Tribuna, iulie-septembrie 1886 (Anul 3, nr. 149-224)
1886-07-22 / nr. 167
Pag. 666 Revistă politică. Sibiuu, 21 Iulie st. v. Cabinetul englez este acuma constituit cu desăvârșire. Prelânga Iddesleigh (externe), Hicks Beach (secretar de stat pentru Irlanda) Londonderry (vicerege al Irlandei) și Churchill (finanțe), s’au mai denumit Crambrook president al consiliului secret, Stanhope ministru de comerciu, Planket ministru de comunicaţiune, Ashburne lord-cavaler pentru Irlanda, Matthews secretar de stat la interne şi Balfour secretar pentru Scoţia. Ţinuta noului cabinet după presa engleză are să fie o apropiere către Germania şi Austria şi menţinerea bunelor relaţiuni cu Rusia. Drept aceea schimbarea în guvernul Angliei este privită de toată lumea cu linişte ca o garanţie de pace. Cu privire la politica externă a noului cabinet aflăm nişte observări interesante în „Standard“ organul lordului Salisbury. Vorbind într’un articol de cestiunea Bulgariei, foaia numită sfîrşesce cu următoarele: „Este bine să fim clari în acest obiect, pentru ca nime să nu fie amăgit. Dela Anglia depinde, dacă principele Alexandru va rămâne susţinut de Anglia sau va fi înghiţit de valurile intrigilor ruseşci. De regulă se crede, că Germania cu principele Bismarck conduce afacerile Europei. Aceasta este o supoziţie falsă şi exagerată. Principele de Bismarck conduce afacerile Germaniei şi ale Europei, dacă nu colidează cu ale Germaniei. El este cel mai tare, cel dintâiu şi cel mai dibaciu jucător în jocul, care se numesce politică europeană. Rusia are o armată formidabilă. Asemenea şi Austro-Ungaria, Francia şi Italia. Principele Bismarck tinde să-şi asigureze puterea preponderantă, care sub putere înţelege puterea armată. P ănă când nu va ave destulă putere, ca să poată susţine echilibrul faţă cu Rusia, va căuta să ţină pe Rusia pe partea sa. Cel puţin nu se va certa cu Rusia. O alianţă între Germania, Austro-Ungaria, Anglia şi Italia este posibilă, nu ne îndoim. Dacă am ajunge la o asemenea alianţă, Rusia ar fi fără putere. E poporul englez destul de prudent, ca să înțeleagă aceasta și e destul de serios, ca să o sancționeze? La tot caşul datoria oamenilor de stat este să arete poporului pericolul isolării şi avantagiul conlucrării cu cel tare. Dacă Anglia va sta pe partea principelui Alexandru, nu va duce lipsă de amicială în Bavaria s-a întâmplat o schimbare importantă. Prinţul regent a desfiinţat secretariatul de cabinet şi a instituit în locul acestuia o cancelarie secretă, care sub conducerea generalului Freyschlag are să împlinească agendele fostului secretariat de cabinet. Această măsură este întru atâta de importanţă, pentru că va contribui mult la consolidarea raporturilor de alipire ale poporului cătră regent. Secretariatul de cabinet pănă acum era un zid despărţitor între monarch şi popor, de aceea schimbarea făcută este salutată cu mulţumire de poporul bavarez. Misiunea d-lui D. Sturdza la Constantinopol nu a reuşit. Dupăcum anunţă „Bud. Corr“ d-sa nu a putut ajunge la o înţelegere reciprocă cu privire la convenţiunea comercială, ce era să se încheie cu Turcia, în urma acestora guvernul României a instituit o comisiune specială, care să statorească bazele unui proiect nou de convenţiune. Mesagiul de tron, cu care a închis principele Bulgariei sesiunea sobraniei, este de următorul cuprins: „Domnilor deputaţi! Constatez cu mare plăcere, că domnia-voastră aţi satisfăcut speranţelor şi aşteptărilor mele şi aţi corespuns încrederii, cu care poporul meu de pe ambele părţi ale Balcanilor v’a onorat. Zelul documentat de d-voastră în cursul acestei sesiuni de o lună şi jumătate este dovadă vădită, că d-voastră sciţi să apăraţi interesele statului şi să lucraţi pentru progresul şi bunăstarea patriei. Mă bucur, că d-voastră, domnilor deputaţi, aţi votat toate proiectele şi legile prezentate de guvernul meu cu deosebire legea pentru rescumpărarea căilor ferate Rusciuc-Varna, prin care aţi arătat, că Bulgaria stie să împlinească în mod onorific obligamentele sale internaţionale. Mulţumindu-vă pentru străduinţele d-voastre patriotice şi poftindu-vă reîntoarcere fericită acasă, declar sesiunea presentă extraordinară de închisă“. Şi buzele lui Hamid îi închiseră şi glasul şi vieaţa . . . Şi tot în acest timp se închiseră valurile şi asupra cadânei, care venise cu paşa. Paşa o aruncase în mare. Nu voia să scie cineva, afară de el, că fiul seu ce a făcut şi că Zenebe cum ’l-a înşelat, nici despre cum a soiuit el să pedepsească păcatul chiar şi atunci, când ’l-au făcut aceia, pe cari mai mult ’i-a iubit în această lume. — Şi voi plecaţi cu barcă cu tot din acest oraş; mai cată o pungă pentru drum, lefise barcaşilor. Aceia plecară după ce mai luară câte o pungă, car’ paşa trecu în barca, în care acum se stinseră din porunca lui două vieţi tinere şi pline de fericire . . . Aşa poruncesce legea, scise în sine cu durere şi ochii ’i se umpluseră de lacrămi, cădii lângă aceste două vieţi stînse, le săruta, le mângâia obrajii, şi plângea, de par’că acum ’i se rupe inima de durere ... Ce frumoşi sânt şi morţi! . . . Cât de mult mă doare, că a trebuit să fac aşa . . . dar’ am voit să nu calc nici legea, şi să mă scap şi pe mine şi pe ei de ruşine................................................................... înjiua următoare se răspândi vestea în tot Stambulul, că Hamid, fecior tinăr de paşă, s’a găsit mort pe o barcă la poarta palatului tatălui seu. . . Era tinăr, şi ar fi făcut podoaba armatei, aşa fuiceau cei cari îl cunoscuseră şi-’l plângeau din toată inima. . . Şi tot în această noapte se mai întâmplase şi altă nenorocire în palatul paşei. Zenebe, cadâna cea mai tinără şi mai frumoasă, pe care o cumpărase cu multe pungi de fire de la părinţii ei săraci, — murise. Cine avea dreptul să cerceteze, cu ce moarte ?! Şi cine ar fi îndrăsnit? Au nu era paşa paşă, care numai Padişahului datoresce răspundere ?! Şi apoi ce lucru mare este să moară o cadână şi un fecior mare ?! Asta nu numai acum s’a întâmplat în Stambul, ci şi de altă dată, şi nici atunci nu a întrebat nimeni cum şi de ce ? Pe paşa de aci încolo nu ’l-a mai vădut nimenea vesel. Toată viaţa sa jăli pe fiul seu mort fără de vreme. . . Nu departe de palatul paşei e cimiterul. La o parte a cimiterului, sub un salcâm pletos, este un mormânt: mormântul lui Hamid. La acest mormânt vine în toate serile un om bătrân şi stă mult cu fruntea răzimată de peatra acelui mormânt. . . Lui îi este scump şi iubit acest mormânt! . . . Numai Bosforul şi lacrămile acelui om bătrân al sei să ne spună, pentru ce îi este acest mormânt aşa de scump şi iubit! . . . Lacrămile vorbesc de durere, care Bosforul tace, tace. Constantinopol, 2 Iulie 1886, Ioan Russu, TRIBUNA Austria şi Ungaria în politica economiei Cetim în „Voinţa Naţională“ . Este foarte curioasă poziţia Austriei faţă cu Ungaria. Deşi aceste două ţeri sunt unite prin o legătură foarte intimă, nu numai personal prin dinastia habsburgică, ci şi real prin mai multe puncte, precum armata comună şi altele, totuşi credem, că unirea nu e în genere basată şi pe comunitatea intereselor, de aceea şi politica urmată de ambele aceste jumătăţi ale monarchiei habsburgice este din cele mai deosebite. Intr’adevăr, faţă cu naţionalităţile ce compun ambele corpuri ale monarchiei şi cari sunt tot atât de variate în unul ca şi în altul, ele urmează o politică diametral opusă. Precând Austria, deşi s’a restrîns regiunea supusă acţiunii sale direct, a renunţat de mult la idea germanisării provinciilor de altă rasă decât cea pănă acuma predomnitoare. Ungaria din potrivă face silinţele cele mai energice pentru a imprima spiritul maghiar tuturor poporaţiunilor căzute pe partea ei. Austria lărgeşce din ce în ce mai mult sfera de acţiune a naţiunilor sale. Ungaria v» i uokllugv vAli ^vutui ppft dlD^âivi introduce limbile naţionale în şcolile şi tribunalele provinciilor, cea de a doua se silesce a înlocui pretutindeni limbele popoarelor supuse cu a sa proprie. Oricine va recunoaste în această dublă politică urmată de unul şi acelaşi stat o pricină de slăbiciune, căci un stat trebue să fie încorporarea unei gândiri şi o gândire nu poate găsi decât o singură formă de manifestare cu totul potrivită. Dacă însă politica Austriei şi aceea a Ungariei este deosebită faţă cu naţionalităţile lor, contrastul între ele este poate încă şi mai mare, dacă considerăm interesele economice. Aici iarăşi constatăm nepotrivirea cea mai mare. Austria în imensa sa majoritate afară de Galiţia şi Bucovina, este un stat industrial, Ungaria din potrivă agricol. Austria are interes a cumpăra ieftin grâne, mâncarea lucrătorilor săi, şi a vinde scump productele industriei acestora, deci a căuta pieţele cele mai bune de desfacere. Ungaria din potrivă are interes de a combate concurenţa grânelor sale pe pieţele austriace, spre a le pute vinde cât se poate de sus. Despre ieftinătatea productelor industriale, pe cari dînsa trebue să le cumpere, este asigurată prin faptul, că Austria perdend pieţele de desfacare mai îndepărtate, va fi nevoită se-şi lase ea mai ieftin productele sale. în aceste consideraţiuni stă explicarea, pentru ce au căuut tratativele reînnoirii convenţiunii de comerciu cu ţeara noastră. Cererile acelea, pe cari România cu nici un preţ nu le-a putut încuviinţa, taxa pe grâne, inspectarea vitelor noastre, care se stie, ce voia să însemneze, fusese impuse de Ungaria. Austria avea tot interesul de a primi grânele noastre fără taxe şi de a lăsa liber importul vitelor. Aceasta însă nu putea conveni Ungariei, care are aceleaşi obiecte de venerare. Dînsa deci se opuse la condiţiile puse de România şi convenţia nu se putu încheia. Este învederat, că dacă am fi tratat numai cu Austria, dînsa ne-ar fi concedat cererile noastre, chiar şi protecţiunea câtorva obiecte de industrie, pentru a-şi asigura deschisul (débouché) celoralalte ale sale fabricate. Fiind însă, că a trebuit să ţină seamă de dorinţele Ungariei, dînsa a jertfit interesul său nemijlocit, spre a înlătura o desbinare politică, cu care statul austro-ungar ar fi fost ameninţat din această cauză. Care este însă explicarea, pentru ce Austria va trebui să cedeze interesului Ungariei şi nu aceasta celei dintâiu? Dînsa, după cum se exprimă un însemnat organ de publicitate englez, se află în faptul că, dintre ambele părţi ale monarchiei, Ungaria este cea mai puternică, dacă nu prin altceva, cel puţin prin concentrarea posiţiei sale geografice, dînsa formând ca ţeară, dacă nu şi ca popor, un tot umplut, rotund şi bine echilibrat. Austria din contră, care se întinde ca un brâu în giurul Ungariei, din Herţegovina şi pănă în Bucovina, are în această resfirare a mădularelor sale o posiţie evident inferioară. Cătră această causă geografică, totdeauna de mare însemnătate în viaţa statelor, se adaug şi consideraţiuni politice. Austria are mai mare interes de Ungaria pentru existenţa ei, decât aceasta de cea dintâiu. Ungaria s’a desfăcut de dînsa şi nu ea de Ungăriu. Singură această posiţie a ei de a sta în apărare slăbesce puterea ei de luptă şi o silesce să se supună cererilor şi intereselor Ungariei. De aceea şi interesul ei cel mare economic a fost jertfit acelui maghiar şi convenţia comercială cu România n’a putut fi încheiată. Corespondenţă particulară a „Tribunei“. Munţii Apuseni, în 29 iulie n. 1886. Astăzi de dimineaţă trecând preste podul Arieşului, care leagă comuna Sohodol de comuna Câmpeni, am aflat mai mulţi oameni stând pe pod, cari aveau înfăţişarea ca şi când ar aştepta o mare minune. Curios de a afla causa, pentru care s’au adunat oamenii pe pod, m’am adresat cătră unul din cei adunaţi cu rugarea, ca să-mi dee desluşire despre cele ce aveau să se întâmple. Adresatul îndată îmi şi dete desluşirea de lipsă în puţine cuvinte (jrcend: nc& deputatul dietat de superintendent ref. din Cluj Ferencz József va sosi îndată în Câmpeni, ca să depună raţiociniul înaintea alegătorilor sei despre activitatea sa din dietă.“ ’Mi-am adus aminte îndată, că la alegerea dlui deputat Ferencz József au contribuit foarte mult şi voturile unor Români din cercul Câmpenilor, cari în iuţeală perduseră programa conferenţei naţionale. Nu mă mai prindea mirarea, când audiam de la omul meu, că unii dintre alegătorii români au şi dorit să-l întâlnească şi o grăească pe alesul deputat. Dorinţa aceasta le-a împlinit-o uşor pretorul Câmpenilor, căci în 28 i. c. le-a trimis la toţi alegătorii din Câmpeni invitate, ca în 29 i. c. la 8 oare dimineaţa se se afle înaintea preturei, ca să bineventeze pe deputatul lor, care călătoresce în cerc cu scop de a refera alegătorilor sei despre activitatea sa din dieta ţerii. La 8 oare a. m. a şi sosit aşteptatul deputat şi a întrat la pretură, — adecă la locul de întâlnire. Se vede treaba însă, că mulţi dintre alegătorii români îşi aflaseră oare programa conferenţei naţionale, căci dintre cei ce se presentară la ovaţiune — adecă vre-o 16 la număr — abia jumătate au fost Români, şi şi din aceştia partea cea mai mare au fost funcţionari, adecă: primarul comunal, notarul, vice-notarul etc. Pe bieţii funcţionari îi excus, căci ei au mers de frică bucuros, C r o ni i c fi. Archiducele Carol Ludovic şi Archiducesa Maria Teresia au ajuns Sâmbătă în 31 Iulie nou la Peterhof în Rusia. * * Un act de barbarie. Dilele aceste un funcţionar public şi un diarist, amândoi Maghiari, trecând prin Reşinari, au visitat între altele şi biserica cea veche din această localitate. Atenţiunea diaristului maghiar se opreşte, din întâmplare, la un policandru rămas din timpurile mai bune, căci astăzi nu prea le dă Reşinărenilor mâna să-’şi cumpere policandre, şi nu se găsesc nici creştini, care să-’i facă bisericii asemenea daruri preţioase. In ornamentica policandrului se află între altele, ca la foarte multe policandre, şi o pajură împărătească, ceea ce pe nobiluljiarist îl umple de o patriotică oroare. El nu se mulţumesce a da expresiune acestui sentiment al seu, ci, uitând că se află într’o biserică, uitând că palicandrul acela este sfinţit, ridică bastonul şi lovesce în policandru, încât dă pajura jos. Aşa ni s’a raportat nouă din partea unor oameni vrednici de toată încrederea, presupunem cu toate aceste, că nu este cu desăvîrşire exact raportul ce ni s’a făcut şi nu ne îndoim, că autorităţile bisericesci vor lua cât mai curând informaţiuni exacte şi îşi vor face datoria. Dacă este adevărat, că cineva ’şi-a permis a lovi cu bastonul într’un policandru atârnat în o biserică românească, pentru ca să dee jos o pajură împărătească, atunci biserica a fost pângărită de un om, care după părerea noastră, nu putea să fie creştin şi autorităţile bisericesci trebue să-’i arete acestui necreştin, că fapta, pe care a săvîrşit-o, nu este iertată chiar nici în regatul ungar. Dar’ dacă nu este adevărat ceea ce ni se raportează, spiritele creştinilor trebue să fie domolite prin o desminţire. # Pentru monumentul lui Radetzky a contribuit corpul oficerilor din districtul al 9-lea de honvezi croaţi suma de 1000 fl. v. a. * Nr. 167 adecă în urma unui „meghagyom“, de care tremură amărîta pâne a funcţionarului subaltern. Mult m’am mirat însă, când am vădut în rîndul celor ce îşi făceau reverenţiile înaintea dlui deputat şi pe dl protopop Romul Furduiu și pe dl advocat Gerasim Candrea. Pe dl protopop încă îmi vine să-l excus, fiindcă d-sa mai mult a făcut-o din naivitate nefiind de mult în praxă și poate că a voit, ca protopop gr.-or. să bineventeze pe Superintendentul ref., dar’ nu pe deputatul. Nu îl pot excusa însă pe dl advocat G. Candrea. Pentru ce aceasta? Pentru că d-sa nu numai s’a gerat şi se gerează la toată ocasiunea de aderent al conduselor din conferenţele naţionale, ci a fost chiar membru al conferenţei naţionale din anul 1881; cu toate acestea a participat în anul 1884 la alegerea sus amintitului deputat fiind chiar vicepresident în cercul de alegere şi acum s’a pus în fruntea ălor vre-o câţiva Români şi într'o vorbire adresată cătră dl deputat ’i-a mulţumit acestuia pentru buna representare a cercului în dietă. Şi oare cum a apărat dl deputat interesele Românilor din cercul seu de alegere? Aceasta o scie toată ţeara. D-sa fiind de partida guvernului, atunci când dl Tisza în dieta ţerii a condamnat conferenţele naţionale române şi pe Români ’i-a numit răsvrătitori, răi patrioţi etc., nu numai nu ’i-a apărat pe alegătorii sei români, ci din contră a votat încredere şi ’i-a strigat „éljen“-uri d-lui Tisza. Pentru activitatea aceasta s’a dus dar’ dl advocat Candrea şi ceilalţi consoţi ai sei, ca să’l feliciteze pe dl deputat ales cu voturi române? Adevărat, că procederea aceasta seamănă prea mult cu o scenă dintr’o piesă teatrală, în care îl numesce pe cel prins în cursă „ticălosule“ şi el răspunde cu „da, ticălos Măria Ta“. Aşa sunt unii oameni făcuţi, astăzi sânt naţionalişti învăpăiaţi din gură, de cugeţi că îşi es din piele de atâta naţionalism, ca r’mâne sunt capete plecate şi ,ic: „ticălos Măria Ta!“ Atari oameni de altcum nu ne fac prea mare stricăciune, dar’ e bine să-’i cunoască lumea. Călătorul. Biroul mijlocitor de mărfuri proiectat de guvern acuma s’a înfiinţat şi deschis la Braşov. Foaia oficială anunţă, că doritorii de a se prevede cu mărfuri de industrie ardeleană să se adreseze direct către acest birou. Scrie bibliografică, în timpul cel mai scurt va apăre în editura lui H. Zeidner în Brașov: „Geografia pentru școalele poporale române“, lucrată pe basa planului ministerial de D. Făgărăşan și S. Moldovan, profesori. * Principele Alexandru al Bulgariei a contribuit pentru ridicarea monumentului lui Radetzky 500fl. v.a. Bătrânul mareșal Radetzky a fost nașul principelui, el a botezat pe fiul fostu-