Tribuna, aprilie-iunie 1887 (Anul 4, nr. 73-145)
1887-06-25 / nr. 142
Fag. 566 Și dacă adevărat ar fi, că ne aflăm în ajunul unui răsboiu, cu atât mai vârtos datori suntem a fi sinceri față cu Monarchul nostru, cu atât mai vârtos trebue să ne bucurăm, că se întăresc legăturile noastre cătră Monarchul nostru. Revistă politică. Sibiiu, 24 iunie st. v. Săptămâna trecută a adresat ministru-president sârbesc o circulară representanţilor Serbiei în străinătate. Prin acea circulară Ristici caracterisa liniamentele principale ale politicei sale. După o împărtăşire ce o primesce din Belgrad „Pol. Korr.“, se pare, că Ristici adresă din nou o circulară representanţilor sârbesci. în acea circulară sunt, precum se afirmă, reproduse declarările, cu care au întimpinat dl de Griers şi contele Kalnoky împărtăşirea despre primirea guvernului prin cabinetul Ristici. Despre impresiunea, ce a produs-o schimbarea în ministerul Serbiei în cercurile guvernamentale rusesci, scrie un corespondent din Petersburg următoarele: Rusia — corespondentul — nu aşteaptă din schimbarea ministerului în Serbia oare-care foloase nemijlocite şi directe, ea se mulţumesce cu faptul, că s’au înlăturat elementele antirusesci dela conducerea afacerilor în Serbia, precum şi cu convingerea, că în caşul unei conflagraţiuni în Peninsula Balcanică Serbia nu se află în tabăra adversarilor Rusiei. Rusia e însă totodată lămurită şi asupra aceleia, că schimbarea ce s’a petrecut în Serbia e resultatul formării raporturilor interne şi nu e de loc cumva efectul unei acţiuni externe, cu alte cuvinte, în schimbarea cabinetului din Serbia e de a se privi numai terminarea unei lupte între aspiraţiunile deosebitelor partiduri serbesci, dar, la nici o întâmplare terminarea unei lupte între înrîuririle ruseşci şi austriace. Departe de a dori să provoace o rumpere între Serbia şi Austro-Ungaria, oamenii înţeleg aici prea bine, că o ţeară mică trebue să întreţină relaţiuni bune cu statele învecinate. Cercurile din Petersburg sunt pătrunse de aceste considerante într’o măsură, că guvernul rusesc, la cas că guvernul Serbiei ’i-ar cere sfatul în privinţa atitudinii ce are se o păstreze faţă cu Austro-Ungaria, de sigur n’ar da cabinetului din Belgrad alt sfat, decât acela, de a continua menţinerea celor mai bune relaţiuni cu această putere. Sobrania bulgară ’şi-a ales de president pe Tonceff, candidatul lui Stambuloff, ear’ de vicepresident pe dl Stoianoff. Acesta declară că, câtă vreme va fi el vicepresident, va ţine pe Katkoff şi pe Mingrelianul îndepărtaţi de Bulgaria. După depeşele ce le primirăm ieri, guvernul bulgar ar fi propus pentru tronul bulgar trei candidaţi, care desigur vor accepta tronul la cas, că li se va oferi. Alegerea de principe se întâmplă probabil astăzi. pilele aceste mai multe ziare străine împărtăşiră, că între anumite împregiurări Rusia ar fi aplecată a aproba eventuala alegere a prințului Ferdinand de Coburg. După jurnalul „Die Presse“, cercurile bine infor-Grigore. — Cu atât mai bine; îmi vei da ajutor. Marta. — Din toată inima. Grigore. — Dar’ trebue să mă duc să mă asigur, dacă Angelina . . . Marta. — Și apoi dacă Valeriu . . . Grigore. — Da, mă voiu duce de asemenea să dau şi de urmele lui. Marta. — (Suriciend.) Mergeţi, mergeţi, în iatacul lui Costică, d-voastră veţi face două lucruri deodată. Grigore. — Dar’ cum? Marta. — El e acolo. Grigore. — Valeriu? Marta. — Da. Grigore. — îmi face plăcere; mă duc îndată. Marta. — Aşteptaţi, aşteptaţi; voiţi să-m i prevestesc ? Grigore. — Frumos! Să mă vestesci cumnatului meu ! Marta. — Cumnatului d-voastre? Grigore. — Da. Marta. — Cum ? Grigore. — Nu scii nimic? Marta. — Nimic. Grigore. — Ei bine! Vei sci-o altădată. (întră la Costică.) (Va urma.) mare afirmă, că împărtăşirile acelor Ziare sânt neîntemeiate. Ele se basează pe o necunoascere desâvîrşită a punctului de plecare rusesc, în urma căruia orice alegere iniţiată de actuala regenţă şi dusă în deplinire prin actuala Sobranie se privesce de ilegală. După o telegramă ce o primesce din Londra chiarul berlinez „Kreuzzeitung“, Sultanul ar voi să ratifice convenţia egipteană, la cas că Anglia îl va sprijini faţă cu urmările. El cere o alianţă ofensivă şi defensivă, după ce crede a avă cuvinte să se teamă, că ratificarea convenţiei va fi signalul pentru tulburări în Serbia, Bulgaria şi Asia centrală. „Le Temps“ împărtăşesc, în privinţa acestei convenţii: în Constantinopol se crede în general, că majoritatea consiliului de miniştri s’a exprimat Sâmbăta trecută pentru ratificare. Germania, Austro-Ungaria şi Italia sprijinesc energic pe Anglia. între Italia şi Anglia există, serice, o ententă pentru măsurile militare ce vor fi eventual necesare. TRIBUNA Archiducele Rudolf în Galiţia. Din Lemberg se telegrafează cu datul 4 Iulie . Astăzi garnisoana de aici a eşit în mare ţinută pe câmpul de exerciţii dela Ianov. La carele 7 veni Archiducele cu suita fiind primit de comandantul ţerii gen. de art. ducele de Würterberg. Archiduceluii se predară numeroase petiţii de cătră ţerani ruteni. înainte de a meacji avu loc aşezarea solemnă a petrii fundamentale pentru noul edificiu al seminarului de clerici gre-cat. Corul alumnilor primi pe principele de coroană cu imnul austriac şi cu cântarea ruteană, „mnohaia Uta“. La serbare asistă o mulţime de mii de oameni. Dame elegante şedeau pe tribune. De faţă erau archiepiscopii şi episcopii celor trei confesiuni, representanţii confesiunii israelite, senatul universitar cu pedelii, profesorii politechnicului, consiliul comunal, mareşalul ţerii şi presidentul consiliului imparial, Dr. Smolka. Metropolitul asigură în cuvântarea sa, că va lucra într’acolo, ca clerul rutean să rămână credincios şi devotat imperului şi dinastiei. Principele de coroană (zise: Dumnezeu se binecuvinte şi se apere poporul rutean şi biserica lui sfântă şi veche. El subscrise documentul cu litere rutenesci. In documentul acesta se accentuează, că Rutenii au să mulţumească clădirea seminarului liberalităţii împăratului. Cercetând principele de coroană institutul stavropigian rutenesc fu întimpinat de seniorul institutului cu o cuvântare, din care extragem următorul pasagiu: „Fie ca acest institut, care urmăresce progresul naţional pe bază curat conservativă şi pre lângă aceste şi scopuri umanitare şi morale, se află în persoana Alteţei Voastre Imperiale un protector binevoitor, ca astfel lucrarea noastră, precum şi a altor popoare culte din Austria să facă onoare şi să fie folositoare puternicei şi frumoasei noastre patrii şi tuturor părţilor sale. Permiteţi-mi, Alteţa Voastră Imperială, se strig după vechiul obiceiu rutenesc: Puternicul Dumnezeu să dăruească Alteţei Voastre Imperiale mulţi şi fericiţi ani de viaţă!“ Principele răspunse: „Vă mulţumesc pentru cordiala primire şi nu pot decât să repet ceea ce am amis şi alte ocasiuni, că noi avem cel mai viu interes pentru naţiunea şi biserica D-Voastre. Cuvintele D-Tale frumoase şi patriotice sunt în adevăr expresiunea credinţei şi alipirii D-Voastre cătră imper, despre care noi suntem convinşi“. Canonicul Pawlikov mulţumi principelui pentru distincţiunile, de cari a împărtăşit naţiunea şi biserica ruteană. La universitate Archiducele fu primit de profesorii ce s’au presentat în talar şi baret şi de mulţimea studenţilor. Rectorul Dr. Pilat accentua în cuvântarea sa, că se aşteaptă întregirea universităţii cu o facultate de medicină. Principele mulţumi pentru primire şi îşi exprimă dorinţa, ca universitatea să se desvoalte în toate direcţiunile. Desvoltarea acestei universităţi este importantă şi din acel punct de vedere, pentru câ este cel mai extrem focular al sciinţei în părţile estice şi apoi din acel punct de vedere, pentru că prin sciinţă legăturile între cele două naţiuni surori devin mai intime. Sciinţa este putere, sciinţa este potestare. Aceasta nu vă va fi cu greu, căci D-Voastre sânteţi un vechiu popor de cultură. După aceste Archiducele lăsă să li se presenteze mai mulţi profesori şi între urări frenetice părăsi universitatea. I)in Bucovina. Suceava, 1 Iulie 1887. In (rhia de 7 Iulie a. c. Alteţa Sa imperială, Prinţul de coroană Rudolf soseşce în Bucovina. Pentru întâiaşi dată Moştenitorul tronului Habsburgilor visitează ţeara noastră, dorind a cunoasce toate provinciile şi popoarele, asupra cărora este chemat de provedinţă a domni odată. Călătoria aceasta are deci pentru noi o însămnătate foarte mare, căci ântâiele impresiuni sunt cele mai durabile, şi impresiunile ce le va primi acum. Moştenitorul tronului vor rămâne lung timp neşterse în inima Sa tinără, căci cine stie, când va mai ave ocasie, ca să visiteze cea mai depărtată provincie a imperului cislauan. Vor fi aceste impresiuni cu atât mai adânci şi mai deosebite, fiindcă Alteţa Sa imperială va afla aici în Bucovina o Austriei mică, locuită de tot felul de naţionalităţi, ce numai se află în întregul imper. Poporul român din Bucovina a salutat totdeauna cu inimă curată şi cu deosebită bucurie şi sinceritate pe M. S. împăratul, de câte oril-a vedut în hotarele Bucovinei, tot aşa de sincer şi cu aceeaşi bucurie, cu aceeaşi însufleţire, care isvoresce din adâncul inimii, salută poporul român din Bucovina şi sosirea Prinţului de coroană, şi nu doresce alta decât, ca aceste simţiri de adâncă şi sinceră iubire şi veneraţiune ce păstrează Românii pentru dinastia imperială, să afle câmp roditor şi prielnic în inima viitorului Domnitor, căruia îi doresce ca, luând odată sceptrul Habsburgilor în mână, să domnească lung şi fericit spre înflorirea împărăţiei şi spre fericirea popoarelor, care privesc cu atâta iubire şi încredere la viitorul lor Domn. încrederea, veneraţiunea şi iubirea pentru împărat şi dinastie este atât de înrădăcinată în inima poporului român, încât cele mai grele nevoi şi suferinţe nu o pot şterge; a devenit aceasta un cult sfânt la Român, care culminează în cuvântul : împăratul! împăratul este la poporul nostru personificarea bunătăţii, a îndurării şi a dreptăţii. Lovit de soarte, chinuit de împregiurări, scăpătat, bântuit de orice fel de nenorocire, Românul îşi concentrează totdeauna toată sperarea sa în împăratul. Şi dacă nu mai are nădejde de scăpare, dacă ’i s’au încurcat toate iţele, dacă toate isvoarele de milă şi de ajutor au secat, atunci îl audi pe Român dicând: va ajuta împăratul şi luându-’şi traista în spate şi băţul în mână îl caută pe împăratul seu în o depărtare de 150 de mile! Astfel sânt legăturile între poporul român din Bucovina şi între dinastie, şi aceste legături temeinice şi trainice s’au vădit totdeauna, căci credinţa poporului român cătră ţeară şi împărat în timpuri de nevoie şi în timpuri de fericire a rămas vecinie neclintită, neschimbată, şi Românul a fost totdeauna gata a-şi vărsa şi au şi vărsat pe câmpul de luptă sângele său pentru ţeară şi împărat, ceea ce au şi recunoscut împăratul şi conducătorii armatei totdeauna! Aşa sântem şi aşa ne presentăm înaintea viitorului nostru Domn. Dumnezzeu în cer şi împăratul pe pământ! Astfel repeţesce poporul român într’un glas, şi cu aceste cuvinte, de adâncă veneraţiune, iubire şi supunere, salutăm pe Fiiul împăratului nostru, pe viitorul nostru împărat, care sosesce la noi acasă! „Revista Politică“. Corespondenţă particulară a „Tribunei“. Dersîda-mică, în 2 Iulie n. 1887, în numărul din 14 (26) Iunie a. c. al preţuitului Zar „Tribuna“ s’a publicat o corespondenţă din Selagiu, care se ocupă şi cu modesta mea persoană, şi fiindcă faţă cu mine se cuprind în aceea aserţiuni false. Vă rog să binevoiţi a da loc următorului răspuns: Nu-’mi frământ mintea cu gâcirea numelui autorului respectivei corespondenţe; ’mi s’a spus, cari au făurit-o, după a cui notiţă s’a făcut şi cine a adus-o la Sibiiu, şi atâta îmi ajunge, mai ales când şi stilul îmi arată omul. Se afirmă în acea corespondenţă, că eu la alegerea din 21 iunie n. a. c. în fruntea poporului meu am mers la urnă; aceasta însă este o aserţiune falsă şi neadevărată. Pentru că eu, afară de caşul când am îndemnat poporul să rămână acasă şi să păzească pasivitatea, — n’am luat parte la mişcările electorale, nu am condus poporul la urnă, şi nici n’am votisat, despre aceasta va mărturisi şi mărturisesce întreg poporul şi fiecare individ cu drept sau fără drept de alegere din Dersîda-mică. La actul alegerii am fost de faţă ca un simplu spectator, fără intenţiune de a votisa; şi nici nu am sciut, că comitetul ales în 27 Maiu a adus decisiunea, că la actul alegerii nimeni dintre aceia, cari tind la pasivitate să nu se presente nici ca spectatori, şi deşi m’a încunoscinţat despre lucruri mai neînsămnate, despre aceea nu m’a încunoscinţat; ear’ în adunarea din 27 Maiu în această privinţă nu s’a luat nici o decisiune, şi dacă totuşi a indlus-o cineva în ceva protocol, acel protocol nu e autentic. Chiar aceste cuvinte le-am spus unui pretins membru din comitet în dina alegerii, când adecă m’a fost interpelat, că pentru ce m’am presentat la actul alegerii. ’Mi se impută în acea corespondenţă, că am cerşit dela guvern ajutor, şi ’mi s’a asemnat 30 fl. înainte de alegere cu 2 Zile. E drept, că având o parochie, ale cărei venite sânt atât de neînsemnate, încât nu-’mi subministrează nici referinţele traiului de toate Zilele, am cerut ajutor din fondul religionar încă în luna lui octomvrie anul trecut, precum am mai fost cerut mai în toţi anii de când sânt preot, şi totdeauna am căpătat, fără ca pentru aceea să fiu silit a mă angagia la ceva, şi precum prea bine o sciu şi făuritorii corespondenţei nici că m’am angagiat. Oare cu ce intenţiune ’mi s’a asemnat ajutorul de acum? nu sciu; dar’ chiar să fi fost asemnat ajutorul acesta cu intenţiunea ce voesce să o înţeleagă corespondenţa, nici atunci nu ’şi-a ajuns scopul, pentru că eu de ajutor n’am sciat nimic pănă a treia zi după alegere, când m’a încunoscinţat protopopul meu. Şi dacă eventual Simeon plăiaşul din Dersîda nu cerca pe notar la dl protopop, eu din „Tribuna“ sciam mai ântâiu, că ’mi s’a asemnat ajutor. Se zice mai apoi, că am doi fraţi renegaţi; la aceasta răspund, cum că pe ei de sigur la deşertare ’i-a putut sili nisce procederi necăjite, ca aceasta a făuritorilor corespondenţei. Ear’ la aceea, că oare cum mă voiu face eu demn de prescura românească, cu care am fost crescut, declar, că de sigur m’am făcut şi mă voiu face mai bine ca acei domni inteligenţi mireni, care pentru pânea cu care mi-au susţinut pe la şcoli preoţii români, sbiaeră în toată Ziua în contra preoţimii, şi îi fac oposiţiunea cea mai crâncenă, ducând pe popor la aceea, că îşi perde încrederea în preotul seu. Nu stă nici acel pasagiu din corespondenţă, care Zi°e că au fost comune întregi, cari n’au fost la urnă; pentru că afară de cercul Şimleului şi al Cehului, unde a fost numai un candidat, în celelalte cercuri poporul a’a păzit pasivitatea ; causa acesteia zace, pre lângă presiunea de sus, mai ales în corumperea, căci oamenii nu întreabă de aceea, cumcă cine le demanda, fără cine va da mai mult. Şi oare cine a făcut, cine a introdus pe la noi în popor corupţiunea? La această întrebare cu permisiunea on. redact, voiu răspunde, şi declar din capul locului, cumcă voiu vorbi despre poporul meu, pe care îl cunosc mai bine, ca şi cum se cunoasce pe sine însuşi ducătorul la Sibiiu al corespondenţei din cestiune. De 12 ani sânt preot în Dersîda, şi sub decursul acestora, afară de cea de acum, — au trecut preste noi 4 alegeri dietale. — Prima în , 1875 — când eram preot numai de vre-o câteva Zile, — a trecut neobservată. A doua a fost în 1878, când la provocarea pretorului de atunci — care azi se gerează de cel mai mare Român — am votisat cu popor cu tot pentru guvernamentalul Kovács, şi nu ni-a venit nici prin minte, ca pentru aceea să mai cerem şi bani. A treia şi cea mai însemnată s’a întâmplat în 1881, când pretorul de atunci al Tăşnadului, pretinsul Român mare de astăzi, ca ce mai aprig corteş al contelui Károlyi, ne-a provocat cu cuvinte, cu staturi şi cu ameninţări, ba în urmă şi cu câte doi florini de un vot, ca preoţii, luând causa contelui de causă naţională, să ducem poporul la urnă. Şi urmarea a fost aceea, că poporul meu, — deşi se temea de binecuvântările constituţionale unguresei, primite în chip de ciomege la alegerea din Cehu, — totuşi sedus prin bani a mers la urnă, ba şi eu am fost silit a merge; vezi bine, atunci eram Românul cel mai bun pentru că am ajutat să se ajungă scopul final, care, nu creadă nimenea, cum că doară a fost înaintarea causei naţionale; nu! ci a fost umplerea buzunarului cuiva. Tot pe acest calapod a mers şi alegerea a patra din 1884. — Din aceste poate vedea fie cine, că la noi dl pretor din 1881 a introdus corupţiunea, care apoi dela 1881 a crescut, încât astăzi poporul nici binele seu, care-’l poate prinde cu mâna, nu voesce a-’l duce în deplinire fără plată. Afirmând aceea, că scopul final ajuns la alegerea din 1881 a fost umplerea buzunarului domnului pretor de atunci, nimenea nu va putea cereamintesc, după ce chiar D-Sa dl pretor de atunci, dela 1881, în toată Ziua îşi poate aduce aminte de Zeci de ori de aceea. Nr. 142