Tribuna, ianuarie-martie 1892 (Anul 9, nr. 13-74)
1892-01-24 / nr. 19
Anul IX. murnnww» m^^TC^jqOMSBBSCTMei Uli !!■ In TUI 'll H ABONAMENTELE Pentru Sibliu: lună 85 cr.,/4 an 2 fl. 50 cr., */a an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., */* an 3 A- 50 cr., */* an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate:1 an 10 franci, l/s an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac num. $ plătindu-se înainte. Sibitu, Vineri 24 Ianuarie (5 Februarie) 1892 Nr. 19 INSERTIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi Administraţia: Strada Măcelarilor Nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucureşti primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35 Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Un on in fir costă 5 cruceri v. *, sau 15 bani rom. Apare în fiecare zi de lucru După victorie crisă? înainte de toate să fie constatat, că noi nu ne atribuim meritul de a fi inventat parola crisei după victorie, înţelegem parola crisei după victoria electorală, raportată de guvernul Szapáry cu ocasiunea alegerilor recente. Invenţiunea este a fiarelor maghiare. Ele afirmă crisa. Ele o susţin şi tot ele caută să o şi dovedească. Pentru că ele sciu câţi şi care miniştri au să demisioneze. Ele sciu şi căuşele, pentru care miniştrii trebue să demisioneze. Dar’ în sfîrşit ziarele maghiare pot să aibă dreptate. Pot fi cause, pe care noi nu le cunoascem, dar, care să silească pe posesorii portfoliurilor ministeriale să le părăsească, ca să facă loc altor posesori noi. Pe noi cu toate aceste ne împedecă pănă una alta logica parlamentară să credem în faimele răspândite. Căci este, sau ar fi curios, ca un guvern să se ducă sau să sufere schimbări esenţiale atunci, când prin alegeri a raportat victorie. Victoria electorală, aşa este logic, trebue să presenteze pe guvern ca renăscut şi înzestrat cu puteri înaite înaintea representanţei celei noue a ţerii. Aceasta aşa se şi întâmplă, unde parlamentarismul e natural şi unde constituționalismul este nefalsificat şi nemăiestrit, şi unde nu e forțat să apară aceea ce nu este, ascunzând ceeace în adevăr este, în Ungaria însă tocmai natural nu este nimica din vieața publică de stat. Nici constituționalismul, nici parlamentarismul nu este cum ar trebui să fagă. Nici, constituționalismul, nici parlamentarismul nu sânt bunuri comune ale tuturor cetățenilor din stat. Și dacă premisele nu sânt bune, nici conclusiunile nu pot fi cum se cuvine. Iată causa pentru ce nu putem măsura lucrurile constituționale de la noi cu măsura cea adevărată şi veritabilă constituţională, fiindcă nici alegătorii, care sânt chemaţi să dee pe representanţii ţerii, nu sânt toţi cei adevăraţi şi nici representanţa care vine în sala ţerii nu e representanţa ţerii cea adevărată. Guvernul stă şi după alegerile recente înaintea unei ficţiuni compuse în mare parte cu ajutorul seu, a cărei basă este ca aceea de pe un sloiu mare de ghiaţă, plutitor pe o apă nesigură. Pănă când sloiul ţine laolaltă şi pănă când apa este liniştită, rămân toate aşa cum s’au compus. îndată ce însă un vânt cald topesce sloiul sau apa neliniştită îl isbesce de alţii, poate mai puternici decât este el, atunci siguranţa celor de pe sloiu este siguranţa frunzei de pe apă, în tot momentul toate de pe dînsul pot avă un sfîrşit neplăcut. Deci, dacă astfel privim lucrurile şi nu cum ni le presentă măiestria constituţională modernă în Ungaria, atunci crisa şi după victorie e posibilă, fiindcă victoria însăşi a promovat-o. Era o victorie nenaturală ca toate celelalte câte se învîrtiau în giurul ei. Numai cât crisa în caşul din urmă nu are să se oprească numai la cabinetul lui Szapáry sau la vre-o câţiva indivizi din cabinetul lui. Crisa aravă atunci să se întindă cu mult mai departe . . . Intrebarea este, dacă pentru o astfel de crisă a sosit timpul? Credem, că încă n’a sosit. Sânt alte evenimente mari, care îi stau încă în cale, şi aşa crisa ministerială va rămână deocamdată un prum desiderian pentru însetaţii după portfoliuri ministeriale, sau cel mult dacă se va întinde la o primenire a cabinetului cu vr’una sau vr’o două persoane noue. Pentru aceea însă ministerului lui Szapáry ene jignite noi tot nu-’i putem pune în perspectivă. Oposiţiunea triplă, cu care va avă să stea faţă în faţă în parlamentul cel nou, va avă să-ş i facă multă bătaie de cap, îndeosebi oposiţiunea contelui Apponyi. Pentru că acesta, afară de aderenţii ce-’i are pe faţă, poate să mai găsească şi alţii, chiar în şirurile celorce întră în parlament cu program „liberal*, adecă guvernamental. Cine a urmărit cu atenţiune ceeace s’a scris în cltele din urmă prin 4iarele maghiare, a putut observa simptome ciudate. Clerul romano-catolic, după ziarele maghiare, a lucrat în decursul alegerilor ca să-şi trimită aderenţi cât se poate de mulţi în parlamentul din Budapesta. Şi ca să strecure mulţi aderenţi de aceştia în parlament, ’i-a trimis cu diverse programe. Că Apponyi este un ultramontan pe calibrul cel mai greu nu încape îndoeală. Ultramontan fiind el şi ultramontani fiind aderenţii clerului romanocatolic din parlament, uşor se pot întâlni în cestiunile cele mai multe, încât să fie periculoşi pentru guvern. Mai ales după ce transpiră tot mai mult, că ultramontanii maghiari sânt nemulţumiţi cu guvernul lui Szapáry, că în fruntea bisericii romano-catolice cu postpunerea clerului înalt mirean a pus pe călugărul benedictin Vaszary. Dar, chemarea noastră nu poate fi să intrăm mai afunc în astfel de cestiuni. Pentru trebuinţele noastre politice româneşci este deajuns, dacă atenţiunea Românilor este atrasă asupra evenimentelor ce se petrec şi se desvoaltă în giurul nostru. Din reserva, care Românilor le este impusă, ei au să observe însă aşa, ca să nu scape nimica din vedere şi ca la timp să fie gata de a face paşii necesari pentru apărarea şi salvarea intereselor naţionale românesci. Apoi va fi sau nu va fi crisă după victorie, altă căciulă. OIŢA „TRIBUNEI“ Poesii poporale. Ceaţă, ceaţă negurată Să te moi de dimineaţă De pe coaste de pe faţă, De pe lungu drumului, De pe coama murgului. Frunză verde ocheşa N’avu mândra ce lucra, Rupse murgu şi scăpă De apă se satură. Toată noapteal-am cătat Cu mândra de după cap, Şi unde ’mi-’l-am aflat La un pom mare rotat, Dar’ sub pom cine era, Era neică cu mândra, Cosa mândra-un gulerel Neică 4i° la 'o fluerel. Rândunea din ţeara mea, Du-te tu la mama mea Să-’mi caute cheiţele, Să-’mi descue lătjile, Să-’mi scoată ţoliţele Să le pună ’ntr’o cârpşoară Să le ducă ’ntre hotară, Să le dee-un foc şi-o pară, Să se 'nveţe maicele A ’nstrăina fetele. Culese de Constantin Popa. Casa din subourtin. — Novelă — de Rosenthal-Bonni. Tradusă de Elena S. (Urmare.) II. Cele enarate aci, cu excepţiune de scenele ultime din casa bancherului, le-am aflat în decursul următoarelor patru săptămâni, în care întâlnii mai adeseori pe locotenentul meu. El nu-mi prea împărtășia secretele sale. Deoarece însă dînsul observă, că din ziua în care fuserăm ambii la bancherul, aruncai fără voea mea o privire după culisele finanţării sale, îmi descoperi mai multe despre împregiurârile sale desperate, şi astfel pe rînd întreagă situaţiunea sa nenorocită îmi era bine cunoscută. La început eram aplicat a ţină pe „amicul“ meu de un om rău, manipulaţiunile sale faţă cu creditorii sei erau şi rămâneau neexcusabile, poziţia sa în casa Sternbergmi se părea infamă, căsătoria din simplă speculaţiune şi purtarea sa întreagămi se părea mişelească şi nedeamnă de un bărbat. Pe încetul însă, după ce am învăţat a cunoasce mai de aproape pe tânărul om şi am observat desperaţiunea amară, în care îl transpuseră relaţiunile sale urîte, vărjui că toate acestea erau numai urmările unei decisiuni desperate, — o idee ambiţioasă, adecă aceea, ca să nu compromită onoarea sa de ofîcer şi aceea a corpului oficeresc. Dacă ar fi abtjis de cariera militară, când tatăl seu nu mai voi a-’i trimite bani, atunci ar fi rămas o serie întreagă de datorii de onoare a se plăti, creditorii ar fi năvălit asupra lui ca vampirii, car’ el n’ar fi fost în stare să le plătească şi nici ca civil nu avea nici o speranţă de a-’i pute îndestuli. Atunci nu ’i-ar fi rămas alta decât a-’şi plăti datoriile, sau a-’şi trage un glonţ în cap, — el se decise pentru cea dintâiu, pe calea arătată. Cine voie, nu cumva ar fi mers toate bine dinaintea lumii, dacă Rebeca nu ’i-ar fi încrucişat drumul vieţii cale. Vedem lupta desperată cu inima sa — el îşi da silinţă de necreitat spre a năduşi iubirea nebună ce simţia pentru frumoasa fată; era deplin convins, că dacă va ceda, e ruinat. Lupta o luptă uriaşă. Toate înzadar. Se silia cu putere sălbatică a-’şi susţine rolul înaintea miresei sale. Nu putea ascunde ceea ce veţuia într’însul. Sternberg, precum și fiică sa, observată în curând, în ce stare se afla inima locotenentului. într’o 4* Amalia declară mirelui seu, că-’l desleagă pe cuvânt; ea Ta iubit sincer, cum nu mai poate iubi o fată urîtă pe un bărbat frumos, nobil și cu mai mult spirit decât dînsa. — îl iubia încă, continuă dinsa, şi a şi sciut, că el nu are aşa mare simpatie câtră dînsa, acum însă fiindcă el nu putea ascunde, cât de ferbinte iubia pe verişoara ei, aşa dînsa trebuia să fie pentru el o sarcină, da, doamnă de despreţuit şi ea nu putea suferi o vieaţă sub astfel de condiţiuni. — „D-ta ai voit a mă lua în căsătorie pentru banii mei“, vorbi ea cu voce năduşită. „Ai datorii multe şi voiai a te plăti de dînsele printr’o căsătorie. Aceasta se întâmplă de multe ori şi, după cum cred eu, nu este un lucru chiar aşa de speriat. — D-ta eşti om bun şi nu a-i fi tractat rău cu mine, ear’ eu aş fi fost îndestulită, dacă numai aş fi putut trăi alături cu d-ta. — Acum în ă, fiindcă între noi stă Rebeca, cea din urmă ancoră, care te ţine legat de mine, este delăturată; da ’ţi-ai a'cea că eu te-am nefericit, că prin banii mei te-am silit a lua în căsătorie una, pe care n’o iubeaci, şi atunci s’ar fi născut un traiu rău între noi, — de aceea, domnule locotenent, eu nu-’ţi pot urma ca soţie, şi-’ţi redau cuvântul“. Paul de Geldern sărută în tăcere mâna fetei şi nu mai merse în casa lui Sternberg. Rebeca înca plecă deodată, el nu vtia unde, car’ în oraș se făcu în curând cunoscută desfacerea logodnei Urmarea fu, că locotenentul își dete demisiunea și dispăru fără de urmă, — dar’ spre mirarea tuturor, creditori tăceau. Nici la comanda regimentului, nici într’alt loc nu se înaintară acuse din partea acestora. Bancherul se învălui într’o tăcere posomorită, car’ când cunoscuţii sei îi interpelau în cestiunea aceasta, ei da din umeri şi schimba repede obiectul de vorbire. în oraş se vorbia însă, că Amalia, care ca maiorenă dispunea peste averea rămasă de bună-sa, ar fi plătit datoriile mirelui seu. După câtva timp primii dela bătrânul de Geldern o epistolă, în care dînsul se informă dela mine, dacă nu cumva eu, care în timpul din urmă am stat în relaţ uni mai aproape cu fiiul seu, aş sei unde se află acesta și dacă nu ar pute prin mine să-’i trimită ceva scrri. N’am putut să-m i dau nici o informaţiune, deoarece nimeni nu soia încătro a plecat locotenentul. * Doi ani trecură, pentru mine doi ani grei. Eu trecui ca negustor în America, aci deschisei o prăvălie de musicalii şi ’mi-am perdut averea; apoi trăii cum putui în New-York, întreţinându-mă cântând pe celi; am luptat greu pentru existenţă, de multe ori suferiam lipsă mare. Supărarea, lipsa şi grija mă făcură bolnav, ajunsei în spital, de unde, după ce m’am vindecat, mă trimiseră fără nici un ajutor. Când părăsii spitalul, aveam la mine patruzeci dolari, întreagă ceealaltă avere a mea consista din câteva schimburi şi din minunatul meu celio. Astfel dar’, într’o bună dimineaţă eram, aşa ,când, pus pe stradă, car’ pe dinaintea mea mugiau torentele vieţii, rece, tare, nesimţitor — împinsături şi lovituri dela trecătorii cărora le stăm în cale, îmi aduceau aminte, că trebue să pornesc. Unde? O locomotivă fluieră. Urmai mecanice sunetului şi așa ajunsei în gara de Vest a liniei Erie. Era prin mijlocul lui Maiu, şi un timp excelent mă atrăgea spre apele line ale mărilor puternice şi frumoase, — aveam un plan, — să dau concerte înaintea fabricanţilor bogaţi de acolo — şi mă îndreptai spre peron. Aci observai un om, care-’mi atrase toată atenţiunea. Faţa’i era numai puţin întoarsă spre mine şi totuşi ’mi se părea aşa de cunoscută, — statura înaltă, elegantă şi nobilă, cu toată Alegerile în România. Lui„Pester Lloyd“ise telegrafează din Bucuresci cu data de 1 Februarie, că în săptămâna aceasta toate partidele vor publica apelurile electorale pentru alegerile parlamentare. Manifestul naţional liberal e făcut de Dumitru Sturdza, fost ministru în cabinetul lui I. Brătianu. Manifestul partidului guvernamental este redactat de miniştrii Carp şi Lahovary. Acest manifest va cuprinde şi un pasagiu despre politica externă şi despre cestiunea politicei comerciale. REVISTĂ POLITICĂ. Sibiiu, 23 Ianuarie st. v. Regulam valutei austriaoe. Privitor la regulare valutei austriace, „Neue Freie Presse“ primeste din Londra următoarea depeşă cu data de 2 Februarie. Misiunea directorului Blum se poate considera ca terminată. Va mai trebui însă ca să rămână aici câteva zile, pentru a vorbi cu ministrul Goeseben şi alte persoane marcante despre cestiunea valutei. Dumineca trecută Blum a fost la moşia din Throng a lordului Rothschild, unde a avut o întrevedere mai lungă. Resultatul acestei întrevederi este, că banca Rothschild, faţă cu regularea valutei austriace, din punct de vedere al afacerilor comerciale, nu hrănesce nici un fel de greutate principială şi în general, adunarea aurului nu va forma greutate pentru ducerea la îndeplinire a operaţiunii, şi aceasta nici nu s’a considerat niciodată ca greutate. în privinţa aceasta directorul Blum probabil că aduce cu sine informaţiuni foarte importante. La discuţia cestiunii financiare nu au ajuns încă, pentru că lordul Rothschild voesce să fie ântâiu informaţiuni despre modalitatea regulârii valutei şi despre împrumutul ce aceasta reclamă. în privinţa aceasta li se vor cere informaţiuni atât guvernului austriac, cât şi celui maghiar. Reintorcându-se, Blum va întră în negocieri cu guvernele şi cu casele financiare şi despre resultatul acestor negociaţiuni va informa casa din Londra. Numai după aceea va începe apoi discuţiunea meritorică între Rothschild şi dînsul. El crede că va ajunge la resultat favorabil. Rutenii. Din Lemberg se telegrafează: Conferenţa partidului rutean vechiu, ţinută la 2 Februarie în casa naţională ruteană sub presidenţia canonicului Pofticoff a fost bine cercetată şi într’o resoluţiune ’şi-a exprimat regretele sale despre desbinarea în tabăra Rutenilor şi a recomandat împreunarea tuturor fracţiunilor rutene pentru a aduce la îndeplinire egala îndreptăţire a Rutenilor. Revizuirea constituţiunii în Belgia. Se telegrafează cu data de 2 Februarie următoarele din Bruxella: Camera deputaţilor a început a fi discuţiunea asupra revisuirii constituţiunii. Primul ministru Bernaert a declarat, că revisuirea numai atunci e posibilă, dacă în privinţa aceasta există un anume curent, o anume direcţie în parlament şi aceasta ajunge la o expresiune lămurită, care în privinţa direcţiunii vreunei reforme se poate conta pe o majoritate sigură. Nu doresce, ca deputaţii să cadă de acord asupra vreunui proiect, ci ar dori ca măcar în privinţa principiilor fundamentale deputaţii să cadă de acord. Faţă cu Woeste, care se declară contra representării în număr corespun- zător a oposiţiei şi referendului regal, primul ministru spune, că parlamentului îi este dată toată libertatea şi tot dreptul să primească în total sau numai în parte proiectele guvernului, observă numai, că toate proiectele guvernului trebue desbătute în acelaşi timp. După o discuţiune mai lungă camera hotăresce, ca proiectul guvernului privitor la revizuirea constituţiunii să fie trimis la secţii, în acelaşi timp se scrie, că partidul socialist ţinând întrunire în sala „Maison du Peuple“, a hotărît nu numai să facă manifestaţiuni în tot timpul cât se va discuta asupra revizuirii constituţiunii, ci să învite şi pe aderenţii lor de prin celelalte oraşe a veni la Bruxella pentru a face în fiecare zi manifestaţiuni înaintea caraerei şi a cere sufragiul universal. din Rusia. Din Odessa se scrie, că guvernul rus ar fi hotărît ca dela 15 Aprilie încolo să ridice cu 50% taxa pe lemnele ce se impoartă în Rusia. în urma acestei măsuri mai mulţi comercianţi, care fac acest negoţ cu Austro-Ungaria au scris, ca comercianţii din monarchia noastră să execute cât se poate mai repede comandele făcute deja. în acelaşi timp s’au făcut şi alte noue comande, toate însă cu termin înainte de 15 Aprilie. Cu data de 2 Februarie se telegrafează din Riga, că generalul Gurko va fi rechemat cu siguranţă din postul ce-’l ocupă. Nou guvernator al Varşoviei se asigură, că va fi numit generalul Sinonev, actual guvernator al Livlandei. „Kölnische Zeitung“ primeste din Petersburg următoarea depeşă : Ţarul a primit cu foarte mare cordialitate pe colonelul Wendrich, care a provocat căderea ministrului lucrărilor publice Hubbenet prin aceea, că a descoperit Ţarului marea risipă ce se face la drumurile de fer. Ţarul ’i-ar fi 418: „Să nu-’ţi pese de nimic ! Dacă nu le placi pentru raportul ce ’mi-ai făcut întoarce-le spatele!“ Ca succesor al lui Hubbenet se crede că va fi numit generalul Annenhoff. Alegerile pentru parlamentul din Budapesta. Din Balomir ni se scrie cu data de 2 Februarie n.: La noi în Orăştie a decurs alegerea de deputat dietat în linişte. Alegătorii din pretoriatul Gioagiul de jos (Algyogy) au fost aduşi la urnă între gendarmi şi haiduci, mergând pretorul în frunte. Alegătorii din pretoriatul Orăştiei au mers de bunăvoe; mulţi nu ar fi luat parte, dacă ar fi primit la timp însciinţare despre resul-