Tribuna, iulie-septembrie 1887 (Anul 4, nr. 146-220)
1887-07-01 / nr. 146
Pag. 582 Tractatul de Berlin dispune, precum se scie, următoarele: „ Principele din Bulgaria se alege liber de cătră poporaţiune şi se va aproba de sublima Poartă cu consimţementul puterilor“. Consimţementul puterilor înseamnă consimţementul tuturor puterilor signatare, şi aceasta vor trebui să o aibă în vedere toate cabinetele, care sunt aplecate a-’şi da consimţământul la eventuala aprobare a actului de alegere ce s’a săvîrşit zilele aceste în Tîrnova. Austro-Ungaria va veni deci mai curând ori mai târziu în posiţia, de a-’şi precisa atitudinea faţă cu alegerea prinţului Ferdinand. După natura lucrului, monarchia noastră principial nu poate fi în contra principelui ales, dar atât ea, cât şi celelalte puteri cu anevoie vor fi aplecate a călca disposiţiunile tractatului de Berlin, care trece drept lege fundamentală pentru actuala stare de lucruri în Peninsula Balcanică. Astfel Austro-Ungaria numai atunci îşi va da consimţământul la aprobarea alegerii prin Poartă, dacă şi celelalte puteri Signatare vor face-o aceasta, şi aceeaşi condiţiune se va pune şi din partea Angliei şi a Italiei. Cât privesce pe Germania, încă nu se scie ce va face, car’ despre Rusia se scie, că ea perhorescează alegerea sevîrşită, în sfîrşit nici aceea nu se scie încă, dacă Poarta va aproba ori nu alegerea prinţului Ferdinand de Coburg, ba ceea ce e mai interesant, după o depeşă din Tîrnova, Poarta nici cunoştinţă nu are despre persoana prinţului de Coburg. Prin mijlocirea agentului diplomatic bulgar Vukovici, a sosit la Tîrnova întrebarea: „care Ferdinand de Coburg este acela, deoarece există doi“. Desigur ministrul de externe turcesc a deschis un vechiu calendar de curte Grothaian, în care prinţul Ferdinand de Coburg ce a murit acum e un an şi jumătate (tatăl actualului rege al Portugaliei) e indlus încă ca viu. Din Tîrnova apoi s’a depeşat Porţii: „prinţul Ferdinand ce s’a ales este locotenentul de husari, născut la 1861“. Cu anevoie s’ar pută crede, că la Poartă să nu se fi interesat oamenii de persoana prinţului Ferdinand încă înainte de asta cu vre-o câteva luni, când mai fu adus odată în combinaţiune pentru tronul bulgar. Şi în caşul acesta, prefacerea cu calendarul Gothaian e pe cât se poate de nostimă şi cu greu va fi în stare de a îmbăta pe cineva cu apă rece, şi cu atât mai puţin pe Rusia, faţă cu care se şi întrebuinţează în caşul acesta. în Bulgaria însăşi bucuria alegerii fu în curând tulburată prin un incident de mare importanţă. Intre minister şi regenţă existase încă de mai nainte o neînţelegere oarecare, şi acum, după alegerea săvîrşită, regenţa îşi dete demisiunea. Şi această crisă isbucni chiar acum imediat după săvîrşirea alegerii de principe. Diferenţele ce existaseră de un timp mai îndelungat încoace între membrii regenţei şi între bărbaţii, care stau în fruntea guvernului, eşiră acum deodată la iveală. Sânt mai cu seamă frecări personale şi faluşii care joacă aci un rol însemnat, şi adevăratul obiect de ceartă îl formează probabil stăpânirea preste armată. între actualele împregiurări, în realitate acela e stăpân în Bulgaria, care dispune de armată. De mai multă vreme încoace există în această privinţă o rivalitate între ministrul de resboiu, colonelul Nicolaieff şi între membrul regenţei, sub-colonelul Mutcuroff. Ministrul de resboiu are în partea sa pe ministrul-president Radoslavoff, în vreme ce pe Murcuroff îl sprijinesce colegul seu Stambuloff. La sfîrşitul unei reviste, ce s’a fost ţinut Mercuria trecută în Tîrnova, colonelul Nicolaieff adună în giurul seu pe oficeri şi-’i avertisă, de a nu primi îndrumări din o altă parte, decât numai dela şeful lor imediat, căci, adause el, armata trebue se rămână o massă absolut compactă şi subordinată poruncilor ministrului de resboiu. Toată lumea privia aceasta drept un afront îndreptat în contra regentului Mutcuroff, şi rapoartele confidenţiale din Sofia admit, că acest incident e ultima causă a conflictului ce esi acum la iveală între regenţă şi guvern. Atât guvernul cât şi regenţa îşi deferă demisiunea. După soirile cele mai noue ce le primim din Tîrnova, Sobrania se declară de incompetentă a se consulta asupra conflictului dintre regenţă şi minister şi respinse demisiunea regenţei. Astfel regenţa acceptă demisiunea guvernului şi însărcină pe Stoiloff cu formarea noului cabinet. Se aude, că noul cabinet va consista probabil din următorii membri: Stoiloff, Naeievici, Stransky, Ciomacoff şi maiorul Paskoff. Agentul bulgar V nc ovic i predete marelui vizir o notă, prin care se notifică alegerea prinţului de Coburg de principe al Bulgariei precum şi acceptarea tronului, cerându-se totodată şi aprobarea Porţii. Tot mai serioase încep a deveni lucrurile şi în Apusul Europei. Pre lângă încordările ce începură din nou a se manifesta în timpul din urmă între Germania şi Francia, clipele aceste s’au petrecut la gara din Lyon şi nisce lucruri, care dovedesc decadenţa, la care a ajuns spiritul public în Francia. Şi, în sfîrşit, înseşi rătăcirile unui popor se produc prin un oarecare motiv politic şi aşa nici demonstraţiunile ce s’au făcut generalului Boulanger nu se pot privi drept nisce manifestaţiuni de un caracter curat intern, ci îşi au şi ele, şi încă par excellence, importanţa lor cât privesce politica externă. Pentru Francezi Boulanger este o legendă, care corespunde celor mai arcohtoare trebuinţe ale lor, şi anume, de a se ridica de nou din umilirea, ce au îndurat-o prin tractatul dela Frankfurt. Nu mai încape îndoială, că disposiţia în Francia s’a schimbat foarte mult în timpul din urmă. Nervositatea naţională s’a potenţat, duşmănia faţă cu Germanii se exercitează pe faţă, propaganda în Alsaţia a devenit mai vioaie, se plănuesce o taxă pentru străini, şi cu un cuvânt raportul dintre cele două naţiuni mari a devenit aşa (jicând insuportabil, şi toată ura Francezilor, toată pofta de revanşă, în scurt toate slăbiciunile naţionale îşi află cea mai bună expresiune în popularitatea, de care se bucură exministrul de răsboiu francez. Crud monstru între oameni, pedepse ’l-au ajuns Şi-acela tip sălbatec a fost numai răspuns Pornirii lui de monstru! Să-’l scie toţi, că dînsul A fost un craiu sălbatec, ce n’a cunoscut plânsul! * * * A fost de mult odată, spun oameni, un isvor Cu ape dulci, cu murmur etern şopotitor; Şi spun, că toţi vitejii cercau acele ape, Căci cine bea din ele oricând putea să scape Din orice rău, bătrânii pe loc întineriau, Bolnavii totdeauna se însănătoşiau, Durerea trecea ’n visuri, plânsoarea ’n bucurie Şi moartea trecea ’n viaţă, căci apa era vie. Mai spun, că sta balaur acolo şi păzia Mereu acele ape, şi nimeni nu-’l putea Cu braţul seu învinge, cu arma omenească Era preste putinţă vr’un om să-’l biruească, Ci numai cu mătănii şi sfinte rugăciuni Şi numai cu-ajutorul şi sfatul sfintei Luni.......... Agfi nu mai scie nimeni de-acel isvor; se pare Că-i sec de tot, şi totuşi în pept tot omul are Acel isvor, de cumva voesce a-’l are: E lacrima! Căci poartă un cer întreg în ea, Şi ’n ea stau toate acele puteri mari ale firii: Isvoarele credinţei, nădejdii şi-al iubirii! Aprilie 1886. Şi se poate că pericolul pentru pacea europeană zace mai mult în Apus, decât în Răsărit, mai mult în contrastul germanofrancez, decât în cestiunea orientală. Din Zarand. Câteva descoperiri caracteristice relative la alegerea de deputat din Baia-de-Criş, Zarand, 4 iulie 1887. Nu este în Europa nici un stat constituţional, unde drepturile constituţionale să fie lovite în faţă cu atâta violenţă, neruşinare şi cutezanţă, ca în Ungaria, şi doară nici un cerc electoral, pe toată întinderea Ţerii Unguresci şi a Ardealului, unde fărădelegile, abusurile organelor administrative, presiunile, terorisările, corupţiunile, ameninţările şi arestările persoanelor nevinovate se se fi săvârşit cu atâta nesfială, selbătăcie, tiranie şi bruscitate, ca în cela al Băii-de- Criş. — Intru adevăr omului cult, cu bun simţ şi cu o crescere oarecare, îi stă mintea în loc; organismul intelectual şi spiritual nu mai poate funcţiona regulat; vrend-nevrend te silesce să-ţi revoci în minte timpul de tristă memorie al oardelor barbare din sălbătecia întunecată a evului mediu. Şi aceste sentimente se potenţează atunci, când aceia, cari au făcut nelegiuirile nemaipomenite, au totodată fruntea a susţine, că acele toate au fost legiuiri şi îndreptăţiri permise de constituţiune şi basate în lege! Dar’ se revenim la obiect şi să ne încercăm a pune întreagă causa pe adevăratul ei teren, deşi înainte de toate trebue să recunoascem, că a înşira cu desevîrşire toate câte s’au petrecut acolo, este mai presus decât sunt puterile omenesci; totuşi ca onor. public cetitor să fie pus baremi în câtva în cunoscinţă de causă, mai întâiu vom aminti câteva enunciaţiuni ale unor ziare maghiare relative la această alegere celebră în felul seu. „Pesti Napló“, organul principal al oposiţiunii moderate, (zice, că Hollaky Imre are se-şi mulţumească mandatul popularităţii sale, de care se bucură el la poporul din Zarand, şi că alegerea a decurs în ordine; excese n’au fost, decât că preoţimea română a exercitat presiune asupra alegătorilor români, jurându-’i în biserică, ca să voteze pentru Truţia; — altmintrelea lauda principală pentru acest succes “i se cuvine preşedintelui electoral, Imets Ignacz , cară forţa săptămânală ce apare în Deva, „Hunyad“, vorbesce de alegerea de sub întrebare cu atâta cunoscinţă de causă, ca şi când actul s’ar fi petrecut în China, afirmând, că acea alegere a decurs în cea mai bună ordine; aici a emulat elementul român cu cel maghiar şi că resultatul a fost favorabil Maghiarilor, atâta şi nimic mai mult, despre nelegalităţi şi abusuri nici poveste. Antecedentele, ba chiar şi cursul actului de alegere, în mare parte au fost publicate în diaristica română, nouă nu ne rămâne altceva, decât ilustrarea aşa ticend a faptelor săvîrşite; şi ca să putem fi cât se poate orientaţi, trebue să ne raportăm pe timpul înainte de alegeri, când încă nu era sigur, dacă conferenţa generală electorală a Românilor din Ungaria şi Transilvania va decide sau ba şi pentru părţile ungurene şi bănăţene abstinenţa dela vot, ori că ea va recomanda intrarea în lupta electorală, aşa precum este cunoscut ; şi având în vedere, că lucrurile se fac prin oameni, n’am pute înşira faptele, la care ne-am angagiat cu destulă exactitate, dacă am trece cu vederea pe unii Români slugarnici şi rîvnitori după câştig din cercul electoral al Bâieide-Criş, precum dacă nu am aprecia după merit şi caracterul şi conduita anterioară a dnui actual deputat Hollaky Imre, advocat în Deva. Sânt adecă în cercul Băiei-de-Criş doi cumnaţi : Petru Gligor, fost notar comunal destituit, apoi fost executor judecătoresc, iarăşi destituit ; acest om, ca toţi oamenii făţarnici, avea deprinderea de a face grandomanie naţională, dar, numai atunci şi numai acolo, când şi unde nu se arătau prospecte de a pute câştiga bani; car’ Românii adevăraţi, deşi prea bine cunosteau disposiţiunile respectivului P. Gr. — ei totuşi din consideraţiuni de armonie şi bună înţelegere, — ’l-au îmbrăţişat şi primit în sinul lor cu destulă căldură; astfel apoi el s’a avântat pănă la o oarecare popularitate, a fost ales şi deputat la sinodul archidiecesan din Sibiiu, unde, precum se scie, nuşi-a căscat gura niciodată. Al doilea, Vasiliu Tomuţa, fost notar comunal destituit, de present notar comunal destituit în Risculiţa, şi alta nimic. Despre aceşti doi cumnaţi, spunea — cu mâhnire şi dispreţ, — alesul deputat Hollaky, încă în iarna trecută, că ginerilor lui Mihalovitseară le trebue „bani“. Socot, că pentru caracterisarea lor, de astădată, va fi destul atâta. Cumşi-au executat ei rolul de slugărnicie şi servilism, sub masca urei personale, ce ziceau că au faţă cu candidatul naţional Petru Truţia, se va vedèa din cele ce urmează mai la vale. Hollaky Imre, precum se scri,şi-a fost pus candidatura, — cu programul oposiţiunii moderate, — în cercul Devei şi al Hunedoarei, de unde apoi mai târziu, în urma unui pact făcut între partida moderată şi cea guvernamentală, s’a retras cu desevîrşire şi totodată a promis lui Truţia, pe cuvântul seu de onoare, că pre lungă toate că guvernul, conform pactului amintit, ’i-a promis tot sprijinul moral (?), nu-’şi va pune candidatura nici în cercul Băiei-de-Criş, ba încă cu o făţarnică mândrie povestia, că-m i pare bine, cum că prin aceasta a putut să contribue şi el la restituirea armoniei dintre Românii şi Maghiarii zarandeni. Când s’a încheiat pactul de sub întrebare prin unele cercuri pretinse bine informate din Deva şi giur se susţinea sus şi tare, că Hollaky ’şi-ar fi vândut mandatul guvernului, pentru bani grei, adevărate sau neadevărate au fost şi încă continuă a fi aceste faime, nu stim; prin urmare suntem siliţi a ne mângâia cu proverbial, că: „de unde nu este foc, nu ese fum“. Tot pe acel timp, proto-pretorii din cercul Bradului şi al Băiei-de-Criş, — ambele aparţinătoare cercului electoral: Baia-de-Criş, — Krasznay Olivér şi Márkossy László, după cum se vorbesce, fiind în Deva, s’au exprimat palamet publice, prin cafenele şi birturi, că Hollaky, ori va vrea ori ba, trebue să primească candidatura în Baiade-Criş, şi ei (pretorii) îl asigură despre reuşită. Tot atâtea semne, despre garanţa libertăţii votului! — Cu toate aceste, Hollaky se vedea a stărui pentru promisiunea dată; ba chiar în această învălmăşeală, din nou a promis lui Truţia în propria sa locuinţă, că nu va candida. Mai adaugem, că acest Hollaky trecea de un bărbat de film caracter. Şi totuşi, ce să vei fi? Proto-pretorii numiţi, mergând acasă şi luând în mână întreaga putere administrativă, de care se poate dispune, fără de a reflecta la ceea ce este permis, ori nu este permis, apoi mai punându-se în legătură cu cei doi gineri ai lui Mihalovits, şi alţi notari slugarnici, precum Juco János, Kaszperda Emil şi Sida Dénes (al treilea ginere al lui Mihalovits,) a început campania electorală cu toată vehemenţa. înainte de toate, ambii pretori au convocat sub pedeapsă pe toţi lucrii comunali, la câte o conferenţa electorală. Conferenţa cea din Brad a fost deschisă de preşedintele comisiunii electorale Brádi Leopold, care cea din Baia-de-Criş de însuşi protopretorul Márkossy Lázló, în ambele aceste conferenţe, pre lângă pedeapsă de 5 fl. s’a impus jurjilor, ca fiecare se’şi ţină de a sa datorinţă a participa la caravanul, ce era menit a merge la Deva, să provoace pe Hollaky, ca se primească canditatura cercului Baia-de-Criş. Acest caravan, sub imediata conducere a numiţilor pretori şi a preşedintelui electoral, compus din notari, judi şi câţiva juraţi comunali, — din cercul pretorial al Băiei mai mulţi, car’ din al Bradului mai puţini, — în 9 Iunie a. c. cu mare alaiu a plecat la Deva, unde a putut să sosească cam la 5—6 oare după ameadi. — Sosiţi în DevaŞÎ s’au presentat în corpore la Hollaky şi ’i-au îmbiat mandatul cercului de sub întrebare. Hollaky, frapat de această onoare manifestată cu atâta entusiasm de cătră deputaţiunea recrutată în modul arătat, a declarat, că primesce candidatura îmbiată, promiţând, că se va presenta în cerc, ceea ce s’a şi întâmplat, căci a douazi în 10 Iunie a plecat şi el împreună cu deputaţiunea spre Zarand. Am aflat de lipsă a face acest istoric, ca cu atât mai uşor să se poată înţelege cele următoare. (Va urma.) De prima oară ’n viaţă, că ’n plânset stă balsamul Durerii, şi de-aceea tiran lucră tiranul, Căci nu cunoasce lacremi; car’ cei care nu plâng Sânt tot acelaşi suflet cu fiarele din crâng! Atunci de prima oară, cu sfântă limpedime, în ochi ’i se desfăşur întregile lui crime: El vede morţi, cari sbiară şi braţe reci întind; Feciori ucişi se ’nalţă şi-’l blastămă murind, Ear’ dintre ei mai palid şi plin de răni s’arată Acel ucis pe uliţi de cai sumeţi, o ceată De mame vin, cu pruncii străpunşi pe sînul drag; Şi fete vin şireaguri, d ’n ultimul şireag Mai mult resbunătoare şi cruntă dintre fete Apare-un trup cu lanţuri, un cap orfan de plete, Şi — Doamne! Craiu-’nchide cu groază ochii sei; Cunoasce, ce nemernic a fost, şi, de văpăi Cuprins, mai tare plânge şi-’l arde ’n suflet vina, Când scie, că isvorul e Lina! Şi pe Lina Ar vrea s’o mai cuprindă, s’o strîngă ’n al seu braţ! Şi-atunci, ca nici odată, din ochii lăcrimaţi încep a pocni flăcări, pe nări şi de pe gură Şiroiu curgea de pară, schintei o mije cură Din barba lui, şi dinţii de jar ’i-se prefac, Se ’ntind ale lui membre, cu solzi ’i-se îmbrac’ Şi ghiare’i cresc la mâni şi la picioare ghiare, Limbi mari acum înverte şi colţi are de fiare! TRIBUNA Nr. 146 Corespondenţe particulare ale „Tribunei“. Rahău, 10 Iulie n. 1887. Cetind, că din toate cercurile electorale s’au dat pănă acum publicităţii numele acelor alegători români, care, contra hotărîrii din Sibiiu, au participat la alegerea deputatului dietat, acum în urmă, poate mai având şi loc mai mult în diar a aduce la cunoscinţă şi numele inteligenţilor de aici, care au luat parte la banchetul dat în Sebeşul săsesc din 19 iunie n. 1887, căci de alegere nu mai era vorba fiind a priori soiut, că deputatul Sebeşului se va aclama conform înţelegerii premergătoare, binevoiţi a publica şi numele acestor bachanali, ca să se cunoască "şi pasările de aici după penele lor. Aceşti rătăciţi sunt: ambii parochi: Avram Cărpinişian şi cu loan Goţia din Răhău, care, lăsând pe crâsnicul ca substitutul lor se facă vecernicia, au mai luat cu sine şi pe învăţătorii Nicolae Muntiu şi Vasilie Floca, apoi unde sânt preoţii şi învăţătorii, de acolo nu pot lipsi nici epitropii bisericii.