Universul Copiilor, 1936 (Anul 12, nr. 1-52)
1936-06-10 / nr. 24
Exemplarul 5 Lei Nr. 24 Miercuri,10 Iunie 1936 INCEPATORI O zi de primavara, la care Era intr’o dimineata de Duminica. Cerul era senin, iar soarele ardea pe cer, dand putere si dragoste de viata vietuitoarelor de pe pamant. — „Ce frumoasa zi e azi!“ zise mama. — „D’apoi ca ne-am saturate de ninsoare si promoroaca; numai de nu s’ar razbuna vremea zise bunica si intra in casa. E frumos la tara. Pe prispa sta bunelui si vorbeste cu noi, intrebandu-ne cum mergem cu scoala si cate altele de pe la oras. Pasarile canta preaslavind pe Domnul intru toate ale sale. Casele deportate unele de altele, imprejmuite cu garduri de mnese, arunca pete inchise pe pamant cari se micsoreaza pe masura ce soarele urca pe cer. Femei si copii, imbracati curat, merg de mana la biserica, iar in urma lor, flacaii si batranii satului pasesc rar si indesat vorbind mai de ale casei, mai de nevoile satului. Si asa, convoi dupa convoi, merg toti spre biserica. Bunelul meu, fiind preot scos la pensie, ne ia de mana pe mine si pe fratele meu si pornim spre biserica. In drum ii cer unele lämuriri, buna oara ce deal e acela din fata noastra, cine-i omul cu care a vorbit, cine-i ctitorul bisericei, in ce an a fost zidita biserica, etc. Bunelui imi raspunde cu bunatate si dor de povestire, la toate intrebarile mele. Ajunsi la biserica, intram in pronaos si apoi in naos si de aici, mergand drept spre iconostas, ne inchinam si apoi ne ’ndreptam spre catapeteasma unde sarutam icoana cu chipul Mântuitorului si al Sfintei Fecioare Maria. Ascultam tacuti leturghia si, din cand in cand, facem cruce. La sfarsit, am luat anafora si plecam spre casa cu sufletul curat si cu gandul plin de fapte bune. Dupa ce am luat masa, pornesc spre livada din spatele casei. Mugurii mari stau gata sa se deschidä ca la o porunca. Intind patura pe pamantul uscat si, cu fata in sus, privesc spre cer. A inceput sä sufle vantul. Ma acopär cu o parte din patura. Deodata, aud pe cineva chemandu-ma. E fratele meu. Deschid patura si ne tolonizam pe ea. Pamântul e numai colb. Privim la o lume de insecte care se bucurau ca väd lumina soarelui. N’au sosit cocorii si rândunelele. Duläu, cänele care ne tine hang la ghidusiile noastre, fiind adesea „tapul ispasitor“, a venit längä noi, si dupa ce ne-a lins mainele, cum e obiceiul lui, ne privi o clipa si incepu sa sara. Se vedea bine ca ne pofteste la joc. Nu asteptaram mult, ci ca pe arcuri saricam de jos si incepuram sa-i facem... placerea. Dulau alerga dupa noi toata gradina. Dar noaptea necrutatoare se lasa ca o panza uriasa si soarele apuse. Plecaram din gradina. Poate da Dumnezeu si ploua la noapte, caci pamantului ii e tare este!... Cicerone Galaction elev cl. Ill lie. „National“ Iasi I^WI — in^i f——W*»— ■ immm Un raspuns din Cetatea Banilor MULT IUBITE UNCHIULE NITA, Cuvintele pe care ni le-ati adresat in festival numar de Miercuri, caci numai festiv poate fi pentru noi, ne-au adus cele mai de pret indemnuri de bun augur. In momentul cand scriu aceste randuri, toti suntem cu gandul la cel mai mare ;i mai devotat roman, d. Stelian Popescu, desavarsitul alcatuitor al „Ligei Antirevizioniste“ si strigam din adâncul inimei noastre de elevi „sä traiascä“ multi ani fericiti ! Va aduc la cunostinta, ca numele sextet-ului se va schimba de saptämana viitoare in „Tineretul Oltean“. Pana in prezent avem 18 membri, care se inmultesc saptamanal si in curând Craiova intreaga va va asculta sfatul de a veni in jurul nostru. Va multumim pentru urorile dela „posta redactiei“ si sextetul viitor, „Tineretul Oltean", va roaga sa primiti cele mai devotate si supuse sentimente prin mine. Cu deosebit respect, CEIATE CICEIU