Tribuna, aprilie-iunie 1887 (Anul 4, nr. 73-145)

1887-06-25 / nr. 142

Fag. 566 Și dacă adevărat ar fi, că ne aflăm în ajunul unui răsboiu, cu atât mai vâr­­tos datori suntem a fi sinceri față cu Mo­­narchul nostru, cu atât mai vârtos trebue să ne bucurăm, că se întăresc legăturile noastre cătră Monarchul nostru. Revistă politică. Sibiiu, 24 iunie st. v. Săptămâna trecută a adresat mini­stru­­-p­resident sârbesc o circulară representanţilor Serbiei în străinătate. Prin acea circulară Ristici caracterisa li­­niamentele principale ale politicei sale. După o împărtăşire ce o primesce din Belgrad „Pol. Korr.“, se pare, că Ristici adresă din nou o circulară representanţi­lor sârbesci. în acea circulară sunt, pre­cum se afirmă, reprodu­se declarările, cu care au întimpinat dl de Griers şi contele Kalnoky împărtăşirea despre primirea gu­vernului prin cabinetul Ristici. Despre im­­presiunea, ce a produs-o schimbarea în ministerul Serbiei în cercurile guverna­mentale rusesci, scrie un corespondent din Petersburg următoarele: Rusia — corespondentul — nu aşteaptă din schimbarea ministerului în Serbia oare-care foloase nemijlocite şi directe, ea se mulţumesce cu faptul, că s’au înlăturat elementele antirusesci dela conducerea afacerilor în Serbia, precum şi cu convingerea, că în caşul unei conflagraţiuni în Peninsula­ Balcanică Serbia nu se află în tabăra adversarilor Rusiei. Rusia e însă totodată lă­murită şi asupra aceleia, că schimbarea ce s’a petrecut în Serbia e resultatul formării raporturi­lor interne şi nu e de loc cumva efectul unei acţiuni externe, cu alte cuvinte, în schimbarea cabinetului din Serbia e de a se privi numai terminarea unei lupte între aspiraţiunile deose­bitelor partiduri serbesci, dar, la nici o întâm­plare terminarea unei lupte între înrîuririle ru­seşci şi austriace. Departe de a dori să provoace o rumpere între Serbia şi Austro-Ungaria, oamenii înţeleg aici prea bine, că o ţeară mică trebue să întreţină relaţiuni bune cu statele învecinate. Cercurile din Petersburg sunt pătrunse de aceste considerante într’o măsură, că guvernul ru­sesc, la cas că guvernul Serbiei ’i-ar cere sfatul în privinţa atitudinii ce are se o păstreze faţă cu Austro-Ungaria, de sigur n’ar da cabinetului din Belgrad alt sfat, decât acela, de a continua menţinerea celor mai bune relaţiuni cu această putere. Sobrania bulgară ’şi-a ales de president pe Tonceff, candidatul lui Stambuloff, ear’ de vicepresident pe dl Stoianoff. Acesta declară că, câtă vreme va fi el vicepresident, va ţine pe Kat­­koff şi pe Mingrelianul îndepăr­taţi de Bulgaria. După depeşele ce le primirăm ieri, guvernul bulgar ar fi pro­pus pentru tronul bulgar trei candi­daţi, care de­sigur vor accepta tronul la cas, că li se va oferi. Alegerea de principe se întâmplă probabil a­stă­z­­i. pilele aceste mai multe zi­are străine împărtăşiră, că între anumite împregiurări Rusia ar fi aplecată a aproba eventuala alegere a prințului Ferdinand de Coburg. După jur­nalul „Die Presse“, cercurile bine infor-Grigore. — Cu atât mai bine; îmi vei da ajutor. Marta. — Din toată inima. Gri­gore. — Dar’ trebue să mă duc să mă asigur, dacă Angelina . . . Marta. — Și apoi dacă Valeriu . . . Grigore. — Da, mă voiu duce de asemenea să dau şi de urmele lui. Marta. — (Suriciend.) Mergeţi, mergeţi, în ia­tacul lui Costică, d-voastră veţi face două lu­cruri de­odată. Grigore. — Dar’ cum? Marta. — El e acolo. Grigore. — Valeriu? Marta. — Da. Grigore. — îmi face plăcere; mă duc îndată. Marta. — Aşteptaţi, aşteptaţi; voiţi să-m i pre­vestesc ? Grigore. — Frumos! Să mă vestesci cumna­tului meu ! Marta. — Cumnatului d-voastre? Grigore. — Da. Marta. — Cum ? Grigore. — Nu scii nimic? Marta. — Nimic. Grigore. — Ei bine! Vei sci-o altădată. (întră la Costică.) (Va urma.) mare afirmă, că împărtăşirile acelor Ziare sânt neîntemeiate. Ele se basează pe o necunoascere desâvîrşită a punctului de plecare rusesc, în urma căruia ori­ce ale­gere iniţiată de actuala regenţă şi dusă în deplinire prin actuala Sobranie se pri­­vesce de ilegală. După o telegramă ce o primesce din Londra chiarul berlinez „Kreuzzeitung“, Sultanul ar voi să ratifice convenţia egipteană, la cas că Anglia îl va spri­­jini faţă cu urmările. El cere o alianţă ofensivă şi defensivă, după­ ce crede a avă cuvinte să se teamă, că ratificarea convenţiei va fi signalul pentru tulburări în Serbi­a, Bulgaria şi Asia­ central­ă. „Le Temps“ împărtăşesc, în privinţa acestei convenţii: în Constantinopol se crede în general, că majoritatea con­siliului de miniştri s’a exprimat Sâm­băta trecută pentru ratificare. Ger­mania, Austro-Ungaria şi Italia sprijinesc energic pe Anglia. între Italia şi Anglia există, se­­rice, o ententă pentru măsurile militare ce vor fi eventual necesare. TRIBUNA Archiducele Rudolf în Galiţia. Din Lemberg se telegrafează cu datul 4 Iulie . Astăzi garnisoana de aici a eşit în mare ţinută pe câmpul de exerciţii dela Ianov. La carele 7 veni Archiducele cu suita fiind primit de comandantul ţerii gen. de art. ducele de Würter­­berg. Archiducelui­­i­ se predară nu­meroase petiţii de cătră ţerani ruteni. înainte de a meacji avu­ loc aşezarea solemnă a petrii fundamentale pentru noul edificiu al seminarului de clerici gre-cat. Corul alumnilor primi pe prin­cipele de coroană cu imnul austriac şi cu cân­tarea ruteană, „mnohaia Uta“. La serbare asistă o mulţime de mii de oameni. Dame elegante şedeau pe tribune. De faţă erau archiepiscopii şi episcopii celor trei confesiuni, representanţii confesiunii israelite, senatul universitar cu pedelii, profesorii politechnicului, consiliul comunal, ma­reşalul ţerii şi presidentul consiliului imparial, Dr. Smolka. Metropolitul asigură în cuvântarea sa, că va lucra într’acolo, ca clerul rutean să rămână credincios şi devotat imperului şi dinastiei. Prin­cipele de coroană (zise: Dumnezeu se bine­­cuvinte şi se apere poporul rutean şi biserica lui sfântă şi veche. El sub­scrise documentul cu litere rutenesci. In documentul acesta se accentuează, că Rutenii au să mulţumească clădirea seminarului liberali­­tăţii împăratului. Cercetând principele de coroană institutul stavropigian rutenesc fu întimpinat de seniorul institutului cu o cuvântare, din care extragem următorul pasagiu: „Fie ca acest institut, care urmăresce pro­gresul naţional pe bază curat conservativă şi pre lângă aceste şi scopuri umanitare şi morale, se află în persoana Alteţei Voastre Imperiale un protector binevoitor, ca astfel lucrarea noastră, precum şi a altor popoare culte din Austria să facă onoare şi să fie folositoare puternicei şi fru­moasei noastre patrii şi tuturor părţilor sale. Permiteţi-­mi, Alteţa Voastră Imperială, se strig după vechiul obiceiu rutenesc: Puternicul Dum­nezeu să dăruească Alteţei Voastre Imperiale mulţi şi fericiţi ani de viaţă!“ Principele răs­­punse: „Vă mulţumesc pentru cordiala primire şi nu pot decât să repet ceea­ ce am amis şi­­ alte ocasiuni, că noi avem cel mai viu interes pentru naţiunea şi biserica D-Voastre. Cuvintele D-Tale frumoase şi patriotice sunt în adevăr ex­­presiunea credinţei şi alipirii D-Voastre cătră imper, despre care noi suntem convinşi“. Ca­nonicul Pawlikov mulţumi principelui pentru distincţiunile, de cari a împărtăşit naţiunea şi biserica ruteană. La universitate Archiducele fu primit de profesorii ce s’au presentat în talar şi baret şi de mulţimea studenţilor. Rectorul Dr. Pilat accentua în cuvântarea sa, că se aşteaptă întregirea universităţii cu o facultate de medicină. Principele mulţumi pen­tru primire şi îşi exprimă dorinţa, ca universi­tatea să se desvoalte în toate direcţiunile. Des­­voltarea acestei universităţi este importantă şi din acel punct de vedere, pentru­ câ este cel mai extrem focular al sciinţei în părţile estice şi apoi din acel punct de vedere, pentru­ că prin sciinţă legăturile în­tre cele două naţiuni surori devin mai intime. Sciinţa este putere, sciinţa este potestare. Aceasta nu vă va fi cu greu, căci D-Voastre sânteţi un vechiu popor de cultură. După aceste Archiducele lăsă să li­ se presenteze mai mulţi profesori şi între urări frenetice părăsi universitatea. I)in Bucovina. Suceava, 1 Iulie 1887. In (rhia de 7 Iulie a. c. Alteţa Sa impe­rială, Prinţul de coroană Rudolf soseşce în Bu­covina. Pentru întâiaşi­ dată Moştenitorul tronului Habsburgilor visitează ţeara noastră, dorind a cunoasce toate provinciile şi popoarele, asupra cărora este chemat de provedinţă a domni odată. Călătoria aceasta are deci pentru noi o însăm­­nătate foarte mare, căci ântâiele impresiuni sunt cele mai durabile, şi impresiunile ce le va primi acum. Moştenitorul tronului vor rămâne lung timp neşterse în inima Sa tinără, căci cine stie, când va mai ave ocasie, ca să visiteze cea mai depărtată provincie a imperului cislau­an. Vor fi aceste impresiuni cu atât mai adânci şi mai deosebite, fiindcă Alteţa Sa imperială va afla aici în Bucovina o Austriei mică, locuită de tot felul de naţionalităţi, ce numai se află în între­gul imper. Poporul român din Bucovina a salutat tot­deauna cu inimă curată şi cu deosebită bucurie şi sinceritate pe M. S. împăratul, de câte­ ori­­l-a vedut în hotarele Bucovinei, tot aşa de sincer şi cu aceeaşi bucurie, cu aceeaşi însufleţire, care isvoresce din adâncul inimii, salută poporul ro­mân din Bucovina şi sosirea Prinţului de co­roană, şi nu doresce alta decât, ca aceste sim­ţiri de adâncă şi sinceră iubire şi veneraţiune ce păstrează Românii pentru dinastia imperială, să afle câmp roditor şi prielnic în inima viitoru­lui Domnitor, căruia îi doresce ca, luând odată sceptrul Habsburgilor în mână, să domnească lung şi fericit spre înflorirea împărăţiei şi spre fericirea popoarelor, care privesc cu atâta iubire şi încredere la viitorul lor Domn. încrederea, veneraţiunea şi iubirea pentru împărat şi dinastie este atât de înrădăcinată în inima poporului român, încât cele mai grele nevoi şi suferinţe nu o pot şterge; a devenit aceasta un cult sfânt la Român, care culminează în cu­vântul : împăratul! împăratul este la poporul nostru personifi­carea bunătăţii, a îndurării şi a dreptăţii. Lovit de soarte, chinuit de împregiurări, scăpătat, bân­tuit de ori­ce fel de nenorocire, Românul îşi concentrează totdeauna toată sperarea sa în­ împăratul. Şi dacă nu mai are nădejde de scăpare, dacă ’i­ s’au încurcat toate iţele, dacă toate isvoarele de milă şi de ajutor au secat, atunci îl audi pe Român dicând: va ajuta îm­păratul­­ şi luându-’şi traista în spate şi băţul în mână îl caută pe împăratul seu în o depărtare de 150 de mile! Astfel sânt legăturile între poporul român din Bucovina şi între dinastie, şi aceste legături temeinice şi trainice s’au vădit totdeauna, căci credinţa poporului român cătră ţeară şi împărat în timpuri de nevoie şi în timpuri de fericire a rămas vecinie neclintită, ne­schimbată, şi Româ­nul a fost totdeauna gata a-­şi vărsa şi au şi vărsat pe câmpul de luptă sângele său pentru ţeară şi împărat, ceea­ ce au şi recunoscut îm­păratul şi conducătorii armatei totdeauna! Aşa sân­tem şi aşa ne presentăm înaintea viitorului nostru Domn. Dumnezzeu în cer şi împăratul pe pământ! Astfel repeţesce poporul român într’un glas, şi cu aceste cuvinte, de adâncă veneraţiune, iubire şi supunere, salutăm pe Fiiul împăratului nostru, pe viitorul nostru împărat, care sosesce la noi acasă! „Revista Politică“. Corespondenţă particulară a „Tribunei“. Dersîda-mică, în 2 Iulie n. 1887, în numărul din 14 (26) Iunie a. c. al pre­ţuitului Z­ar „Tribuna“ s’a publicat o corespon­denţă din Selagiu, care se ocupă şi cu modesta mea persoană, şi fiindcă faţă cu mine se cu­prind în aceea aserţiuni false. Vă rog să bine­voiţi a da loc următorului răspuns: Nu-’mi frământ mintea cu gâcirea numelui autorului respectivei corespondenţe; ’mi­ s’a spus, cari au făurit-o, după a cui notiţă s’a făcut şi cine a adus-o la Sibiiu, şi atâta îmi ajunge, mai ales când şi stilul îmi arată omul. Se afirmă în acea corespondenţă, că eu la alegerea din 21 iunie n. a. c. în fruntea popo­rului meu am mers la urnă; aceasta însă este o aserţiune falsă şi neadevărată. Pentru­ că eu,­­ afară de caşul când am îndemnat poporul să ră­mână acasă şi să păzească pasivitatea, — n’am luat parte la mişcările electorale, nu am condus poporul la urnă, şi nici n’am votisat, despre aceasta va mărturisi şi mărturisesce întreg po­porul şi fiecare individ cu drept sau fără drept de alegere din Dersîda-mică. La actul alegerii am fost de faţă ca un simplu spectator, fără intenţiune de a votisa; şi nici nu am sciut, că comitetul ales în 27 Maiu a adus decisiunea, că la actul alegerii nimeni dintre aceia, cari tind la pasivitate să nu se pre­sente nici ca spectatori, şi deşi m’a încunoscinţat despre lucruri mai neînsămnate, despre aceea nu m’a încunoscinţat; ear’ în adunarea din 27 Maiu în această privinţă nu s’a luat nici o decisiune, şi dacă totuşi a indlus-o cineva în ceva protocol, acel protocol nu e autentic. Chiar aceste cu­vinte le-am spus unui pretins membru din co­mitet în dina alegerii, când adecă m’a fost in­terpelat, că pentru­ ce m’am presentat la actul alegerii. ’Mi­ se impută în acea corespondenţă, că am cerşit dela guvern ajutor, şi ’mi­ s’a asemnat 30 fl. înainte de alegere cu 2 Zile. E drept, că a­vând o parochie, ale cărei ve­nite sânt atât de neînsemnate, încât nu-’mi sub­­ministrează nici referinţele traiului de toate Zi­lele, am cerut ajutor din fondul religionar încă în luna lui octomvrie anul trecut, precum am mai fost cerut mai în toţi anii de când sânt preot, şi totdeauna am căpătat, fără­ ca pentru aceea să fiu silit a mă angagia la ceva, şi precum prea bine o sciu şi făuritorii corespondenţei nici că m’am angagiat. Oare cu ce intenţiune ’mi­ s’a asemnat ajutorul de acum? nu sciu; dar’ chiar să fi fost asemnat ajutorul acesta cu intenţiunea ce voesce să o înţeleagă corespondenţa, nici atunci nu ’şi-a ajuns scopul, pentru­ că eu de ajutor n’am sciat nimic pănă a treia zi după alegere, când m’a încuno­scinţat protopopul meu. Şi dacă eventual Simeon plăiaşul din Dersîda nu cerca pe notar la­ dl pro­topop, eu din „Tribuna“ sciam mai ântâiu, că ’mi­ s’a asemnat ajutor. Se zice mai apoi, că am doi fraţi renegaţi; la aceasta răspund, cum că pe ei de sigur la de­şertare ’i-a putut sili nisce procederi necăjite, ca aceasta a făuritorilor corespondenţei. Ear’ la aceea, că oare cum mă voiu face eu demn de prescura românească, cu care am fost crescut, declar, că de sigur m’am făcut şi mă voiu face mai bine ca acei domni inteligenţi mi­reni, care pentru pânea cu care mi-au susţinut pe la şcoli preoţii români, sbiaeră în toată Ziua în contra preoţimii, şi îi fac oposiţiunea cea mai crâncenă, ducând pe popor la aceea,­­ că îşi perde încrederea în preotul seu. Nu stă nici acel pasagiu din corespondenţă, care Zi°e­ că au fost comune întregi, cari n’au fost la urnă; pentru­ că afară de cercul Şimleu­­lui şi al Cehului, unde a fost numai un candi­dat, în celelalte cercuri poporul a’a păzit pasi­vitatea ; causa acesteia zace, pre lângă presiunea de sus, mai ales în corumperea, căci oamenii nu întreabă de aceea, cumcă cine le demanda, fără cine va da mai mult. Şi oare cine a făcut, cine a introdus pe la noi în popor corupţiunea? La această între­bare cu permisiunea on. redact, voiu răspunde, şi declar din capul locului, cumcă voiu vorbi despre poporul meu, pe care îl cunosc mai bine, ca şi cum se cunoasce pe sine însuşi ducătorul la Sibiiu al corespondenţei din cestiune. De 12 ani sânt preot în Dersîda, şi sub decursul acestora, afară de cea de acum, — au trecut preste noi 4 alegeri dietale. — Prima în , 1875 — când eram preot numai de vre-o câteva Zile, — a trecut neobservată. A doua a fost în 1878, când la provocarea pretorului de atunci — care azi se gerează de cel mai mare Român — am votisat cu popor cu tot pentru guvernamen­talul Kovács, şi nu ni-a venit nici prin minte, ca pentru aceea să mai cerem şi bani. A treia şi cea mai însemnată s’a întâmplat în 1881, când pretorul de atunci al Tăşnadului, pretinsul Ro­mân mare de astăzi, ca ce mai aprig corteş al contelui Károlyi, ne-a provocat cu cuvinte, cu sta­turi şi cu ameninţări,­ ba în urmă şi cu câte doi florini de un vot, ca preoţii, luând causa con­telui de causă naţională, să ducem poporul la urnă. Şi urmarea a fost aceea, că poporul meu, — deşi se temea de binecuvântările constituţio­nale unguresei, primite în chip de ciomege la ale­gerea din Cehu, — totuşi sedus prin bani a mers la urnă, ba şi eu am fost silit a merge; vezi bine, atunci eram Românul cel mai bun pentru­ că am ajutat să se ajungă scopul final, care, nu creadă nimenea, cum că doară a fost înaintarea causei naţionale; nu! ci a fost um­plerea buzunarului cuiva. Tot pe acest calapod a mers şi alegerea a patra din 1884. — Din aceste poate vedea fie­ cine, că la noi dl pretor din 1881 a introdus corupţiunea, care apoi dela 1881 a crescut, încât astăzi poporul nici binele seu, care-’l poate prinde cu mâna, nu voesce a-’l duce în deplinire fără plată. Afirmând aceea, că scopul final ajuns la alegerea din 1881 a fost umplerea buzunaru­lui domnului pretor de atunci, nimenea nu va pute­a­ cer­ea­mintesc, după­ ce chiar D-Sa dl pretor de atunci, dela 1881, în toată Ziua îşi poate aduce aminte de Zeci de ori de aceea. Nr. 142

Next