Tribuna, aprilie-iunie 1887 (Anul 4, nr. 73-145)

1887-06-11 / nr. 130

Pag. 518 că multă virtute treime să aibă cineva, pentru ca astăzi să meargă după cum îl povățuesce inima lui. „Câțiva oameni, — (jice „Budapester Tagblatt“, — care n’au voit să cedeze presiunii, au fost striviți, câțiva oameniși-au perdut averea, s’au beut multe băuturi spirituoase, dar’ — la urma urmelor — suntem tot unde am fost.... „Guvernul rămâne la cârmă şi el va guverna cu „colacul cu lapte şi cu biciul“ mai departe, câtă vreme mai este o para în cassele statului. „Să-’i fie de bine! „Noi întrebăm însă: E oare acest resultat electoral adevărata expresiune a voinţei ţerii? Crede vreunul dintre deputaţii partidului guvernamental, că fără de sumele enorme, pe care candidaţii partidului guvernamental le-au risipit, fără de brutalitatea muscălească, pe care au desfaşurat-o comiţii supremi, fără de avântul răsboinic, pe carel-a arătat a gendarmeria s’ar fi putut obţine un asemenea resultat?“ Ministrul de culte a mărturisit şi el însuşi, că nu este resultatul alegerilor expresiunea fidelă a voinţei ţerii. Nici că putea fi, căci contra sumelor risipite de candidaţii guvernamentali, contra brutalităţii muscălesci şi contra gendarmilor numai oamenii care stau ca falanga se luptă şi oamenii de felul acesta puţini sunt pretutindenea, — nu numai la noi Românii. Totul e neadevăr, câtă vreme guvernul falsifică opiniunea publică a ţerii. „Majoritatea poporaţiunii, adice „Budapester- Tagblatt“, — nu poate să voească un guvern făţarnic, şi resultatul alegerilor e cea mai splendidă expresiune a modernului sistem de guvernare ungară, pe care foarte nimerite l-au numit „sistemul minciunii“, în serviciul acestui sistem, în serviciul tiraniei sevîrşite la umbra legii s’au pus aceia, care au sprijinit guvernul prin voturile lor; dar’ vinovaţi nu sânt numai ei singuri: vinovaţi suntem cu toţii, fiindcă n’am onorat din destul pe aceia, care combat cu bărbăţie acest sistem, nici am combătut cu destulă asprime pe cei ce ’l-au servit. Revistă politică. Sibiiu, 10 Iunie st. v. Maghiarii îşi perdură din ce în ce tot mai mult simpatiile popoarelor din această monarchie, şi acum încep a se întoarce de cătră ei şi Cehii, acei Cehi, care mai ieri alaltăieri îi tămâiau şi beură cu ei în Budapesta pentru o vecinică frăţietate. La 20 i. e. n. vre-o 2000 de Cehi juni au ţinut un meeting în Georgsberg (Vrzip), cu care prilegiu dl Gregr acusa pe Maghiari, că ei apucă dinaintea Austriacilor acele bucături grase, pentru care chiar Cehii contribue mai mult. Contele Kaunitz, care consimte întru toate cu Gregr, afirmă, că Boemia, care are drepturi mai vechi decât Ungaria, e nesocotită în favorul Ungariei. El accentua necesitatea, ca în cadrul monarchiei austriace să se înfiinţeze un stat boem; dacă aceasta nu se întâmplă, deputaţii cehi se vor pune afară de imper şi se vor răzima de slavism. Chiar şi în motivarea conclusului cel-a primit acest meeting se spune, că regatul Boemiei are cel puţin atâtea drepturi ca Ungaria, şi de aceea Boemia îşi susţine aceste drepturi. E de însemnat, că atât Gregr cât şi Kaunitz au fost viu aprobaţi şi proiectul de conclus însuşi a fost cu mult entusiasm acceptat de cătră mulţimea Cehilor adunaţi. Relativ la schimbarea ce s’a întâmplat în ministerul sârbesc e interesant ceea ce scrisese imediat înaintea isbucnirii crisei din Belgrad o foaie slovenă din monarchia noastră. „într’o zh se va arăta, — dice foaia respectivă — că prietenia Serbiei cu un imper, care are o altă credinţă, alte vederi despre egala îndreptăţire a Slavilor, de cum au prietenii patriei sârbesci, a fost numai o casă zidită pe năsip. Pe pământul patriei, între compatrioţi, regina sârbească îşi va întări şi mai mult energia şi uşor se poate întâmpla, că naţiunea sârbească mai curând ori mai târziu va alunga pe regele Milan şi va chema pe tron pe fiiul său Alexandru şi va institui pe mama de regentă.“ După chemarea lui Ristici aceeaşi foaie scrie : „în regatul învecinat se pregătesce acum o schimbare radicală. Înrîuririi germane şi maghiare ’i se va cânta vecînica pomenire, şi car’ va fi influenţa rusească normativă în Serbia. Regele Milan însuşi recunoasce, că aşa nu mai poate merge şi că Sârbia fără de Rusia nu-’şi poate îndeplini misiunile sale istorice şi naţionale“. Şi în acelaşi înţeles scriu astăzji toate ziarele rusesci. Aproape toate sunt de convingere, că misiunea Austriei va fi înlăturată. „Petersburskia Wiedomosti“ dice, că nu mai încape îndoială, că Austria va face tot ceea ce-i stă în puteri, spre a resturna pe Ristici, pentru că acel punct din programul noului cabinet, care vorbesce de „menţinerea bunelor relaţiuni cu toate statele“, nu se poate înţelege aşa, că Ristici ar avea de gând să susţină pendenţa de mai nainte a Serbiei faţă cu Viena. După „Nevoie Vremia“, cabinetul Ristici are o misiune grea, pentru că înainte de toate trebue să se îngrijească, să nu ofere Austriei pretext spre nemulţumire şi totodată să înlăture orice posibilitate, ca austrofilii să mai ajungă în Sârbia la putere. „Sviet“ expune, că pănă acum Rusiaşi-a îndreptat toată atenţiunea spre Bulgaria şi a lăsat pe Serbia la discreţiunea Austriei; regelui Milan nui-a rămas altceva de făcut, decât de a se răzima de Austria; în timpul din urmă s’au cam schimbat însă raporturile. Rusia înceată de a se mai interesa exclusiv numai de Bulgaria, şi de altă parte şi Austria, observând aceasta, a mai lăsat din controlă faţă cu Sârbia. Aceasta a accelerat apoi căderea lui Garaşanin. Atitudinea Rusiei faţă cu cestiunea bulgară nu s’a schimbat de loc. După cum se împărtăşesce din Constantinopol, dl de Giers a dat aceasta de înţeles ambasadorului turcesc Şakir-Paşa. Şakir urgia răspunsul la cea din urmă notă circulară a Porţii; la aceasta dl de Giers îi răspunse, că înainte de toate trebue să-şi dee demisiunea regenţii şi întreg cabinetul din Sofia, având a se numi un singur regent şi a se forma un guvern, în care toate partidele trebue să fie representate. Guvernul rusesc va nomina apoi numaidecât un candidat pentru tronul bulgar, care ar ave să plece numaidecât la Sofia, să iee în mână frânele guvernului și se efectueze alegerile pentru Sobrania, care va ave apoi să îndeplinească și alegerea de principe. Aceasta e idea conducătoare a guvernului rusesc în ceea ce privesce alegerea viitorului principe al Bulgariei, despre ceea ce el va încunoscinţa neamînat şi pe celelalte puteri mari; dela răspunsul acestora —jise dl Giers — va atîrna atitudinea mai departe a Rusiei în cestiunea bulgară. După o depeşă ce o primesce din Constantinopol „Journal des Dăbats“, Rusia intenţionează a concentra la graniţa armenească unul dintre acele două corpuri de armată, care se află de present în Basarabia. Camerele franceze numai atunci îşi vor închide şedinţele, când vor primi declarări detailiate despre politica generală a cabinetului. Guvernul are trebuinţă de votarea unor proiecte urgente, care majoritatea republicană numai atunci voesce să delibereze aceste proiecte, după ce guvernul îşi va fi expus politica ce are să urmărească, în Anglia săptămâna aceasta e săptămâna reginei Victoria, care sărbează o festivitate ce numai puţini domnitori pot să sărbeze: jubileul de 50 de ani al guvernării sale. Despre decursul acestei festivităţi vom raporta şi noi la timpul seu, să se facă, dar, astăzi, în lipsa mijloacelor recerute nu se pot reporta. Capacitatea şi firea lui îl silesce să-şi enunţe convingerile şi prevederile sale. Astfel numai au putut academiile scientifice să declare geniuri de smintiţi, ale căror prevederi exprimate în urmă se realizaseră! Geniul e cea mai înaltă putere spirituală, care produce idei şi lucruri noue, originale. Stăruinţele de cultură sunt tot mai gigantice. Perfecţiunea e un ideal, care în realitate nu se poate ajunge. Inima şi mintea omului e recipientul şi isvorul, unde se petrec sforţările neîncetate pentru idei noue, nave imperfecte fiind, pretind într’una desvoltarea mai departe. Bufonii dar’, în lupta acestor sforţări de progres impuse de sine, prin scânteile spiritului lor genial, de multe ori deteră cause — sămânţă la scrutări, — precum greşelile asemenea serviau de directivă la descoperiri de adevăruri. Dar’ în urmă instituţiunea aceasta, cum am dice de modă, provenită din capriţiu şi înălţată pe o basă aşa de efemeră, ’şi-a perdut caracterul propriu original, a degenerat cu totul, — mai cu seamă în Germania astfel, de trebuiau luate măsuri energice, spre a împedeca lăţirea şi mai repede a acestei instituţiuni denaturate, — pănă ce a devenit tot mai absoletă şi apoi a încetat cu totul. Lumea s’a fost prea dedat însă cu ea, nu s’a putut despărţi deodată de dînsa, s’au aflat ici Colo imitatori mai mult ori mai puţin norocoşi, şi numai pe la finea secolului al XVII., susţinută tot mai schimonosită, a trecut cu totul în domeniul istoriei culturii. Rămăşiţele şi continuitatea acestor bufoni le găsim în jocurile şi representaţiunile burlesce ale petrecerilor după lăsatul de carne —carne val —, ca o desdaunare pentru contenirea de la carne Cu extasă şi veselie înflăcărată se împărtăşesc la aceste feste (bufonerii) locuitorii din Veneţia şi Roma. Modele tipice de bufoni ne presentează în urmă „teatrul“ — rivalul presei, care desvoaltă cea mai puternică şi hotărîtoare influenţă asupra spiritelor omenesci. Arta teatrală reoglindesce omului natura lui adevărată, arată, asemenea bufonului, virtuţile şi tinde a corege viţurile. Atât în drame, cât şi în compedii, aflăm dar adevărate prototipe de ale nebunilor de curte, fiind revocate în memorie rolurile, care odinioară erau chemaţi să le joace aceşti bufoni în viaţa de toate zilele, înfăţişaţi de un Sakespeare, Molière şi de distinsul Victor Hugo. TRIBUNA Protegiaţii austro-ungari în România. Eacă cum comentează cel mai autorizat organ al guvernului României, „ Voinţa Naţională“, arangiamentul încheiat între monarchia noastră şi România cu privire la „protegiaţii“ celei dintâiu. Neapărat că această instituţie a protegiaţilor străini în ţeară la noi, nu mai era compatibilă cu situaţia noastră de stat independent, în vremile mai vechi am fost siliţi să acordăm o mulţime de privilegii străinilor stabiliţi în ţeară la noi. Aceste privilegii, explicabile prin acele timpuri de slăbiciune, nu ar ave nici o raţiune de a fi astăzi, când suntem un stat de sine stătător şi recunoscut ca atare. Ele trebuesc să dispară. Printre aceste privilegii se află și acela al unor locuitori, de a se bucura de o protecție străină, întrucât priveste acest privilegiu, cestiunea nu putea să fie resolvată atât de lesne din cauza unei disposițiuni precise a tractatului din Berlin. Art. 49 al acestui tractat ne spune, că străinii vor trebui să se bucure în România de drepturile câştigate „cât timp aceste drepturi nu vor fi modificate printr-o comună înţelegere între România şi părţile interesate.“ Deci instituţia protegtaţilor ne-a rămas chiar în timpurile din urmă, în virtutea tractatului din Berlin. Această instituţiune nu se dădea necontenit nascere la conflicte diplomatice şi era un isvor de neînţelegeri şi de neajunsuri pentru ţeară. O mulţime de oameni stabiliţi la noi în ţeară de mult timp, şi cari nu erau cetăţeni ai nici unui stat, când trebuiau să fie înrolaţi în armată, se declarau protegiaţi.. De aci adese corespondenţe diplomatice şi conflicte. O asemenea stare de lucruri trebuia să înceteze. Pănă în anul trecut exista o convenţie de comerciu între imperul vecin şi regatul nostru; unele capitole din această convenţie regulau cestiunea protegiaţilor austro-ungari în România. Anul trecut însă noi am denunţat această convenţie. Era necesar prin urmare, ca să se stabilească o înţelegere între ambele puteri, înţelegerea s’a stabilit într’un chip foarte favorabil pentru noi. După mai multe negocieri, s’a convenit asupra celor ce urmează: „Cu începere dela 1 Ianuarie 1888, Austro- Ungaria va înceta de a acorda în România protecţia sa persoanelor, cari nu se bucură în mod efectiv de naţionalitatea austriacă. Pănă la expirarea acestui termin, protegiaţii actuali vor fi trataţi ca şi mai nainte.“ Cu alte cuvinte, de la 1 ianuarie 1888 Austria nu va mai ave nici un protegiat în România. Protegiaţii austro-ungari, dacă nu vor fi căpătat cetăţenia unui alt stat, vor fi supuşi, atât faţă cu statul, cât şi faţă cu alte persoane în toate raporturile lor juridice, legilor româneşti, înţelege ori şi cine însemnătatea acestui fapt. El constitue din punctul de vedere juridic şi diplomatic un progres din cele mai netăgăduite pentru noi, căci cu modul acesta dispare încă una din acele anomalii, moştenire a timpurilor trecute, cari ne deosebiau de celelalte state civilizate. Care va fi acum resultatul arangjamentului încheiat ? Ce vor deveni supuşii austro-ungari? Ei nu vor mai pute reclama cea mai mică protecţiune din partea guvernului austro-ungar, decât în caşul când vor cere şi vor dobândi cetăţenia în imperul vecin. Acei ce vor dobândi-o, neapărat că vor fi consideraţi ca cetăţeni austro-ungari, ceilalţi vor fi supuşi în toate raporturile lor juridice legilor românesti. Ei nu vor pute ave recurs niciodată la sprijinul altui stat şi nu vor pute invoca nici un titlu pentru a fi scutiţi de îndatoririle, pe cari legile noastre le impun tuturor locuitorilor acestei ţeri. Cu modul acesta o clasă de privilegiaţi, cari n’au nici o îndatorire nici într’o ţeară, nici la noi, nici aiurea, ci numai drepturi, va dispare. Acei ce vor dobândi cetăţenia austro-ungară vor trebui să satisfacă tuturor obligaţiunilor impuse de legile austriace. Situaţia lor nu mai devine deci aşa de îndemânatică ca pănă acum. Prelângă aceasta, guvernul român va scăpa de nenumăratele conflicte diplomatice ce se iscau din causa protegiaţilor, a căror situaţie nelămurită dădea întotdeauna loc la neînţelegeri. Din orice punct de vedere vom privi deci arangiamentul încheiat între Austro-Ungaria şi România, foloasele, cari decurg pentru noi dintr’însul, sunt netăgăduite. Nu mulţi privilegiaţi vor dobândi cetăţenia austro-ungară, căci pentru dobândirea ei trebuesc îndeplinite diferite forme, cari nu pot fi la îndemâna lor. Ceilalţi se vor supune legilor române. Cei ce nu vor voi să se supună, nu vor ave altceva de făcut, decât să-şi caute aiurea o patrie. Cu modul acesta oamenii fără căpătâiu nu se vor mai grămădi la noi, când vor aucji, că de aci înainte situaţia lor s’a schimbat cu desăvîrşire. Nr. 130 Corespondenţă particulară a „Tribunei“, Dobra, 6/18 Iunie 1887. La alegerea ce s’a ţinut ieri la 5/17 Iunie a. c. în cercul electoral al Dobrei a reuşit cu majoritate de voturi de deputat dietat proprietarul din Gura-Dobra, Lázár Árpád, cu program oposiţional-moderat contra fostului deputat guvernamental Szereday Aladár. Se înţelege, că nici acum n’au lipsit îndatinatele presiuni înscenate de aparatul funcţionarilor publici plus „nemeşii“ din Ilia şi Brănisca în favorul candidatului guvernamental, dar’ de astă-dată n’au avut deplinul efect, căci de o parte fiind respectivul ales de deputat în conexiuni de rudenie, amiciţie şi cunoscinţe intime cu unii funcţionari superiori şi subalterni, ceşti din urmă mai toţi români, precum şi cu alţi oameni de influenţă în comitat şi în cerc, astfel se presupune, că numai la aparenţă s’au aplicat acele presiuni în favorul candidatului guvernamental, car’ de altă parte fiind un om, care, deşi e de naţionalitate Maghiar, totuşi nu s’a arătat străin de petrecerile şi convenirile private şi sociale românesci, unde apoi chiar şi în presenţa conaţionalilor sei pleda pentru principiile politice profesate de Mocsáry, încât unii dintre contrarii sei politici maghiari, de când cu alegerile îl numesc „oláh ellenzék“ şi unii dintre Români susţin cu oareşicare probabilitate, că chiar şi în dietă se va pronunţa a la Mocsáry (?) şi că pănă acum nu e înscris la „kulturegylet“. Astfel cei mai mulţi alegători, cari cu o excepţiune disparentă în acest cerc sunt toţi români, supunendu-se forţei presiunilor, ca să între în activitate, au preferit a votisa cu oposiţia. E semnificativ, că în criua alegerii oamenii de rând din popor îţi diceau: „Domnule! n’am putut rămână acasă şi să nu venim la alegere, deoarece ne-au adus notarul şi biroul şi fără de aceea am audit, că ar vrèa să fie deputat d-şorul Lázár, care nu-i pe partea ministerului. . . .“ Acum’i s’a dat dlui Lázár ocasiunea ca să se pronunţe, întru cât sânt basate cele colportate despre ţinuta d-sale, când apoi se va dovedi, că acelea n’au fost doară numai seduceri şi apucături pentru uşurarea reuşirii sale de deputat!! ? în decursul