Tribuna, iulie-septembrie 1886 (Anul 3, nr. 149-224)
1886-09-19 / nr. 215
Pag. 858 că va trebui să se cugete asupra modului, de a-’i desbrăca oar’ de aceste drepturi. în privinţa asta Maghiarii seamend cu Polonezii ; ca şi aceştia şi ei nu vreau acelaşi drept ca celelalte popoare, ci vreau se şi guverneze, şi dacă li se acordă stăpânirea pănă la un oareşicare grad, atunci fac abusuri cu dînsa. Naturalmente nici un stat mare nu poate suferi un astfel de abus, şi dacă Ungurii nu vor înceta cu desele lor provocaţiuni, atunci desigur vor face experienţe foarte neplăcute. Aci n'au nici cea mai mică frică de manifestaţiunile unguresci. Chiar în Ungaria aceste demonstraţiuni sunt condamnate absolutamente de toţi bărbaţii cuminte şi prudenţi, şi cât privesce particularmente pe Slavi, Români şi Germani, care formează majoritatea cu mult preponderantă a poporaţiunii în ţerile coroanei satului Ştefan, aceştia se află pe partea dinastiei. Uraganul care se pregăteșce se treacă prin Landtag-ul din Pesta, va fi de aceea numai un uragan într’un păhar de apă. Eminentul bărbat de stat, fostul regent și ministru-president Ioan Ristici a publicat sub titlul „Propast oligarchije 1856—1858“ (prăpastia oligarchiei în anul 1856—1858) un studiu istoric, în care descrie căderea principelui de atuncia al Serbiei, Alexandru Karagheorghevici, și arată, că principele a fost resturnat numai din causă, că s’a lăsat să fie condus de o oligarchiă, în fruntea căreia se afla Garasanin şi care se sprijinia pe influenţa unei puteri străine, pe influenţa Austriei. Diplomaţia austriacă spriginia pe principele şi pe oligarchiă. Ca mediator se presenta un oareşi care Alexa Iancovici, un fost advocat din Timişoara, care deja se amestecase în luptele interne ale Serbilor în anul 1842. Era un om abil, inteligent şi decis pănă la temeritate, care numai nu poseda destulă statornicie şi sirguinţă. Doria sincer prosperitate principelui şi îl persuada să se razime pe Austria. Dl Iancovici formă un cabinet amic Austriei, şi de aci înainte consulatul general austriac în Belgrad deveni centrul cel mai plăcut cercurilor politice sârbe. L. Bauche scrie în opul său „Serbia şi Turcia în secolul al XIX“, după relaţiunea consulului prusian Meroni, că consulul general austriac Radosavlievici nu perde nici un moment pe principele din ochi și îl forțează să accepteze sfatul său la orice ocasiune, fără care principele nimic nu întreprinde. Radosavlievici visitează, frecventează şedinţele consiliului de miniştri şi cere ostentativ se vadia tot și se scie tot, spre a pute pe urmă să învârtească tot după direcţiunea sa. Această alianţă rămâne cu toate acestea pentru ambele părţi cu totul sterilă, nici Austria nici Serbia nu pot trage dintr’însa vre-un profit direct. Pentru principele raportul devine tocmai fatal, căci le dă adversarilor sei arme ascuţite şi tot nu-’l ajută în dilele de nevoie, nu poate să rețină căderea principelui. Când Poarta se opunea absolut chimării Scupcinei și Austria consimția la aceasta, o sfătui ambasadorul francez din Constantinopol. Touvenel, sprijinit de cel englez Sir Henry Bulwer, să dec voe la chemarea Scupcinei. Scupcina detrona deci pe Karagheorghevici şi alese aproape unanim pe Miloş Obrenovici de principe, care domnise odată foarte despotic, dar’ cu toate acestea totuşi se sprijinise pe popor. In Viena şi în Constantinopol se opuseră alegerii, dar’ Rusia aprobă pe aceasta şi ambasadorul rus din Constantinopol, sprijinit de cel francez, dobândi învestitura. Şi care e morala dramei? întreabă Ristici la finele lucrării sale. El răspunse prin o arătare a stării actuale în Serbia, care arătare na trebue să nu fie pricepută: „Un partid, o putere, un guvern, care urmează numai scopurile sale egoiste, se sprijinesce numai pe influenţa străină, despreţuiesce autoritatea poporului şi drepturile naţiunii, trebue să caută mai înainte sau mai târtfiu“. Revistă politică, Sibiiu, 18 Septemvrie st. v. Misiunea baronului K a u 1 b a rs, care s’a fost trimis în Bulgaria în calitate de agent diplomatic, primesce pe cei ce merge caracterul dictaturei, întocmai precum a pretins-o dl Katkoff în organul seu. Seim, cum comisarul rusesc a pretins amînarea Sobraniei celei mari, declarând deja de pe acum de nule hotărîrile Sobraniei, dacă nu se va fixa un periodl electoral de cel puţin două luni; seim, că el a pretins eliberarea criminalilor de stat şi desfiinţarea asediului. Nu e destul cu atâta, a mai exprimat nobilul baron ameninţări ascunse pentru caşul, că Bulgaria va mai ţină pe viitor la politica ei de pănă acum. Dar’ această politică are de scop menţinerea independenţei Bulgariei, pe care Rusia voieşce să o nimicească formând pretensiuni, ce ar respinge chiar şi Monaco sau San Marino. Stă mai presus de orice îndoială, că îndeplinind condiţiunile puse de generalul Kaulbars, regenţa bulgară îşi va executa prin aceea abdicaţiunea, şi tot atât de sigur e şi aceea, că neputând să conteze la sprijinul nimănui, va trebui să cedeze pretenţiunilor ruseşti. O depeşă oficială, datată din Sofia, 28 Septemvrie comunică următoarele : Afară de nota oficială, ce a predat-o generalul Kaulbars guvernului bulgar, acela a mai spus persoanelor, care au venit la Sofia să-’l întimpine, următoarele: împăratul Rusiei pretinde de la guvernul bulgar înainte de toate cea mai deplină încredere; asupra cuvântului „încredere“ trebue să ne înțelegem. Pănă adi Ţarul n’a aucjit decât vorbe goale; acum doresce fapte. E de lipsă, ca procederea de pănă acum faţă cu Rusia să se schimbe cu desăvârşire. Nu din modul de procedere de pănă acum va cunoasce Ţarul noua cale, pe care va trebui să apuce Bulgaria. Rusia nu poate înţelege, cum au putut Bulgarii se săvîrşească într’ooi două acte atât de contrazicătoare, precum a fost trimiterea depeşei, în care se dă expresiune distinselor sentimente pentru Ţarul, şi adresa, în care la fiecare cuvânt se regretau faptele din trecut. Condiţiunile, ce sânt însărcinat a le pune Bulgarilor, sânt foarte categorice. Alegerile pentru Sobrania cea mare în terminul statolit de guvernul bulgar sânt imposibile. Poporul trebue clarificat asupra scopului alegerilor. Acest resultat nu se va pute obţine în vre o câteva Zile- Guvernul rusesc ține, că un interval de două luni, dacă un astfel de interval nici nu ar fi prevăzut în constituție, e de lipsă între desființarea asediului și între alegeri. Toate partidele trebue să participe liber la alegeri. Aceasta însă nu s’ar întâmpla, dacă guvernul ar insista pre lângă măsurile excepţionale, ce le-a luat în contra acelor douezeci de ofiţeri, care au participat la detronarea suveranului lor. Kaulbars a dat mai departe expresiune mirării sale de disposiţiunile poliţiane, care se pretinde a se fi făcut în timpul din urmă în Sofia, şi că persoane, care au cercetat consulatul rusesc, precum şi aceia, care şi-au mers înainte să-l întimpine, au fost suspicionaţi. Disposiţiuni care dovedesc, că dorinţa guvernului bulgar de a se înţelege cu Rusia, nu e lipsită de intenţii ascunse. Un asemenea joc însă e primejdios, şi dacă Bulgarii vor să consulteze pe celelalte puteri asupra procederii ulterioare, vor experia, că nu există altă procedere, decât cea indicată de Rusia. Generalul Kaulbars s’a îndreptat apoi în contra nimicirii drapelelor regimentelor de sertate, deoare-ce drapelul ar fi un simbol, ce trebue să rămână deasupra faptelor omenesci. Ce ar fi aceea — zise Kaulbar’s — dacă un preot s’ar pedepsi pentru o faptă prnibilă prin aceea, că s’ar arde chipul lui Christos, al cărui purtător este el? Acest limbagiu, de care a însoţit generalul Kaulbais cunoscuta notă rusească, n’a produs nici o impresiune. Guvernul bulgar va răspunde astăzi. Se crede, că răspunsul va fi ori conciliabil ori foarte aspru. în faţa acestor evenimente ar fi şi ridicol, a mai vorbi de o ocupaţiune rusească în Bulgaria. Generalul Kaulbars de pe acum îşi dă ifosul unui principe al Bulgariei şi cu anevoe credem, că Bulgarii se vor opune, sau, după cum se zice în depeşa de mai sus, vor fi „foarte aspri“. Dl Ratkoff declară în organul seu, „Moskovskii Viedomosti“, că guvernul austro - ungar s’a despărţit cu totul de Berlin şi Petersburg şi va merge mână în mână cu Anglia în ceea ce priveşte cestiunea bulgară. Spre dovada acestei aserţiuni Ratkoff arată faptul, că guvernul austroungar ar fi excepţionat la Petersburg trimiterea generalului Kaulbars la Sofia, care guvernul german să fi aprobat pe deplin acest plan al Rusiei. Vorbind de atitudinea Austo - Ungariei, „National-Zeitung“ din Berlin ajunge la acea conclusiune, că Rusia numai în momentul despărţirii Germaniei de către Austro - Ungaria va putea câştiga mână liberă în Peninsula Balcanică. Nici Italia nici Anglia nu pot sprijini pe Austro-Ungaria în contra Rusiei. Dacă Austro-Ungaria ar procede isolată, ar vedea, ce sânt în stare a face Cehii şi Croaţii. De tot caracteristică e împregiurarea, că în numărul seu cel mai nou organul de frunte al principelui de Bismarck, „Norddeutsche Allgemeine Zeitung“ recomandă foilor vieneze spre studiare următorul pasagiu din „Kölnische Zeitung“: „Dacă Germania ’şi-ar scoate pentru fiecare gărgăuţă a jurnalelor austriace sabia sa cea bună, dacă ar fi, ca noi să alungăm cu bastonul nostru (Ziegenheimer) pe un flămând de la masa bine încărcată a Peninsulei Balcanice, pentrucă domnii din Pesta’şi-au stricat stomacul în Bosnia şi în Serbia, noi ne vom socoti de două ori, înainte de a pleda, ca tinerul şi puternicul nostru imper să se lănţuească şi mai tare ca pănă acum de soartea Austro-Ungariei.“ Confederaţiunea statelorbalcanice. „Românul“ de la 28 i. c. scrie următoarele : A doua zi chiar după revoluţiunea din Filipopol începu să se agite cestiunea unei confederaţiuni a statelor din Peninsula Balcanică, cestiune, care în urma evenimentelor din Bulgaria fu din nou pusă în discuţiune atât în presă, cât şi în cercurile politice. Am arătat, care este părerea noastră în această privinţă şi am susţinut în diferite ocasiuni strânsa legătură, ce ar trebui să existe între micile state din Orient, faţă cu diversele tendenţe şi competiţiuni, şi cu eventualităţile, la cari ele pot să fie expuse în urma inaugurării unei politice, în Europa, cu totul nesigură pentru soartea şi viitorul lor. Evenimentele din urmă din Bulgaria şi atitudinea ce avură puterile cele mari ne spuseră îndeajuns, de ce natură este această politică şi la ceea ce se pot aştepta în viitor statele cele mai mici, dacă nu vor căuta să stabilească o strânsă prietenie între ele, apârându-şi interesele lor reciproce în contra oricăror tendenţe vătemătoare independenţei şi propăşirii lor. Neînţelegerile şi desbinările între ele nu numai că la nimic nu le poate folosi, ci din contră le expun la pericole şi mai mari şi mai neaşteptate, pericole, pe cari cu greu le vor pute învinge, dacă vor rămâne pentru totdeauna isolate şi în luptă de interese rău înţelese. în adevăr, ce interes poate să fie mai mare pentru o naţiune decât acela al asigurării existenţei sale şi al putinţei, de a fi în stare să conjure şi să prea întimpine pericolele, de cari ar putea să fie ameninţată în viitor? Statele din Peninsula Balcanică nu trebue astăzi să-şi mai facă nici o ilusiune de ceea ce poate să le aştepte în viitor şi de pericolele, la cari ar fi expuse, față cu incertitudinea ce domnesce în starea lucrurilor și în mersul afacerilor politice în Europa. Dela ele deci, și numai dela ele depinde, ca să lucreze astfel, încât să se găsească în stare pe cât cu putință le va fi, se conjure și se preîntimpine pericolele, la cari ar putea să fie expuse într’un viitor mai mult sau mai puţini apropiat. O telegramă din Londra, pe care ni-o transmite „Agenţia Havas,“ Zice că „se asigură, că cerniţele de Iddesleigh caută să facă o alianţă între Serbia, Bulgaria, Grecia şi Turcia, cu speranţa, că Austria va vedea cu ochi buni această combinare“. Telegrama mai adaugă, că „se crede că necesitatea de a se protege în contra năvălitorului comun, va face cu putinţă această alianţă“. Scriea aceasta are un caracter de cea mai mare însemnătate, şi dacă ea se va adeveri, nu puţin va contribui la mersul evenimentelor din Peninsula Balcanică. Rămâne numai a se vedea, dacă Englitera va isbuti în demersurile sale și dacă prin stăruința ei va putea face, ca lucrurile să ajungă la un bun sfîrșit. O altă telegramă fusă, tot din Londra, ne spune, că este probabil că are să se întimpine mari greutăţi din partea Greciei, şi că astfel sforţările Engliterii, de a ajunge la o alianţă între cele patru state, ar putea să fie zădărnicicite. Nu ştim de ce natură sânt greutăţile, pe cari le-ar pune înainte Grecia ca o piedecă la încheierea unei asemenea alianţe, şi până unde ele ar putea să fie înlăturate. Aşteptăm deci, ca soirite ce vom primi să facă lumină deplină atât asupra acestui punct, cât şi asupra demersurilor Engliterii şi a putinţei unei alianţe între cele patru state, alianţă pe care noi o privim ca binefăcătoare pentru statele din Peninsula Balcanică. TRIBUNA Manifestaţiunile partidului liberal din România. Foile din România ne spun, că întrunirea partidului liberal de Duminecă a fost foarte cercetată. Delegaţii veniţi de prin diferite oraşe ale ţerii s’au urcat la 200. Oraşele, care s’au distins mai mult prin numărul trimis, au fost: Iaşi, Râmnicul - Sărat, Câmpulung, Galaţi şi Turnu-Măgurele, întreg publicul era foarte distins. Acolo s’au vetjut domnii Chiţu, Câmpineanu (presidentul întrunirii), Filitis, Carada, Robescu, Dimitrescu, Vulturescu, Vlădescu, Bamba, Djuvara, Noreas etc. etc. Partidul a adus următoarea nesoluţie: în faţa situaţiunii creată prin atentatul comis contra primului-ministru şi cap al partidului naţional-liberal dl I. C. Brătianu, atentat, care a provocat un simţământ general de reprobare atât în ţeară cât şi în străinătate . Având în vedere, că adversarii partidului naţional-liberal înainte ca şi după comiterea atentatului, au ţinut un limbagiu şi o atitudine, cari dovedesc, că n’au nimic sfânt nici patrie, nici tron, nici guvern, şi că chiar crima nu găsesce în rîndurile lor un cuvânt de reprobare, când poate să le înlesnească ajungerea la scopul lor. Considerând, că o asemenea atitudine este de natură nu numai a învrăjbi spiritele în lăuntru şi a da nascere la idei şi fapte condamnate de toate societăţile civilizate, dar încă a compromite chiar posiţiunea internaţională a ţerii, mai ales în împregiurări ca cele de faţă . Cetăţenii capitalei şi delegaţii din districte întruniţi astăzi hotăresc: I. Exprimă iubirea şi încrederea lor cea mai deplină d-lui I. C. Brătianu şi-l roagă a continua să lucreze cu curagiul şi patriotismul său nestrămutat, pentru consolidarea instituţiunilor, pentru desvoltarea şi întărirea patriei, îl asigura că partidul naţional-liberal, imensa majoritate a ţerii, îl va urma fără şovăire şi că Bucurescu, pururea devotat ideilor liberale şi care demult a rupt pentru totdeauna cu un trecut ce a apăsat aşa de greu asupra României, vor sei a-’şi face în orice împregiurări datoria. II. Roagă pe guvern a aplica legile cu toată energia contra acelora, care s’au pus şi se vor pune afară din ele. III. Reînnoiesc puterile comitetului central din Bucuresci şi-l invită a se pune în relaţiuni constante cu membrii partidului naţional-liberal din ţeară, spre a nimici acţiunea acelora, cari prin mijloace nelegiuite caută să sdruncine instituţiunile ţerii şi să compromită existenţa ei. Cronică. Congresul eparchiilor sârbesci, care a fost convocat pe 30 Septemvrie n., în urma îmbolnăvirii comisarului regesc Eduard Cseh, s’a amînat pănă la 14 Octomvrie n. Din această causă se va amîna poate și convocarea congresului bisericesc. * Camera advocațială din Arad anunţă, că advocatul Nicolae Filimon din Arad ,şi-a schimbat domiciliul în Pecica. * „Călindarul Poporului pe a. 1887“ a apărut în Zilele aceste şi are un cuprins pe cât de variat pe atât de bine ales. Astfel a fost o idee practică a editurei, de a reproduce legea pentru gloate, spre a putea fi în mâna celor mulţi, pe cari îi privesce. în partea instructivă aflăm apoi un articol despre „Tractarea vinului în pivniţă“ de dl D. Comşa, „Cunoascerea vacilor lăptoase“, „O nouă răşină de altoit“ ş. alt. Partea beletristică ne presentă o poveste, „Petrea Prostul“, una dintre cele din urmă creaţiuni, pănă acuma inedite, ale dlui loan Slavici, o frumoasă colecţie de poesii de diverse genuri: „Schinteuţe“ şi „Anecdote“. Călindarul se încheie cu „Tîrgurile din Ardeal, Ungaria, Bucovina şi România“. E de observat, că consemnarea tîrgurilor e făcută nu în mod alfabetic, ca pănă acuma, ci după data în rîndul lunilor, împlinindu-se prin aceasta o dorinţă generală. Preţul acestui călindar, al cărui exterior şi de astă-dată dovedesce eleganţă, e tot cel vechiu, adecă numai 20 CI*. * Serviciu religios interţis. La 22 i. c. n. dl C. Pop Păcurar, redactorul condamnat la închisoare de un an, a cerut de la autoritatea închisorii de acolo permisiunea, ca să invite pe vicarul din Nasăud şi pe cei doi preoţi-cooperatori, spre a-şi săvârşi serviciul decesc numit „sfeştanie“. Dl Pop Păcurar este cleric al archidiecesei de Blaj şi ca bun creştin credea că e de datorința sa a observa datina strămoșească, de a stropi cu apă sfințită casa, în care ai se locuiesci mai mult timp. Autoritatea noastră a interzis Insă acest act religios. f. * O afacere militară în Cinci-Biserici. In afacerea Herbert — despre care am fost amintit ieri — s’a făcut şi interpelaţie în dietă. (Vezi telegrama de ieri. — Red.) Acum s’au decis ce- Nr. 215