Tribuna, iulie-septembrie 1886 (Anul 3, nr. 149-224)

1886-09-19 / nr. 215

Pag. 858 că va trebui să se cugete asupra modului, de a-’i desbrăca oar’ de aceste drepturi. în privinţa asta Maghiarii seamend cu Po­lonezii ; ca şi aceştia şi ei nu vreau acelaşi drept ca celelalte popoare, ci vreau se şi guverneze, şi dacă li se acordă stăpânirea pănă la un oareşi­care grad, atunci fac abusuri cu dînsa. Naturalmente nici un stat mare nu poate suferi un astfel de abus, şi dacă Ungurii nu vor înceta cu desele lor provocaţiuni, atunci desigur vor face experienţe foarte neplăcute. Aci n'au nici cea mai mică frică de manifestaţiunile un­­guresci. Chiar în Ungaria aceste demonstraţiuni sunt condamnate absolutamente de toţi bărbaţii cu­minte şi prudenţi, şi cât privesce particularmente pe Slavi, Români şi Germani, care formează ma­­joritatea cu mult preponderantă a poporaţiunii în ţerile coroanei satului Ştefan, aceştia se află pe partea dinastiei. Uraganul care se pregăteșce se treacă prin Landtag-ul din Pesta, va fi de aceea numai un uragan într’un păhar de apă. Eminentul bărbat de stat, fostul regent și ministru-president Ioan Ristici a publicat sub titlul „Propast oligarchije 1856—1858“ (prăpastia oligarchiei în anul 1856—1858) un studiu istoric, în care descrie căderea principelui de atuncia al Serbiei, Alexandru Karagheorgh­evici, și arată, că principele a fost resturnat numai din causă, că s’a lăsat să fie condus de o oligarchiă, în fruntea căreia se afla Garasanin şi care se sprijinia pe influenţa unei puteri străine, pe influenţa Austriei. Diplomaţia austriacă spriginia pe princi­pele şi pe oligarchiă. Ca mediator se presenta un oareşi­ care Alexa Iancovici, un fost advocat din Timişoara, care deja se amestecase în lup­tele interne ale Serbilor în anul 1842. Era un om abil, inteligent şi decis pănă la temeritate, care numai nu poseda destulă statornicie şi sirguinţă. Doria sincer prosperitate principelui şi îl persuada să se razime pe Austria. Dl Ian­covici formă un cabinet amic Austriei, şi de aci înainte consulatul general austriac în Bel­grad deveni centrul cel mai plăcut cercurilor politice sârbe. L. Bauche scrie în opul său „Serbia şi Turcia în secolul al XIX“, după relaţiunea con­sulului prusian Meroni, că consulul general au­striac Radosavlievici nu perde nici un moment pe principele din ochi și îl forțează să accep­­teze sfatul său la ori­ce ocasiune, fără care prin­cipele nimic nu întreprinde. Radosavlievici vi­­sitează, frecventează şedinţele consiliului de mi­niştri şi cere ostentativ se vadia tot și se scie tot, spre a pute pe urmă să învârtească tot după direcţiunea sa. Această alianţă rămâne cu toate acestea pentru ambele părţi cu totul sterilă, nici Austria nici Serbia nu pot trage dintr’însa vre-un pro­fit direct. Pentru principele raportul devine tocmai fatal, căci le dă adversarilor sei arme ascuţite şi tot nu-’l ajută în dilele de nevoie, nu poate să rețină căderea principelui. Când Poarta se opunea absolut chi­mării Scupcinei și Austria consimția la aceasta, o sfătui ambasadorul francez din Constantinopol. Tou­­venel, sprijinit de cel englez Sir Henry Bulwer, să dec vo­e la chemarea Scupcinei. Scupcina detrona deci pe Karagheorghevici şi alese aproape unanim pe Miloş Obrenovici de principe, care domnise odată foarte despotic, dar’ cu toate acestea totuşi se sprijinise pe popor. In Viena şi în Constantinopol se opuseră alegerii, dar’ Rusia aprobă pe aceasta şi amba­sadorul rus din Constantinopol, sprijinit de cel francez, dobândi învestitura. Şi care e morala dramei? întreabă Ristici la finele lucrării sale. El răspunse prin o ară­tare a stării actuale în Serbia, care arătare na trebue să nu fie pricepută: „Un partid, o putere, un guvern, care urmează nu­mai scopurile sale egoiste, se spriji­­nesce numai pe influenţa străină, despreţuiesce autoritatea poporului şi drepturile naţiunii, trebue să caută mai înainte sau mai târtfiu“. Revistă politică, Sibiiu, 18 Septemvrie st. v. Misiunea baronului K a u 1 b a r­s, care s’a fost trimis în Bulgaria în calitate de agent diplomatic, primesce pe cei ce merge caracterul dictaturei, întocmai precum a pretins-o dl Katkoff în organul seu. Seim, cum comisarul rusesc a pretins amînarea Sobraniei celei mari, declarând deja de pe acum de nule hotărîrile Sobraniei, dacă nu se va fixa un periodl electoral de cel puţin două luni; seim, că el a pretins eliberarea criminalilor de stat şi desfiinţa­rea asediului. Nu e destul cu atâta, a mai exprimat nobilul baron ameninţări ascunse pentru caşul, că Bulgaria va mai ţină pe viitor la politica ei de pănă acum. Dar’ această politică are de scop menţi­nerea independenţei Bulgariei, pe care Rusia voieşce să o nimicească formând pretensiuni, ce ar respinge chiar şi Mona­co sau San Marino. Stă mai presus de ori­ce îndoială, că îndeplinind condiţiunile puse de generalul Kaulbars, regenţa bul­gară îşi va executa prin aceea abdicaţiu­­nea, şi tot atât de sigur e şi aceea, că neputând să conteze la sprijinul nimănui, va trebui să cedeze pretenţiunilor ruseşti. O depeşă oficială, datată din Sofia, 28 Septemvrie comunică urmă­toarele : Afară de nota oficială, ce a predat-o gene­ralul Kaulbars guvernului bulgar, acela a mai spus persoanelor, care au venit la Sofia să-’l în­­timpine, următoarele: împăratul Rusiei pre­tinde de la guvernul bulgar înainte de toate cea mai deplină încredere; asupra cuvântului „încredere“ trebue să ne înțelegem. Pănă adi Ţarul n’a aucjit decât vorbe goale; acum doresce fapte. E de lipsă, ca procederea de pănă acum faţă cu Rusia să se schimbe cu de­­săvârşire. Nu din modul de procedere de pănă acum va cunoasce Ţarul noua cale, pe care va trebui să apuce Bulgaria. Rusia nu poate înţe­lege, cum au putut Bulgarii se săvîrşească într’o­oi două acte atât de contrazicătoare, precum a fost trimiterea depeşei, în care se dă expresiune distinselor sentimente pentru Ţarul, şi adresa, în care la fie­care cuvânt se regretau faptele din trecut. Condiţiunile, ce sânt însărcinat a le pune Bulgarilor, sânt foarte cate­gorice. Alegerile pentru Sobrania cea mare în terminul statolit de guvernul bulgar sânt im­posibile. Poporul trebue clarificat asupra sco­pului alegerilor. Acest resultat nu se va pute ob­ţine în vre­ o câteva Zile- Guvernul rusesc ține, că un interval de două luni, dacă un astfel de interval nici nu ar fi prevăzut în constituție, e de lipsă între desființarea asediului și între alegeri. Toate partidele trebue să participe liber la alegeri. Aceasta însă nu s’ar întâmpla, dacă guvernul ar insista pre lângă măsurile ex­cepţionale, ce le-a luat în contra acelor douezeci de ofiţeri, care au participat la detronarea suve­ranului lor. Kaulbars a dat mai departe expre­siune mirării sale de disposiţiunile poli­­ţiane, care se pretinde a se fi făcut în timpul din urmă în Sofia, şi că persoane, care au cer­cetat consulatul rusesc, precum şi aceia, care şi-au mers înainte să-­l întimpine, au fost suspi­­cionaţi. Disposiţiuni care dovedesc, că dorinţa guvernului bulgar de a se înţelege cu Rusia, nu e lipsită de intenţii ascunse. Un ase­menea joc însă e primejdios, şi dacă Bulgarii vor să consulteze pe celelalte puteri asupra proce­­derii ulterioare, vor experia, că nu există altă procedere, decât cea indicată de Rusia. Generalul Kaulbars s’a îndreptat apoi în contra nimicirii drapelelor regimen­telor de sertate, deoare-ce drapelul ar fi un simbol, ce trebue să rămână deasupra faptelor omenesci. Ce ar fi aceea — zise Kaulbar’s — dacă un preot s’ar pedepsi pentru o faptă prni­­bilă prin aceea, că s’ar arde chipul lui Christos, al cărui purtător este el? Acest limbagiu, de care a însoţit genera­lul Kaulbais cunoscuta notă rusească, n’a pro­dus nici o impresiune. Guvernul bulgar va răspunde astăzi. Se crede, că răspunsul va fi ori conciliabil ori foarte aspru. în faţa acestor evenimente ar fi şi ridicol, a mai vorbi de o ocupaţiune ru­sească în Bulgaria. Generalul Kaulbars de pe acum îşi dă ifosul unui principe al Bulgariei şi cu anevoe credem, că Bul­garii se vor opune, sau, după­ cum se zice în depeşa de mai sus, vor fi „foarte aspri“. Dl Ratkoff declară în organul seu, „Moskovskii Viedomosti“, că guvernul a­u­st­r­o - ungar s’a despărţit cu totul de Berlin şi Petersburg şi va merge mână în mână cu An­glia în cee­a­ c­e priveşte cesti­unea bulgară. Spre dovada acestei aserţiuni Ratkoff arată faptul, că guvernul austro­­ungar ar fi excepţionat la Petersburg tri­miterea generalului Kaulbars la Sofia, care guvernul german să fi aprobat pe deplin acest plan al Rusiei. V­orbind de atitudinea A­u­s­t­o - Un­gariei, „National-Zeitung“ din Berlin ajunge la acea conclusiune, că Rusia numai în momentul despărţirii Germaniei d­e c­ă­t­r­e A­u­s­t­r­o - U­n­­g­a­r­i­a va putea câştiga mână liberă în Peninsula­ Balcanică. Nici Italia nici An­glia nu pot sprijini pe Austro-Ungaria în contra Rusiei. Dacă Austro-Ungaria ar procede isolată, ar vedea, ce sânt în stare a face Cehii şi Croaţii. De tot caracteristică e împregiurarea, că în numărul seu cel mai nou organul de frunte al principelui de Bismarck, „Norddeutsche Allgemeine Zeitung“ reco­mandă foilor vieneze spre studiare ur­mătorul pasagiu din „Kölnische Zei­tung“: „Dacă Germania ’şi-ar scoate pentru fiecare gărgăuţă a jurnalelor au­­striace sabia sa cea bună, dacă ar fi, ca noi să alungăm cu bastonul nostru (Ziegen­­heimer) pe un flămând de la masa bine încărcată a Peninsulei­ Balcanice, p­e­n­t­r­u­­că domnii din Pesta’şi-au stricat stomacul în Bosnia şi în Serbia, noi ne vom socoti de două­ ori, înainte de a pleda, ca tinerul şi puternicul nostru imper să se lănţuească şi mai tare ca pănă acum de soartea Austro-Ungariei.“ Confederaţiunea statelor­­balcanice. „Românul“ de la 28 i. c. scrie urmă­toarele : A doua zi chiar după revoluţiunea din Fi­­lipopol începu să se agite cestiunea unei confe­­deraţiuni a statelor din Peninsula­ Balcanică, ce­­stiune, care în urma evenimentelor din Bulgaria fu din nou pusă în discuţiune atât în presă, cât şi în cercurile politice. Am arătat, care este părerea noastră în această privinţă şi am susţinut în diferite oca­­siuni strânsa legătură, ce ar trebui să existe între micile state din Orient, faţă cu diversele tendenţe şi competiţiuni, şi cu eventualităţile, la cari ele pot să fie expuse în urma inaugurării unei poli­tice, în Europa, cu totul nesigură pentru soartea şi viitorul lor. Evenimentele din urmă din Bulgaria şi ati­tudinea ce avură puterile cele mari ne spuseră în­deajuns, de ce natură este această politică şi la ceea­ ce se pot aştepta în viitor statele cele mai mici, dacă nu vor căuta să stabilească o strânsă prietenie între ele, apârându-­şi interesele lor reciproce în contra ori­căror tendenţe văte­­mătoare independenţei şi propăşirii lor. Neînţelegerile şi desbinările între ele nu numai că la nimic nu le poate folosi, ci din contră le expun la pericole şi mai mari şi mai neaşteptate, pericole, pe cari cu greu le vor pute învinge, dacă vor rămâne pentru totdeauna iso­late şi în luptă de interese rău înţelese. în adevăr, ce interes poate să fie mai mare pentru o naţiune decât acela al asigurării existenţei sale şi al putinţei, de a fi în stare să conjure şi să prea întimpine pericolele, de cari ar putea să fie ameninţată în viitor? Statele din Peninsula­ Balcanică nu trebue astăzi să-­şi mai facă nici o ilusiune de ceea­ ce poate să le aştepte în viitor şi de pericolele, la cari ar fi expuse, față cu incertitudinea ce dom­­nesce în starea lucrurilor și în mersul afacerilor politice în Europa. Dela ele deci, și numai dela ele depinde, ca să lucreze astfel, încât să se găsească în stare pe cât cu putință le va fi, se conjure și se preîntimpine pericolele, la cari ar putea să fie expuse într’un viitor mai mult sau mai puţini apropiat. O telegramă din Londra, pe care ni-o transmite „Agenţia Hava­s,“ Zice că „se asigură, că cerniţele de Iddesleigh caută să facă o alianţă între Serbia, Bulgaria, Grecia şi Turcia, cu spe­ranţa, că Austria va vedea cu ochi buni această combinare“. Telegrama mai adaugă, că „se crede că ne­cesitatea de a se protege în contra năvălitorului comun, va face cu putinţă această alianţă“. Scriea aceasta are un caracter de cea mai mare însemnătate, şi dacă ea se va adeveri, nu puţin va contribui la mersul evenimentelor din Peninsula­ Balcanică. Rămâne numai a se vedea, dacă Englitera va isbuti în demersurile sale și dacă prin stăru­ința ei va putea face, ca lucrurile să ajungă la un bun sfîrșit. O altă telegramă fusă, tot din Londra, ne spune, că este probabil că are să se întimpine mari greutăţi din partea Greciei, şi că astfel sforţările Engliterii, de a ajunge la o alianţă între cele patru state, ar putea să fie zădăr­­nicicite. Nu ştim de ce natură sânt greutăţile, pe cari le-ar pune înainte Grecia ca o piedecă la încheierea unei asemenea alianţe, şi până unde ele ar putea să fie înlăturate. Aşteptăm deci, ca soirite ce vom primi să facă lumină deplină atât asupra acestui punct, cât şi asupra demersurilor Engliterii şi a putinţei unei alianţe între cele patru state, alianţă pe care noi o privim ca binefăcătoare pentru statele din Peninsula­ Balcanică. TRIBUNA Manifestaţiunile partidului liberal din România. Foile din România ne spun, că întrunirea partidului liberal de Duminecă a fost foarte cercetată. Delegaţii veniţi de prin diferite oraşe ale ţerii s’au urcat la 200. Oraşele, care s’au distins mai mult prin numărul trimis, au fost: Iaşi, Râmnicul - Sărat, Câmpulung, Galaţi şi Turnu-Măgurele, întreg publicul era foarte distins. Acolo s’au vetjut domnii Chiţu, Câmpineanu (presidentul întrunirii), Filitis, Carada, Robescu, Dimitrescu, Vulturescu, Vlădescu, Bamba, Djuvara, Noreas etc. etc. Partidul a adus următoarea nesoluţie: în faţa situaţiunii creată prin atentatul comis contra primului-ministru şi cap al partidului naţional-liberal dl I. C. Brătianu, atentat, care a provocat un simţământ general de repro­bare atât în ţeară cât şi în străinătate . Având în vedere, că adversarii partidului naţional-liberal înainte ca şi după comiterea aten­tatului, au ţinut un limbagiu şi o atitudine, cari dovedesc, că n’au nimic sfânt nici patrie, nici tron, nici guvern, şi că chiar crima nu găsesce în rîndurile lor un cuvânt de reprobare, când poate să le înlesnească ajungerea la scopul lor. Considerând, că o asemenea atitudine este de natură nu numai a învrăjbi spiritele în lăuntru şi a da nascere la idei şi fapte condamnate de toate societăţile civilizate, dar­ încă a compro­mite chiar posiţiunea internaţională a ţerii, mai ales în împregiurări ca cele de faţă . Cetăţenii capitalei şi delegaţii din districte întruniţi astăzi hotăresc: I. Exprimă iubirea şi încrederea lor cea mai deplină d-lui I. C. Brătianu şi-­l roagă a continua să lucreze cu curagiul şi patriotismul său nestrămutat, pentru consolidarea instituţiuni­­lor, pentru desvoltarea şi întărirea patriei, îl asigura că partidul naţional-liberal, imensa majori­­tate a ţerii, îl va urma fără şovăire şi că Bucu­­rescu­, pururea devotat ideilor liberale şi care demult a rupt pentru totdeauna cu un trecut ce a apăsat aşa de greu asupra României, vor sei a-’şi face în ori­ce împregiurări datoria. II. Roagă pe guvern a aplica legile cu toată energia contra acelora, care s’au pus şi se vor pune afară din ele. III. Reînnoiesc puterile comitetului central din Bucuresci şi-­l invită a se pune în relaţiuni constante cu membrii partidului naţional-liberal din ţeară, spre a nimici acţiunea acelora, cari prin mijloace nelegiuite caută să sdruncine instituţiunile ţerii şi să compromită existenţa ei. C­ronic­ă. Congresul eparch­iilor sârbesci, care a fost convocat pe 30 Septemvrie n., în urma îmbolnăvirii comisarului regesc Eduard Cseh, s’a amînat pănă la 14 Octomvrie n. Din această causă se va amîna poate și convocarea con­gresului biser­icesc. * Camera advocațială din Arad anunţă, că advocatul Nicolae Filimon din Arad ,şi-a schimbat domiciliul în Pecica. * „Călindarul Poporului pe a. 1887“ a apărut în Zilele aceste şi are un cuprins pe cât de variat pe atât de bine ales. Astfel a fost o idee practică a editurei, de a reproduce legea pentru gloate, spre a putea fi în mâna celor mulţi, pe cari îi privesce. în partea instruc­tivă aflăm apoi un articol despre „Tractarea vinului în pivniţă“ de dl D. Com­şa, „Cunoas­­cerea vacilor lăptoase“, „O nouă răşină de al­toit“ ş. alt. Partea beletristică ne presentă o poveste, „Petrea Prostul“, una dintre cele din urmă creaţiuni, pănă acuma inedite, ale dlui loan Slavici, o frumoasă colecţie de poesii de di­verse genuri: „Schinteuţe“ şi „Anecdote“. Călin­darul se încheie cu „Tîrgurile din Ardeal, Ungaria, Bucovina şi România“. E de observat, că con­semnarea tîrgurilor e făcută nu în mod alfabetic, ca pănă acuma, ci după data în rîndul lunilor, împlinindu-se prin aceasta o dorinţă generală. Preţul acestui călindar, al cărui exterior şi de astă-dată dovedesce eleganţă, e tot cel vechiu, adecă numai 20 CI*. * Serviciu religios inter­­ţi­s. La 22 i. c. n. dl C. Pop Păcurar, redactorul condamnat la închisoare de un an, a cerut de la autoritatea închisorii de acolo permisiunea, ca să invite pe vicarul din Nasăud şi pe cei doi preoţi-coope­­ratori, spre a-şi săvârşi serviciul decesc numit „sfeştanie“. Dl Pop Păcurar este cleric al archidiecesei de Blaj şi ca bun creştin credea că e de datorința sa a observa datina strămo­șească, de a stropi cu apă sfințită casa, în care ai se locuiesci mai mult timp. Autoritatea noastră a interzis Insă acest act religios. f. * O afacere militară în Cinci-Biserici. In afacerea Herbert — despre care am fost amintit ieri — s’a făcut şi interpelaţie în dietă. (Vezi telegrama de ieri. — Red.) Acum s’au decis ce- Nr. 215

Next