Tribuna, iulie-septembrie 1886 (Anul 3, nr. 149-224)
1886-07-01 / nr. 149
Pag. 594 sunt competenţi a se pronunţa decât cei interesaţi. car’ între aceştia suntem mai ales noi Românii, poporaţiunea eminamente agricolă a ţerii. Avem să fim consultaţi şi noi, când e vorba de interese economice şi mai ales de comassaţiune , Iată lucrul, asupra căruia am stăruit. Şi colegii noştri de la „Tageblatt“ nu ni-au spus, pentru ce nu avem să fim consultaţi, ci o sucesc cu întrebarea pocită, ce succes ar fi avut o conferenţă ţinută numai între Români şi Saşi ? ! Maghiarii sânt astădi tari şi mari şi pot să resolve toate cestiunile aşa cum le place lor, fără ca să mai aibă nevoie de ajutorul Sașilor ori de al nostru. Dacă e însă vorba, ca resolvarea să fie dreaptă și potrivită cu interesele tuturora, dacă e vorba, ca ea să fie pa cinică, care nu un act de violență, trebue să ne înțelegem cu toții, lăsând toate cestiunile politice la o parte. O înţelegere între Maghiari şi Saşi nu mai produce impresiunea, că este făcută în paguba Românilor. Şi, încă odată, Saşii au cuvinte puternice de a nu se pune în conflict cu Românii şi de a nu pune cu uşurinţă la îndoială disposiţiunile noastre pacinice. Apel *) pentru ridicarea unui monument lui Radetzky în Viena. După moartea neuitatului mareşal contele Radetzky repentin s’a manifestat dorinţa publică , ca acestui beliduce încoronat cu lauri, care în serviciul seu de 72 de ani sub 5 domnitori a fi articipat la 19 resbeluri, acestui adevărat părinte al soldaţilor, — acestui patriot distins prin fidelitate de supus şi patriotism, să se ridice în Viena un monument demn. Răsboiul erupt la un an după moartea lui — relaţiunile nefavorabile ale următorilor ani şi diferite obstacole au împedecat realizarea acestei dorinţe. Din an în an tot mai tare se răresce numărul acelora, cari au servit, luptat şi sângerat sub conducerea lui Radetzky, — deci nu este timp de perdut, ca cei cari mai trăesc să vadă realizată ridicarea monumentului. Cu autorizarea cea mai înaltă eu primesc conducerea acestei întreprinderi, sprijinit fiind de comitetul care s’a compus, afară de mulţi generali eşiţi din şcoala lui Radetzky, din representanţii diverselor cercuri. Şi eu singur fiind unul dintre aceia, care au primit botezul de foc sub Radetzky, mă adresez cu acel apel cătră cameralii de arme din acel timp, ca să conlucre la promovarea acestui scop. Un apel patriotic publicat deja înainte de asta cu câteva luni de un redactor al unei foi militare a dat de aşa resunet, încât momentan s’au făcut multe subscrieri. Contribuirile atât ale singuraticilor, cât și ale întregilor corpuri de armată manifestează din nou spiritul tradiţional al ar*) Acest apel ni se trimite întocmai în limba română spre publicare de către biroul oficios de corespondenţă Red. „Tribunei“, matei, şi garantează despre conlucrarea generală a intregei puteri armate, chemate spre apărarea cu puteri unite a monarchiei. Asemenea apel în drept cătră locuitorii monarchiei austro-ungare, cari păstrează ca suvenir neperitor numele lui Radetzky. Sute de mii din toate părţile imperului, moşii şi părinţii generaţiunii presente, au servit sub gloriosul mareşal, şi reîntorcend la căminele lor au transplantat şi la cei ce se ţin de ei însufleţirea consacrată tatălui Radetzky, care pe dînsul ’l-a ridicat între eroii cei mai populari, şi a electrisat pe fiecare, care a fost martor sîmţemintelor şi blândeţei umane a beliducelui moşneag. Spiritul patriotic documentat cu toată ocasiunea de sigur cu bucurie şi resultat va promova înfiinţarea acestui semn de aducere aminte recunoscătoare, care va eternisa marile merite ale eroului, care se referesc aproape în măsură egală la toate popoarele monarchiei. ?•Denarul luptătorului invalid, al moşneagului şi al omului sărman cade cu tot atâta greutate în cumpenă, ca şi galbinii avuţilor. Monumentul lui Radetzky are să reamintească cândva următorilor noştri : că ce a fost în stare a ajunge un beliduce de 82 de ani, care între împregiurările cele mai grele şi încungiurat din toate părţile de duşmani, sprijinit fiind de încrederea Domnitorului seu şi a armatei sale, precum şi prin iubirea soldaţilor sei, cu statornicie neînvinsă în fine a purtat o victorie după alta preste puterea precumpănitoare a inimicului. Viena, în 27 iunie anul 1886. Archiducele Albrecht m. p., mareşal. Sumele destinate acestei întreprinderi patriotice, pentru a căror adunare se recomandă înfiinţarea de comitete mai mici, se roagă a se trimite comitetului central în Viena (oficiul cuirasieria supremă ces. reg.) sau primei casse de păstrare austriace în Viena (Graben Nr. 21). Şi membrii mai jos subscrişi ai comitetului se ofer a primi ofrandele. Sumele incurse de loc se vor aloca spre fructificare, şi prelungă eventualele signaturi alese se vor publica sistematice. Cu lucrarea monummentului s’a încredinţat profesorul Gaspar Zumbusch, care a făcut deja în anul 1851 modelul bustei fericitului mareşal, Viena, în 30 iunie anul 1886. Archiducele Albrecht m. p., mareşal, ca preşedinte. Principele Emeric Thurn şi Taxis, general de cavalerie, ca substitutul președintelui. Alfred Arneth, cav. consilier aulic ces. reg. Br. Ferdinand Bauer, general de artilerie. Contele Arthur Bylandt- Rheidt, general de artilerie. Br. Frideric Beck, locotenent-mareșal. Contele Eduard Clam-Gallas, general de cavalerie. Contele Francisc Crenneville, general de artilerie. Emil Dembscher, maior în reservă, notar. Br. Iosif Döpfner, general de artilerie. Nicolan Dumba. Cav. Eduard Graef de Libloy, general de cavalerie. Principele Constantin Hohenlohe - Schillingsfürst, general de cavalerie. Contele Coloman Hunyady de Kéthely, locotenent-mareșal. Contele Emeric Hunyady de Kéthely, cameral ces. reg. Contele Ioan Huyn, general de artilerie. Br. Adalbert Knebel de Treuenschwert, general de artilerie. Br. Alexandru Keller, general de cavalerie. Iosif Latour de Thurmburg, locotenentmareșal. Bar. Frideric Mondel, general de artilerie. Baronul Francisc Nopcsa, Baronul Frideric Packent de Kilstädten, general de artilerie. Baronul Eugen Piret de Bihari, general de cavalerie. Cav. Iosif Rodakowski, locotenent-mareșal. Br. Alfred Springer, locotenent sup. Principele Hugo Thurn și Taxis, maior. Eduard Uhl, primar. Iosif Weil de Weilen, senator guvernial. Contele Zeno Welsersheimb, locotenent-mareșal. Contele Carol Wenckheim, cameral ces. reg. Contele Ioan Wilczek. Gaspar Zumbusch, prof. m. p. — Ba pe dracul, tu vecină, Diua de adi nu ni bună, Venitu numai pe-o clipită Şi cată, că-’s ameţită, Şi nu stiu ce-or fi făcut, Oalele ce-am fost umplut; De-aceea va fi ce-a fi, Dar’ de unde vom plăti. Cu ce ne-am îndatorat, Pentru al dracului sfat. — Măi, cârcîmar, de cât ne-ai dat? Trebe că-’i fi însemnat! — Aţi beut opt cupe mari, Cupa trei deci de creţari, Aşadară eu v’am dat De şese zloţi răi în cap. — Nu te ’ntreb ce-am beut toate, Te ’ntreb numai de-a mea parte. — Cu doi zloţi răi fiecare Pe rachiu sunteţi datoare. — Ba, pe dracul, sunt nebună, — Grăia a treia vecină, — Ce-a dice al meu bărbat, De-a vedé, că ce-am lucrat, Mâncare ’n câmp m ’i-am dus, Dătoare ’n cârcîmă m’am pus; De el tot m’oiu mântui, Dar’ cu ce voiu sei plăti; Când beteagă m’aş preface Pe bărbat bolund ’l-aş face, Dar’ ce-ajung cu-a mea ’nşelare Când la cârcîmă sunt dătoare. — De faceţi precum văfie, Nu vă caut de bani nimic, Dacă voi vă veţi trudi, Pe bărbaţi a-i bolunjit, Şi se faceţi cu ei glumă, Se rîd şi eu una bună. — Nu glumesci, fieu, ci spuni drept, Poţi pune mâna pe pept ? — Vă spun pe al meu cuvânt, Că vă iert tot ce-aţi beut, De veţi face cum am s fis, Să am şi eu timp de rîs. — Dară mâne dimineaţă, Când s’a duce-a nopţii ceaţă, Şi când ’ţi-om face de scrie, Să grăbesci într’o clipire, Şi să vefii, că ce-ai poftit, Cât de bine-om fi ’mplinit. — Cum să nu, eu voiu veni, Să văd, ce veţi isprăvi. — Ei, rămas bun, căci grăbim, Ce ’ţi-am spus să isprăvim. Şi plecară trei vecine, De bucurie fiind pline, Căci ajunse-o „picătură“, Şi ’n sărmana lor de gură, Fără ca se mai plătească, Ci numai să se ’ngrijească, Pe bărbaţii lor să-’i joace, Precum sciau ele face. (Va urma.) TRIBUNA Congresul naţional-bisericesc gr.-or. Raport special al „Tribunei“. Şedinţa a XVII dela 6 Iulie st. n. 1886. ) Şedinţa se deschide la 5 oare după ameazii. Autenticarea protocolului şedinţei premerse se amână pe mâne. La ordinea fiilei urmează alegerea consistorului metropolitan. După efectuirea alegerii la propunerea presidiului se alege o comisiune scrutinătoare din dnii: Nicolau Popea, T. Făşie, A. Nicoara şi C. Bredicean. Restrăgendu-se această comisiune, se pune la ordineafilei raportul comisiunii pentru fundaţiunea Gojdu. Raportorul aceleia dl N. Zigre propune, ca raportul general al consistorului despre administrarea fundaţiunii să se iee spre sciinţă constatându-se, că administrarea fundaţiunii s’a efectuat cu punctuositate. Se primesce şi se urmează la desbaterea specială a aceluia. După deliberarea acestui obiect comisiunea scrutinătoare îşi presentează raportul seu şi congresul proclamă de membri noi aleşi în consistorul metropolitan pe următorii domni: în senatul bisericesc: M. Popovici, ord.; Bart. Băiulescu, supl. în senatul şcolar: Ioan P o p e s c u, Dr. Iosif Gall şi Leont. Simonescu ord.; Dr. Ioan Crisian şi George Szerb, supl. In senatul epitropesc: Nic. Zigre, ord., Romul de Crainic, Al. Cimponeriu şi loan Droc supl. Următorii membri ai consistorului metropolitan se declară de realeşi: In senatul bisericesc: Nicolau Popea, Filaret Musta, Ieroteiu Beleş, Meleţiu Dreghiciu, Ioan Hannea, Dr. Ilarion Puşcariu, Ioan Tipeiu, Nicolau Cristea, Petru Anca şi Moise Bocşan. în senatul şcolar: Constantin Gurbanu, Vincenţiu Babeş, Ioan Lengher, Ioan Papiu, Zaharie Boiu, David Almăşan, Dr. Nicolau Pop. în senatul epitropesc: Nicanor Frateş, Nicolau Andreievici, Antoniu Mocioni, Ioan Bran de Lemeni, Iulian Ianculescu, Elie Măcellariu, Dr. Aurel Brote şi loan T. Popovici. Abfilierea dlui Nicolau Cristea nu s’a primit. Şedinţa se ridică la 6 la oare. Şedinţa a XVIII dela 7 Iulie st. n. 1886. Şedinţa se deschide la 9 oare înainte de amenefi. După autenticarea protocoalelor celor două şedinţe premerse Presidiul presentează următorul raport: Mărit congres!’ în urma condusului congresual din 14/26 Octomvrie 1881 Nr. 141 referitor la propunerile pentru a se sistemiza postul unui vicar archiepiscopesc cu rang de archiereu, vin prelânga aduderea actelor meritoriale sub .• a notifica Măritului congres, că în cestiunea aceasta sinodul episcopesc al provinciei noastre metropolitane întrunit alaltăieri şi astăzi s’a pronunţat astfel: „Instituirea unui vicar-archiereu din punct de vedere canonic este admisibilă în mod excepţional numai în cas de mare necesitate recunoscută şi de sinodul episcopesc. „Sibiiu, 25 Iunie (7 Iulie) 1886. „Miron Romanul“. Acest raport se predă comisiunii organizătoare. Deputatul Ioan Lengher insinuă următoarea propunere: Biroul congresual este însărcinat a tipări protocoalele sesiunii congresuale din 20 iunie 1886 şifilele următoare şi a le pune în vândare în termen de cel mult trei luni defile incepend de la încheierea sesiunii congresuale din acest an. Propunătorul cere urgenţă. Astfel propunerea se declară de urgenţă şi se pune la ordinea zilei. Preasfinţia Sa episcopul din Arad Ioan Meţianu propune faţă cu aceasta, ca protocoalele să se concreadă consistorului metropolitan spre a le tipări cât mai în grabă. Conformându-se dl Ioan Lengher propunerii Preasfinţiei Sale episcopului Ioan Meţianu, congresul aduce următorul condlus : Consistorul metropolitan se însărcinează a tipări protocoalele sesiunii congresuale din 20 iunie 1886 şi fidele următoare şi a le pune în ventrare în termin de cel mult trei luni de fiile începând de la încheierea sesiunii congresuale din acest an. Fiind la ordinea fiilei raportul comisiunii financiare, raportorul aceleia deputatul Eugen Brote referează asupra raportului consistorului metropolitan dato 17/29 Iunie a. c. Nr. 121 metr., plan care se aduce la cunoscinţa congresului, că conform condusului congresual Nr. 159 ex 1881 s’a instituit organele recerute pentru administrarea averii metropolitane; că cu privire la local şi la cassa de fer s’au luat disposiţiunile necesare, car’ pentru personal se vor face propuneri cu ocasiunea aşternerii budgetului, că s’a elaborat un proiect de regulament pentru administrarea şi manipularea averii metropolitane, pentru care regulament, după ce va fi discutat şi stabilit în consistor, se cere încuviinţarea a se pute aplica în mod provisor păna la aprobarea sa prin congresul proxim. La propunerea comisiunii financiare, congresul ia următoarele conduse: „1. Fiind detailurile despre inactivarea oficiului de cassă şi primirea averii în manipularea acestuia cuprinse în raportul consistorial, prin care se aştern raţiociniile (Nr. 118 metrop., din 14/26 iunie 1886), despre care congresul se va pronunţa la rîndul seu partea raportului ce priveste inactivarea oficiului de cassă, primirea averii metropolitane inel, manipularea acestuia, localul şi cassa de fer se iau spre sciinţă. „2. Constatându-se, că consistorul metropolitan, deși era însărcinat încă prin condusul congresual Nr. 159 din anul 1881 a elabora un proiect de regulament pentru administrarea și manipularea averii metropolitane, n’a satisfăcut acestei îndatoriri, — se însărcinează din nou și sub răspunderea provenită în § 168 respective § 134 din statutul organic, a satisface cât mai în grabă acestei îndatoriri indispensabile. încuviinţarea cerută de consistorul metropolitan a putea pune în practică şi înainte de aprobarea prin congresul proxim în mod provisor regulamentul stabilit, nu este de lipsă a se da, fiind ea cuprinsă în condusul congresual Nr. 159 din 1881. Același raportor referează asupra raportului consistorului metropolitan ca senat epitropesc data 14/26 Iunie 1886 Nr. 118 metr. şi presentează în numele comisiunii financiare următorul raport: „înainte de a întră comisiunea financiară în meritul comisiunii raţiociniilor aşternute prin raportul consistorului metropolitan data 14/26 Iunie a. c. Nr. 118 metr. s’a ocupat cu cestiunea înstrăinării raţiociniilor fondurilor metropolitane pentru cvartalul din urmă al anului 1881, ale anilor 1882, 1883 și 1884. „Pe baza cercetărilor sale comisiunea financiară constată: „1. că culiositatea înstrăinării cade în prima linie asupra oficiului de cassă, în a cărui îngrijire se aflau acele documente în linia a doua asupra senatului epitropesc al consistorului metropolitan, care n’a exerciat controla cuvenită; „2. că această înstrăinare n’a avut influenţă păgubitoare pentru administrarea şi manipularea fondurilor metropolitane ; „3. că reconstruirea raţiociunilor fiind întreagă circulaţiunea de bani basată pe acte, ce se află în archivul consistorial, a succes pe deplin. „Purcepiind în urma acestor constatări la examinarea însăşi a raţioniunilor fondurilor metropolitane, comisiunea financiară constată următoarele : „1. în contra disposiţiunii condusului congresual din 1881 Nr. 159 averea metropolitană s’a administrat până la 4 Februarie 1884 de însuşi metropolitul, şi numai dela acest termin a trecut în administraţia consistorului metropolitan. „2. Predarea şi primirea averiii la 4 Februarie 1884 s’a făcut pe basa unui act formal, care senatul epitropesc al consistorului metropolitanl-a luat la cunoscinţă. „3. Revisiunea raţiocinnilor nu s’a exerciat de senatul epitropesc din an în an, ci pentru întreg timpul din 1 Octomvrie 1881 pănă la 31 Decemvrie 1885 deodată şi anume în şedinţa sa din 14/26 Iunie a. c. Nr. 149