Tribuna, octombrie-decembrie 1886 (Anul 3, nr. 225-299)

1886-10-24 / nr. 245

Fag 978 participe bărbaţi cu sentimente naţionale, car’ unde se află de aceştia, la ordin mai înalt, fără de nici o consideraţiune, trebue înlăturaţi. Nu­mirea unui preot, la ori­şi­ cât de miserabilă pre­­bendă, atîrnă dela consimţemântul unui notar de ori­ce cualificaţiune, dar’­pus se privegheze şi se judece asupra sentimentului patriotic al unui preot catolic şi a cărui in­formaţiune, la locul mai înalt competent, este declctătoare. Numirea unui ar­­chipăstor atârnă dela consimţementul jurnaliştilor. Este deajuns, ca un jurnalist jidovesc să suspec­teze sentimentul patriotic (!) al unui preot can­didat, sau a-­l descrie, că nu are destulă energie, şi guvernul numai­decât cugetă la candida­tura lui. „Archipăstorii bisericesci primesc cu nu­mirea lor deodată şi misiunea de a maghiarisa în diecesele lor, popor şi preoţime. Ca lucrului să se dee un nume frumos, se­­jice, principii bisericesci, ca magnaţi ai ţerii, trebue să repre­­sente şi să apere interesele statului. In realitate însé, se fice­ să propage şi în sferele bisericesci idea statului naţional maghiar. în faptă litera­tura populară slavă nu numai că nu se bucură de nici o favorisare şi prot­ecţiune din partea epis­­copilor, ci este cu totul ignorată, ca ceea­ ce cu pastoraţiunea nu are nimic de a face. Grijea pentru răspândirea literaturii poporale religioase slave este lăsată pe mâna Jidovilor Horowitz din Tirnavia şi Bucsânszky din Budapesta. In locul acesteia nu se sprijinesc cu dărnicia și jertfirea cea mai largă reuniunile de cultură(?) maghiare.*) (Va urma.) Revistă politică. S i­b­i i­u, 23 Octomvrie st. v După­ cum împărtăşesce „Pol. Corr.“, în cercurile guvernamentale engleze a­c­­tualul stadiu al cestiunii bulgare se privesce de foarte serios. Se crede, că numai cu anevoe se va pută în­­cungiura ocuparea Bulgariei prin Rusia şi că nici o putere nu va î­n­­treveni, spre a o împedeca dela aceasta. O manifestaţiune anti-ruseascâ a Sobraniei în contra procederii generalu­lui Kaulbars — după părerea cercurilor guvernamentale engleze — ar avă sigur drept urmare ocupaţiunea. Un asemene pas al Rusiei dealtmintrelea ar produce *) într’o diecesă, unii dintre parochi au comandat, la tipografia Benedictinilor papişti în Bruin, scl­ieri, calen­dare boemesci, ascetice şi edificatoare şi le-au împărţit în popor. Autoritatea politică, care, confor­m unui ordin mini­sterial, controlează foarte riguros ori-şi-ce expediţiune de cărţi din Boemia şi Moravia spre Ungaria, şi ori-ce comuni­une literară a Slovacilor cu Boemia (ca gravitaţiune în afară), a recercat decanatul districtual pentr­u introducerea unei incuisiţiuni contra menţionaţilor parochi. Preoţimea deca­natului plângându-se, din congregaţiunea ei, la autoritatea diecesană, a primit răspunsul: preoţii să se reţină de la importul productelor literare str­ăine în patrie, şi dacă toc­mai vor se dea bani pentru cărţi, să cumpere cărţi de rugăciune şi scolastice din patrie. — Noi înse, a­dice autorul, — ţinem, că nici literatura chinezească catolică pentru noi nu poate fi str­ăină şi a doua, că cu cărţi de rugăciune şi scolastice pentru cultura religioasă, preoţească a poporului slovac nu s’a făcut chiar nimic............Idea maghiară de stat a adus pe un archipăstor­, pe un servitor maghiar ser­­bătorit într’o posiţiune nu tocmai de invidiat, ca el, adecă la ordinul ministrului, se închidă sau cel puţin să consimtă a închide gimnasiul catolic, slav autonom din Znio, cu toate că preoţi catolici, ca întemeetori şi conducători ai aceluia, au protestat din toate puterile, cu toată întărîtarea şi indignaţiunea, nu fără de cuvânt a bietului popor slovac catolic, deși comisarul incub­ător n’a putut afla altă vină, decât că edificiul e prea umed. Ce s’a ales de banii fondurilor, scie numai responsabilul (!) domn ministru, zunar al surtucului seu.­ Poftim, încă un buzu­nar; ești mulțumit? Harpagon. — Ia vino, adă-’mi­’l și nu te mai codi. Săgeata. — Ce să-’ți dau? Harpagon. — Ceea­ ce ai pișcat dele mine. Săgeată. — N’am pișcat nimic. Harpagon. — Așa să fie oare? Săgeată. — Așa este. Plarpagon. — Noroc bun. Cară-te la dracu de aci. Săgeată. — Bată-mă și eu poftit frumos să-’mi iau dina bună. Harpagon. — Dacă se va fi întâmplat să fi luat ceva, cel puțin — pe sufletul tău se cară păcatul. Scena IV. Harpagon, singur. Poftim un pungaș de fecior din casă, care mă supără afară din seamăn; nu-’mi place de loc să-m i văd mutra. Cu adevărat, mare nevoie să păstrezi la tine bani mulți ; fericit acela, care ’și-a pus partea la dobândă bună, și nu păstrează decât ceea­ ce-’i trebue pentru nevoile 4'Inicie. Nu-i mică strâmtorarea, în care te găsesci, când te pui să cauți în o întreagă casă un ungher credincios; cât pentru mine, lânile de fel îmi par suspecte și nici­odată nu vreau să mă în­cred în ele: le ţin curat numai ca pe nisce momeli pentru boţi, totdeauna ele sânt cel din­­tâiu dintre lucrurile, asupra căruia dau năvală. (Va urma.) în unele cercuri din Anglia o anumită mulţumire, fiindcă prin aceasta ar da o grea lovitură influenţei sale ce o are asupra popoarelor creştine din Balcani şi în general asupra Slavilor, şi afară de aceasta n’ar avea din ocupaţiune nici un folos material, deoare­ce nici Austro-Un­­garia nici Germania n’ar admite, ca Ru­sia să adnexeze Bulgaria pentru vecie. Foile berlineze îşi exprimă adânca oroare faţă cu procederea generalului Kaul­bars. Astfel „National-Zeitung“ e de pă­rere, că ar fi timpul, ca asemene diplo­maţi, care stau la nivelul de cultură al Asiei­ centrale, sc­use din activitate. Păst­­r­­­a­rea Rusiei are chiar scopul, de a provoca brutalităţi. „Vossische Zeitung“ recomandă Bulgarilor cea mai extremă resistenţă şi zice, că ei nu pot perde nimic, dacă îşi apără dreptul chiar şi întrebuinţând putere. Din T­î r n o v a se depeşează, că Caraveloff-iştii se pregătesc a face o nouă lovitură de stat. Pentru acest scop ei s’au adresat la generalul Kaulbars promi­ţând­u-ş i alcătuirea regenţei din Carave­­loff, Cancoff şi Taneff. Generalul Kaulbars a răspuns, că trebue să consi­lieze guvernul rus. Se elice, că generalul a şi primit răspuns, însă nefavorabil pentru persoana lui Caraveloff, care este con­siderată de nedeamnă de încrederea Ru­siei. Caraveloff s’a adresat la solicitudinea lui Zancoff, însă acesta ’i-a răspuns, că nu poate nimic. Generalul Kaulbars a emis părerea, că regenţa bine primită de Rusia, trebue să fie compusă din d-nii Slavek­off, Metropolitul Clement şi Zancoff. .A­­pel cătră onoraţii alegători din fostul comitat al Se­ver­inului. A sosit timpul, ca sc ese din representanţa comitatensă acei representanţi, cari sânt aleşi de 6 ani şi aceia, cari au fost aleşi numai până în anul curgător. Numărul acestora este jumătate din numă­rul representanţilor aleşi, în locul acestora se vor alege alţi repre­­sentanţi şi anume: Luni, Marţi şi Mercuri în 8, 9 şi 10 Noemvrie n. (27, 28 şi 29 Octom­vrie V.) a. c. Alegerile se ţin tot în locurile de mai na­­inte, adecă: în Caransebeş, unde se aleg 3 represen­­tanţi; Ruskberg, se aleg 2 repres. ; Ferdinands­berg, 4 repres.; Caransebeşul­ nou, 5 repres.; Cârpa, 2 repres.; Slatina, 4 repres.; Teregova, 2 repres.; Mehadica, 4 repres.; Cornea, 4 repres.; Prigor, 4 repres.; Bozoviciu, 4 repres.; Dal­­boşeţi, 4 repres.; Mehadia, 4 repres.; Orşova, 2 repres. şi Bersasca, unde se aleg 2 repres. Ordinea, în care se ţin alegerile, este ur­mătoarea : I. Luni în 8 Noemvrie n. (27 Octomvrie v.) în : Ruskberg, Cârpa, Slatina, Teregova, Bo­zoviciu şi Orşova. II. Marţi în 9 Noemvrie n. (28 Octom­vrie v.) în: Caransebeş, Caransebeşul­ nou, Cor­nea şi Prigor. III. Mercuri în 10 Noemvrie cal. nou (29 Octomvrie căl. vechiu) în: Ferdinandsberg, Mehadia, Bersasca, Dulboşeţi şi Mehadica. Ales poate fi tot alegătorul, care nu cade sub excepţiile­­ lui 23 al articolului de lege XXI din 1886. Aceia, cari es acuma din representanţa, pot fi aleşi, în congregaţia comitatensă ţinută în 27 Octomvrie c. n. a. c. s’a hotărît, ca primăriile comunale și notariatele cercuale să fiu îndatorate, a lăsa pe fiecare alegător să vadă lista algători­­lor și să-’și poată decopia din ea toți alegătorii din comună. în înțelesul legii fiecare alegător este liber de a alege de representanţi pe aceia, pe cari îi vrea dînsul după cugetul curat al seu, şi nime­­nui nu-­i este iertat de a sili sau de a ameninţa pe cineva, ca să aleagă pe altul, decât pe cel ce îl vrea alegătorul. Pe temeiul acesta noi facem apel cătră D-Voastre, alegătorilor, ca să alegeţi bărbaţi de aceia, pe cari îi cunoasceţi bărbaţi cu pricepere, de omenie şi cu inimă bună cătră popor; băr­baţi, cari îi cunoasceţi că s’au luptat şi pănă acum pentru binele poporului; bărbaţi, cari nu atîrnă dela nimenea şi nu se tem a apăra tot­deauna interesele D-Voastre. Mai departe, noi dorim, ca D-Voastre să alegeţi representanţi de aceia, cari sânt în stare materială mai bună, ca să poată merge la Lugoj în reşedinţa comitatului pe spesele lor, de câte­­ori se ţin congregaţiuni comitatense. Făcând D-Voastre astfel, nu vătămaţi pe nimene, ci să folosiţi numai de drepturile D-Voastre garantate tuturor cetăţenilor prin legile ţerii, care sânt sancţionate de Maiestatea Sa. Apoi este drept, ca D-Voastre, cari mai cu seamă purtaţi sarcinile statului, plătind dare, dând ostaşi, făcând drumuri ş. a., să Vă bucuraţi cel puţin de aceste binefaceri, neconturbaţi şi neîm­­pedecaţi de nimene, cu atât mai puţin de dire­­gători, a căror datorinţă este a opera, dar­ nu a zădărnici drepturile cetăţenilor. Presa despre budgetul Ungariei. ,,Die Presse“ scrie: Toate momentele sânt întocmite, a modifica mult prima impresie ce a făcut-o budgetul expus, şi a scrtincina nădăj­­duirile puse într’o apropiată restabilire a ecuili­­brului în gospodăria statului ungar. Şi numai înainte de asta cu un an se credea firm dincolo de Laita, în restabilirea ecuilibrului financiar. Un caracter de tot trist al stării finanţelor sta­tului ungar dă împregiurarea, că marginile sânt foarte strînse, atât cât privesce înmulţirea veni­telor, cât şi restrîngerea cheltuielilor. Cu aproape 7 milioane s’a mărit budgetul regular al chel­­tuelilor pe anul 1887, şi o mică parte din suma aceasta e designată pentru cheltueli productive, pentru investiţiuni productive. Cheltuelile pentru investiţiuni încă s’au scărit cu 3 milioane faţă cu cele ale anului trecut, aşa încât cresterea cheltuelilor se urcă la 8 la milioane. Dacă con­siderăm, că o mare parte din cruţarea efectuatâ în cheltuelile statului e de a se reduce la reduc­­ţiunea în exploatarea minelor, atunci trebue să ajungem la resultatul: starea finanţelor de stat ale Ungariei s’a înrăutăţit în cât privesce budgetul cheltuelilor. Mai de­parte e de considerat, că marea misiune ce ’şi-a pus-o statul ungar în ce privesce starea cultu­rală şi economică, multele neglijenţe ce are de a le îndrepta pe terenul acesta, ne îndreptăţesc a crede, că cheltuelile şi pe viitor încă se vor spori în loc să scadă. Ce privesce veniturile, apoi la o considerabilă înmulţire a lor nu se poate aştepta nimeni. Puterea de contri­buţie a poporului e atât de încordată, în­cât nici pe terenul dării directe, nici pe acela al dării indirecte la o înmulţire a lor nu se poate astăzi nimeni aştepta. Aceasta, priveste mai mult agronomia ungară, a­le cărei stări misere aşteaptă mai mult o considerare din partea sta­tului, decât să se poată cineva gândi la o urcare a contribuabilităţii şi a puterii de consumţiune. Ear, în cât privesce încercarea făcută din partea guvernului, pentru a da vieaţă industriei maghiare, resultatele de pănă acum dovedesc, că această industrie nu stă în nici o proporţie cu jertfele aduse pentru susţinerea ei. „Wiener Allgemeine Zeitung“ dice : A4, după încuviinţarea în parlamentul austriac a conven­­ţiunii vamale şi comerciale, a expus ministrul ungar de finanţe camerei proiectul pentru econo­mia statului ungar. Contele Szapâry îşi sfîrşe­­sce socoteala cu frumosul deficit de 22 milioane. Deficitul încă s’a mărit faţă cu acela al anului trecut, cu toate că pentru investiţiuni, adecă pentru aşa numitele cheltuieli „productive“ s’a socotit numai puţin, şi anume în urma micşorării veni­turilor din vămi, dări şi căi ferate. Totdeodată s’au urcat recerinţele tuturor celoralalte categorii de administraţie. Dacă ne reamintim, că în Un­garia teoria preliminarelor se întrece prin ade­vărata prată a recerinţelor, că în decursul anului a trebuit să se voteze un credit supletor pentru căile ferate de stat, care credit e aproape aşa de mare ca deficitul anului viitor, dacă ştim, că statul ungar a făcut în cei două4e°i de ani ai independenţei sale datorii în suma de 1 miliard şi 300 milioane fi, şi după­ cum stau lucrurile de acum, o restabilire a ecui­librului în gospodăria statului ungar e încă în perspectivă prea înde­părtată, atunci trebue să considerăm starea fi­nanciară a Ungariei ca foarte serioasă. Când în prima beție a tinerului stat îi îmbulzia pe Ma­ghiari realizarea mai multor planuri de reorga­­nisare, când gemurile de finanţe cresceau din pământ, ca bureţii după ploaie, când gospodăria statului a fost întocmită după fantasticele preten­­siuni ale unei mari puteri, pretutindeni se putea explica, dacă datoriile se făceau în Un­garia cu o pasiune de sport şi cu o anu­mită naivitate. De atunci s’au mai schimbat lucrurile în Ungaria. Facerea veselă de datorii, s’a schimbat într’o plătire tragică a intereselor, planurile riuletoare ale viitorului trebue înapoiate faţă cu crudul present. Desmeţirea, urmată de o obligată indisposiţie, a venit deja înainte cu un an, şi dacă creditul supletor pentru căile ferate de stat, o afacere sensaţională de primul rang, a învăţat pe Maghiari, că adeseori investiţiunile înghit un capital cât de frumos, dacă trebue să fie spre şedinţă, că puterea financiară a scăzut din anul trecut, că veniturile din institutele de comunicaţie sânt în scădere, prin urmare defi­citul în crestere, atunci trebue să li­ se deschidă ochii şi chiar celui mai hotărît şovinist, ca să pri­ceapă adevărata stare a lucrurilor şi să ajungă la decisiunea energică, alăpeda cel din urmă rest al vechiului sanguinism, şi a aduce în consonanţă debitul cu creditul în­­nainte de a fi copleşit greutatea dato­riilor puterea poporului. ,,Deutsche Zeitung“ scrie: Trebue să lase fiecine Ungurilor, că mari jertfe au adus ei pentru susţinerea creditului lor, şi că de pildă miniştrii de finanţe Ghyczy şi Coloman Széli, au voit a stagna deficitul Ungariei prin siluirea puterii con­tribuabile, tocmai aşa, precum au făcut-o acum zece ani oamenii de stat ai Italiei. Dar’ ceea­ ce ’i-a succes unui Sella în Italia n’a putut să-’i succeadă unui Széli în Un­garia, prelângă toate stăruinţele lui; şi astăzi, după experienţa unui şir lung de ani, nu se mai poate înşela pe sine guvernul din Budapesta. Cifrele vorbesc o limbă destul de clară şi de învederată, şi o icoană a defici­telor ungare începând din anul 1870 încoace, ne dă o morală cu mult mai bună, decât se poate aceasta deduce din privirile lungi de mai multe coloane şi din a deducţiunilor naţional-economice finale. Din 1870 încoace are Ungaria un „minus“ general de 700 milioane. Opoziţia din parla­mentul pestan, a ridicat de mai multe ori acasa asupra ministrului de finanţe, că dînsul voiesce — ceea­ ce fac şi alţi miniştri de resortul seu — a pune un vel des asupra budgetului expus de dînsul. Dacă un om nepreocupat cumpănesce preliminarele anilor trecuţi, cu resultatele faptice ale economiei financiare, atunci de bună-seamă va afla, că acasa aruncată din partea opoziţiei, e îndreptăţită, şi tot aşa de adevărat este, că pre­­li­min­arul actual al ministrului de fi­nanţe, al contelui Szapáry, va fi întrecut de realitate cu multe milioane deficit. Cum? Recolta slabă , stagnarea economiei, holera, crisa agrară, toate acestea voiesce dl ministru a le pune ca factori de tot mici în so­cotelile sale, sau poate a nu le pune de loc? Optimismului seu oficial e de a se atribui și acestea ? „Neues Wiener Tagblatt“: Dr. de Duna­­jevski are de a acoperi 20, contele Szapáry 22 milioane pe anul viitor, prelângă acestea vin apoi emisiunile rentei pentru scopuri de acope­­rire atât dincoace, cât şi dincolo, şi dacă ne mai aducem aminte de împrumutul ungar anunţat pentru întărirea cassei, atunci ajungem la resul­tatul : pentru socoteala ambelor ţeri trebue aduse 70—80 milioane rentă nouă pe piaţa de bani. Dee Duvm­ezeu, ca să nu tragă miniştrii noştri de finanţe, conclusiuni false asupra aprecierii creditului austro - ungar, şi mai cu seamă e ,de dorit, ca contele Szapáry să nu fee în uşor starea finanţiară a Ungariei; ea formează punctul cel negru în regimul alt­cum atât de durabil şi plin de resultate al dini Tisza. „Wiener Tagblatt.... Sub astfel de împregiurări apare mărimea, altcum destul de frumoasă a deficitului, înspăimântătoare, şi e lucru de tot natural, că împărtăşirile contelui Szapáry au produs un efect de tot depri­­m­ă­t­o­r. Căci e limpede, că Ungaria cu om­ fără voie a luat sarcini pe spatele sale, cari sarcini cu puterea ei economică nu le poate suporta, fără­ ca să li­ se sporească datoriile din an în an. O regulare a gospodăriei statului însă devine din an în an în acea măsură tot mai greoaie, cu cât tot șovăesc în loc de a însărcina generaţiu­­nea viitoare cu o enormă mulţime de datorii şi de a privi situaţiunea mai limpede, ba a aduce chiar ajutor. „Fremdenblatt“: Se poate, că ministrul un­gar de finanţe, abstrăgând de la deficitul arătat în cifre, va lua în folosinţă şi o sumă pentru dotaţiuni de cassă, la toată întâmplarea însă nu va ajunge deficitul acea mărime, ca să se teamă o sdrunkcinare a creditului ungar. Cu toate aceste arta financiară a contelui Szapáry numai atunci va fi recunoscută, când îi va succede a aduce în consonanţe preliminar­ul cu cheltu­elile efective. TRIBUNA în fine, precum aţi dovedit pănă acuma la toate alegerile, că Vă cunoaseeţi interesele D-Voatre, că aveţi inimă pentru binel co­mun , că Vă cunoaseeţi şi Vă preţuiţi bărbaţii, cari s’au luptat şi se luptă pentru binele popo­rului nostru, dovediţi şi acum, că nu aţi scăzut în vîrtuţile cetăţeneşci, că nu sânteţi mai slabi decât mai nainte. D-Voastre, cari aţi apărat tronul şi patria pe toate câmpurile de bătălie, apăraţi-vă acuma drepturile D-Voastre! Mergeţi cu toţii la alegere în bună înţelegere, în pace şi în linişte. Mergeţi şi Vă alegeţi de representanţi băr­baţi de aceia, pe cari vi-’i spune cugetul D-Voastre cel curat, şi Dumnezeul străbunilor noştri ne va ajuta! Caransebeş, 31/19 Octomvrie 1886. Comitetul central electoral. Traian Doda, Ioan Ionaşiu, preşedinte, notar. Fapte petrecute. Teiuş, Octomvrie 1886. în timpurile grele, în care ne aflăm, îndoit ne saltă inima de bucurie, vedend ori­ce avânt la poporul nostru. Nr. 245

Next