustibil şi energie în scopul asigurării unei realizări ritmice a producţiei; c) propune organului căruia îi este subordonată fondurile valutare necesare importurilor și elaborează fișele tehnice pentru importul departamental; d) elaborează propuneri de norme de stoc pentru materii prime, materiale, combustibil; ia măsuri pentru preîntâmpinarea formării de stocuri supranormative; c) efectuează recepţia şi asigură depozitarea, conservarea şi transportul materiilor prime, materialelor, semifabricatelor şi produselor. Desfacere a) participă la prospectarea pieţei in vederea cunoaşterii necesităţilor de consum pentru produsele din profilul său de activitate; b) încheie contracte economice dintingă durată, anuale sau pe perioade mai scurte pentru desfacerea produselor sale și asigură portofoliul de comenzi necesar; realizează sarcinile de export date de centrală sau minister, după caz; c) asigură reclama şi prezentarea produselor, elaborează şi difuzează cataloage comerciale; d) exercită atribuţiile ce-i revin — potrivit legii — în calitate de coordonator de balanţe; e) participă la expoziţii, demonstraţii practice şi tîrguri în ţară şi în străinătate pentru produsele pe care le realizează; f) organizează urmărirea în exploatare a instalaţiilor şi a utilajelor, precum şi activitatea de „service“ potrivit clauzelor contractuale; g) asigură rezolvarea reclamaţiilor referitoare la calitatea şi cantitatea producţiei, ambalaje, termene de livrare sau alte condiții prevăzute în contractele economice interne și externe. ART. 13. — în domeniul financiarcontabil, întreprinderea are următoarele atribuții principale, purtînd răspunderea pentru îndeplinirea lor: _ _ _ a elaborează planul financiar cincinal și planurile financiare anuale, pe baza analizelor și studiilor proprii, precum și a orientărilor primite de la organul căruia îi este subordonată; după aprobare, asigură îndeplinirea planului financiar; . . b) asigură efectuarea la termen și in cuantumul stabilit a vărsămintelor cuvenite bugetului de stat sau organului ierarhic superior, după caz; c) elaborează propuneri pentru proiectele planului de credite și de casă; pentru nevoi suplimentare poate solicita credite la unitatea bancară la care are cont; d) efectuează studii și analize cu privire la eficienţa fondurilor de producţie, evoluţia acumulărilor băneşti, a structurii cheltuielilor materiale, a stocurilor de valori materiale şi a altor indicatori financiari; e) face inventarierea bunurilor patrimoniale şi finind seama de cele constatate ia măsurile corespunzătoare potrivit legii; . . . f) organizează și exercita controlul financiar preventiv și controlul gestionar de fond asupra gospodăririi mijloacelor materiale şi bănești; g) stabilește, cu acordul beneficiarului, prețuri şi tarife la produsele și serviciile din competenţa întreprinderii, precum şi adaosuri sau bonificaţii în condiţiile legii; b) stabileşte normativul mijloacelor circulante şi ia măsuri pentru accelerarea vitezei de rotaţie a acestora; urmăreşte situaţia stocurilor de valori materiale şi ia măsuri pentru încadrarea în normativul total al mijloacelor circulante; i) organizează /i conduce contabilitatea; întocmeşte bilanţul contabil şi situaţia principalilor indicatori economicofinanciari; j) stabileşte, potrivit legii, trecerea pe seama cheltuielilor de producţie a lipsurilor de valori materiale constatate la inventariere peste normele legale, în cazurile în care acestea nu se datoresc culpei cuiva, precum şi scăderea din contabilitate a oricăror alte pagube. Art. 14. — în domeniul activităţilor de personal, întreprinderea are următoarele atribuții prinrmale, purtînd răsput-4-r^* pentru îndeplinirea lor: a3 organize*-* orientare* profesională selecționarea, încadrarea si promovarea personalului potrivit cerințelor stabilite pentru fiecare loc de munca; asigură evidența cadrelor; ia măsuri pentru apîi■ -"•-fit——..................... , (Scmtisitate îa pag. a iî-aj f Jg , CU PRIVIRE LA ORGANIZAREA ȘI CONDUCEREA UNITĂȚILOR SOCIALISTE DE STAT CAPITOLUL I Organizarea şi funcţionarea întreprinderilor ART. T. —- întreprinderea de stat este unitatea de bază în care se desfăşoară activitatea economico-socială şi în care oamenii muncii îşi exercită direct prerogativele ce decurg din dubla lor calitate de proprietari şi producători ai bunurilor materiale. Fiecare om al muncii, încadrîndu-se în colectivul unei întreprinderi socialiste de stat, devine participant la administrarea patrimoniului încredințat acesteia, cu drepturile și obligațiile prevăzute în lege, se angajează fața de colectivul unităţii respective, faţă de societate, să depună toate eforturile pentru a asigura utilizarea eficientă şi dezvoltarea continuă a avutului obştesc, să-şi pună întreaga capacitate şi putere a creaţiei în slujba intereselor generale, să participe din plin la activitatea economică şi socială din unitate, întreprinderea are ca obiect de activitate, în funcţie de specific, producerea de bunuri, executarea de lucrări, prestarea de servicii, aprovizionarea şi desfacerea produselor. Organizarea activităţii economice se întemeiază pe principiul centralismului democratic, care îmbină în mod organic conducerea unitară a economiei cu autonomia funcţională a fiecărei unităţi. întreprinderea îşi desfăşoară activitatea potrivit legilor în vigoare şi încadrul planului de stat, avînd totodată largi atribuţii în domeniul planificării, cercetării şi proiectării, investiţiilor, aprovizionării şi desfacerii produselor, pregătirea personalului, în organizarea producţiei şi a muncii. întreprinderea este unitatea economică cu autonomie în gospodărirea fondurilor în scopul folosirii întregului potenţial economici răspunde faţă de organul căruia îi este subordonată de îndeplinirea planului şi a indicatorilor tehnici, economici şi financiari. ART. 2. — întreprinderile se organizează şi funcţionează pe principiul gestiunii economice. întreprinderile au personalitate juridică pe care o dobîndesc de la data înregistrării lor la Ministerul Finanţelor sau, în cazul celor de subordonare locală, la organele financiare judeţene şi al municipiului Bucureşti. întreprinderile au plan propriu, corespunzător activităţii pe care o desfăşoară, parte integrantă a planului de stat, încheie bilanţ, au cont la bancă, beneficiază de credite bancare, au relaţii economice, financiare şi juridice cu alte unităţi. ART. 3. — întreprinderile sunt subordonate direct ministerelor, altor organe centrale ale administraţiei de stat, consiliilor populare sau centralelor, potrivit actului lor de înfiinţare. Prin actul de înfiinţare a întreprinderii se stabilesc obiectul activităţii, denumirea şi sediul. întreprinderile de interes republican se înfiinţează prin hotărîri ale Consiliului de Miniştri; întreprinderile de interes local se înfiinţează prin hotărîri ale consiliilor populare. Desfiinţarea întreprinderilor, reorganizarea lor prin fuziune, absorbţie, divizare totală sau parţială, modificarea obiectului activităţii, denumirii şi sediului se hotărăsc de către organele care au în competenţă înfiinţarea lor. ART. 4. — întreprinderile se înzestrează la înfiinţare cu fonduri fixe şi se dotează cu mijloace circulante proprii, necesare desfăşurării activităţii lor. Fondurile fixe nu pot fi înstrăinate ipotecate sau gajate și nu pot fi urmărite în temeiul nici unui titlu și pe nici o cale. Fondurile fixe devenite disponibile, aflate în stare de funcţionare ori uzate, se transferă, se valorifică sau se lichidează, după caz, potrivit legii. Dotarea cu mijloace circulative se face de către ministere, alte organe centrale ale administraţiei de stat sau comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, precum şi de către centrale pentru unităţile componente, după caz, din fondurile înscrise în bugetul de stat, cu avizul Ministerului Finanţelor, respectiv al organelor financiare locale. Materiile prime, materialele, combustibilii şi alte asemenea bunuri destinate procesului de producţie, în măsura în care depăşesc nevoile unităţilor deţinătoare, pot fi transmise cu plată în condițiile legii. Produsele finite se vînd pe baza de contracte economice, sau în alte condiții prevăzute de lege. Pentru creanţe, pot fi urmărite numai mijloacele bănești ale întreprinderii. Creşterile de mijloace circulante de la un an la altul se acoperă în cursul perioadei de plan prin credite bancare, ramburabile din resursele prevăzute în acest scop. Mijloacele circulante se utilizează în cadrul normativului total aprobat pe ramuri de activitate Disponibilităţile de fonduri bănești ce apar în cursul executării planului * la unele elemente ale normativului mijloacelor circulante pot fi folosite pentru acoperirea unor nevoi suplimentare temporare la alte elemente. Bieiror . A,,ASTRA" SIBIU PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, MÎNTÎTΓ" ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN ANUL IV nr. 1142 Duminică 24 octombrie 19714 pagini 30 bani Să fie intensificat ritmul recoltării şi transportului sfeclei de zahăr! Sfecla de zahăr devine un loc important în economia cooperativelor agricole din judeţul nostru. Necesitatea eliberării terenurilor ocupate cu această cultură în vederea însămânţării griului de toamnă evidenţiază importanţa pe care cooperatorii şi mecanizatorii trebuie să o acorde strângerii din vremea întregii producţii de pe cimp. Conform situaţiei operative a Direcţiei generale judeţene a agriculturii, pînă la data de 22 octombrie a.c. sfecla de zahăr a fost recoltată de pe 1954 ha, ceea ce înseamnă 73 la sută fată de indicatorul planificat. Întrucît epoca optimă a semănatului griului a trecut, iar aceste terenuri urmează totuși să fie pregătite și insămintate, este necesară o concentrare a tuturor eforturilor, pentru recoltarea sfeclei de zahăr, pentru transportul de pe cimp al producţiei principale şi secundare. în aceste condiţii, deşi situaţia însăminţării griului este îngrijorătoare, în coperativele agricole din Alămor, Biertan, Bruiu, Buia, Cornăţel, Ighişul Vechi, Loamneş, Racoviţa, Săcădate, Şeica Mare, recoltarea sfeclei de zahăr se desfăşoară intr-un ritm necorespunzător sau, cum este cazul la Buia, Cornăţel, Bruiu sau Şeica Mare, practic nici nu s-a început această acţiune. Probleme deosebite ridică transportul producţiei. Este necesar ca toate mijloacele existente , atelaje, remorci, autocamioane — să fie folosite cu maximum de randament, urmărindu-se zilnic în mod sistematic realizarea vitezelor de lucru planificate. Să se acţioneze energic pentru eliberarea cit mai urgentă a terenurilor, pentru a se crea condiţii bune de lucru tractoarelor. Este recomandabil să se iniţieze şi să se organizeze puncte volante de preluare a producţiei, pentru a se descongestiona terenurile ocupate acum. Atenţie deosebită trebuie acordată şi transportului frunzelor şi coletelor de sfeclă de zahăr care constituie un furaj suculent de cea mai bună calitate. Atelajele cooperativelor agricole să fie mobilizate la însilozarea acestor nutreţuri, pentru a se crea condiţii cît mai bune realizării producţiei animaliere. Există şi situaţii cînd, din cauza unuia sau altuia din membrii cooperatori care nu au efectuat la timp recoltarea sfeclei de zahăr, pe întreaga sală, de zece sau douăzeci de hectare, nu se poate efectua arătura de însămînţare. Este necesar ca în acest gen de situaţii consiliile de conducere să intervină hotărit,să determine pe membrii cooperatori să se achite de îndatoririle asumate. De asemenea, este necesar ca toate mijloacele de transport, atît ale C.A.P. cit și ale S.M.A., să fie folosite la transportul producției din cîmp, pentru ca în cel mai scurt timp aceste terenuri să fie însămînțate cu griu. Ieri, la Şcoala militară de ofiţeri activi „Nicolae Bălcescu" din Sibiu, elevii anului I au depus jurămîntul, în imagine, un grup de pionieri felicită şi luminează buchete de flori viitorilor comandanţi Ziua Forţelor Armate ale Republicii Socialiste România General-maior SPIREA STANESCU In climatul spiritual şi social înnoitor generat de vastul program de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a întregului popor, elaborat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, oamenii muncii din patria noastră şi împreună cu ei ostaşii ţării sărbătoresc la 25 octombrie a XXVII-a aniversare a Zilei Forţelor Armate ale Republicii Socialiste România, simbol al vitejiei şi eroismului armatei române dovedite in războiul antihitlerist, expresie a preţuirii oamenilor muncii, a partidului nostru, înscrisă la loc de cinste în cronica eroicelor lupte purtate de poporul român de-a lungul secolelor pentru eliberarea sa socială şi naţională, pentru existenţa liberă de sine stătătoare şi progres social, aniversarea Zilei Forţelor Armate ne aminteşte de fiecare dată de vitejia şi eroismul dovedite de armata română, care, împreună cu formaţiunile de luptă patriotice, cu masele largi populare, răspunzînd cu însufleţire intereselor supreme ale ţării, chemării Partidului Comunist Român, a participat la înfăptuirea insurecţiei din August 1944. Umăr la umăr cu glorioasa armată sovietică a luptat pentru izgonirea cotropitorilor de pe pămîntul nostru străbun, la elibera- , rea Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei, pînă la înfrîngerea definitivă a Germaniei fasciste și încheierea victorioasă a războiului în Europa. De la 23 August 1944 pînă în mai 1945, România a angajat în război efective militare însumind peste o jumătate de milion de oameni. In cele aproape 9 luni de zile, armata română a străbătut prin lupte grele 20 de masive muntoase, a forţat 12 cursuri mari de apă, a înaintat în dispozitivul inamic peste 1 000 de km şi a eliberat 3 831 de localităţi din care 53 de oraşe. In semn de preţuire a eroismului armatei române, soldaţilor, subofiţerilor şi ofiţerilor români li s-au conferit peste 300 000 de ordine şi medalii româneşti, sovietice, cehoslovace şi ungare, în focul luptelor purtate în comun de ostaşii români şi sovietici s-a făurit frăţia de arme românosovietică, s-a cimentat trainic prietenia dintre poporul român şi popoarele sovietice, prietenie ridicată pe trepte superioare în anii construcţiei socialiste. Sărbătorind an de an Ziua Forţelor Armate, poporul nostru cinsteşte şi păstrează mereu vie amintirea fiilor săi care au luptat şi s-au jertfit pentru apărarea patriei de sub jugul fascist, pentru obţinerea victoriei asupra Germaniei hitleriste. In cei 27 de ani care au trecut de la eliberarea patriei de sub jugul fascist tara noastră a cunoscut profunde prefaceri revoluţionare in toate domeniile vieţii sociale, economice şi politice. într-o perioadă istorică scurtă a fost lichidată exploatarea omului de către om, fiind asigurată victoria deplină şî definitivă a socialismului in România, păşirea in etapa de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Parte integrantă a edificării noii orînduiri sociale, armata de azi a României socialiste constituie o realizare de seamă a poporului nostru sub conducerea Partidului Comunist Român. Reflectând, prin conţinutul şi misiunea sa, trăsăturile orinduirii noastre socialiste, ea este o armată cu un profund caracter popular. Aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceuşescu, secretarul general al partidului. „România dispune astăzi de o armată puternică, temeinic instruită, cu un înalt nivel de organizare, bine înzestrată cu armament şi tehnică militară, conştientă de menirea sa în societatea noastră, profund devotată cauzei partidului şi poporului, capabilă să apere prezentul şi viitorul luminos al naţiunii noastre socialiste“. • încercăm, toţi cei ce slujim sub drapel, de la general la soldat, un puternic sentiment de mindrie şi demnitate ostăşească pentru faptul că, de-a lungul întregii sale existenţe, armata populară s-a dovedit la înălţimea sacrelor sale îndatoriri. Continuînd pe o treaptă superioară strădaniile eroice ale atîtor generaţii de înaintaşi făcute în numele libertăţii şi independenţei naţionale, ea a străbătut, pe parcursul a mai bine de un sfert de secol, un impresionant drum. Astfel, armata a putut să fie, în fiecare etapă a revoluţiei şi construcţiei socialiste, santinela bine înarmată şi dîrză a transformărilor şi înnoirilor ce au schimbat din temelii chipul României şi destinul oamenilor săi, împreună cu gărzile patriotice, cu detaşamentele de pregătire militară a tineretului, ea reprezintă azi un scut de nădejde al cuceririlor socialismului, al viitorului patriei. Meritele pe care Ie-a dobindit armata de azi a României în faţa ţării îşi au izvorul în faptul că ea este o creaţie a partidului comuniştilor, că in procesul formării şi consolidării ei a fost în permanenţă educată şi condusă de partid. Partidul comuniştilor a dat armatei conştiinţa răspunderii sale, a înarmat-o cu o concepţie ideologică, politică şi militară clară, a perfecţionat-o în pas cu cerinţele moderne, cu cuceririle revoluţiei ştiinţifico-tehnice, i-a asigurat cadrele de comandanţi, de activişti de partid, de ingineri şi specialişti, i-a concentrat ennergiile spre realizarea unor scopuri concrete, majore, a însufleţit-o şi a înspirat-o la fapte măreţe. Pe coordonatele trasate de Congresul al X-lea al partidului, îndeplinind sarcinile ce au fost trasata de comandantul său suprem, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, armata noastră străbate un curs ascendent de înnoire în pregătirea de luptă şi politică, nu întărirea capacităţii sale combative. Nu putem uita nici un moment că, atita timp cît va exista imperialismul, trebuie să avem o armată puternică, capabilă in orice (Continuare în pag. a IV-a)