Tribuna, aprilie-iunie 1885 (Anul 2, nr. 74-146)
1885-06-25 / nr. 143
Anul II Sibiiu, Marţi în 25 Iunie (7 Iulie) 1885 Abonamentele Pentru Romania şi străinătate: 10 an 10 fr., Va an 20 fr., 1 an 40 fr.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1 an 2 fl. 50 cr., Va an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1 an 3 fl. 50 cr., la an 7 fl., 1 an 14 fl. Nr. 143 Inserţiunile Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţiunea şi Administraţiunea: Sibiiu, strada Cisnădiei Nr. 3. Se prenumeră şi la poşte şi librării. Un immer costă 5 cr. Epistole nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se înapoiază. f n i_o TuIîa tt \ QQK V14 1UUG V • lOUO Abonament nou la „Tribuna“. Preţurile abonamentului sunt însemnate în capul foii. Abonamentele se fac cu multă lesnire atât în Monarchie cât şi în România prin mandate poştale (Posta utalvány — Post- Anweisung.) Se recomandă abonarea timpurie pentru regulata expediţie a foii. Domnii abonenţi sunt rugaţi a ne comunica eventual pe lângă localitatea, unde se află, şi posta ultima, care domnii abonaţi vechi spre uşurare pot lipi pe mandatul postal adresa tipărită dela fâşiile, în cari li s’a trimis diarul pănă acuma. Administraţiunea diarului „T r i b u n a“, Sibiiu, 24 Iunie st. v. Conflictul ce s’a produs între guvern şi autorităţile bisericii române greco-orientale devine, precum se vede, din di înţii mai acut. De câteva dl V. Babeş petrece la Sibiiu, venit aici, pentru ca în virtutea unei hotărîri a consistorului metropolitan, să stăruie pentru resolvarea cât mai curând a unui întreg şir de acte, ce stau de ani întregi neresolvate, şi pentru convocarea congresului bisericesc. Această petrecere la Sibiiu a d-lui Babeş a dat loc la fel de fel de presupuneri, care s’au răsuflat parte prin convorbiri private, parte în câteva depeşe trimise de aici la f Jimele din Budapesta. Vedem — o fice „Gazeta Transilvaniei“—în „Pester Lloyd“ şi şi în „Neue freie Presse“ de ieri 3 Iulie. un comunicat telegrafic din Sibiiu cu data 2 Iulie, care pare a are timbrul oficiosităţii. Acest pocit comunicat spune următoarele: Sibiiu 2 Iulie. Deputatul dietal Vincenţiu Babeş, care petrece aici în calitate de membru al consistorului metropolitan român gr.-or. şi ia parte activă la resolvarea actelor restante ale acestei autorităţi bisericesci,şi-a dat opiniunea cu privire la subvenţiunea de stat susţinând, că guvernul este în drept dacă nu permite consistorului nici o ingerenţă asupra celor 4000 fl. puşi la disposiţiunea Archiepiscopului, deoarece această sumă n’are nici un caracter bisericesc, ci este numai o afacere ce privesce numai pe minister şi pe Archiepiscop, car’ nu biserica.“ în „N. fr. Presse“ găsim aceaşi telegramă dar’ mai pe scurt şi cu acea deosebire, că aici se dice, că dl Babeş consideră întreaga afacere a subvenţiunii de stat, ca una ce este lipsită de caracterul bisericesc şi prin urmare n’ar suferi ingerenţă consistorului. Nu trebue se mai asigurăm, cât de ciudată ni se pare această scrie şi cât de greu ne vine a crede, că dl Babeş s’ar fi exprimat astfel luând în apărare procederea dlui Trefort în causa distribuirii desamintitului ajutor de stat. Nu înțelegem nicidecum, ce ar fi putut îndemna pe dl Babeş de a veni tocmai acum, post festum, cu o părere, care era dator de a o desvolta în public pe larg şi cu argumente, ca să ne lumineze şi să nu ne lase în idea falsă, că noi am avea dreptate, când dreptatea, conform telegramei de mai sus este pe partea ministrului. De aceea credem, că memoratele comunicate din Sibiiu sânt o tendențioasă mistificare din partea celor ce voesc a pescui în apă tulbure şi aşteptăm cu nerăbdare, ca dl Babeş să ne dee desluşirile, ce le datoresce în privinţa aceasta publicului român. Ne unim şi noi cu colegii noştri dela „Gazeta Transilvaniei,“ nu credem nici noi, că dl V. Babeş s’a putut pronunţa în cestiunea ajutorului de stat astfel, cum se susţine în depeşa publicată de „Pester Lloyd,“ şi sperăm şi noi, că dl V. Babeş va da însuşi lămuririle, pe care numai însuşi le poate da cu destul efect. Avem chiar cuvinte de a stărui, ca lămuririle să se dee cât mai curând. Este o apucătură foarte comună în viaţa politică de a face toate încercările pentru slăbirea legăturilor de reciprocă încredere între membrii partidului adversar, şi presupunerile puse în circulaţiune relativ la petrecerea în Sibiiu a d-lui Babeş ne par o asemenea apucătură. Dl V. Babeş e unul dintre fruntaşii partidului naţional, şi ar fi o grea lovitură pentru acest partid, dacă dl Babeş, ca membru al consistorului metropolitan, s’ar pune în conflict cu sentimentul public român. Aproape tot atât de grea ar fi lovitura dată partidului, dacă s’ar acredita faima, că dl V. Babeş ar fi în stare să se pună în conflict cu sentimentul român. De aceea este în interesul dlui Babeş însuși şi în al partidului, din care dsa face parte, ca să se dee cea mai hotărâtă desmințire. Se vorbia sânt acum câteva luni, că înalt Preasfinția Sa părintele metropolit Miron a pus guvernului alternativa, că ori să-și primească demisiunea, ori să suspendeze actuala constituţiune a bisericii, şi că mai mulţi dintre fruntaşii bisericii române grecoorientale, între care şi dl V. Babeş, ar fi şi luat înţelegere în ceea ce priveşte persoana viitorului administrator metropolitan pentru caşul retragerii actualului metropolit. Soirea aceasta a fost desminţită, şi spiritele s’au molcomit. Acum se vorbesce din nou despre aceleaşi lucruri, ba se afirmă, că dl Babeş a venit la Sibiiu anume, pentru ca să se înţeleagă cu părintele metropolit în cestiunea unor schimbări foarte importante pentru viaţa bisericii române gr.-orientale. Atât părintele metropolit, cât şi dl V. Babeş trebue s-o scie aceasta, pentru ca cât mai curând, să restabilească, dacă cred de cuviinţă, legăturile de încredere reciprocă între biserică şi capul ei, mâncările şi beuturile, bune, rele, cum vor fi acele, întocmai se întâmplă şi în vieaţa politică, şi e treaba căsenilor să pună şi încât se pună preţ pe complimentele oaspeţilor. Maghiarii sânt de firea lor oameni, cărora le place să le complimentezi. Ne aducem bine aminte de prietinia lor încheiată cu Cehi când cu visitarea exposiţiunii din Budapesta de cătră representanţii reuniunii agrare cehe în frunte cu dl de Lobkovitz, din ceea ce domnii Maghiari mai pănă ierialaltăieri erau dispuşi a face capital politic. Ce importanţă se poate atribui laudelor şi complimentelor Cehilor după o primire atât de grandioasă şi consumarea de atâta şampanie în Budapesta, ne dovedesce o epistolă a d-lui Rieger, care nu de mult îşi întinsese dreapta Maghiarilor. Ziarul vienez „Morgenpost“ publică sub titlul „La istoria secretă a transacţiei cehe“ un şir de epistoale, între cari se află şi o epistolă a d-lui Rieger, datată din 10 Aprilie 1878. Vorbind Rieger în aceea şi despre Maghiari se exprimă despre ei astfel: „E în gradul cel mai mare justificată şi indignaţiunea în contra prepotenţei Maghiarilor, — şi noi am fi cu cea mai mare bucurie inclinaţi şi destul de destoinici spre a ne opune aceleia, dacă ni se acordează punctul archimedic, unde ’i-am pute apoi scoate din ţîţini. Pute-va Andrássy se scape de flascul — de blamagiul seu ? In Viena nu se mai cugetă nimenea la Schaeffle şi la Ricard Belcredi?“ Ce e drept aceste le-a dis Rieger încă la anul 1878, dacă avem înse în vedere, că preste puţin timp după ce a scris epistola aceasta, Rieger a fost în Ungaria şi a asigurat cercurile politice de aici despre simpatiile lui cele mai călduroase, suntem în stare a reduce la adevărata lor valoare îmbrăţoşările Cehilor cu Maghiarii mai nainte în Praga şi acum de curând în Budapesta! De un timp încoaci circulează nisce sciri, din cari ai pută deduce că afacerile afgane se înăspresc din nou, şi se pun în circulaţiune chiar astfel de sciri alarmătoare, în urma cărora Rusia s’ar pregăti cu cea mai mare energiă spre a înainta în cas de lipsă spre India cu 200,000 combatanţi şi 150,000 reserve. Se poate că senile aceste îşi au isvorul în presupunerea basată, că lordul Salisbury va tracta cestiunea afgană cu mai multă hotărîre, decum a făcut-o antecesorul lui. La toată întâmplarea versiunile aceste se par a fi cam exagerate, deoarece între împregiurările de faţă e mai mult probabilă soluţiunea pacinică a despomenitei cestiuni. Se cjice, că în Rusiasunt oameni inclinaţi a aduce odată cestiunea aceasta la o soluţiune definitivă şi sunt de credinţă, că lordul Salisbury va accepta în curând şi în modul cel mai loial arangeamentul încheiat sub antecesorul său. Dacă guvernul englez nu va lua însuşi iniţiativa spre a termina lucrurile, atunci Rusia va pune întrebări positive guvernului englez în ceea ce priveşte arangiamentul şi terminal acceptării lui, nemaivrând a se învoi sub nici o condiţiune la o altă amânare. Cu privire la conflictul vamal între România şi Francia se comunică din Paris, că ministrul de comerţ a fost ascultat de către comisiunea pentru convenţiuni comerciale. Ministrul a declarat, că negoţările între Francia şi România pentru încheierea unei convenţiuni comerciale s’au fost început de mult. în 18 Martie 1885 a votat camera o lege, prin care li se asigurează Franciei favorisarea cea mai mare. Articolul 2 pune în vigoare tariful autonom din 16 Maiu 1876 în contra Franciei, prin ceea ce s’a creat comerciului francez în România o posiţiune de tot nefavoritoare. Prin aplicarea acelui tarif — ejise ministrul — se taxează Francia cu o vamă de 50 percente mai mare, pănă când pentru Austro-Ungaria, Rusia, Germania, Italia, Elveția, Englitera, Belgia, Grecia şi Ţerile-de-jos se aplică tarifa convenţională. Pănă când România îşi închide cu totul piaţele sale dinaintea Franciei, productele române se bucură în Francia de vămi foarte mici, şi pentru aceasta guvernul francez — încheie ministrul — pretinde ridicarea cu 50 percente a vămilor pentru importul din România. Comisiunea pentru convenţiuni a amânat pertractările asupra acestei convenţiuni şi sosind la Paris de Freycinet şi întregind declarările ministrului de comerciu prin enundiarea, că nu numai Francia, ci şi Turcia, Statele Unite, Sârbia, Danemarca şi Suedia sunt atinse prin tarifa cea nouă română, — comisiunea după cum ne spune „K. Z.“ — să fi primit proiectul ministrului despre măsurile vamale în contra României. Ocupându-se corespondentul din Constantinopol aljiarului „Times“ cu lucrurile din Albania şi Macedonia face un raport de tot pesimistic, pe care îl sfîrşesce cu aceea, că miseria a crescut în tot imperul turcesc într’un grad atât de mare, încât trebuie grăbit „a face cât de curând reforme mari“, pentru de a evita niste evenimente foarte regretabile, în giurul Monastirului — scrie corespondentul — stă siguranţa publică pe un picior atât de slab, încât autorităţile au ajuns în perplexitate. Anarchia şi miseria sânt înspăimântătoare acolo. Apostolance, înfricoşatul cap al bandiţilor, s’a ivit cu o mulţime de camerali curagioşi înaintea Castoriei, prinzând pe toţi proprietarii şi negustorii avuţi şi eliberându-i numai pre lângă plătirea de sume considerabile. Vilaietul de la Salonichi încă e plin cu bande de hoţi, cari pătrund pănă la porţile Salonichului. Hassan - paşa, comandantul militar al provinţei s’a luptat în vre-o câteva rînduri cu bandiţii, neputând însă pune mâna pe nici unul dintre ei, ci din contră perdând însuşi o mulţime de oameni. O asemenea anarchiă domnesce şi în vilaietul din Cossovo. Acolo se plâng amar în contra guvernatorului, agentului financiar şi în contra magistrului de poştă, cari la efectuarea solvirilor detrag 35% împărţind banii probabil între sine. Corespondentul adauge, că prin măsuri neînsămnate aci nu se mai poate ajuta, dacă va rămână sistemul de manipulare de bani al lui Said-paşa, care consistă într’aceea, că toate veniturile se trimit la Constantinopol şi marele vizir dispune de asignarea banilor, şi încă astfel, încât înainte de toate se satisface pretenţiunilor funcţionarilor mai mari, şi se ignorează cu totul şi cele mai importante trebuinţe ale provinciei. Guvernatorii provinciilor nu se cutează nici a se plânge, pentru aă în caşul acesta ar fi demisionaţi la moment. Revistă politică. Sibiiu, 24 iunie st. v. E lucru foarte natural, că având la casă un oaspe, acela, dacă nu va voi să treacă de un om necăjit, ne va lăuda