Tribuna, aprilie-iunie 1886 (Anul 3, nr. 75-148)
1886-06-11 / nr. 132
Nr. 132 Anul III Sibiiu, Mercuri în 11/23 Iunie 1886 Abonamentele Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 10 an 2 fl. 50 cr., V* an 5 fl., 1 an 10 li. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 10 an 3 fl. 50 cr., Va an 7 fi., 1 an 14 li. Pentru România și străinătate: Va an 10 fr., 1/s an 20 fr., 1 an 40 fr. Apare în fiecare zi de lucru Inserţiunile ! Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţiunea şi Administraţiunea: Sibiiu, strada Cisnădiei Nr. 3. Se prenumeră şi la poşte şi librării. Un maier costă 5 cr. Epistole nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se înapoiază. Nihitii, 10 Iunie st. v. Marfă mărunţiş: aceasta e nota caracteristică a lucrării noastre politice în cei din urmă câţiva ani. Sub presiunea societăţii maghiare atât de intolerante s’a produs încetul cu încetul o admirabilă unitate de vederi între toţi Românii din ţerile coroanei ungare şi înduioşarea te cuprinde, când vei fi bunele disposiţiuni şi rîvna de a jertfi la cărturarii dela sate, fie preoţi, fie dascăli ori notari, fie plugari fruntaşi în satul lor. Sub presiunea acestui spirit oamenii mai cu trecere s’au învăţat a vorbi frumos, încât eşti încântat de hotărîrea, cu care combat actuala stare de lucruri, mai ales când sântem aşa „între noi.“ Unii dintre dînşii au chiar curagiul opiniilor lor şi nu se sfiesc a combate şi în public şi a striga din toată punerea, că trebue neapărat să facem ceva. Dacă vrei însă să nu-ţi pertfi toate ilusiunile, feresce-te şi nu te uita în dosul culiselor, nu căuta la cele ce fac oamenii care vorbesc atât de frumos. Nu este nici unul, care nu admiră onestitatea, abnegaţiunea şi sentimentul de solidaritate, toţi laudă rîvna cea bună şi stimează pe cei ce o au. Foarte mulţi însă, desigur cei mai mulţi se întreabă la tot pasul: „ Was leof ich mir dafür 9 ! Din tort«oneşte lucruri foarte frumoase, cel puţin deocamdată, nu resultă nici un folos practic, care se poate calcula în valută austriacă. E mult mai practic să vorbesci pe cât se poate mai frumos ca alţii şi să cauţi apoi de trebile tale, căci omul de rînd, „prostul“ dela sate, te aude când vorbesci, dar’ nu are timpul cuvenit, ca să se lămurească şi asupra faptelor tale. Iar’ când el vine pe la oraş, îl apuci cu binele şi-l ţii mereu cald, ca să nu se recească, ci să plece încântat acasă. Se mai întâmplă şi aiurea asemenea lucruri, fiindcă din chiar firea sa omul este inclinat a căuta mai presus de toate de treburile sale, şi nu din senin au ajuns oamenii la vorba: „Primum vivere, deinde filosophare“. La noi însă dimensiunile sunt atât de mici, încât lucrul este el prin el ridicol. înţelegem ca cineva în vederea unui câştig, prin care îşi asigurează o situaţiune splendidă pe toată vieaţa, să-şi pună în joc buna reputaţiune şi să renunţe la stima şi la încrederea publica. Este unul dintre cei mai însămnaţi filosofi germani, care ne sfătuiesce să facem aşa. Şi nici că poate să fie ridicol omul, care urmează sfaturile acestui filosof. Când vei fi înse oameni, care pentru un câştig de câteva sute de floreni riscă încrederea, de care se bucură, e preste putinţă să nu te cuprindă mila, îi verji pe oameni duşmănindu-se între dânşii, îi vecji lucrând, ca să pună în conflict pe cei mai buni prieteni, făcând chiar relaţiunile sociale imposibile, şi dacă cercetezi mai de aproape, te convingi, că e la mijloc un fleculeţ de câteva sute de floreni câştigate şi aceste cu multă sudoare. Marfă mărunţiş! Ridicolul devine însă un lucru serios, când ne dăm seamă, că certându-se astfel între dînşii, oamenii fac imposibilă ori şi ce acţiune îndreptată spre asigurarea unor interese mari, care, calculate tot în valuta austriacă, representă milioane. în interesul acestei lucrări trebue să se producă, în sfîrşit, un proces de selecţiune, şi să se aleagă la o parte oamenii, care nunumai vorbesc lrmnos, dar sânt totodată gata să şi facă ceva. Forţa „Tribunei“. Marin caluşerul. Schiţă dela Moşi. (Urmare şi fine.) Se apropiau oar’ Moşii. Vătavul îi apuse lui Marin să se gătească, că preste câtevafile vor pomni la drum spre Bucuresci, căci sânt departe de aci Bucurescii, apoi e bine să ajungă cu ori două mai iute la Moşi. Marin se gândia mult la aceea, ce se facă: să se ducă la Moși, ori să rămână ? . . . Dacă se va duce, poate car’ va mai vedea pe fata aceea, care ’i-a turburat sufletul acum e anul, și pe care acum se deprinse puțin să nu o mai dorească așa de mult. . . Dar’ putea el să se stăpânească de a nu se mai duce, putea el să-’și înăbușească dorul, ce-’i stăpânia tot sufletul ? ... Nu! Ajunse pentru a doua oară la Moşi. Acum nu se mai miră așa mult de casele cele mari, nici de lumea multă ce era strînsă aici, pe aceste le mai vătră el. . . Acum avea el la ce să se gândească. Hora car’ se încinse, căluşeri ca în ceata lui Mitrea vâtavul, unde era şi Marin, nu se găsiau în toţi Moşii. Lumea se strîngea ca la minune să-’i vadă cum joacă. . . Lui Marin car’ îi veni rîndul să joace Hăţegana. Eşi la mijlocul cercului, împregiurul lui sute de oameni. El îi privia mândru, ca şi când ar sei, că singur unul el este acela, care face asta: să joace în vârful picioarelor, în călcâie şi tupiliş, sărind uşor ca gândul bâta ce o învertia în mână şi ear’ ţinendu-o după spate. . . Cum privia aşa împregiurul seu, dintr’odată ear’ ’i se opriră ochii, şi tot pe acea fată, pe care o vătiu acum e anul! Era tot aşa de frumoasă, tot aşa de tinără... Tot acea faţă de înger, chip ca o icoană, tot acei ochi ca cerul când e deschis, la gât tot acele salbe de stele. Lui Marina i se opri sângele pe loc, când o vădju. . . . Inima apoi începu a-i bate, cum numai acum e anul a mai bătut. ... O mai privi odată, apoi începu a juca. Şi juca, de nici el nu mai scia de el. I se părea că în crasul acesta are să se prăpădească. Când sfîrşi, lumea începu, a bate din palmi. . . Marin stetea mândru ca un împărat. Şi car’ începu jocul, şi ar fi început poate şi a treia oară, dacă ar mai fi putut lăutarii să-’i cânte, dar’ se osteniră și ei. își luă apoi pălăria din cap și începu să strîngă bani. Pălăria îi era aproape plină de gologani, când străbătu pănă în apropierea fetei, care îi dete acum e anul banul de noroc. Marin se apropia de ea. Nu pentru ca aceea să-i dee bani, ci de altceva, ce stia el de ce ?! . . . Poate voia să-’i spună, că banul de argint din anul trecut îl mai ţine şi acum! Este pus prelungă Visul Precestei, îl poartă tot cu el, şi acum îl are deasupra inimii, în buzunarul flocului. — Tot nu ai uitat de an jocul frumos, îi s zise fata și car’ îi mai puse cu mâna ei rotundă un ban de argint în pălărie. . . Marin îşi pierdu tot rostul. Nu-’i mai veni nici o vorbă pe buze. Nici să mulţumească de bani, nici să-’i spună, că nu pentru bani s’a apropiat de ea, nimic, nimic în lume, se uita numai la ea cu sete, de gândiai, că viaţa întreagă nu s’ar sătura a o privi. Ce fată frumoasă!. . . Şi fata ear’ pieri ca o nălucă dinaintea ochilor lui. . . Ce vedenie!. . . Marin ear’ plecă să o caute. Şi ear’ abia o găsi, ca să o vadă puţin, apoi ear’ să o piardă. — Ea nu m’a uitat, aşa îşi dicea în sine Marin — căci îmizise, că tot nu ai uitat de un an jocul frumos, mă ţine dar’ în minte tocmai precum nu am uitat-o nici eu. Şi Marin car’ luă banul de argint, car’ îl puse lângă Visul Precestei să-’i fie de noroc-Aşa se întempla asta ani de-a rîndul. Marin venia în toţi anii la Moşi, cu dor în inimă şi se depărta şi cu mai mult dor dela Moşi. . . Fata venia şi ea să vadă călușerii cum joacă, îi plăcea mai ales să privească Hățegana. Pentru că o juca Marin, ori pentru că era frumos acest joc?. . . Nimeni nu stie. Marin strînse patru bani de arginți și veni și a cincia oară la Moși, nu pentru ca să strîngă bani, nici chiar pentru banul de noroc, ci să vadă fata. Nu o vecinduse, în zadar o căută crile de-a rândul. Marin se duse acasă cu inima întristată. De ce n’o fi venit fata?. ... A fost bolnavă, s’a mutat de pe locurile aceste, departe ?..................... Ori poate s’a măritat?. ... Și când îi veni în minte această întrebare, se scutură în tot trupul, îl cuprinse niște fiori, ca și când ar fi vetjut moartea. — Poate să vină la anul, atunci să o văd, așa se mângâia Marin el pe el. . . Și ce lung ’i-a fost lui acest an. . . în zadar trecu anul, căci ceea ce așteptă Marin, nu mai veni, și poate nici nu o să mai vină. Umblă zile întregi în toate părţile Moşilor, însă fata, pe care o căuta, nu o vedea nicăiri. — A murit, ori s’a măritat, zicea Marin, şi îi plângea şi sufletul şi ochii. Şi chiar de nu ar fi murit, pentru el tot una e: daca s’a măritat pentru el tot moartă e. ... Şi dacă nici n’a murit, nici nu s’a măritat, ce-’i folosesce lui asta, când nu o mai vede. .. Tot moartă e! . . . . spun, că scopul călătoriei principelui la Constantinopol ar fi numai interesul de a copia tablouri din Bosfor, și apoi, că la Paris s’ar duce oar’ numai ca să expună acolo tablourile sale. De altă parte se fiice însă, că multe ciocniri dela graniţa bărbiei au trebuit să se facă cu învoirea *'prîhcipelui, deoare-ce acele ciocniri s’au pus la cale de bande sprijinite de el însuşi. Din Zürich se scrie, că din causa ar’estării a doi lăcătuşi, cari se puseseră în grevă, s’au întâmplat acolo tulburări de stradă. Precând gendarmii excortau pe unul din lăcătuşi la tribunal, mulţimea începu să-i bombardeze cu petri. Gendarmii îşi descărcară armele, un om cădit mort, doi copii fură răniţi. Lumea nevoind să se împrăşcie şi să facă loc gendarmilor, aceştia atacară cu baioneta şi într’o clipă curăţită piaţa. Consiliul comunal şi guvernul au discutat măsurile ce trebue să se iee pentru a reprima asemenea turburări. Trupele sânt consemnate în căsărmi. O deputaţiune de liberali moderaţi englezi s’a presentat la lord Slartington, pentru a-ș i cere să pună un candidat la Midlothian contra d-lui Gladstone. Hartington refuză,ricând, că nu vrea să dee un caracter personal luptei ce poartă contra bătrânului om de stat. ■ .........v..... Revistă politică. Sibiiu, 10 Iunie st. v. Sesiunile parlamentare încep a se încheia. Parlamentul ungar se va închide la 26 i. e. n. Singur parlamentul german, ale căruia ferii expiră în această lună, se va întruni Vineria viitoare într’o sesiune mai lungă. Intr’aceste încep a esi tot mai mult la iveală deosebiţi pretendenţi de tron. Se vorbesce, că Don Carlos va fi aşteptat în Bruxella şi că acolo va conveni cu capii partidului său în scopul unei consultări asupra politicei ce au să urmeze pe viitor. De asemenea se răspândesc deosebite serii despre călătoria principelui Carageorgevici la Constantinopol. Multe rapoarte Congresul naţional-bisericesc gr.-or. Raport special al „Tribunei“. Şedinţa II dela 9121 Iunie 1886. Obiectele acestei şedinţe au fost rapoartele secţiunilor verificatoare şi alegerea colmisiunilor piuianente. Şedinţa se deschide la oarele 11 ca înainte de ameadi şi, după autenticarea protocolului şedinţei I, se pun la ordineafilei rapoartele secţiunilor verificatoare. La propunerea raportorului R. Patiţa (secţiunea verificatoare I.) se verifică următorii deputaţi din eparchia Aradului: Ioan Groza, Iosif Suciu, Ieroteiu Beleş, Ignatiu Papp, Sigismund Popovici, Dr. Eugen Mocioni, Vincenţiu Babeş, Nicolau Zigre, Zeno Mocioni, Teodor Fâşie, Paul Fâşie, Ioan P. Dessean, Ioan Beleş şi Dimitriu Bonciu. Alegerea din cercul electoral preoţesc I fiind protestată şi din cercul III mirenesc din oficiu dificultată, actele respective se transpun biroului congresual până la alegerea comisiunii verificătoare. La propunerea raportorului Ignatiu Papp (secţiunea II) se verifică următorii deputaţi din diecesa Caransebeşului: Filaret Musta, Atanasiu Ioanoviciu, Ioan Popoviciu, Andreiu Ghidiu, A. Bartolomeiu, Mich. Popoviciu, Filip Adam, Pavel Miulescu, Iuliu Petrie, Dr. Alex. Mocioni, Al. Ciomponeriu, Vladimir Spătariu, Ioan Roşu, George Szerb, Ioan Ţăran, Coriolan Brediceanu, Ioan Bartolomeiu, Iosif Seracin, Ilie Curescu, Leontin Simonescu, Ştefan Velovan, Sim. Moldovan, Petru Tisu şi Lazar Roşculeţ. Deputaţii aleşi în cercurile electorale I şi III preotesei şi din cele mirenesci IV, V, XVII şi XIV nu se verifică şi actele se transpun biroului până la constituirea comisiunii verificătoare. La propunerea raportorului Coriolan Brediceanu (secţiunea III.) se verifică următorii deputaţi din archidiecesă: Nicolau Popea, Zach. Boiu, Romul de Crainic, Ioan Papiu, Nicanor Frateş, Sim. Popescu, Nicolau Cristea Dr. N. Puşcariu, I. Petric, lacob Bologa, Elie Măcelariu, Ioach. Fulea, Augustin Nicoară, Ambrosie Borsan, Dr. I. Pop, Rubin Patiţa, P. Cosma, I. Slavici, N. Cosma, Eug. Brote, Mat. Voibean, Ştefan Iosif, I. cav. de Puşcariu, Dr. Ales. Todea, I. Lengheru şi loan Zaharia. Alegerile din cercurile mirenesci VIII şi XIX sunt dificultate din oficiu. Astfel presidiul declară de verificaţi 63 deputaţi şi se constată, că congresul poate lua hotărîri valide. Pentru consultare asupra alegerii biroului şi a comisiunilor, şedinţa se suspinde la 121/3 oare. Redeschidendu-se şedinţa se aleg următorii notari definitivi: Nic. Frateş, M. Voibean, Pomp. Piposiu, Ign. Papp, N. Zigrea, Ier. Beleş, Andr. Ghidiu, Cor. Brediceanu şi St. Velovan. După aceste presidiul presentează hârtia părintelui episcop I. P o p a s u, prin care acesta notifică, că aflându-se la băi pentru restaurarea sănătăţii sale, nu va pute participa la primele şedinţe ale congresului. Se ia spre şeinţă. Credenţionalele intrate de la deputaţii, It., Dudiea, G. Feier, Dr. Iosif Gali, Ioan Gall, Paul Rotariu şi P. Opriş se păstrează la birou, pănă ce se va organiza comisiunea verificătoare. Concediile cerute se dau deputaţilor loach, Fulea, Sim. Moldovan, Iuliu Petric, Spătariu, Ştefan Iosif, Filip Adam; cererile de concediu ale d-lor Dr. Iosif Gali şi George loanovici rămân, pănă la verificarea acestora, neresolvate. După ce congresul hotăresce susţinerea celor şese comisiuni permanente de mai nainte se aleg : în comisiunea verificătoare: deputaţii Mih. Popoviciu, Sigismund Popovici şi Rubin Patiţa; în comisiunea organizătoare: Nicolau Popea, Ierot. Beleş, Part. Cosma, V. Babeş, Fii. Musta, I. cav. de Puşcariu, I. Lengheru, Dr. Ios. Gali şi I. Bartolomeiu; în comisiunea bisericească: Z. Boiu, P. Chirilescu, I. Popoviciu, Iacob Bologa, Rubin.