Tribuna, iulie-septembrie 1886 (Anul 3, nr. 149-224)

1886-07-01 / nr. 149

Pag. 594 sunt competenţi a se pronunţa decât cei interesaţi. car’ între aceştia suntem mai ales noi Românii, poporaţiunea eminamente agricolă a ţerii. Avem să fim consultaţi şi noi, când e vorba de interese economice şi mai ales de comassaţiune , Iată lucrul, asupra căruia am stăruit. Şi colegii noştri de la „Tage­blatt“ nu ni-au spus, pentru­ ce nu avem să fim consultaţi, ci o sucesc cu între­barea pocită, ce succes ar fi avut o con­­ferenţă ţinută numai între Români şi Saşi ? ! Maghiarii sânt astăd­i tari şi mari şi pot să resolve toate cestiunile aşa cum le place lor, fără­ ca să mai aibă nevoie de ajutorul Sașilor ori de al nostru. Dacă e însă vorba, ca resolvarea să fie dreaptă și potrivită cu interesele tuturora, dacă e vorba, ca ea să fie p­a cin­i­că, care nu un act de violență, trebue să ne înțelegem cu toții, lăsând toate cestiunile politice la o parte. O înţelegere între Maghiari şi Saşi nu mai produce impresiunea, că este făcută în paguba Românilor. Şi, încă odată, Saşii au cuvinte pu­ternice de a nu se pune în conflict cu Românii şi de a nu pune cu uşurinţă la îndoială disposiţiunile noastre pacinice. A­­pel *) pentru ridicarea unui monument lui Radetzky în Viena. După moartea neuitatului mareşal con­tele Radetzky repentin s’a manifestat dor­inţa publică , ca acestui beliduce încoronat cu lauri, care în serviciul seu de 72 de ani sub 5 domnitori a fi articipat la 19 resbeluri, acestui adevărat părinte al sol­daţilor, — acestui patriot distins prin fidelitate de supus şi patriotism, să se ridice în Viena un monument demn. Răsboiul erupt la un an după moartea lui — relaţiunile nefavorabile ale următorilor ani şi diferite obstacole au îm­­pedecat realizarea acestei dorinţe. Din an în an tot mai tare se răresce numărul acelora, cari au servit, luptat şi sângerat sub conducerea lui Radetzky, — deci nu este timp de perdut, ca cei cari mai trăesc să vadă realizată ridicarea mo­numentului. Cu autorizarea cea mai înaltă eu pri­mesc conducerea acestei întreprinderi, spri­­jinit fiind de comitetul care s’a compus, afară de mulţi generali eşiţi din şcoala lui Radetzky, din representanţii diverselor cer­curi. Şi eu singur fiind unul dintre aceia, care au primit botezul de foc sub Ra­detzky, mă adresez cu acel apel cătră ca­meralii de arme din acel timp, ca să con­­lucre la promovarea acestui scop. Un apel patriotic publicat deja îna­inte de asta cu câteva luni de un redactor al unei foi militare a dat de aşa resunet, încât momentan s’au făcut multe subscrieri. Contribuirile atât ale singuraticilor, cât și ale întregilor corpuri de armată manife­stează din nou spiritul tradiţional al ar­*) Acest apel ni se trimite întocmai în limba ro­mână spre publicare de către biroul oficios de corespon­denţă Red. „Tribunei“, matei, şi garantează despre conlucrarea ge­­nerală a int­regei puteri armate, chemate spre apărarea cu puteri unite a monarchiei. Asemenea apel în drept cătră locuitorii monarchiei austro-ungare, cari păstrează ca suvenir neperitor numele lui Radetzky. Sute de mii din toate părţile impe­­rului,­­­ moşii şi părinţii generaţiunii pre­sente, au servit sub gloriosul mareşal, şi reîntorcend la căminele lor au transplan­tat şi la cei­ ce se ţin de ei însufleţirea consacrată tatălui Radetzky, care pe dînsul ’l-a ridicat între eroii cei mai po­pulari, şi a electrisat pe fiecare, care a fost martor sîmţemintelor şi blândeţei umane a beliducelui moşneag. Spiritul patriotic documentat cu toată ocasiunea de sigur cu bucurie şi resultat va promova înfiinţarea acestui semn de aducere aminte recunoscătoare, care va eter­­nisa marile merite ale eroului, care se re­­feresc aproape în măsură egală la toate popoarele monarchiei. ?•­Denarul luptătorului invalid, al moş­neagului şi al omului sărman cade cu tot atâta greutate în cumpenă, ca şi galbinii avuţilor. Monumentul lui Radetzky are să rea­mintească cândva următorilor noştri : că ce a fost în stare a ajunge un beliduce de 82 de ani, care între împregiurările cele mai grele şi înc­ungiurat din toate părţile de duşmani, sprijinit fiind de încrederea Domnitorului seu şi a armatei sale, precum şi prin iubirea soldaţilor sei, cu statornicie neînvinsă în fine a purtat o victorie după alta preste puterea precumpănitoare a ini­micului. Viena, în 27 iunie anul 1886. Archiducele Albrecht m. p., mareşal. Sumele destinate acestei întreprinderi patriotice, pentru a căror adunare se re­comandă înfiinţarea de comitete mai mici, se roagă a se trimite comitetului central în Viena (oficiul cuirasieria supremă ces. reg.) sau primei casse de păstrare austriace în Viena (Graben Nr. 21). Şi membrii mai jos subscrişi ai comitetului se ofer a primi ofrandele. Sumele incurse de loc se vor aloca spre fructificare, şi prel­ungă even­tualele signaturi alese se vor publica siste­matice. Cu lucrarea monumm­entului s’a în­credinţat profesorul Gaspar Zumbusch, care a făcut deja în anul 1851 modelul bustei fericitului mareşal, Viena, în 30 iunie anul 188­6. Archiducele Albrecht m. p., mareşal, ca preşedinte. Principele Emeric Thurn şi Taxis, general de cavalerie, ca substitutul preșe­dintelui. Alfred Arneth, cav. consilier aulic ces. reg. Br. Ferdinand Bauer, ge­neral de artilerie. Contele Arthur Bylandt- Rheidt, general de artilerie. Br. Frideric Beck, locotenent-mareșal. Contele Eduard Clam-Gallas, general de cavalerie. Contele Francisc Crenneville, general de artilerie. Emil Dembscher, maior în reservă, notar. Br. Iosif Döpfner, general de artilerie. Nicolan Dumba. Cav. Eduard Graef de Libloy, general de cavalerie. Principele Constantin Hohenlohe - Schillingsfürst, ge­neral de cavalerie. Contele Coloman Hu­ny­ady de Kéthely, locotenent-mareșal. Contele Emeric Hunyady de Kéthely, ca­meral ces. reg. Contele Ioan Huyn, ge­neral de artilerie. Br. Adalbert Knebel de Treuenschwert, general de artilerie. Br. Alexandru Keller, general de cavalerie. Iosif Latour de Thurmburg, locotenent­­mareșal. Bar. Frideric Mondel, general de artilerie. Baronul Francisc Nopcsa, Baronul Frideric Packent de Kilstädten, general de artilerie. Baronul Eugen Piret de Bihari, general de cavalerie. Cav. Iosif Roda­kowski, locotenent-mareșal. Br. Alfred Springer, locotenent sup. Principele Hugo Thurn și Taxis, maior. Eduard Uhl, primar. Iosif Weil de Weilen, senator gu­­vernial. Contele Zeno Welsersheimb, lo­cotenent-mareșal. Contele Carol Wenck­­heim, cameral ces. reg. Contele Ioan Wilczek. Gaspar Zumbusch, prof. m. p. — Ba pe dracul, tu vecină, Diua de adi nu ni bună, Venitu numai pe-o clipită Şi cată, că-’s ameţită, Şi nu stiu ce-or fi făcut, Oalele ce-am fost umplut; De-aceea va fi ce-a fi, Dar’ de unde vom plăti. Cu ce ne-am îndatorat, Pentru al dracului sfat. — Măi, cârcîmar, de cât ne-ai dat? Trebe că-’i fi însemnat! — Aţi beut opt cupe mari, Cupa trei­ deci de creţari, Aşadară eu v’am dat De şese zloţi răi în cap. — Nu te ’ntreb ce-am beut toate, Te ’ntreb numai de-a mea parte. — Cu doi zloţi răi fiecare Pe rachiu sunteţi datoare. — Ba, pe dracul, sunt nebună, — Grăia a treia vecină, — Ce-a dice al meu bărbat, De-a vedé, că ce-am lucrat, Mâncare ’n câmp m­ ’i-am dus, Dătoare ’n cârcîmă m’am pus; De el tot m’oiu mântui, Dar’ cu ce voiu sei plăti; Când beteagă m’aş preface Pe bărbat bolund ’l-aş face, Dar’ ce-ajung cu-a mea ’nşelare Când la cârcîmă sunt dătoare. — De faceţi precum vă­­fie, Nu vă caut de bani nimic, Dacă voi vă veţi trudi, Pe bărbaţi a-­i bolunjit, Şi se faceţi cu ei glumă, Se rîd şi eu una bună. — Nu glumesci, fieu, ci spuni drept, Poţi pune mâna pe pept ? — Vă spun pe al meu cuvânt, Că vă iert tot ce-aţi beut, De veţi face cum am s fis, Să am şi eu timp de rîs. — Dară mâne dimineaţă, Când s’a duce-a nopţii ceaţă, Şi când ’ţi-om face de scrie, Să grăbesci într’o clipire, Şi să vefii, că ce-ai poftit, Cât de bine-om fi ’mplinit. — Cum să nu, eu voiu veni, Să văd, ce veţi isprăvi. — Ei, rămas bun, căci grăbim, Ce ’ţi-am spus să isprăvim. Şi plecară trei vecine, De bucurie fiind pline, Căci ajunse-o „picătură“, Şi ’n sărmana lor de gură, Fără­ ca se mai plătească, Ci numai să se ’ngrijească, Pe bărbaţii lor să-’i joace, Precum sciau ele face. (Va urma.) TRIBUNA Congresul naţional-bisericesc gr.-or. Raport special al „Tribunei“. Şedinţa a XVII dela 6 Iulie st. n. 1886.­­ ) Şedinţa se deschide la 5 oare după ameazii. Autenticarea protocolului şedinţei premerse se amână pe mâne. La ordinea fiilei urmează alegerea con­­sistorului metropolitan. După efectuirea alegerii la propunerea presidiului se alege o co­­misiune scrutinătoare din dnii: Nicolau Popea, T. Făşie, A. Nicoara şi C. Bredicean. Restrăgendu-se această comisiune, se pune la ordinea­­filei raportul comisiunii pentru fundaţi­unea Gojdu. Raportorul aceleia dl N. Zigre propune, ca raportul general al consistorului despre admi­nistrarea fundaţiunii să se iee spre sciinţă con­­statându-se, că administrarea fundaţiunii s’a efec­­tuat cu punctuositate. Se primesce şi se urmează la desbaterea specială a aceluia. După deliberarea acestui obiect comisiunea scrutinătoare îşi presentează raportul seu şi con­gresul proclamă de membri noi aleşi în consi­­storul metropolitan pe următorii domni: în senatul bisericesc: M. Pop­o­vi­ci, ord.; Bart. Băi­ule­scu, supl. în senatul şcolar: Ioan P o p e s c u, Dr. Iosif Gall şi Leont. Simonescu ord.; Dr. Ioan Crisian şi George Szerb, supl. In senatul epitro­­pesc: Nic. Zigre, ord., Romul de Crainic, Al. Cimponeriu şi loan Droc supl. Următorii membri ai consistorului metropo­litan se declară de realeşi: In senatul bise­ricesc: Nicolau Popea, Filaret Musta, Ieroteiu Beleş, Meleţiu Dregh­iciu, Ioan Hannea, Dr. Ila­­rion Puşcariu, Ioan Tipeiu, Nicolau Cristea, Petru Anca şi Moise Bocşan. în senatul şcolar: Constantin Gurbanu, Vincenţiu Babeş, Ioan Len­­gher, Ioan Papiu, Zaharie Boiu, David Almăşan, Dr. Nicolau Pop. în senatul epitropesc: Nicanor Frateş, Nicolau Andreievici, Antoniu Mocioni, Ioan Bran de Lemeni, Iulian Ianculescu, Elie Măcellariu, Dr. Aurel Brote şi loan T. Popovici. Abfilierea dlui Nicolau Cristea nu s’a primit. Şedinţa se ridică la 6 la oare. Şedinţa a XVIII dela 7 Iulie st. n. 1886. Şedinţa se deschide la 9 oare înainte de amenefi. După autenticarea protocoalelor celor două şedinţe premerse Presidiul presen­tează următorul raport: Mărit congres!’ în urma cond­usului congresual din 14/26 Octomvrie 1881 Nr. 141 referitor la propunerile pentru a se sistemiza postul unui vicar archie­­piscopesc cu rang de archiereu, vin prelânga ad­uderea actelor meritoriale sub .­• a notifica Măritului congres, că în cestiunea aceasta sinodul episcopesc al provinciei noastre metropolitane întrunit alaltăieri şi astăzi s’a pronunţat astfel: „Instituirea unui vicar-archiereu din punct de vedere canonic este admisibilă în mod excep­ţional numai în cas de mare necesitate recu­noscută şi de sinodul episcopesc. „Sibiiu, 25 Iunie (7 Iulie) 1886. „Miron Romanul“. Acest raport se predă comisiunii organi­­zătoare. Deputatul Ioan Lengher insinuă urmă­toarea propunere: Biroul congresual este însăr­cinat a tipări protocoalele sesiunii congresuale din 20 iunie 1886 şi­­filele următoare şi a le pune în vândare în termen de cel mult trei luni de­­file incepend de la încheierea sesiunii congresuale din acest an. Propunătorul cere urgenţă. Astfel propu­nerea se declară de urgenţă şi se pune la or­dinea zilei. Preasfinţia Sa episcopul din Arad Ioan Me­­ţianu propune faţă cu aceasta, ca protocoalele să se concread­ă consistorului metropolitan spre a le tipări cât mai în grabă. Conformându-se dl Ioan Lengher propunerii Preasfinţiei Sale episcopului Ioan Meţianu, con­gresul aduce următorul condlus : Consistorul metropolitan se însărcinează a tipări protocoalele sesiunii congresuale din 20 iunie 1886 şi fidele următoare şi a le pune în ventrare în termin de cel mult trei luni de fiile începând de la înche­ierea sesiunii congresuale din acest an. Fiind la ordinea fiilei raportul comisiunii financiare, raportorul aceleia deputatul Eugen Brote referează asupra raportului consistorului metropolitan dato 17/29 Iunie a. c. Nr. 121 metr., plan care se aduce la cunoscinţa congresului, că conform cond­usului congresual Nr. 159 ex 1881 s’a instituit organele recerute pentru administra­rea averii metropolitane; că cu privire la local şi la cassa de fer s’au luat disposiţiunile necesare, car’ pentru personal se vor face propuneri cu ocasiunea aşternerii budgetului, că s’a elaborat un proiect de regulament pentru administrarea şi manipularea averii metropolitane, pentru care regulament, după­ ce va fi discutat şi stabilit în consistor, se cere încuviinţarea a se pute aplica în mod provisor păna la aprobarea sa prin con­gresul proxim. La propunerea comisiunii financiare, con­gresul ia următoarele cond­use: „1. Fiind detailurile despre inactivarea ofi­ciului de cassă şi primirea averii în manipularea acestuia cuprinse în raportul consistorial, prin care se aştern raţiociniile (Nr. 118 metrop., din 14/26 iunie 1886), despre care congresul se va pronunţa la rîndul seu partea raportului ce pri­­veste inactivarea oficiului de cassă, primirea averii metropolitane inel, manipularea acestuia, localul şi cassa de fer se iau spre sciinţă. „2. Constatându-se, că consistorul metropo­litan, deși era însărcinat încă prin cond­usul con­gresual Nr. 159 din anul 1881 a elabora un proiect de regulament pentru administrarea și manipularea averii metropolitane, n’a satisfăcut acestei îndatoriri, — se însărcinează din nou și sub răspunderea proveni­tă în § 168 respective § 134 din statutul organic, a satisface cât mai în grabă acestei îndatoriri indispensabile. încuviin­ţarea cerută de consistorul metropolitan a putea pune în practică şi înainte de aprobarea prin congresul proxim în mod provisor regulamentul stabilit, nu este de lipsă a se da, fiind ea cu­prinsă în cond­usul congresual Nr. 159 din 1881. Același raportor referează asupra raportului consistorului metropolitan ca senat epitropesc data 14/26 Iunie 1886 Nr. 118 metr. şi presentează în numele comisiunii financiare următorul raport: „înainte de a întră comisiunea financiară în meritul comisiunii raţiociniilor aşternute prin raportul consistorului metropolitan data 14/26 Iunie a. c. Nr. 118 metr. s’a ocupat cu cestiunea înstrăinării raţiociniilor fondurilor metropolitane pentru cvartalul din urmă al anului 1881, ale anilor 1882, 1883 și 1884. „Pe baza cercetărilor sale comisiunea finan­ciară constată: „1. că culiositatea înstrăinării cade în prima linie asupra oficiului de cassă, în a cărui îngri­jire se aflau acele documente în linia a doua asupra senatului epitropesc al consistorului me­tropolitan, care n’a exerciat controla cuvenită; „2. că această înstrăinare n’a avut influenţă păgubitoare pentru administrarea şi manipularea fondurilor metropolitane ; „3. că reconstruirea raţiociunilor fiind în­treagă circulaţiunea de bani basată pe acte, ce se află în archivul consistorial, a succes pe deplin. „Purcepiind în urma acestor constatări la examinarea însăşi a raţioniunilor fondurilor me­tropolitane, comisiunea financiară constată ur­mătoarele : „1. în contra disposiţiunii cond­usului con­gresual din 1881 Nr. 159 averea metropolitană s’a administrat până la 4 Februarie 1884 de în­suşi metropolitul, şi numai dela acest termin a trecut în administraţia consistorului metropolitan. „2. Predarea şi primirea averiii la 4 Fe­bruarie 1884 s’a făcut pe basa unui act formal, care senatul epitropesc al consistorului metropo­litan­­l-a luat la cunoscinţă. „3. Revisiunea raţiocinnilor nu s’a exer­ciat de senatul epitropesc din an în an, ci pentru întreg timpul din 1 Octomvrie 1881 pănă la 31 Decemvrie 1885 deodată şi anume în şedinţa sa din 14/26 Iunie a. c. Nr. 149

Next