Tribuna, ianuarie-martie 1892 (Anul 9, nr. 13-74)

1892-01-24 / nr. 19

Anul IX. murnnww» m^^TC^jqOMSBBSCTMei Uli !!■ In TUI 'll H ABONAMENTELE Pentru Sibliu: lună 85 cr.,­­/4 an 2 fl. 50 cr., */a an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., */* an 3 A- 50 cr., */* an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate:­­1 an 10 franci, l/s an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac num. $ plătindu-se înainte. Sibitu, Vineri 24 Ianuarie (5 Februarie) 1892 Nr. 19 INSERTIUNILE­­ Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi Administraţia: Strada Măcelarilor Nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucureşti primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35 Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Un o­n in fir costă 5 cruceri v. *, sau 15 bani rom. Apare în fiecare zi de lucru După victorie crisă? înainte de toate să fie constatat, că noi nu ne atribuim meritul de a fi inventat parola crisei după victorie, în­ţelegem parola crisei după victoria elec­torală, raportată de guvernul Szapáry cu ocasiunea alegerilor recente. Inven­­ţiunea este a fiarelor maghiare. Ele afirmă crisa. Ele o susţin şi tot ele caută să o şi dovedească. Pentru­ că ele sciu câţi şi care miniştri au să de­misioneze. Ele sciu şi căuşele, pentru care miniştrii trebue să demisioneze. Dar’ în sfîrşit ziarele maghiare pot să aibă dreptate. Pot fi cause, pe care noi nu le cunoascem, dar, care să si­lească pe posesorii portfoliurilor minis­teriale să le părăsească, ca să facă loc altor posesori noi. Pe noi cu toate aceste ne împe­­decă pănă una alta logica parlamentară să credem în faimele răspândite. Căci este, sau ar fi curios, ca un guvern să se ducă sau să sufere schim­bări esenţiale atunci, când prin alegeri a raportat victorie. Victoria electo­rală, aşa este logic, trebue să presen­­teze pe guvern ca renăscut şi înzestrat cu puteri înaite înaintea representanţei celei noue a ţerii. Aceasta aşa se şi întâmplă, unde parlamentarismul e natural şi unde constituționalismul este nefalsificat şi nemăiestrit, şi unde nu e forțat să apară aceea ce nu este, ascunzând ceea­­ce în adevăr este, în Ungaria însă tocmai natural nu este nimica din vieața publică de stat. Nici constituționalismul, nici parla­mentarismul nu este cum ar trebui să fagă. Nici, constituționalismul, nici par­lamentarismul nu sânt bunuri comune ale tuturor cetățenilor din stat. Și dacă premisele nu sânt bune, nici conclusiu­­nile nu pot fi cum se cuvine. Iată causa pentru­ ce nu putem măsura lucrurile constituționale de la noi cu măsura cea adevărată şi veritabilă constituţională, fiindcă nici alegătorii, care sânt chemaţi să dee pe represen­­tanţii ţerii, nu sânt toţi cei adevăraţi şi nici representanţa care vine în sala ţerii nu e representanţa ţerii cea ade­vărată. Guvernul stă şi după alegerile re­cente înaintea unei ficţiuni compuse în mare parte cu ajutorul seu, a cărei basă este ca aceea de pe un sloiu mare de ghiaţă, plutitor pe o apă nesigură. Pănă când sloiul ţine laolaltă şi pănă când apa este liniştită, rămân toate aşa cum s’au compus. îndată­ ce însă un vânt cald topesce sloiul sau apa neli­niştită îl isbesce de alţii, poate mai pu­ternici decât este el, atunci siguranţa celor de pe sloiu este siguranţa frunzei de pe apă, în tot momentul toate de pe dînsul pot avă un sfîrşit neplăcut. Deci, dacă astfel privim lucrurile şi nu cum ni­ le presentă măiestria con­stituţională modernă în Ungaria, atunci crisa şi după victorie e posibilă, fiindcă victoria însăşi a promovat-o. Era o vic­torie nenaturală ca toate celelalte câte se învîrtiau în giurul ei. Numai cât crisa în caşul din urmă nu are să se oprească numai la cabi­netul lui Szapáry sau la vre-o câţiva indivizi din cabinetul lui. Crisa ar­avă atunci să se întindă cu mult mai departe . . . Intr­ebarea este, dacă pentru o ast­fel de crisă a sosit timpul? Credem, că încă n’a sosit. Sânt alte evenimente mari, care îi stau încă în cale, şi aşa crisa minis­terială va rămână deocamdată un prum desiderian pentru însetaţii după port­­foliuri ministeriale, sau cel mult dacă se va întinde la o primenire a cabine­tului cu vr’una sau vr’o două per­soane noue. Pentru aceea însă ministerului lui Szapáry ene jignite noi tot nu-’i pu­tem pune în perspectivă. Oposiţiunea triplă, cu care va avă să stea faţă în faţă în parlamentul cel nou, va avă să-ş i facă multă bătaie de cap, îndeosebi oposiţiunea contelui Apponyi. Pentru­ că acesta, afară de aderenţii ce-’i are pe faţă, poate să mai găsească şi alţii, chiar în şirurile celor­­ce întră în parlament cu program „li­beral*­, adecă guvernamental. Cine a urmărit cu atenţiune ceea­­ce s’a scris în cltele din urmă prin 4iarele maghiare, a putut observa simp­­tome ciudate. Clerul romano-catolic, după ziarele maghiare, a lucrat în de­cursul alegerilor ca să-­şi trimită ade­renţi cât se poate de mulţi în parla­mentul din Budapesta. Şi ca să stre­­cure mulţi aderenţi de aceştia în par­lament, ’i-a trimis cu diverse programe. Că Apponyi este un ultramontan pe calibrul cel mai greu nu încape în­­doeală. Ultramontan fiind el şi ultra­­montani fiind aderenţii clerului romano­­catolic din parlament, uşor se pot în­tâlni în cestiunile cele mai multe, încât să fie periculoşi pentru guvern. Mai ales după­ ce transpiră tot mai mult, că ultramontanii maghiari sânt nemulţumiţi cu guvernul lui Szapáry, că în fruntea bisericii romano-catolice cu postpunerea clerului înalt mirean a pus pe călu­gărul benedictin Vaszary. Dar, chemarea noastră nu poate fi să intrăm mai afunc în astfel de ces­­tiuni. Pentru trebuinţele noastre poli­tice româneşci este deajuns, dacă aten­ţiunea Românilor este atrasă asupra eve­nimentelor ce se petrec şi se desvoaltă în giurul nostru. Din reserva, care Românilor le este impusă, ei au să observe însă aşa, ca să nu scape nimica din vedere şi ca la timp să fie gata de a face paşii nece­sari pentru apărarea şi salvarea intere­selor naţionale românesci. Apoi va fi sau nu va fi crisă după victorie, altă­­ căciulă. OIŢA „TRIBUNEI“ Poesii poporale. Ceaţă, ceaţă negurată Să te moi de dimineaţă De pe coaste de pe faţă, De pe lungu drumului, De pe coama murgului. Frunză verde ocheşa N’avu mândra ce lucra, Rupse murgu şi scăpă De apă se satură. Toată noaptea­­l-am cătat Cu mândra de după cap, Şi unde ’mi-’l-am aflat La un pom mare rotat, Dar’ sub pom cine era, Era neică cu mândra, Cosa mândra-un gulerel Neică 4i° la 'o fluerel. Rândunea din ţeara mea, Du-te tu la mama mea Să-’mi caute cheiţele, Să-’mi descue lătjile, Să-’mi scoată ţoliţele Să le pună ’ntr’o cârpşoară Să le ducă ’ntre hotară, Să le dee-un foc şi-o pară, Să se 'nveţe maicele A ’nstrăina fetele. Culese de Constantin Popa. Casa din subourtin. — Novelă — de Rosenthal-Bonni. Tradusă de Elena S. (Urmare.) II. Cele enarate aci, cu excepţiune de sce­nele ultime din casa bancherului, le-am aflat în decursul următoarelor patru săptămâni, în care întâlnii mai adese­ori pe locotenentul meu. El nu-­mi prea împărtășia secretele sale. De­­oare­ce însă dînsul observă, că din ziua în care fuserăm ambii la bancherul, aruncai fără voea mea o privire după culisele finanţării sale, îmi descoperi mai multe despre împre­­giurârile sale desperate, şi astfel pe rînd în­treagă situaţiunea sa nenorocită îmi era bine cunoscută. La început eram aplicat a ţină pe „amicul“ meu de un om rău, manipulaţiunile sale faţă cu creditorii sei erau şi rămâneau neexcusa­­bile, poziţia sa în casa Sternberg­­mi­ se părea infamă, căsătoria din simplă speculaţiune şi purtarea sa întreagă­­mi­ se părea mişelească şi nedeamnă de un bărbat. Pe încetul însă, după­ ce am învăţat a cunoasce mai de aproape pe tânărul om şi am observat desperaţiunea amară, în care îl trans­­puseră relaţiunile sale urîte, vărjui că toate acestea erau numai urmările unei decisiuni desperate, — o idee ambiţioasă, adecă aceea, ca să nu compromită onoarea sa de ofîcer şi aceea a corpului oficeresc. Dacă ar fi abtjis de cariera militară, când tatăl seu nu mai voi a-’i trimite bani, atunci ar fi rămas o serie întreagă de datorii de onoare a se plăti, cre­ditorii ar fi năvălit asupra lui ca vampirii, car’ el n’ar fi fost în stare să le plătească şi nici ca civil nu avea nici o speranţă de a-’i pute îndestuli. Atunci nu ’i-ar fi rămas alta decât a-’şi plăti datoriile, sau a-’şi trage un glonţ în cap, — el se decise pentru cea dintâiu, pe calea arătată. Cine voie, nu cumva ar fi mers toate bine dinaintea lumii, dacă Rebeca nu ’i-ar fi încrucişat drumul vieţii cale. Vedem lupta desperată cu inima sa — el îşi da silinţă de necreitat spre a năduşi iubirea nebună ce simţia pentru frumoasa fată; era deplin convins, că dacă va ceda, e ruinat. Lupta o luptă uriaşă. Toate în­­zadar. Se silia cu putere sălbatică a-’şi sus­ţine rolul înaintea miresei sale. Nu putea as­cunde ceea­ ce veţuia într’însul. Sternberg, precum și fiică sa, observată în curând, în ce stare se afla inima locotenentului. într’o 4* Amalia declară mirelui seu, că-’l desleagă pe cuvânt; ea Ta iubit sincer, cum nu mai poate iubi o fată urîtă pe un bărbat frumos, nobil și cu mai mult spirit decât dînsa. — îl iubia încă, continuă dinsa, şi a şi sciut, că el nu are aşa mare simpatie câtră dînsa, acum însă fiindcă el nu putea ascunde, cât de ferbinte iubia pe verişoara ei, aşa dînsa trebuia să fie pentru el o sar­cină, da, doamnă de despreţuit şi ea nu putea suferi o vieaţă sub astfel de condiţiuni. — „D-ta ai voit a mă lua în căsătorie pentru banii mei“, vorbi ea cu voce năduşită. „Ai datorii multe şi voiai a te plăti de dînsele printr’o căsătorie. Aceasta se întâmplă de multe­ ori şi, după­ cum cred eu, nu este un lucru chiar aşa de speriat. — D-ta eşti om bun şi nu a-­i fi tractat rău cu mine, ear’ eu aş fi fost îndestulită, dacă numai aş fi putut trăi alături cu d-ta. — Acum în ă, fiindcă între noi stă Rebeca, cea din urmă ancoră, care te ţine legat de mine, este de­­lăturată; d­­a ’ţi-ai a'cea că eu te-am neferi­cit, că prin banii mei te-am silit a lua în că­sătorie una, pe care n’o iubeaci, şi atunci s’ar fi născut un traiu rău între noi, — de aceea, domnule locotenent, eu nu-’ţi pot urma ca soţie, şi-’ţi redau cuvântul“. Paul de Geldern sărută în tăcere mâna fetei şi nu mai merse în casa lui Sternberg. Rebeca înca plecă deodată, el nu vtia unde, car’ în oraș se făcu în curând cunoscută desfacerea logodnei Urmarea fu, că locotenentul își dete de­­misiunea și dispăru fără de urmă, — dar’ spre mirarea tuturor, creditori tăceau. Nici la comanda regimentului, nici într’alt loc nu se înaintară acuse din partea acestora. Ban­cherul se învălui într’o tăcere posomorită, car’ când cunoscuţii sei îi interpelau în cestiunea aceasta, ei da din umeri şi schimba repede obiectul de vorbire. în oraş se vorbia însă, că Amalia, care ca maiorenă dispunea peste averea rămasă de bună-sa, ar fi plătit datoriile mirelui seu. După câtva timp primii dela bătrânul de Geldern o epistolă, în care dînsul se informă dela mine, dacă nu cumva eu, care în timpul din urmă am stat în relaţ uni mai aproape cu fiiul seu, aş sei unde se află acesta și dacă nu ar pute prin mine să-’i trimită ceva scrri. N’am putut să-m i dau nici o informa­ţiune, deoare­ce nimeni nu soia încătro a plecat locotenentul. * Doi ani trecură, pentru mine doi ani grei. Eu trecui ca negustor în America, aci deschisei o prăvălie de musicalii şi ’mi-am perdut averea; apoi trăii cum putui în New-York, întreţinându-mă cântând pe celi­; am luptat greu pentru existenţă, de multe­ ori suferiam lipsă mare. Supărarea, lipsa şi grija mă făcură bolnav, ajunsei în spital, de unde, după­ ce m’am vindecat, mă trimi­­seră fără nici un ajutor. Când părăsii spitalul, aveam la mine patruzeci dolari, întreagă ceealaltă avere a mea consista din câteva schimburi şi din minunatul meu celio. Astfel dar’, într’o bună dimineaţă eram, aşa ,când, pus pe stradă, car’ pe dinaintea mea mugiau torentele vieţii, rece, tare, ne­simţitor — împinsături şi lovituri dela tre­cătorii cărora le stăm în cale, îmi aduceau aminte, că trebue să pornesc. Unde? O locomotivă fluieră. Urmai mecanice sunetului şi așa ajunsei în gara de Vest a liniei Erie. Era prin mijlocul lui Maiu, şi un timp excelent mă atrăgea spre apele line ale mărilor puternice şi frumoase, — aveam un plan, — să dau concerte înaintea fabricanţilor bogaţi de acolo — şi mă îndreptai spre peron. Aci observai un om, care-’mi atrase toată atenţiunea. Faţa­’i era numai puţin întoarsă spre mine şi totuşi ’mi­ se părea aşa de cunoscută, — statura înaltă, elegantă şi nobilă, cu toată Alegerile în România. Lui­„Pes­ter Lloyd“­­i­­se telegrafează din Bucuresci cu data de 1 Februarie, că în săptămâna aceasta toate partidele vor publica apelurile electorale pentru alegerile parlamentare. Ma­nifestul naţional liberal e făcut de Dumitru Sturdza, fost ministru în cabinetul lui I. Brătianu. Manifestul partidului guvernamen­tal este redactat de miniştrii Carp şi Laho­­vary. Acest manifest va cuprinde şi un pa­sagiu despre politica externă şi despre ces­­tiunea politicei comerciale. REVISTĂ POLITICĂ. Sibiiu, 23 Ianuarie st. v. Regulam valutei austriaoe. Privitor la regulare valutei aus­triace, „Neue Freie Presse“ pri­meste din Londra următoarea depeşă cu data de 2 Februarie. Misiunea directorului Blum se poate considera ca terminată. Va mai trebui însă ca să rămână aici câteva zile, pentru a vorbi cu ministrul Goe­­seben şi alte persoane marcante despre cesti­unea valutei. Dumineca tre­cută Blum a fost la moşia din Throng a lordului Rothschild, unde a avut o întrevedere mai lungă. Resultatul acestei întrevederi este, că banca Rothschild, faţă cu regularea valutei austriace, din punct de vedere al afacerilor comerciale, nu hrănesce nici un fel de greutate prin­cipială şi în general, adunarea aurului nu va forma greutate pentru ducerea la îndeplinire a operaţiunii, şi aceasta nici nu s’a considerat nici­odată ca greutate. în privinţa aceasta directorul Blum probabil că aduce cu sine in­for­maţiuni foarte importante. La discuţia cesti­unii financiare nu au ajuns încă, pentru­ că lordul Roth­schild voesce să fie ântâiu informaţiuni despre modalitatea regulârii valutei şi despre împrumutul ce aceasta reclamă. în privinţa aceasta li­ se vor cere informaţiuni atât guvernului austriac, cât şi celui maghiar. Reintorcându-se, Blum va întră în negocieri cu guvernele şi cu casele financiare şi despre resultatul acestor negociaţiuni va informa casa din Londra. Numai după aceea va în­cepe apoi discuţiunea meritorică între Rothschild şi dînsul. El crede că va ajunge la resultat favorabil. Rute­nii. Din Lemberg se telegrafează: Con­­ferenţa partidului rutean vechiu, ţinută la 2 Februarie în casa naţio­nală ruteană sub presidenţia canonicu­lui Poftic­off a fost bine cercetată şi într’o resoluţiune ’şi-a exprimat regre­tele sale despre desbinarea în tabăra Rutenilor şi a recomandat împreunarea tuturor fracţiunilor rutene pentru a aduce la îndeplinire egala îndreptăţire a Rutenilor. Revizuirea constituţiunii în Belgia. Se telegrafează cu data de 2 Fe­bruarie următoarele din Bruxella: Camera deputaţilor a început a fi discuţiunea asupra revisuirii con­stituţiunii. Primul ministru Ber­­naert a declarat, că revisuirea numai atunci e posibilă, dacă în privinţa acea­sta există un anume curent, o anume direcţie în parlament şi aceasta ajunge la o expresiune lămurită, care în pri­vinţa direcţiunii vre­unei reforme se poate conta pe o majoritate sigură. Nu doresce, ca deputaţii să cadă de acord asupra vre­unui proiect, ci ar dori ca măcar în privinţa principiilor fundamentale deputaţii să cadă de acord. Faţă cu Woeste, care se declară contra representării în număr corespun- zător a oposiţiei şi referendului regal, primul ministru spune, că parlamen­tului îi este dată toată libertatea şi tot dreptul să primească în total sau numai în parte proiectele guvernului, observă numai, că toate proiectele guvernului trebue desbătute în acelaşi timp. După o discuţiune mai lungă ca­mera hotăresce, ca proiectul guvernului privitor la revizuirea constituţiunii să fie trimis la secţii, în acelaşi timp se scrie, că par­tidul socialist ţinând întrunire în sala „Maison du Peuple“, a hotărît nu numai să facă manifestaţiuni în tot timpul cât se va discuta asupra revizuirii consti­tuţiunii, ci să învite şi pe aderenţii lor de prin celelalte oraşe a veni la Bruxella pentru a face în fiecare zi manifesta­ţiuni înaintea caraerei şi a cere sufra­giul universal. din Rusia. Din Odessa se scrie, că guvernul rus ar fi hotărît ca dela 15 Aprilie în­colo să ridice cu 50% taxa pe lemnele ce se impoartă în Rusia. în urma acestei măsuri mai mulţi comercianţi, care fac acest negoţ cu Austro-Ungaria au scris, ca comercianţii din monarchia noastră să execute cât se poate mai re­pede comandele făcute deja. în ace­laşi timp s’au făcut şi alte noue co­mande, toate însă cu termin înainte de 15 Aprilie. Cu data de 2 Februarie se tele­grafează din Riga, că generalul Gurko va fi rechemat cu siguranţă din postul ce-’l ocupă. Nou guverna­tor al Varşoviei se asigură, că va fi numit generalul S­i­n­­­o­n­­­e­v, actual guvernator al Livlandei. „Kölnische Zeitung“ pri­meste din Petersburg următoarea de­peşă : Ţarul a primit cu foarte mare cordialitate pe colonelul Wendrich, care a provocat căderea ministrului lucrărilor publice Hubbenet prin aceea, că a descoperit Ţarului marea risipă ce se face la drumurile de fer. Ţarul ’i-ar fi 418: „Să nu-’ţi pese de nimic ! Dacă nu le placi pentru rapor­tul ce ’mi-ai făcut întoarce-le spatele!“ Ca succesor al lui Hubbenet se crede că va fi numit generalul Annen­­h­o­f­f. Alegerile pentru parlamentul din Budapesta. Din Balom­ir ni­ se scrie cu data de 2 Februarie n.: La noi în Orăştie a decurs alegerea de deputat dietat în linişte. Alegătorii din pretoriatul Gioagiul de­ jos (Algyogy) au fost aduşi la urnă între gendarmi şi haiduci, mer­gând pretorul în frunte. Alegătorii din pretoriatul Orăştiei au mers de bunăvoe; mulţi nu ar fi luat parte, dacă ar fi primit la timp însciinţare despre resul-

Next