Tribuna, octombrie-decembrie 1885 (Anul 2, nr. 223-279)

1885-10-01 / nr. 223

Anul II Sibiiu, Marți în 1/13 Octomvrie 1885 Nr. 223 Abonamentele Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1li an 2 fl. 50 cr., V» an 5 fl., 1 an 10 fl. ,15- - - w - ~ i ..y jpuiru ducerea la casa cu io cr. pe mu» mai mult. Pentru monarchie:­ 1 lună 1 fl. 20 cr., V* an 3 fl. 50 cr., Va an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: V* an 10 fr., Va an 20 fr., 1 an 40 fr.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru Inserţiunile Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. nî A rlvwî'wî+ + ■ AVWMUiwyAUMWMi y* **muumiw vi u yx uuvw • Sibiiu, strada Cisnădiei Nr. 3. Se prenumeră şi la poşte şi librării. Epistole nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se înapoiază. Un minier costă 5 cr. Ca l­a Octomvrie v. 1885 se începe Abonament nou „Tribuna“. Preţurile abonamentului sunt însem­nate în capul foii. Abonamentele se fac cu multă lesnire atât în Monarchie cât şi în România prin mandate poştale (Posta utalvány — Post- Anweisung.) Se recomandă abonarea timpurie pentru regulata expediţie a foii. Domnii abonenţi sânt rugaţi a ne comunica eventual pe lângă localitatea, unde se află, şi posta ultima, iar domnii abonaţi vechi spre uşurare pot lipi pe mandatul postal adresa tipărită dela fâşiile, în cari li s’a trimis ch­arul pănă acuma. Administraţiunea­­Harului i­i fo u­sa sa»“. Sîamii, 30 Septemvrie st. v. Situaţiunea, pe care ni-o crează con­cetăţenii noştri maghiari, devine încetul cu încetul insuportabilă, încă acum un an şi jumătate, când cu tulburările dela Cluj, s’a ivit temerea, ca nu cumva unii dintre fraţii noştri mai tineri ori mai iuţi la fire să se lase a fi amăgiţi de credinţa, că vor servi causa naţională, dacă vor pune la cale, cel pu­ţin în dimensiuni mai mici, o respingere prin violenţă a actelor de violenţă. De atunci şi pănă acum am fost ţinuţi în o necurmată agitaţiune. După tulburările de la Cluj au urmat alegerile, persecuţiunile pornite contra tine­rilor noştri de la Cluj, Budapesta, Şem­­iţ şi Lugoj, procesele de presă, desfiinţarea curţii cu juraţi din Sibiiu, presiunile fă­cute în interesul reuniunii de „cultură“ din Cluj, animosităţile ivite cu ocasiunea aniversării seculare a răscoalei de la 1784, conflictul dintre guvern şi consistorul archi­­diecesan gr.-orient., desfiinţarea reuniunii române agricole şi, în sfîrşit, când cu constituirea reuniunii de „cultură“ din Cluj, proclamaţiunea aşa numiţilor „irredentişti“. Din norocire pentru noi, partea cu desăvîrşire mare a elementelor inclinate spre acte de violenţă, simţind că Românim ea nu este accesibilă pentru propaganda făcută de ele, se depărtează din mijlocul nostru şi numai din depărtare lucrează pentru discreditarea oamenilor, care menţin spi­ritul de ordine în massele agitate de adâncă nemulţumire. Deşi aruncată în mijlocul acestor masse, proclamaţiunea n’a produs asupra lor nici o impresiune, pentru­ că sânt în Ardeal, în Selagiu, în Maramurăş, în Ţeara­ Ungurească şi în Bănat, câţiva oameni, care au soitit să-­şi câştige destulă trecere la popor, pentru­ ca să fie siguri, că fără de­scirea şi învoirea lor nu se poate pune nimic la cale între Românii din ţerile co­roanei ungare. Era destul ca proclamaţiunea să fie, precum a fost, îndreptată şi contra acesto­r, oameni, pentru­ ca ea să fie pretutindinea întimpinată cu cea mai deplină indiferenţă. Ni se cere cu toate aceste, ca să respingem cu indignaţiune acea proclamaţiune; în cele din urmă chiar şi oficiosul „Nemzet“ stăruie cu tot dinadin­sul să o facem aceasta, lăudând pe aceia, care au şi făcut-o. De ce ni se cere aceasta? Zi­ar­ele române toate fără deosebire au desaprobat proclamaţiunea; între oamenii politici ai noştri nici unul n’a aprobat-o ; încercările guvernului de a găsi aici între noi complici ai „irreden­­tiştilor“ au rămas zadarnice: ce sens mai are actul de patriotică „indignare“ ce ni se cere? El ar fi, cel puţin indirect, un vot de încredere dat actualului regim, de aceea ni se cere şi de aceea îl retusăm. Ceea­ ce au făcut d-nii Dr. Popovici, Dr. Iosif Gáli, Moldovan Gergely şi Iosif Vulcan, nu mai pot să facă oameni, care ţin să-­şi păstreze încrederea Românilor şi reputaţiunea de oameni cu independenţă de caracter. Posiţiunea oamenilor politici români faţă cu proclamaţiunea „irredentistă“ e lămurită, ceea­ ce este important în ea, exprimarea adâncei nemulţumiri, este un adevăr simţit de toţi Românii, pe care nici un om politic român nu-­l poate „res­pinge cu indignare“, fără ca să se pună în conflict cu sentimentul public al Ro­mânilor, ceea­ ce nici un politic rezonabil şi independent nu va face. Această parte din proclamaţiune poate să o respingă dl Dr. Popovici, dl Dr. Gali ori dl Moldo­van Gergely; aceia însă, care au cura­­giul civic de a spune adevărul asupra propriilor lor sentimente, vor susţină în toate împregiurările, că Românii sânt agi­taţi de o legitimă nemulţumire şi că nu mai speră, că actualul guvern va pune capăt acestei nemulţumiri. El spera însă, că mai curând ori mai târziu forţa împregiurărilor va aduna în fruntea afacerilor alţi oameni, care vor recunoaste, că resoanele de stat cer, ca cererile Românilor să fie ascultate, pe cât ele sânt legitime şi potrivite cu in­teresele bine înţelese ale monarchiei şi ale statului ungar îndeosebi. Ei desaprobă clar, tendenţa proclamaţiunii şi susţin cu toată tăria de convingere, că aici în statul ungar poliglot, ori în cel mai rău cas, în monarchia unitară, va trebui neapărat să ne asigureze mai curând ori mai târziu cea mai deplină libertate de desvoltare. Cu indignaţiune resping oamenii po­litici români independenţi numai mijloa­cele indicate în proclamaţiune. Ţinem a trece în ochii adversarilor noştri drept niste oameni de bună cre­dinţă, şi, dacă ni se pune cestiunea ast­fel, nu ne sfiim a mărturisi, că prevedem şi noi putinţa unui conflict primejdios între noi şi Maghiari, ba evitarea lui e aşa­­b­când adevărată problemă a politicei noastre actuale. Oameni sânt şi Românii şi dacă prin stăruinţă pacinică nu vor pută să ajungă a-’şi asigura posiţiunea ce li se cuvine, odată, în tot caşul foarte tânjiu, dar’ odată de sigur ei le vor da ascultare oamenilor, care îi sfătuiesc să facă o opintire de a se impune cu forţa. Nici odată însă nu va fi cu putinţă ca cineva să-­i determine pe Români a lupta ca nisce mişei prin ascuns, ca nisce asa­sini şi incendiari. Aceasta o respinge tot Românul pătruns de valoarea neamului seu cu cea mai deplină indignaţiune: vom lupta, când nu ne va mai rămână alta, şi vom învinge ori vom muri cu onoare în câmp deschis pentru interesele noastre proprii, cum în atâtea rînduri ne-am luptat pentru interesele monarchiei, dar’ nu ne vom bate joc de numele nostru cinstit recurgând la arme mişelesci. O respingere preste tot nu ni se poate cere, şi dacă cu toate aceste ni se cere, o refusăm, pentru­ că, dacă n’am refusa-o, ne-am isola și am lăsa terenul deschis pentru elementele intran­sigente. Acum, după­ ce s’a făcut un atentat atât de grav asupra spiritului de ordine al poporului nostru, nu ne rămâne decât să luptăm cu însutită energie pe calea le­gală, dacă e vorba să nu perdem trecerea pe care o avem. Le cerem Românilor să stea pe pace, să rabde şi să aştepte. Nu avem dreptul de a li-o cere aceasta, dacă nu le făgăduim totodată, că noi prin luptă legală vom obţine satisfacerea cere­rilor lor legitime, şi din 41 1° 41 tot mai puţin vom fi ascultaţi, dacă nu ne vom pută împlini făgăduinţa. Nu ne rămâne decât să re zicem . Ur­­maţi-vă voi lucrarea în pace, că vom lupta noi singuri şi vă vom spune, când singuri nu mai sperăm de a pută răsbi. Altfel vom rămână isolaţi, şi va eşi la iveală alt rînd de oameni, cu alte idei, cu alte tendenţe şi cu alt mod de a lupta, în faţa acestei situaţiuni ne vine dela Carei­­ mari scirea, că congregaţiunea comitatensă a votat un nou im­­posit drept contribuţiune obli­gată pentru reuniunea de cultură sătmăreană. Quid nune? După datele statistice oficiale sânt în comitatul Sătmarului asupra unei popora­­ţiuni totale de 293.092 suflete, 102.130 Români, acestora li se impune a contribui pentru scopurile unei societăţi private, în care ei nu sânt membri, pe care o resping chiar. Ce trebue să facem noi, ca să para­­lizăm impresiunea produsă de acest nou act de violenţă asupra masselor române şi altfel agitate de nemulţumire? Ia . Ne mărginim deocamdată a stărui ca fraţii noştri sătmăreni, convinşi că nu vor sta ei singuri în faţa situaţiunii ce li s’a creat, să-­şi impună deocamdată cea mai deplină reservă. După „L­ndépendance Roumaine“ ho­­tărîrile luate de consiliul român de mi­niştri ţinut joi seara sub preşedenţa M. S. Regelui României ar fi următoarele: a se aştepta decisiunea puterilor re­­presentate în conferenţa de la Constanti­­nopol; a se convoca adunările pe ziua de 15 Octomvrie; a se concentra şi mobiliza al 3-lea corp de armată, precum şi mai multe re­gimente din al 2-lea; a se păstra cel mai mare secret asu­pra negociaţiunilor începute cu oare­cari cabinete străine; a se continua inspecţiunile militare deja începute de Regele. Evenimentele din Peninsula­ Balcanică. Varna, 8 Octomvrie n. Se stie că flo­tila bulgară de pe Dunăre a fost dăruită Bulga­rilor de către Ruşi şi că e comandată de oficeri ruşi; acum toată această flotilă se află la Ismail reţinută acolo din ordinul guvernului rusesc. Aci se află un mare număr de oficeri ruşi demisionaţi din armata bulgară; din 4* în­­­i se așteaptă plecarea lor. Ieri au mai sosit din Rusia peste 100 de Bulgari, între cari și 3 ofițeri. Filipopol, 9 Octomvrie n. Se telegrafiază din Constantinopol că misiunea bulgară a fost primită de cătră marele Vizir; nu se scie încă resultatul întrevederii. înrolările în Bulgaria continuă mereu ori­ce om valid din ori­ce clasă a societăţii ar fi el, trebue neapărat să se înscrie într’un corp oare­care. Recruţii sosesc mereu de pretutindeni. Prinţul a inspectat trupele concentrate în Yamboli; se stie că în faţa acestui punct se află tăbărît grosul armatei turcesci de la graniţa Ru­­meliei. Constantinopol, 9 Octomvrie n. Pare a se adeveri scriea că atât Poarta cât şi pute­rile ar fi dispuse să recunoască unirea Bulgariei cu Rumelia. Iată pe ce basă se va face această unire: Principele Bulgariei va fi în acelaşi timp şi guvernator al Rumeliei; administraţiile şi adu­nările celor două provincii vor urma a fi sepa­rate; cu alte cuvinte se admite numai o unire personală. Sofia, 9 Octomvrie n. Bulgarii sînt ho­­tărîţi să apere cu ori­ce preţ unirea lor; ei speră că puterile o vor recunoaste la urma urmelor; în cas contrar, ei vor lupta pănă la cel din urmă om. Nici într’un cas însă ei nu vor îngădui depunerea prinţului Alexandru. Pentru unire vor lupta toţi Bulgarii; în contra depunerei prinţului vor lupta chiar Musul­manii, pe cari dînsul în­totdeauna ’i-a aperat şi ’i-a sprijinit. Varna, 9 Octomvrie n. Poarta este în­credinţată că Serbia voieşce să ocupe districtul Cossovo. Serbia este hotărîtă se întreprindă o acţiune chiar dacă ar fi sigură că va fi bătută; înfrângerea ei va pune din nou pe tapet cestiunea sârbească. Poarta a atras atenţia ambasadorilor asupra calamităţilor ce pot decurge din acţiunea Serbiei, care ar provoca neapărat o mare agitaţie în Muntenegru, Bosnia, Herţegovina şi ar atrage neapărat şi pe Austria în conflict. Poarta a

Next